ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1373/2014

Asupra cauzei constată următoarele: Prin cererea înregistrată din 4 ianuarie 2006, la data de 4 ianuarie 2006, pe rolul Tribunalului Galați, reclamanții C.I. și C.M. au chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului Galați, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să anuleze dispoziția din 5 aprilie 2004 (de care au luat cunoștință la data de 19 decembrie 2005, prin consultarea Dosarului nr. 1378/2005 al aceleași instanțe), prin care s-a dispus restituirea în natură a terenului situat în Galați, str. B., în favoarea numitei P.S.M.A., teren care, de fapt, este cel ce figurează la adresa G.V. și a cărui restituire a fost solicitată de către reclamanți pe calea notificării formulată în baza Legii nr. 10/2001.

În motivarea cererii lor, reclamanții au arătat că dispoziția menționată a fost emisă fără a se ține seama de notificarea proprie pe care au depus-o și înregistrat-o și prin care au solicitat restituirea imobilului din str. G.V., teren ce se suprapune cu cel situat în str. G.V./B. și că nu au fost chemați la elaborarea dispoziției. Au mai precizat că înțeleg să conteste această decizie deoarece sunt persoane interesate în retrocedarea în natură a terenului la care se referă. În drept, reclamanții s-au întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 247/2005. La termenul de judecată din 20 martie 2006, prima instanță a dispus introducerea în cauză a numitei P.S.M.A., pe numele căreia a fost emisă dispoziția din 5 aprilie 2004. Prin sentința civilă nr. 376 din 6 aprilie 2006 a Tribunalului Galați a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active invocată de Primarul Municipiului Galați și a fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în judecată.

S-a reținut în motivarea sentinței că reclamanții nu au făcut dovada, prin probatoriile administrate, a suprapunerii fizice între terenurile de la cele două adrese menționate în cererea lor, că nu au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 pentru restituirea suprafeței de teren din str. G.V. nr. X1, iar, în situația în care sunt nemulțumiți de despăgubirea acordată pentru imobilul situat în Galați, str. G.V. nr. X2, aceștia pot formula căi de atac împotriva sentinței civile nr. 1544 din 11 decembrie 2005 a Tribunalului Galați. Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe, a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 385A din 2 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați, reținându-se că apelanții nu au făcut dovada notificării adresată executorului judecătoresc pentru suprafața de teren situată în Galați, str. B. nr. X2.

Această suprafață de teren a fost revendicată de altă persoană, respectiv de pârâta P.S.M.A. cu notificarea din 5 februarie 2002, adresată executorului judecătoresc C.V., în baza căreia s-a emis dispoziția din 5 aprilie 2004 a Primarului Municipiului Galați. Reclamanții au formulat contestație împotriva dispoziției din 11 aprilie 2005 a Primăriei Municipiului Galați prin care li s-a respins cererea de restituire a imobilului situat în Galați str. G.V. nr. X2. Această contestație a fost admisă prin sentința civilă nr. 1544 din 11 noiembrie 2005 a Tribunalului Galați, prin care s-a constatat că reclamanții au dreptul la despăgubiri pentru cota de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului din str. G.V.

nr. X2. Raportul de expertiză invocat de apelanții reclamanți nu poate fi relevant în speță atâta vreme cât nu există dovada suprapunerii celor două suprafețe de teren și nu s-a exercitat calea de atac împotriva sentinței civile nr. 1544 din 11 noiembrie 2005 a Tribunalului Galați. Apelanții nu pot contesta calitatea de moștenitoare a numitei P.S.M.A. în apel, aceasta fiind o cerere nouă pentru care se aplică dispozițiile art. 294 C. proc. civ. Nu se poate analiza în apel nici dacă dispoziția din 5 aprilie 2004 a avut în vedere aspectul că imobilul din str. B. nr. X1 a fost în patrimoniul R.A.D.E.F. „R.F.” Filiala Galați întrucât prin dispoziția respectivă s-a constatat că imobilul a fost restituit în natură petentei P.S.M.A.

de către această regie prin decizia nr. 61 din 7 iulie 2003. Faptul că apelanții contestă în apel și decizia nr. 61 din 7 iulie 2003 emisă de R.A.D.E.F. a fost apreciat tot ca o cerere nouă adresată instanței direct în apel și pentru care se aplică dispozițiile restrictive ale art. 294 C. proc. civ. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul C.M., care a solicitat casarea hotărârii atacate și și-a întemeiat calea de atac declarată pe dispozițiile art. 304 pct. 1, pct. 3, pct. 5, pct. 6, pct. 7, pct. 8, pct. 10 și pct. 11 C. proc. civ. În motivarea recursului declarat, recurentul a arătat că prin cererea adresată instanțelor judecătorești a solicitat să se analizeze corecta aplicare a Legii nr. 10/2001 față de decizia de retrocedare a imobilului din str. B. nr. X2, precizând că nu a introdus cereri noi în apel, după cum eronat a reținut instanța a cărei hotărâre se atacă.

Există mai multe dovezi ale modului eronat în care a fost emisă decizia contestată, cum ar fi lipsa calității de moștenitor a intimatei P.S.M.A., felul în care Primarul a încurcat numele și numerele străzilor, poziționarea clădirilor. Expertiza pe care reclamanții au prezentat-o instanței (și care nu a fost contestată de Primar) arată care teren este situat la adresa din str. G.V. nr. X2 și care la aceea din str. B. nr. X1. Li s-a pretins eronat reclamanților formularea unei notificări la adresa din str. B. nr. X1, de vreme ce tot timpul terenul moștenit și cuvenit lor a figurat la adresa din str. G.V. nr. X2. Intimata P.S.M.A. era cea care trebuia să prezinte dovada cu acte că a avut un teren de 1050 mp ce i-a fost retrocedat în str. B. nr. X1.

Or, la dosarul cauzei o atare dovadă lipsește, iar instanța nu a cerut Primarului actele ce au stat la baza emiterii deciziei contestate. S-a ajuns pe această cale ca, prin acte false, primarul să retrocedeze pentru terenul situat în str. Galați, str. B. nr. X1, terenul din str. G.V. nr. X2. Decizia nr. 61 din 7 iulie 2003 se referă la retrocedarea unor clădiri situate în Galați, str. V.P., care nu are legătură cu terenul din actuala str. B. nr. X1 pentru care s-a retrocedat terenul de 1050 mp. Recurentul a mai solicitat judecarea cauzei și în lipsă. La termenul de judecată din 17 octombrie 2007, intimata P.S.M.A.

a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, relevând însă că dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă calificarea ca atare a căii de atac exercitate, articolele de lege invocate neavând nici o legătură cu recursul, iar așa-zisa critică adusă deciziei de apel nu poate fi clasificată în nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Pentru aceste motive, intimata a arătat că invocă și nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de lege. La același termen de judecată, la solicitarea recurentului-reclamant, Înalta Curte a dispus măsura suspendării judecării recursului până la soluționarea Dosarului nr. 216/44/2006 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și având ca obiect recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Galați, prin Primar, împotriva deciziei nr. 72 A din 9 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați.

Cererea recurentului-reclamant, de repunere pe rol a cauzei în vederea conexării acesteia cu Dosarul nr. 1084/44/2008, aflat de asemenea pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost respinsă la termenul din 16 iunie 2010, pricina rămânând în nelucrare până la data de 20 noiembrie 2013 când instanța a dispus repunerea dosarului pe rol justificat de faptul că, în urma verificărilor dispuse din oficiu la 24 septembrie 2013 asupra subzistenței motivelor de suspendare, a constatat că Dosarul nr. 216/44/2006, până la a cărui soluționare se dispusese suspendarea prezentului recurs, a dobândit nr. actual 12225/122/2010 pe rolul Tribunalului Galați și a fost soluționat prin sentința civilă nr. 2055 din 25 octombrie 2013, constatându-se perimată acțiunea.

Ulterior, s-a constatat că recursul declarat împotriva soluției de perimare a cererii de chemare în judecată formulată în Dosarul nr. 12225/122/2010 a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 80 din 19 februarie 2014 a Curții de Apel Galați. La termenele de judecată din 26 februarie, 26 martie și 14 mai 2014, recurentul-reclamant a solicitat în mod repetat suspendarea judecării recursului său față de existența pe rolul Tribunalului Galați a Dosarului nr. 5510/121/2012, cereri care au fost respinse de către instanța de recurs față de împrejurarea nedovedirii întrunirii în cauză a condițiilor prevăzute de art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Analizând criticile de recurs formulate, Înalta Curte apreciază că recursul declarat este nefondat, potrivit celor ce urmează.

Deși în motivarea în drept a cererii sale de recurs, recurentul-reclamant a precizat că își întemeiază calea de atac declarată pe dispozițiile art. 304 pct. 1, pct. 3, pct. 5, pct. 6, pct. 7, pct. 8, pct. 10 și pct. 11 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că, în raport de situația juridică a cauzei, de soluția adoptată de instanțele de fond și de criticile dezvoltate, nici una din dispozițiile legale indicate nu își găsește aplicabilitatea, reținând și faptul că motivele de recurs ce au figurat la pct. 10 și pct. 11 ale art. 304 au fost abrogate cu mult anterior declarării prezentei căi de atac, respectiv prin dispozițiile art. I pct. 112 din O.U.G. 138/2000 și prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005.

În raport de aceleași criterii și în aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., apreciază că dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea acestuia în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., atâta timp cât, în esență, recurentul-reclamant a criticat o nelegală dezlegare a pricinii, având ca obiect verificarea legalității emiterii unei decizii de restituire în natură a unui teren, de către instanțele de fond, în raport de dispozițiile Legii nr. 10/2001. Pentru aceste considerente se vădește a fi nefondată și excepția de nulitate a recursului pentru neîncadrare, ce a fost invocată prin întâmpinarea intimatei-pârâte P.S.M.A.

Analizând pe fond criticile formulate, se reține că recurentul- reclamant a susținut că instanțele de fond nu au examinat corespunzător modul în care s-ar fi asigurat respectarea Legii nr. 10/2001 la emiterea dispoziției din 5 aprilie 2004 a Primarului Galați, privind restituirea în natură a terenului situat în Galați, str. B. nr. X1, în favoarea unei persoane-intimata P.S.M.A. ce nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra bunului restituit și a calității sale de moștenitor. În examinarea criticilor de nelegalitate a dispoziției contestate, instanțele nu au avut la dispoziție și nu au verificat actele care au stat la baza reconstituirii acestui drept, despre care recurentul afirmă că era solicitat și de el, cu referire la terenul ce figurează la adresa din str. G.V.

nr. X2, dar care fizic este identic cu cel retrocedat prin dispoziția contestată. Înalta Curte reține astfel că reclamanții C.M. și C.I. au învestit instanțele judecătorești nu cu soluționarea unei contestații la Legea nr. 10/2001 formulată în temeiul art. 26 alin. (3), ci a unei acțiuni în nulitate de drept comun, pe care au formulat-o în calitate de terți interesați în legătură cu restituirea terenului la care dispoziția contestată se referă. Justificându-și interesul de a acționa în actuala procedură, reclamanții au dovedit încă din fața primei instanțe că au formulat o notificare în baza Legii nr. 10/2001, prin care au cerut restituirea în natură a imobilului situat în Galați, str. G.V.

nr. X2 (cel despre care au pretins că este suprapus sau unul și același cu cel restituit intimatei-persoană fizică) notificare ce le-a fost respinsă prin dispoziția din 11 aprilie 2005 a Primarului Galați și pe care au contestat-o în Dosarul nr. 1378/C/2005 al Tribunalului Galați. Practic, reclamanții au susținut că, în realitate, terenul cuvenit lor și vizat prin notificarea proprie formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 ar fi fost restituit intimatei P.S.M.A., prin dispoziția a cărei nulitate s-a cerut a fi constată, ca teren situat la adresa din str. B, nr. X1, Galați.

Pentru a da posibilitatea reclamanților de a dovedi existența unui drept propriu asupra terenului la a cărui restituire în natură se consideră îndreptățiți, în etapa procesuală a recursului s-a procedat la suspendarea prezentei judecăți până la finalizarea contestației formulată de aceștia și care viza recunoașterea drepturilor proprii, în procedura Legii nr. 10/2001, asupra imobilului situat în Galați, str. G.V., nr. X2, despre care au pretins că, în fapt, este unul și același cu cel restituit intimatei-persoană fizică.

Potrivit informațiilor din sistemul ECRIS, ca și acelora furnizate de însuși recurentul-reclamant prin înscrisurile de la dosarul de recurs, contestația celor doi reclamanți împotriva dispoziției din 11 aprilie 2005 a Primarului Galați s-a judecat în mai multe cicluri procesuale, făcând obiectul Dosarului nr. 216/44/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care s-a pronunțat decizia de casare din 27 februarie 2008. În rejudecare, după casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. 1084/44/2008, dosar în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 215A din 28 octombrie 2008, de desființare a sentinței civile nr. 1544 din 11 noiembrie 2005 a Tribunalului Galați și trimitere a cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4826 din 16 septembrie 2010 a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 215A din 28 octombrie 2008 a Curții de Apel Galați, consecința fiind aceea a restituirii dosarului cauzei la Tribunalul Galați în vederea reluării judecății, pe rolul căruia s-a reînregistrat sub nr. 12225/121/2010. În acest dosar judecata a fost suspendată, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea contestației în anulare la decizia nr. 4826 din 16 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ce a făcut obiectul Dosarului nr. 9302/1/2010 al acestei instanțe, iar ulterior, la momentul repunerii cauzei pe rol, prin sentința civilă nr. 2055 din 25 octombrie 2013 a Tribunalului Galați, s-a constatat perimată contestația formulată de cei doi reclamanți împotriva dispoziției din 11 aprilie 2005 a Primarului Galați.

Prin decizia nr. 80R din 19 februarie 2014 a Curții de Apel Galați, dată în Dosarul nr. 12225/121/2010, a fost respins ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 2055 din 25 octombrie 2013 a Tribunalului Galați, ceea ce înseamnă că a rămas valabilă și producătoare de efecte juridice dispoziția Primarului Galați nr. 1554 din 11 aprilie 2005, prin care s-a respins notificarea reclamanților C.M. și C.I., de restituire în natură a imobilului din Galați, str. G.V. nr. X2, judecata contestației formulată împotriva acesteia perimându-se în mod irevocabil.

Cum dispoziția în cauză nu a recunoscut niciun drept reclamanților în legătură cu imobilul despre care s-a pretins că ar fi fost restituit intimatei persoană fizică prin dispoziția din 5 aprilie 2004 a aceluiași Primar al Municipiului Galați și cum nici contestația la dispoziția din 11 aprilie 2005 nu s-a finalizat prin recunoașterea vreunui drept în favoarea reclamanților, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că reclamanții din prezenta cauză și, implicit recurentul-reclamant C.M., au pierdut calitatea de terți interesați, calitate care le justifica demersul procesual în a acționa în vederea declanșării unui control în legalitate asupra dispoziției din 5 aprilie 2004 ce a recunoscut dreptul la restituire terței beneficiare P.S.M.A.

De asemenea, chiar presupunând că ar exista o identitate între cele două terenuri în discuție, cel din str. B., nr. X1, ce a fost restituit intimatei persoană fizică prin dispoziția a cărei nulitate s-a cerut a fi constatată în litigiul de față, și cel din str. G.V., nr. X2, a cărui restituire a fost cerută de reclamanți prin notificarea din 2001 (element de fapt al cauzei reținut în considerentele instanțelor de fond ca nedemonstrat de către reclamanți), dată fiind soluționarea definitivă, prin respingere, a notificării formulate de reclamanți în baza Legii nr. 10/2001, se reține că aceștia nu justifică existența în patrimoniul lor a dreptului de proprietate sau măcar a unui drept la restituire în legătură cu terenul situat în str. B., nr. X1, din Municipiul Galați, care să fi fost vătămat prin actul juridic a cărui nulitate absolută s-a invocat în cauză.

Pentru aceste considerente, menite să substituie motivarea soluției de respingere a acțiunii reclamanților oferită de instanțele de fond, se apreciază și de către Înalta Curte de Casație și Justiție că soluția de respingere a acesteia ca nefondată se impune, chiar dacă argumentația este cu totul alta, dar survenită în urma evoluției cunoscută de judecata paralelă purtată de aceiași reclamanți în litigiul vizând recunoașterea unor drepturi proprii asupra imobilului pretins a fi identic cu cel ce a constituit obiectul material al prezentei judecăți.

Deși s-a încercat de către recurentul-reclamant obținerea unei a doua soluții de suspendare a prezentei judecăți a recursului în raport de existența pe rolul Tribunalului Galați a Dosarului nr. 5510/121/2012, despre care a susținut că ar avea ca obiect tot Legea nr. 10/2001 și, implicit, că i-ar demonstra interesul și calitatea de a acționa în actuala judecată, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a putut reține ca dovedite aceste elemente, în primul rând întrucât era în obligația însuși recurentului-reclamant de a face dovada îndeplinirii cerințelor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. În al doilea rând întrucât, așa cum s-a reținut în cele ce preced, litigiul care ar fi putut conduce la recunoașterea vreunui drept în favoarea recurentului-reclamant asupra imobilului din str. G.V.

nr. X2, respectiv contestația sa la dispoziția din 11 aprilie 2005 a Primarului Galați, s-a perimat în mod irevocabil. Pierzând această aptitudine, recurentul-reclamant a pierdut și mijloacele de justificare a dreptului, interesului și calității în declanșarea controlului de legalitate asupra dispoziției din 5 aprilie 2004 a Primarului Galați, elemente pe care nici un alt litigiu având ca obiect Legea nr. 10/2001, pe care acesta l-ar mai putea iniția, nu i le-ar mai putea recunoaște în legătură cu un anume bun și cu o notificare soluționată în mod definitiv. În considerarea tuturor acestor motive, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat. În baza dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., la solicitarea intimatei P.S.M.A., îl va obliga pe recurentul-reclamant căzut în pretenții să plătească acesteia cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu de avocat, în cuantum de 600 RON, pentru suportarea căruia au fost depuse documente justificative de plată la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.M. împotriva deciziei nr. 385 A din 2 noiembrie 2006 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Obligă pe recurent la 600 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă P.S.M.A. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 mai 2014.