ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3212/2014

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 678 din 17 martie 2006 reclamanții C.G., C.N.V. și C.M. au solicitat în contradictoriu cu Primăria Municipiului Galați, anularea Dispozițiilor nr. 2372/SR din 24 ianuarie 2006 și nr. 2373/SR din 24 ianuarie 2006 și restituirea în natură a terenurilor din strada M. în suprafață de 630 mp și din Galați, în suprafață de 7.200 mp. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au formulat notificări în baza Legii nr. 10/2001 prin care au solicitat restituirea terenurilor mai sus menționate, terenuri care au aparținut autorului lor, C.T. și care, în prezent, sunt deținute de Primăria municipiului Galați, fără titlu, ca urmare a preluării lor abuzive.

Prin dispozițiile a căror anulare o soiicită, Primăria municipiului Galați a respins cererea reclamanților de restituire a terenurilor reținând, în privința suprafeței de 630 mp din Galați, că nu s-a făcut dovada deposedării iar în privința terenului în suprafață de 7.200 mp că acesta este afectat unor lucrări de sistematizare și, prin urmare, nu poate face obiectul restituirii în natură. Reclamanții au susținut că ceie două dispoziții sunt nelegale întrucât, pe de o parte, nu se poate invoca de către pârâtă nedovedirea deposedării în condițiile în care terenul se află în posesia sa, operând prezumția de preluare abuzivă a acestuia, iar, pe de altă parte, nu s-a făcut dovada faptului că terenul din Galați, ar fi afectat de detalii de sistematizare.

Prin sentința civila nr. 1706/2006 a Tribunalului Galați a fost admisă contestația, au fost anulate Dispozițiile nr. 2372/2006 și nr. 2373/2006 emise de primarul Galați și s-a dispus restituirea în natură către reclamanți a suprafețelor de teren situate în Galați, conform raportului de expertiză H. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, imobilul situat în Galați, având suprafața de 7.200 mp teren, este delimitat pe schița anexă de pct.: a-b-c-d (schița nr. 1), este teren viran, neamenajat, nefolostt, liber de construcții, situat la Nord de terenul de sport „A." (la distanță de 30,00 m de gardul din plasă de sârmă ai stadionului).

Imobilul situat în Galați, are suprafața de 630 mp., fiind delimitat pe schița anexă de punctele: A-B-F-E (schița nr. 1). Este situat la sud de blocul de locuințe și la Vest de gara C.F.R. Călători (gara nouă). Terenul este viran, nefolosit, liber de construcții. S-a apreciat că există posibilitatea de restituire a imobilelor (teren) deoarece nu sunt folosite, nu au construcții edificate, nu sunt lucrări de construcții care să Ie afecteze. Prin Decizia civila nr. 39 din 28 ianuarie 2009 a Curții de Apei Galați, secția civilă, pronunțată în Dosarul nr. 1010/44/2007, a fost admis apelul declarat de pârâtă și a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 1709/2006 a Tribunalului Galați în sensul că s-a dispus restituirea în natură către reclamanți a 220,97 mp.

din suprafața de 630 mp, teren situat în Galați, suprafață de teren identificată prin conturul A B F E de expert N.V. în apel. Pentru restul de teren s-a constatat că reclamanții au dreptul la despăgubiri potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Prin aceeași decizie s-a. dispus restituirea în natură către reclamanți și a celor 7.200 mp din Galați, potrivit expertizei N.V.

din apel, teren identificat prin conturul A B C D. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că apelanta nu a contestat dreptul intimaților de a beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001 (drept indubitabil, avându-se în vedere sentința civilă nr. 1602/1971 a Tribunalului Popular Regional Galați, actele fiscale de la filele 47-55 din dosarul de fond, certificatul de moștenitor din 1955 al Notariatului Galați), ci doar natura măsurii reparatorii și modul de stabilire a vechiului amplasament al terenurilor în suprafață de 7,200 mp din str. M, și de 630 mp din str. M. În ceea ce privește identificarea vechiului amplasament, Curtea a reținut că obiecțîurale apelantei din cererea de apel cu privire la expertiza efectuată la fond sunt întemeiate în condițiile în care, la efectuarea lucrării, expertul a avut în vedere doar planurile de situație a imobilelor de îa data preluării lor de către stat.

Cea de-a doua expertiză, efectuată în cauză (cea a expertului N.V.) a avut în primul rând în vedere Dispoziția nr. 3501/SR/2007 a Primarului Galați și schița anexă a acesteia prin care s~a dispus restituirea în natură a imobilului din Galați, precum și toate reperele posibile identificate în actele prezentate de reclamanți, și de pârâtă pentru stabilirea vechiului amplasament al imobilelor solicitate. Acest fapt a determinat validarea acestui ultime expertize de către instanța de apel. Pe baza expertizei N., Curtea a reținut că din terenul în suprafață de 630 mp din Galați, se pot restitui în natura 220 mp. individualizați prin conturul A B F E , teren care, în prezent, are destinația de parcare auto și spațiu verde.

Instanța de apei a apreciat că acest teren poate face obiectul restituirii în natură pentru că atâta parcarea auto cât și spațiul verde nu afectează normala utilizare a blocurilor din zonă, fapt ce atrage aplicabilitatea dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Cu privire la terenul din Galați, s-a reținut că acesta a fost individualizat de expert prin conturul A B C D (schița nr. 2), acesta propunând restituirea în natură a întregii suprafețe pentru că terenul vechiului imobil este teren de sport și teren liber. Deși pârâta s-a opus ta restituirea integrată în natură a acestui teren motivat de faptul că terenul sportiv aparține SC D. SA, potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 1997 al M.I.C., instanța de ape!

a apreciat că, atât timp cât acest certificat nu a fost depus la dosar împreună cu o schiță cadastrală care ar fi putut permite verificarea suprapunerii dintre terenul în cauză și cei 15.814 mp aparținând acestei societăți, susținerea apelantei nu poate fi primită. În plus, instanța de apeî a reținut că, potrivit Legii nr. 10/2001, dacă pârâta avea cunoștință de faptul că terenul în cauză este, în prezent, deținut de o altă persoană juridică, avea obligația de a-i comunica acesteia din urmă notificarea intimaților. Or, în această fază procesuală ce nu permite introducerea de noi părți în proces, s-ar crea un cerc vicios ale cărui victime sunt reclamanții, singurii care și-au îndeplinit toate obligațiile prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Spre deosebite de aceștia, pârâta nu a lacut suficiente demersuri pentru identificarea vechiului amplasament, ci a prezentat acte în rate, apărându-se în final prin aceea că cel puțin o parte a terenului nu este posesia ei. Prin Decizia civilă nr. 252 din 21 februarie 2010 pronunțata în Dosarul nr. 1010/44/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Galați, a casat Decizia civilă nr. 39 din 28 ianuarie 2009 a Curții de Apel Galați și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În esență, în motivarea deciziei s-a reținut că nu au fost lămurite pe deplin circumstanțele cauzei, respectiv situația terenurilor pentru care s-a dispus restituirea în natură, ceea a determinat o greșită aplicare a legii.

S-a reținut că, în cauză, se impune administrarea de noi probe, inclusiv efectuarea unui nou raport de expertiză pentru a se identifica imobilele, persoanele juridice deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001 și cele care au obligația stabilirii masurilor reparatorii potrivit legii speciale, posibilitatea restituirii în natură și suprafața de teren pentru care se impune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. În rejudecare, cauza a fost înregistrata la Curtea de Apel Galați sub nr. 547/44/2010, Având în vedere îndrumările date prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de apel a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice. Expertiza efectuată de expert R.C.

a concluzionat că, în raport de prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, pentru imobilul din Galați, nu există posibilitatea restituirii în natură iar pentru imobilul din Galați, s-a constatat că acesta este afectat de construcții care aparțin SC D. SA Galați, construcții definitive, tară să fie atașate ia dosar autorizații de construcție. Expertul consilier N.V., solicitat de reclamanți, a precizat în obiecțiuniie la raportul de expertiză al expertei R.C.

că suprafața de 240,50 mp situată în Galați, conform schiței anexă, poate fi restituită în natură, fiind teren neîngrădit și neocupat (rămășițele unei construcții demolate care nu apare pe planurile fotografice din anul 1961). În ceea ce privește imobilul din Galați, consilierul expert și-a menținut punctul de vedere exprimat în cuprinsul raportului de expertiză efectuat cu ocazia judecării apelului în primul ciclu procesual, respectiv în Dosarul nr. 1010/44/2007 al Curții de Apel Galați,, în sensul că se poate dispune restituirea în natură conform schiței, cu precizarea că se impune restituirea doar a suprafeței de 6.957,54 mp, scăzându-se din cei 7.200 mp solicitați, suprafața de 161,5 mp teren ocupat de conducta de termoficare și suprafața de 40,95 mp pe care este un colț al tribunei stadionului „A." Primăria Galați cu adresa din 16 noiembrie 2010 a prezentat instanței situația actuală a terenurilor: - imobilul din Galați în suprafață de 641 mp din care 300 mp în incinta localului D.P., restul fiind amplasată pe domeniul public - parcare și spațiu verde; - imobilul din Galați în suprafață de 7.200 mp din care aproximativ 2.800 mp teren proprietatea municipiului Galați, 1.650 mp ocupată de construcție și suprafața de 2.750 mp inclusă în proprietatea SC D. SA.

Atât expertul R.C. cât și consilier expert N.V. au precizat că nici Primăria Galați și nici S.A D. SA Galați nu au prezentat în cursul procesului nici un act din care să reiasă proprietatea asupra stadionului „Ancora". Prin Decizia civilă nr. 30 din 21 februarie 2011 a Curții de Apel Galați, a fost admis apelul pârâtei și a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 1709 din 26 octombrie 2006 a Tribunalului Galați în sensul că s-a dispus restituirea în natură către reclamanți a suprafeței de 240,50 mp situată în Galați, conform schiței anexă la obiecțiuniie la raportul de expertiză formulate de consilier expert N.V., pentru restul de teren, până la 630 mp, reclamanții având dreptul la despăgubiri potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

S-a dispus, de asemenea, restituirea în natură a suprafeței de 6.957,54 mp teren situat în Galați, conform schiței nr. 2 la raportul de expertiză N.V. efectuat în Dosarul nr. 1010/44/2007 al Curții de Apel Galați. Pentru a decide astfel, instanța de apel a avut în vedere punctul de vedere exprimat de consilierul expert N.V. în cadrul obiecțiunilor formulate la expertiza R.C. precum și în cadrul expertizei efectuate cu ocazia primei soluționări a apelului și a înlăturat apărarea pârâtei în sensul că o parte din terenul situat în Galați, ar aparține altei societăți comerciale cu motivarea că, dacă Primăria Mun. Galați avea cunoștință de această împrejurare, avea obligația de a-i comunica respectivului deținător al terenului notificarea intimaților.

S-a mai reținut că, oricum, în această fază procesuală nu se pot introduce în cauză alte părți pe baza unei simple susțineri nedovedite cu mijloace de probă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, Prin Decizia civilă nr. 1746 din 09 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, recursul pârâtei a fost admis, a fost casată decizia atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță În esență, instanța de recurs a reținut că, prin soluția pronunțată în apel, s-a revenit în punctul inițial al judecății pentru că experții nu au identificat proprietarii terenurilor cu care se suprapune amplasamentul revendicat, problemă ce a constituit motiv de casare și în primul ciclu procesual.

Pe de altă parte, în considerentele deciziei recurate sunt enumerate concluziile a două expertize efectuate în cauza și se menționează relațiile primite de la Primăria Municipiului Galați, în condițiile In care aceste probe sunt divergente, după care instanța de apel. fără a motiva alegerea tăcută, omologhează raportul de expertiză efectuat de consilierul expert al reclamanților și face aplicarea art 9 din Legea nr, 10/2001, nu sunt prezentate argumentele pentru care a fost înlăturată expertiza efectuată de experta desemnată de instanță și nu se fac referiri la situația juridică a imobilelor astfel că nu poate fi cunoscut raționamentul juridic avut în vedere de instanță ceea ce echivalează cu soluționarea procesului tară cercetarea fondului, făcând imposibila efectuarea controlului de legalitate asupra deciziei recurate.

În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 315 C. proc. civ., s-a recomandat ca, în rejudecarea cauzei, să fie identificat vechiul amplasament al celor două terenuri în raport de titlurile de proprietate, să se stabilească cine le deține și care este suprafața ocupată de fiecare unitate deținătoare, cine a edificat construcții pe aceste terenuri, dacă există autorizație de construire, dacă edificiile respective au caracter permanent sau pot fi demolate și dacă terenurile sunt sau nu libere. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. 5471/44/2010* În rejudecarea apelului. Curtea de Apel Galați, având în vedere îndrumările date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia de casare, a dispus efectuarea unei noi expertize termice topometrice și, respectiv, în construcții, pentru lămurirea situației juridice a terenurilor ce formează obieetul prezentului litigiu.

Reclamanții au beneficiat de serviciile unui consilier expert care a participat, alături de experții desemnați de instanță, la măsurători și a întocmit un punct de vedere separat, diferit, sub anumite aspecte, de lucrarea expertului topometrist principal Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin Decizia nr. 76/A din 23 iunie 2014, rejudecănd cauza, a admis apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului Galați împotriva sentinței civile nr. 1709 din 26 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 678/C/2006, în contradictoriu cu reclamanții C.G., C.N.V., C.M.

A schimbat în parte sentința civilă nr. 1709 din 26 octombrie 2006 a Tribunalului Galați în sensul că: A dispus restituirea în natură, către reclamanți, din terenul în suprafață de 7.200 mp situat în Galați, a următoarelor suprafețe: - 610 mp (drum de acces neamenajat, inundabil); - 876 mp (taluz cu vegetație); - 3.803 mp (teren liber de construcții, inundabil), în total 5.289 mp, conform raportului de expertiză tehnică topometrică C.I. și a schițelor anexă la aceasta, ce fac parte integrantă din hotărâre. A constatat că pentru restul de teren de 1.911 mp din suprafața de 7.200 mp situată în Galați, precum și pentru suprafața de 630 mp teren situată în Galați, reclamanții au dreptul, conform art. 1 din Legea nr. 165/2013 la măsuri reparatorii în echivalent constând în compensarea prin puncte, potrivit cap. III din același act normativ.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate și a înlăturat din cuprinsul acesteia dispozițiile contrare deciziei. Verificând legalitatea și temeinicia sentinței Tribunalului Brăila, prin prisma criticilor formulate de pârâtă, ținând cont de noile rapoarte de expertiză efectuate în cauză, precum și de toate celelalte probe administrate pe parcursul procesului, Curtea de Apel Galați a constatat că apelul pârâtei este întemeiat și 1-a admis, cu consecința schimbării în parte a sentinței atacate, pentru considerentele ce succed. În cauză, calitatea reclamanților de persoane îndreptățite, în sensul Legii nr. 10/2003, dreptul de proprietate al autorului reclamanților asupra imobilelor revendicate și dovada trecerii abuzive a imobilelor în proprietatea statului nu au fost contestate de către pârâtă.

Deși, inițial, prin Dispoziția nr. 2372/SR din 24 ianuarie 2006, care a soluționat notificarea reclamanților cu privire la imobilul din strada M., în suprafață de 630 mp, pârâta a respins pretențiile reclamanților pe considerentul că nu s-a făcut dovada deposedării, ulterior, pe parcursul procesului, Primăria municipiului Galați nu a mai insistat pe această apărare și nu a înțeles să critice hotărârea instanței de fond sub acest aspect.

Singura problemă rămasă în discuție și care a determinat cele două casări dispuse de Înalta Curte de Casație și Justiție, este aceea de a se stabili situația juridică exactă a terenurilor a căror restituire se solicită, respectiv dacă acestea sunt libere și dacă, astfel, pot face obiectul unei restituiri în natură, cerință impusă de incidența în cauză a dispozițiilor art 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, incidență stabilită cu autoritate de lucru judecat în primul ciclu procesual, prin Decizia civilă nr. 252 din 21 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. 1010/44/2007, când instanța de recurs a apreciat că acest temei de drept este aplicabil față de modalitatea de preluare a celor două imobile în proprietatea statului.

Astfel, raportul de expertiză topometrică și cel în specialitatea construcții efectuate în apel au stabilit că, în prezent, cele două adrese ale imobilelor în litigiu, F.M. și strada M., nu mai există iar amplasamentul actual al celor doua suprafețe de teren de 7.200 mp și, respectiv, 630 mp de la adresele menționate, se află situat în actualul cartier C.D. și zona blocurilor A.N.L., de o parte și de alta a viaductului peste calea ferată de pe Calea P. Cu privire la terenul în suprafață de 630 mp situat în strada M., expertul topometrist a realizat identificarea acestuia pe planul fotogrammetrie al orașului Galați din anul 1961, conform descrierii făcute de reclamantul C.G., expertul stabilind conturul acestuia și suprafața exactă precum și situația actuală.

S-a reținut de către expert că terenul este compus din următoarele suprafețe: 69 mp, teren aflat în incinta O.P. Galați și care aparține, în acte Primăriei Municipiului Galați, 401 mp teren ocupat de trama stradală actuală M. și care cuprinde trotuare și spații verde, aparținând tot Primăriei municipiului Galați și 160 mp teren C.F.R., întabulat în cartea funciară locală, destinat amenajărilor cu caracter public în scopul fluidizării circulației auto în zona stației C.F.R. Galați, în acest scop existând proiect aprobat. Pe terenul în suprafață de 630 mp se află utilități cu caracter public -energie electrică, gaze, apă, canalizare și cabluri telefonice.

Expertul în specialitatea construcții a stabilit, în plus, că imobilul de la adresa de mai sus nu mai există pe teren (construcția), pe amplasamentul acestuia realizându-se sistematizarea pe verticală aferentă a două blocuri de locuințe A.N.L., începând cu anul 2004. Astfel, la acest moment, terenul este ocupat de construcții permanente, căi de circulație, inclusiv parte din carosabilul actualei străzi Maramureș, ce simt necesare funcționalității blocurilor de locuințe, astfel că temui nu poate fi restituit în natură. Punctul de vedere al consilierului expert coincide, în linii mari, cu concluziile experților desemnați de instanță.

Consilierul expert consideră, însă, că din suprafața de 630 mp pot face obiectul restituirii în natură către reclamanți terenul aflat în incinta O.P., teren măsurând, în opinia acestuia, 26 mp față de 69 mp cât a stabilit expertul principal, și terenul C.F.R., măsurând, în opinia aceluiași consilier expert, 264 mp față de 160 mp cât a. stabilit expertul principal. Cu privire îa diferențele dintre dimensiunile terenurilor, instanța de apel a apreciat că punctul de vedere exprimat de consilierul expert nu poate fi luat în considerare întrucât raportul de expertiză efectuat de expertul principal C.I. a fost semnat și de către consilierul expert, ceea ce înseamnă că acesta din urmă și-a însușit întocmai conținutul lucrării și concluziile pe care aceasta le cuprinde, singura obiecție sau, mai corect, precizare pe care el a înțeles să o facă, diferit de opinia expertului principal, privind o suprafață de 250 mp din imobilul de la cealaltă adresă, respectiv din F.M.

În aceste condiții, exprimarea, ulterior acestui moment, a unui alt punct de vedere, divergent față de cel exprimat de expertul principal și însușit în primă fază de către consilierul expert, apare ca fiind lipsită de fundament. De altfel, imediat după depunerea lucrării la dosar consilierul expert a formulat obiecțiuni, obiecțiuni transmise expertului principal care răspuns la ele, lămurind situația în sensul că a arătat de unde provine eroarea de calcul a consilierului expert.

În ceea ce privește posibilitatea de restituire în natură a terenului în discuție, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat construcții noi, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servitutilor legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

Având în vedere aceste dispoziții legale și aspectele stabilite prin expertizele efectuate în cauză, instanța de apel a apreciat că terenul în suprafață de 630 mp situat în Galați, nu poate face obiectul restituirii în natură întrucât acesta este ocupat de construcții noi (blocuri A.N.L.), este afectat de detalii de sistematizare (trotuare, spații verzi, carosabil) și utilități eu caracter public (energie electrică, gaze, apă, canalizare și cabluri telefonice) ce simt necesare funcționalității blocurilor de locuințe. Consilierul expert propus de reclamanți consideră că pot face, totuși, obiect al restituirii terenurile aflate în incinta Oficiului poștal și cel aparținând C.F.R.

Cu privire la terenul aflat în incinta Oficiului poștal, instanța de apel a apreciat că, și în situația în care s-ar reține că acesta nu deservește unei amenajări de utilitate publică, suprafața de 69 mp pe care acesta o are este oricum prea mică și ar fi lipsită de utilitate pentru reclamanți în cazul în care le-ar fi restituită. Referitor la terenul în suprafață de 160 mp în legătură cu care expertul a arătat că aparține C.F.R., că este intabulat în cartea funciară locală și că este destinat unor amenajări cu caracter public în scopul fluidizării circulației auto în zona Stației C.F.R., în acest scop fiind proiect aprobat, instanța de apel a constatat că, într-adevăr, susținerile consilierului expert N.V.

în sensul că expertul principat nu a probat în nici un fel aceste afirmații este reală. Coroborând, însă, concluziile expertizei topografice cu concluziile expertizei în specialitatea construcții, expertiză care nu a fost contestată de către consilierul expert și de către reclamanți, în care sunt precizate în detaliu toate construcțiile noi existente pe terenul în suprafață de 630 mp precum și împrejurarea că este ocupat în totalitate de detalii de sistematizare și alte amenajări de utilitate publică, planșele foto anexate raportului de expertiză fiind elocvente în acest sens, instanța de apel a apreciat că nicio parte a acestei suprafețe de teren nu poate face obiectul restituirii, reclamanții urmând a beneficia doar de măsuri reparatorii în echivalent.

În ceea ce privește natura măsurilor reparatorii de care reclamanții urmează a beneficia, instanța de apel a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 potrivit cărora, în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001, precum și compensarea prin puncte, prevăzută în cap. III ai actului normativ mai sus menționat.

Cum, în speță, reclamanții nu au solicitat bunuri în echivalent, neexistând nici o ofertă, în acest sens, din partea pârâtei, instanța de apel a constatat că singura modalitate de despăgubire a reclamanților este măsura compensării prin puncte, date fiind și dispozițiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 potrivit cu care dispozițiile acestui act normativ se aplică și cauzelor nesoluționate până la intrarea în vigoare a acestei legi, aliate, încă, pe rolul instanțelor judecătorești. Cu privire la terenul în suprafață de 7.200 mp situat în F.M., acesta a fost identificat de expertul desemnat de instanță atât pe planul fotogrammetrie al orașului Galați din anul 1931 cât și pe cel din anul 1961, expertul detaliind elementele pe care le-a avut în vedere la poziționarea imobilului și care se regăsesc la fila 4 din raportul de expertiză.

S-a stabilit că acest teren se compune din următoarele suprafețe: 1.725 mp teren ce aparține Ș.N.D. fiind înscris în cartea funciară a localității Galați și este amenajat ea teren de fotbal gazonat; 610 mp drum de acces neamenajat, inundabil, ce aparține Primăriei Municipiului Galați; 876 mp teren aflat pe taluz cu vegetație ce aparține Primăriei municipiului Galați, 186 mp teren ocupat de traseul de termoficare; 3.803 mp teren liber de construcții, inundabil, cu depuneri de deșeuri ce aparține Primăriei municipiului Galați. În completare, expertiza în construcții a stabilit că fosta stradă F.M.

nu mai există în prezent iar actuala stradă Maramureș, adiacentă blocurilor A.N.L., are un traseu deplasat spre est față de vechiul amplasament, până ia poarta Bazei sportive „Z.D." Expertul a reținut, așa cum s-a arătat și în expertiza topometrică, că peste terenul revendicat în suprafață de 7.200 mp se suprapune o parte a unui teren de sport și că, eventuala dezafectare a acestuia implică scoaterea din funcțiune a bazei sportive actuale. Baza sportivă, dedicată în prezent copiilor și juniorilor, a fost deținută inițial de către Ș.N. sub numele de arena „A." Ulterior, Ș.N.D. Galați a închiriat stadionul în cauză către F.C.

Oțelul (începând cu anul 2009), acesta din urmă efectuând lucrări de reabilitare și modernizare a stadionului astfel că la 25 februarie 2011 a inaugurat Baza sportivă „Z.D." Pe terenul în suprafață de 7.200 mp se mai află o platformă de gunoi aferentă bazei sportive, gardul împrejmuitor al bazei din panouri de plasă împletită precum și un șanț paralel cu limita nordică a bazei sportive, cu rol de dirijare a apelor de pe taluzul coastei de deal la baza căruia se află terenul. Expertul a mai constatat că terenul este traversat de conductele de încălzire centrală a acestei zone a orașului, montate pe estacade din beton și că, construcțiile aferente bazei sportive sunt construcții demontabile.

Și concluziile expertului desemnat de instanță cu privire la terenul In suprafață de 7.200 mp din Galați, au fost contestate, în parte, de către consilierul expert, acesta considerând că suprafața de teren ocupată de terenul de fotbal este mai mare decât cea măsurată de expert, respectiv de 3.006 mp față de 1.725 mp. Punctul de vedere al consilierului expert a fost înlăturat pentru motivele deja expuse la analizarea situației terenului în suprafață de 630 mp din Galați, instanța de apel apreciind că nu se mai impune reluarea ior. Consilierul expert a propus retrocedarea în natură către reclamanți a întregii suprafețe de 7.200 mp cu excepției, terenului pe care se află conductele de termoficare.

Instanța de apel, având în vedere concluziile rapoartelor de expertiză și dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 a apreciat că reclamanților le pot fi restituite in natură: suprafața de 610 mp drum de acces neamenajat, inundabil, ce aparține Primăriei Municipiului Galați, suprafața de 876 mp teren aflat pe taluz cu vegetație ce aparține Primăriei municipiului Galați și suprafața de 3.803 mp teren liber de construcții, inundabil, cu depuneri de deșeuri ce aparține Primăriei municipiului. Galați. Toate aceste suprafețe de teren, însumând 5.289 mp din cei 7.200 mp din Galați, ce fac obiectul litigiului, sunt libere de construcții și nu sunt afectate de niciun fel de detalii de sistematizare, îndeplinind, deci, condițiile impuse de legea specială pentru a putea fi restituite reclamanților.

Cu privire la terenul ocupat de traseu! de termoficare, în suprafață de 186 mp, s-a constatat că acesta este afectat de o amenajare de utilitate publică în sensul avut în vedere de legiuitor prin dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, astfel că nu poate fi restituit în natură. De altfel, toate părțile din proces au fost de acord în această privință. Referitor la terenul în suprafață de 1.725 mp ocupat de baza sportivă „Z.D.", respectiv de o parte a terenului de fotbal, instanța de apel a reținut că se afla în proprietatea privată a unei societăți comerciale, respectiv Ș.N. „D." Galați, fiind intabulat pe numele acesteia în cartea funciară a localității Galați. Prin urmare, pârâta din raportul juridic dedus judecății nu are terenul în proprietate și nici măcar în posesie, astfel că nu poate fi obligată la restituirea acestuia.

Pe de alîă parte, având în vedere că părțile nu au fost de acord cu introducerea în cauză a acestei societăți, deținătoare în fapt și în drept a terenului, lucru, de altfel, imposibil de realizat din punct de vedere procedural, în apei neputându-se lărgi cadrul procesual prin introducerea în proces a altor părți decât cele între care s-a purtat litigiul la fond, iar părțile nu au cerut în mod expres trimiterea dosarului la instanța de fond în acest scop, instanța de apel a apreciat că nu poate dispune restituirea terenului în suprafață de 1.725 mp în natură către reclamanți, o hotărâre ce ar cuprinde astfel de dispoziții nefiindu-i opozabilă Ș.N. și neputând fi pusă efectiv în executare. Este adevărat că într-un alt litigiu, privind pe numita C.M., moștenitoarea acesteia a beneficiat de restituirea în natură, tot în procedura Legii nr. 10/2001, a unui teren peste care, de asemenea, se suprapunea o parte a fostului stadion „A.", aflat în proprietatea Ș.N.

Elementele acelui litigiu sunt însă diferite de cele ale cauzei deduse judecății de către reclamanți astfel că, deși aceștia au solicitat instanței să țină seama de soluția din procesul anterior, instanța de apel a constatat că acest lucru nu este posibil întrucât în acel litigiu Ș.N. a fost parte în proces, or, în acțiunea reclamanților, nu este parte iar situația terenului în sine era alta, în sensul că, dacă fa momentul soluționării pretențiilor moștenitoarei numitei C.M., terenul respectiv, având destinația de teren de fotbal, era într-o avansată stare de degradare și era nefolosît, situația actuală a acestuia este cu totul alta, așa cum rezultă din expertiza. în specialitatea construcții efectuată în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse, instanța de apel a constatat că, din totalul celor 7.200 mp teren din Galați, doar suprafața de 5.289 mp poate fi restituită, pentru restul de 1.911 mp, compus din 1.725 mp teren ce aparține Ș.N. Galați și 186 mp teren ocupat de traseul de termofieare, reclamanții urmând a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensarea prin puncte conform Legii nr. 165/2013. Împotriva deciziei menționate au declarat recurs rec/amanții C.G., C.N.V. și C.M. Invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7-9 C. proc.

civ., recurenții-reclamanți au susținui că, încălcând dispozițiile art. 1 alin. (1), ale art. 6 alin. (1) și (2) și ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, „instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, deoarece a administrat o probă în contra intereselor părților" și că expertul tehnic s-a folosit de date incorecte ale stabilirii amplasamentului suprafeței de teren din Galați aceasta având vecinătățile deja stabilite. Astfel, referitor la terenul în suprafață de 3.725 mp, cu privire la care instanța de apel. a reținut că este imposibil de restituit, recurenții-reclarnanți au arătat că este situat în partea gazonată a bazei sportive, între gardul de sârmă si limita de nord a acestei baze, partea de sud fiind lipită pe un front de 96 ml cu proprietatea H.E.S.

- moștenitoarea familiei D. (vecinătate confirmată de actul de vânzare din 14 februarie 1947 autentificat de Tribunalul, jud. Covurlui). Vecinătatea din sud e stabilită și dovedită cu Decizia nr. 306 din 23 ianuarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație si justiție, proprietatea fiind restituită deșt e situată în incinta aceleiași baze sportive aparținând Ș.N.D. Galați.

Recurenții-reclarnanți au arătat că, în mod greșit instanța de apel a reținut că nu poate fi avută în vedere situația proprietarului căruia i-a fost restituit terenul ce se învecinează pe latura de sud cu terenul care lor nu le-a tbst restituit pe motiv că terenul care l-a fost restituit acelui proprietar la data când acesta se afla în proces, era „într-o stare avansata de degradare și că situația actuală este cu totul alta". Recurenții-reclarnanți au arătat că lucrările de modernizare, igienizare si reabilitare s-au efectuat înainte de pronunțarea Deciziei nr. 306/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adică în 2011 și nu sunt lucrări definitive, astfel că nu împiedică restituirea proprietății, cu atât mai mult cu cât nu au fost depuse autorizație de construire sau alte avize și, chiar dacă acestea ar fi fost depuse,, ar fi notificat pe deținătorii terenului că sunt proprietarii terenului și că nu sunt de acord cu efectuarea vreunei lucrări pe teren.

Au susținut că suprafața de teren de 1.725 mp se află la limita de nord a bazei sportive (limita de nord fiind un gard de sârmă) lipită de o suprafață de 1.928 mp restituită deja foștilor proprietari, vecinii lor, potrivit actelor inițiale de proprietate. Recurenții-reclarnanți au conchis că amplasamentele nu sunt stabilite în mod corect, iar prin hotărârea instanței de apel s-a pronunțat o soluție diferită de a celorlalți vecini, care s-au folosit aceleași mijloace de probă în dovedirea drepturilor lor. Referitor îa terenul din Galați, în suprafața de 630 mp, recurenții-reclarnanți au arătat că greșit nu le-a fost restituită pe motiv că este ocupată de blocuri A.N.L., că este afectată de lucrări de |sistematizare, că suprafața de 160 mp aparține C.F.R., fără dovezi însă și că suprafața de 69 mp ar fi prea mică pentru a le fi restituită.

Au arătat că suprafața de 160 mp + 69 mp = 229 mp poate fi restituită și este îndestulătoare nevoilor lor. Invocând dispozițiile cuprinse în cap. II din H.G. nr. 498 din 18 aprilie 2003 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 referitoare la definiția "unității deținătoare", recurenții-reclamanți au arătat că, pe parcursul procesului, pârâta nu a precizat cine e persoana deținătoare a terenului pentru a fi introdusă în proces, deși avea această obligație. Recurenții-reclamanți au susținut, prin urmare, că, atât timp cat instanța de control judiciar a casat decizia și a transmis instanței de apel indicații obligatorii cu privire la stabilirea situației juridice a terenurilor, instanța de apei nu s-a conformat îndrumărilor din decizia de casare.

Pentru argumentele expuse, recurenții-reclamanți au solicitat admiterea recursului. Recursul este nefondat, pentru considerentele care succed. Înalta Curte, examinând criticîle formulate de recurenții-reclamanți constată - contrar susținerilor acestora - că instanța de apel, m rejudecarea cauzei, s-a conformat întru totul îndrumărilor date prin Decizia de casare nr. 252 din 21 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, și reiterate prin Decizia nr. 1746 din 9 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, și că, în speță, nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, în rejudecarea cauzei, prin încheierea din 12 decembrie 2012 (fila 42 din Dosarul nr. 547/44/2010* al Curții de Apel Galați, secția I civilă) instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize tehnice imobiliare pentru identificarea vechiului amplasament al celor două terenuri în litigiu în raport de titlurile de proprietate, expertiză care să stabilească cine le deține și care este suprafața ocupată de fiecare unitate deținătoare, cine a edificat construcții pe aceste terenuri și dacă există autorizație de construire, dacă edificiile respective au caracter permanent sau pot fi demolate, dacă terenurile sunt sau nu libere, cerințe impuse pentru a se constata incidența art. 10 alin. (2) al Legii nr. 10/2001.

În cauză au fost administrate atât o expertiză tehnică topometrîcă având ca obiective identificarea vechiului amplasament al celor două terenuri în litigiu în raport de titlurile de proprietate, a persoanelor/unităților deținătoare precum și a suprafeței ocupate de fiecare unitate deținătoare (filele 137-127 din Dosarul nr. 547/44/2010* al Curții de Apel Galați, secția I civilă) cât și o expertiză tehnică în construcții, care a răspuns obiectivelor constatând în identificarea celor care au edificat construcții pe terenuri, existența autorizației de construcții, stabilirea dacă edificiile respective an caracter permanent sau pot fi demolate, dacă terenurile sunt sau nu libere, cerințe impuse de incidența în cauză a art. 10 alin. (2) al Legii nr. 10 (filele 102-116 din Dosarul nr. 547/44/2010* al Curții de Apel Galați, secția I civilă).

Concluziile celor două expertize au fost omologate de instanța de apel pentru considerentele menționate în expunerea lucrărilor cauzei, considerente care reprezintă fundamentul soluției pronunțate și care, având în vedere situația de fapt stabilită ca urmare a administrării celor două expertize, se verifică a fi legală. Este prerogativa instanței, recunoscută prin dispozițiile art 129 C. proc. civ.

de a aprecia în ce măsură obiecțlunile formulate de către părți sunt relevante precum și de a aprecia dacă experții au răspuns prin raport îa toate obiectivele stabilite de instanță astfel încât instanța să își poată forma o opinie pertinentă- Or, în speță, instanța de apel a argumentat judicios de ce punctul de vedere exprimat de consilierul expert privind restituirea unor suprafețe mai mari de teren decât cele stabilite de instanță - în baza concluziilor expertizelor și completării Sa expertiză - nu poate fi luat în considerare, câtă vreme raportul de expertiză efectuat de expertul principal a fost semnat și de către consilierul expert, concluzia fiind că acesta și-a însușit conținutul lucrării, orice alte puncte de vedere divergente exprimate ulterior apărând ca fiind lipsite de fundament.

Astfel, decizia instanței de apel cuprinde elementele obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței că reclamanților nu li se poate restitui în natură terenul în suprafață de 630 mp din Galați, (fiind ocupat în totalitate de detalii de sistematizare și alte amenajări de utilitate publică) și că modalitatea de despăgubire a reclamanților pentru acest teren este măsura compensării prin puncte, conform dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 precum sică, din terenul în suprafață de 7.200 mp din Galaâi, reclamanților nu li se pot restitui decât suprafețele de teren ce însumează suprafața totală de 5.289 mp, din totalul celor 7.200 mp teren, pentru restul de 1.911 mp, compus din 1.725 mp teren ce aparține Ș.N.

Galați și 186 mp teren ocupat de traseul de termoficare, reclamanții urmând a beneficiare măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensarea prin puncte conform Legii nr. 165/2013. Referitor la susținerile recurențiior-reciamanți vizând faptul că pârâta nu a precizat cine e persoana deținătoare a suprafeței de teren de 1.725 mp este de reținut că pârâta a precizat, referitor la imobilul din str. F., prin adresa din 16 noiembrie 2010 (fila 58 din Dosar nr. 547/44/2010 al Curții de Apel Galați) că „suprafața de aproximativ 2.750 mp este inclusă în proprietatea SC D. SA". Instanța, în valorificarea rolului activ recunoscut acesteia de dispozițiile art. 129 C. proc. civ., nu se poate substitui voinței părților, fără a încălca principiile disponibilității și egalității părților, care guvernează procesul civil.

Or, în speță, instanța de apei corect a reținut că părțile nu au cerut în mod expres trimiterea dosarului la instanța de fond pentru lărgirea cadrului procesual, prin introducerea în cauză a unității deținătoare în fapt și în drept a suprafeței de teren de 1.725 mp, cura corect a reținut că reclamanții nu se pot prevala de o hotărâre judecătorească pronunțată în legătură cu o suprafață de teren învecinată cu cea în litigiu, ce a fost restituită în natură unui alt proprietar, într-un litigiu în care respectiva unitate deținătoare a fost însă parte, câtă vreme circumstanțele factuale ale spețelor deduse judecății sunt diferite. Înalta Curte constată că textele de lege incidente în speță au fost corect analizate, interpretate și aplicate în cauză, în contextul stabilirii pe deplin a situației de fapt, conform îndrumărilor date prin deciziile de casare.

Așa fiind, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții C.G., C.N.V. și C.M. împotriva Deciziei nr. 76/A din 23 iunie 2014 a Curții de Apel Galați, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2014.