ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1373/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1373/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată din 4 ianuarie

2006, la data de 4 ianuarie 2006, pe rolul Tribunalului Galați, reclamanții C.I.

și C.M. au chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului Galați,

solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să anuleze dispoziția

din 5 aprilie 2004 (de care au luat cunoștință la data de 19 decembrie 2005,

prin consultarea Dosarului nr. 1378/2005 al aceleași instanțe), prin care s-a

dispus restituirea în natură a terenului situat în Galați, str. B., în favoarea

numitei P.S.M.A., teren care, de fapt, este cel ce figurează la adresa G.V. și

a cărui restituire a fost solicitată de către reclamanți pe calea notificării

formulată în baza Legii nr. 10/2001.

În motivarea cererii lor,

reclamanții au arătat că dispoziția menționată a fost emisă fără a se ține seama

de notificarea proprie pe care au depus-o și înregistrat-o și prin care au solicitat

restituirea imobilului din str. G.V., teren ce se suprapune cu cel situat în

str. G.V./B. și că nu au fost chemați la elaborarea dispoziției. Au mai precizat

că înțeleg să conteste această decizie deoarece sunt persoane interesate în retrocedarea

în natură a terenului la care se referă.

În drept, reclamanții

s-au întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 247/2005.

La termenul de judecată

din 20 martie 2006, prima instanță a dispus introducerea în cauză a numitei P.S.M.A.,

pe numele căreia a fost emisă dispoziția din 5 aprilie 2004.

Prin sentința civilă

nr. 376 din 6 aprilie 2006 a Tribunalului Galați a fost respinsă excepția lipsei

calității procesuale active invocată de Primarul Municipiului Galați și a fost respinsă

ca nefondată cererea de chemare în judecată.

S-a reținut în motivarea

sentinței că reclamanții nu au făcut dovada, prin probatoriile administrate, a suprapunerii

fizice între terenurile de la cele două adrese menționate în cererea lor, că nu

au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 pentru restituirea suprafeței de

teren din str. G.V. nr. X1, iar, în situația în care sunt nemulțumiți de despăgubirea

acordată pentru imobilul situat în Galați, str. G.V. nr. X2, aceștia pot formula

căi de atac împotriva sentinței civile nr. 1544 din 11 decembrie 2005 a Tribunalului

Galați.

Apelul declarat de reclamanți

împotriva acestei sentințe, a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 385A

din 2 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați, reținându-se că apelanții

nu au făcut dovada notificării adresată executorului judecătoresc pentru suprafața

de teren situată în Galați, str. B. nr. X2.

Această suprafață de teren

a fost revendicată de altă persoană, respectiv de pârâta P.S.M.A. cu notificarea

din 5 februarie 2002, adresată executorului judecătoresc C.V., în baza căreia s-a

emis dispoziția din 5 aprilie 2004 a Primarului Municipiului Galați.

Reclamanții au formulat

contestație împotriva dispoziției din 11 aprilie 2005 a Primăriei Municipiului Galați

prin care li s-a respins cererea de restituire a imobilului situat în Galați

str. G.V. nr. X2.

Această contestație a

fost admisă prin sentința civilă nr. 1544 din 11 noiembrie 2005 a Tribunalului Galați,

prin care s-a constatat că reclamanții au dreptul la despăgubiri pentru cota de

½ din dreptul de proprietate asupra imobilului din str. G.V. nr. X2.

Raportul de expertiză

invocat de apelanții reclamanți nu poate fi relevant în speță atâta vreme cât nu

există dovada suprapunerii celor două suprafețe de teren și nu s-a exercitat calea

de atac împotriva sentinței civile nr. 1544 din 11 noiembrie 2005 a Tribunalului

Galați.

Apelanții nu pot contesta

calitatea de moștenitoare a numitei P.S.M.A. în apel, aceasta fiind o cerere nouă

pentru care se aplică dispozițiile art. 294 C. proc. civ.

Nu se poate analiza în

apel nici dacă dispoziția din 5 aprilie 2004 a avut în vedere aspectul că imobilul

din str. B. nr. X1 a fost în patrimoniul R.A.D.E.F. „R.F.” Filiala Galați întrucât

prin dispoziția respectivă s-a constatat că imobilul a fost restituit în natură

petentei P.S.M.A. de către această regie prin decizia nr. 61 din 7 iulie 2003.

Faptul că apelanții contestă

în apel și decizia nr. 61 din 7 iulie 2003 emisă de R.A.D.E.F. a fost apreciat tot

ca o cerere nouă adresată instanței direct în apel și pentru care se aplică dispozițiile

restrictive ale art. 294 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, a declarat recurs reclamantul C.M., care a solicitat casarea hotărârii

atacate și și-a întemeiat calea de atac declarată pe dispozițiile art. 304 pct.

1, pct. 3, pct. 5, pct. 6, pct. 7, pct. 8, pct. 10 și pct. 11 C. proc. civ.

În motivarea recursului

declarat, recurentul a arătat că prin cererea adresată instanțelor judecătorești

a solicitat să se analizeze corecta aplicare a Legii nr. 10/2001 față de decizia

de retrocedare a imobilului din str. B. nr. X2, precizând că nu a introdus cereri

noi în apel, după cum eronat a reținut instanța a cărei hotărâre se atacă.

Există mai multe dovezi

ale modului eronat în care a fost emisă decizia contestată, cum ar fi lipsa calității

de moștenitor a intimatei P.S.M.A., felul în care Primarul a încurcat numele și

numerele străzilor, poziționarea clădirilor.

Expertiza pe care reclamanții

au prezentat-o instanței (și care nu a fost contestată de Primar) arată care teren

este situat la adresa din str. G.V. nr. X2 și care la aceea din str. B. nr. X1.

Li s-a pretins eronat

reclamanților formularea unei notificări la adresa din str. B. nr. X1, de vreme

ce tot timpul terenul moștenit și cuvenit lor a figurat la adresa din str. G.V.

nr. X2. Intimata P.S.M.A. era cea care trebuia să prezinte dovada cu acte că a avut

un teren de 1050 mp ce i-a fost retrocedat în str. B. nr. X1. Or, la dosarul cauzei

o atare dovadă lipsește, iar instanța nu a cerut Primarului actele ce au stat la

baza emiterii deciziei contestate.

S-a ajuns pe această cale

ca, prin acte false, primarul să retrocedeze pentru terenul situat în str. Galați,

str. B. nr. X1, terenul din str. G.V. nr. X2. Decizia nr. 61 din 7 iulie 2003 se

referă la retrocedarea unor clădiri situate în Galați, str. V.P., care nu are legătură

cu terenul din actuala str. B. nr. X1 pentru care s-a retrocedat terenul de 1050

mp.

Recurentul a mai solicitat

judecarea cauzei și în lipsă.

La termenul de judecată

din 17 octombrie 2007, intimata P.S.M.A. a depus la dosar întâmpinare prin care

a solicitat respingerea recursului ca nefondat, relevând însă că dezvoltarea motivelor

de recurs nu face posibilă calificarea ca atare a căii de atac exercitate, articolele

de lege invocate neavând nici o legătură cu recursul, iar așa-zisa critică adusă

deciziei de apel nu poate fi clasificată în nici unul din motivele de recurs prevăzute

de art. 304 C. proc. civ. Pentru aceste motive, intimata a arătat că invocă și nulitatea

recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute

de lege.

La același termen de judecată,

la solicitarea recurentului-reclamant, Înalta Curte a dispus măsura suspendării

judecării recursului până la soluționarea Dosarului nr. 216/44/2006 aflat pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție și având ca obiect recursul declarat de pârâta

Primăria Municipiului Galați, prin Primar, împotriva deciziei nr. 72 A din 9

martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați.

Cererea recurentului-reclamant,

de repunere pe rol a cauzei în vederea conexării acesteia cu Dosarul nr. 1084/44/2008,

aflat de asemenea pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost respinsă

la termenul din 16 iunie 2010, pricina rămânând în nelucrare până la data de 20

noiembrie 2013 când instanța a dispus repunerea dosarului pe rol justificat de faptul

că, în urma verificărilor dispuse din oficiu la 24 septembrie 2013 asupra subzistenței

motivelor de suspendare, a constatat că Dosarul nr. 216/44/2006, până la a cărui

soluționare se dispusese suspendarea prezentului recurs, a dobândit nr. actual 12225/122/2010

pe rolul Tribunalului Galați și a fost soluționat prin sentința civilă nr. 2055

din 25 octombrie 2013, constatându-se perimată acțiunea.

Ulterior, s-a constatat

că recursul declarat împotriva soluției de perimare a cererii de chemare în judecată

formulată în Dosarul nr. 12225/122/2010 a fost respins ca nefondat, prin decizia

civilă nr. 80 din 19 februarie 2014 a Curții de Apel Galați.

La termenele de judecată

din 26 februarie, 26 martie și 14 mai 2014, recurentul-reclamant a solicitat în

mod repetat suspendarea judecării recursului său față de existența pe rolul Tribunalului

Galați a Dosarului nr. 5510/121/2012, cereri care au fost respinse de către instanța

de recurs față de împrejurarea nedovedirii întrunirii în cauză a condițiilor prevăzute

de art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Analizând criticile de

recurs formulate, Înalta Curte apreciază că recursul declarat este nefondat, potrivit

celor ce urmează.

Deși în motivarea în drept

a cererii sale de recurs, recurentul-reclamant a precizat că își întemeiază calea

de atac declarată pe dispozițiile art. 304 pct. 1, pct. 3, pct. 5, pct. 6, pct.

7, pct. 8, pct. 10 și pct. 11 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că, în raport

de situația juridică a cauzei, de soluția adoptată de instanțele de fond și de criticile

dezvoltate, nici una din dispozițiile legale indicate nu își găsește aplicabilitatea,

reținând și faptul că motivele de recurs ce au figurat la pct. 10 și pct. 11 ale

art. 304 au fost abrogate cu mult anterior declarării prezentei căi de atac, respectiv

prin dispozițiile art. I pct. 112 din O.U.G. 138/2000 și prin art. I pct. 49 din

Legea nr. 219/2005. În raport de aceleași criterii și în aplicarea dispozițiilor

art. 306 alin. (3) C. proc. civ., apreciază că dezvoltarea motivelor de recurs face

posibilă încadrarea acestuia în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., atâta

timp cât, în esență, recurentul-reclamant a criticat o nelegală dezlegare a pricinii,

având ca obiect verificarea legalității emiterii unei decizii de restituire în natură

a unui teren, de către instanțele de fond, în raport de dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Pentru aceste considerente se vădește a fi nefondată și excepția de nulitate a recursului

pentru neîncadrare, ce a fost invocată prin întâmpinarea intimatei-pârâte P.S.M.A.

Analizând pe fond criticile

formulate, se reține că recurentul- reclamant a susținut că instanțele de fond nu

au examinat corespunzător modul în care s-ar fi asigurat respectarea Legii nr. 10/2001

la emiterea dispoziției din 5 aprilie 2004 a Primarului Galați, privind restituirea

în natură a terenului situat în Galați, str. B. nr. X1, în favoarea unei persoane-intimata

P.S.M.A. ce nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra bunului restituit

și a calității sale de moștenitor. În examinarea criticilor de nelegalitate a dispoziției

contestate, instanțele nu au avut la dispoziție și nu au verificat actele care au

stat la baza reconstituirii acestui drept, despre care recurentul afirmă că era

solicitat și de el, cu referire la terenul ce figurează la adresa din str. G.V.

nr. X2, dar care fizic este identic cu cel retrocedat prin dispoziția contestată.

Înalta Curte reține astfel

că reclamanții C.M. și C.I. au învestit instanțele judecătorești nu cu soluționarea

unei contestații la Legea nr. 10/2001 formulată în temeiul art. 26 alin. (3), ci

a unei acțiuni în nulitate de drept comun, pe care au formulat-o în calitate de

terți interesați în legătură cu restituirea terenului la care dispoziția contestată

se referă.

Justificându-și interesul

de a acționa în actuala procedură, reclamanții au dovedit încă din fața primei instanțe

că au formulat o notificare în baza Legii nr. 10/2001, prin care au cerut restituirea

în natură a imobilului situat în Galați, str. G.V. nr. X2 (cel despre care au pretins

că este suprapus sau unul și același cu cel restituit intimatei-persoană fizică)

notificare ce le-a fost respinsă prin dispoziția din 11 aprilie 2005 a Primarului

Galați și pe care au contestat-o în Dosarul nr. 1378/C/2005 al Tribunalului Galați.

Practic, reclamanții au

susținut că, în realitate, terenul cuvenit lor și vizat prin notificarea proprie

formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 ar fi fost restituit intimatei P.S.M.A.,

prin dispoziția a cărei nulitate s-a cerut a fi constată, ca teren situat la adresa

din str. B, nr. X1, Galați.

Pentru a da posibilitatea

reclamanților de a dovedi existența unui drept propriu asupra terenului la a cărui

restituire în natură se consideră îndreptățiți, în etapa procesuală a recursului

s-a procedat la suspendarea prezentei judecăți până la finalizarea contestației

formulată de aceștia și care viza recunoașterea drepturilor proprii, în procedura

Legii nr. 10/2001, asupra imobilului situat în Galați, str. G.V., nr. X2, despre

care au pretins că, în fapt, este unul și același cu cel restituit intimatei-persoană

fizică.

Potrivit informațiilor

din sistemul ECRIS, ca și acelora furnizate de însuși recurentul-reclamant prin

înscrisurile de la dosarul de recurs, contestația celor doi reclamanți împotriva

dispoziției din 11 aprilie 2005 a Primarului Galați s-a judecat în mai multe cicluri

procesuale, făcând obiectul Dosarului nr. 216/44/2006 al Înaltei Curți de Casație

și Justiție, în care s-a pronunțat decizia de casare din 27 februarie 2008.

În rejudecare, după casare,

cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. 1084/44/2008, dosar

în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 215A din 28 octombrie 2008, de desființare

a sentinței civile nr. 1544 din 11 noiembrie 2005 a Tribunalului Galați și trimitere

a cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Prin decizia Înaltei Curți

de Casație și Justiție nr. 4826 din 16 septembrie 2010 a fost respins ca nefondat

recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 215A din 28

octombrie 2008 a Curții de Apel Galați, consecința fiind aceea a restituirii dosarului

cauzei la Tribunalul Galați în vederea reluării judecății, pe rolul căruia s-a reînregistrat

sub nr. 12225/121/2010. În acest dosar judecata a fost suspendată, în temeiul

art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea contestației în anulare

la decizia nr. 4826 din 16 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

ce a făcut obiectul Dosarului nr. 9302/1/2010 al acestei instanțe, iar ulterior,

la momentul repunerii cauzei pe rol, prin sentința civilă nr. 2055 din 25

octombrie 2013 a Tribunalului Galați, s-a constatat perimată contestația formulată

de cei doi reclamanți împotriva dispoziției din 11 aprilie 2005 a Primarului Galați.

Prin decizia nr. 80R

din 19 februarie 2014 a Curții de Apel Galați, dată în Dosarul nr. 12225/121/2010,

a fost respins ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr.

2055 din 25 octombrie 2013 a Tribunalului Galați, ceea ce înseamnă că a rămas valabilă

și producătoare de efecte juridice dispoziția Primarului Galați nr. 1554 din 11

aprilie 2005, prin care s-a respins notificarea reclamanților C.M. și C.I., de restituire

în natură a imobilului din Galați, str. G.V. nr. X2, judecata contestației formulată

împotriva acesteia perimându-se în mod irevocabil.

Cum dispoziția în cauză

nu a recunoscut niciun drept reclamanților în legătură cu imobilul despre care s-a

pretins că ar fi fost restituit intimatei persoană fizică prin dispoziția din 5

aprilie 2004 a aceluiași Primar al Municipiului Galați și cum nici contestația la

dispoziția din 11 aprilie 2005 nu s-a finalizat prin recunoașterea vreunui drept

în favoarea reclamanților, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că reclamanții

din prezenta cauză și, implicit recurentul-reclamant C.M., au pierdut calitatea

de terți interesați, calitate care le justifica demersul procesual în a acționa

în vederea declanșării unui control în legalitate asupra dispoziției din 5 aprilie

2004 ce a recunoscut dreptul la restituire terței beneficiare P.S.M.A.

De asemenea, chiar presupunând

că ar exista o identitate între cele două terenuri în discuție, cel din str. B.,

nr. X1, ce a fost restituit intimatei persoană fizică prin dispoziția a cărei nulitate

s-a cerut a fi constatată în litigiul de față, și cel din str. G.V., nr. X2, a cărui

restituire a fost cerută de reclamanți prin notificarea din 2001 (element de fapt

al cauzei reținut în considerentele instanțelor de fond ca nedemonstrat de către

reclamanți), dată fiind soluționarea definitivă, prin respingere, a notificării

formulate de reclamanți în baza Legii nr. 10/2001, se reține că aceștia nu justifică

existența în patrimoniul lor a dreptului de proprietate sau măcar a unui drept la

restituire în legătură cu terenul situat în str. B., nr. X1, din Municipiul Galați,

care să fi fost vătămat prin actul juridic a cărui nulitate absolută s-a invocat

în cauză.

Pentru aceste considerente,

menite să substituie motivarea soluției de respingere a acțiunii reclamanților oferită

de instanțele de fond, se apreciază și de către Înalta Curte de Casație și Justiție

că soluția de respingere a acesteia ca nefondată se impune, chiar dacă argumentația

este cu totul alta, dar survenită în urma evoluției cunoscută de judecata paralelă

purtată de aceiași reclamanți în litigiul vizând recunoașterea unor drepturi proprii

asupra imobilului pretins a fi identic cu cel ce a constituit obiectul material

al prezentei judecăți.

Deși s-a încercat de către

recurentul-reclamant obținerea unei a doua soluții de suspendare a prezentei judecăți

a recursului în raport de existența pe rolul Tribunalului Galați a Dosarului

nr. 5510/121/2012, despre care a susținut că ar avea ca obiect tot Legea nr. 10/2001

și, implicit, că i-ar demonstra interesul și calitatea de a acționa în actuala judecată,

Înalta Curte de Casație și Justiție nu a putut reține ca dovedite aceste elemente,

în primul rând întrucât era în obligația însuși recurentului-reclamant de a face

dovada îndeplinirii cerințelor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În al doilea rând întrucât,

așa cum s-a reținut în cele ce preced, litigiul care ar fi putut conduce la recunoașterea

vreunui drept în favoarea recurentului-reclamant asupra imobilului din str. G.V.

nr. X2, respectiv contestația sa la dispoziția din 11 aprilie 2005 a Primarului

Galați, s-a perimat în mod irevocabil. Pierzând această aptitudine, recurentul-reclamant

a pierdut și mijloacele de justificare a dreptului, interesului și calității în

declanșarea controlului de legalitate asupra dispoziției din 5 aprilie 2004 a Primarului

Galați, elemente pe care nici un alt litigiu având ca obiect Legea nr. 10/2001,

pe care acesta l-ar mai putea iniția, nu i le-ar mai putea recunoaște în legătură

cu un anume bun și cu o notificare soluționată în mod definitiv.

În considerarea tuturor

acestor motive, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul

declarat.

În baza dispozițiilor

art. 274 alin. (1) C. proc. civ., la solicitarea intimatei P.S.M.A., îl va obliga

pe recurentul-reclamant căzut în pretenții să plătească acesteia cheltuieli de judecată

în recurs, constând în onorariu de avocat, în cuantum de 600 RON, pentru suportarea

căruia au fost depuse documente justificative de plată la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamantul C.M. împotriva deciziei nr. 385 A din 2 noiembrie

2006 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Obligă pe recurent la

600 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă P.S.M.A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 14 mai 2014.