ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 650/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 650/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei de

față, reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul

Galați sub nr. 1.700 din 21 februarie 2007, reclamanta N.A.A. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții primarul mun. Galați și Consiliul Local Galați,

anularea dispozițiilor nr. 3227/SR/2006, nr. 3189/SR din 7 decembrie 2006 și

nr. 3228/SR/2006 emise de Primăria mun. Galați și obligarea pârâtelor la

restituirea în natură sau prin echivalent, precum și emiterea unor noi

dispoziții pentru imobilele ce fac obiectul dispozițiilor atacate, după cum

urmează: Dispoziția nr. 3.227/SR din 21 decembrie 2006 pentru imobilul (teren și

construcție) situat în Galați, str. B. nr. 13, Dispoziția nr. 3.189/SR din 7

decembrie 2006 pentru imobilul (teren și construcție) situat în Galați, str.

N.B. nr. 57 și Dispoziția nr. 3.228/SR/2006 pentru imobilul (teren și

construcție) din Galați, str. B. nr. 17.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că a formulat cereri pentru retrocedarea

imobilelor susmenționate și că toate cererile au fost respinse cu motivarea că

nu s-a făcut dovada deposedării pentru imobilele din str. B. nr. 13 și 17, și

dovada dreptului de proprietate pentru imobilul din str. N.B. nr. 57.

S-a mai arătat că

dispozițiile emise sunt nelegale întrucât reclamanta a depus la unitatea

deținătoare (Primăria mun. Galați) actele necesare pentru probarea dreptului

său la restituirea imobilelor respective.

În drept, au fost

invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001 și cele ale Legii nr. 247/2005.

Prin întâmpinare,

pârâta a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că pretențiile reclamantei

nu au fost probate.

Prin Sentința civilă

nr. 1.663 din 2 noiembrie 2009, Tribunalul Galați a admis contestația, a anulat

dispozițiile nr. 3227/SR/2006, 3189/SR/2006 și 3228/SR/2006 și a constatat că

reclamanta are dreptul de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de

Legea nr. 10/2001, constând în compensarea cu teren în suprafață de 2.546 m.p.,

disponibil la data executării sentinței, precum și la despăgubiri civile pentru

construcții, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Prin aceeași

sentință, pârâții au fost obligați să emită o nouă dispoziție de restituire în

natură pentru suprafața de 648 m.p. situată în Galați, str. N.B., identificat

prin raportul de expertiză și schița anexă la raportul întocmit de expert C.E.

Apelurile declarate

de reclamantă și pârâtul Municipiul Galați, prin primar, împotriva acestei

sentințe au fost admise prin Decizia civilă nr. 81/A din 12 martie 2010 a

Curții de Apel Galați care a desființat hotărârea de primă instanță și a trimis

cauza spre rejudecare la același tribunal.

În motivarea deciziei

s-a arătat că prima instanță nu s-a pronunțat decât cu privire la suprafața de

teren situată în str. B. nr. 77 (în prezent, N.B., nr. 53 - 55), cu toate că

reclamanta a formulat trei notificări, nr. 1.165/2001 pentru imobilul din str.

N.B. nr. 57 (în realitate, N.B. nr. 53 - 55), nr. 1.168/2001 pentru imobilul

din str. B. nr. 17 și nr. 1.167/2001 pentru imobilul din str. B. nr. 13, iar în

soluționarea acestora au fost emise trei dispoziții, toate trei fiind

contestate în actuala procedură. Așadar, prima instanță a rezolvat situația

unui singur imobil notificat, acordând generic 2.546 mp teren în compensare și

648 mp teren pe vechiul amplasament, fără a se pronunța și asupra pretențiilor

legate de imobilele din str. B. nr. 13 și nr. 17, fiind astfel incidente

dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ.

S-a apreciat că, în

egală măsură, apare ca fondat și apelul declarat de Primăria Municipiului

Galați în condițiile în care această parte a fost obligată să restituie în

natură terenul în suprafață de 648 mp, situat la adresa din str. N.B., deși se

pare că acest teren este deținut de Universitatea Galați.

S-a precizat în

considerentele deciziei că, în rejudecarea cauzei, instanța urmează să dispună

efectuarea unor expertize topometrice prin care să se identifice amplasamentul

imobilelor solicitate (fosta str. B. nr. 77, str. B. nr. 13 și str. B. nr. 17),

să se stabilească deținătorul actual al terenurilor și, în funcție de aceasta,

să se pună în discuție lărgirea cadrului procesual cu respectarea principiului

disponibilității.

De asemenea, instanța

de control judiciar a indicat instanței de fond să stabilească dacă str. B. nr.

77 este în prezent nr. 53 - 57, precum și cu privire la str. B. nr. 13 și 17.

S-a mai arătat că, în

eventualitatea în care pentru o parte din suprafețele ce nu se pot restitui în

natură se solicită teren în compensare, instanța urmează să individualizeze

imobilele în discuție.

În rejudecare, cauza

a fost înregistrată sub nr. 1700/121/2007, pe rolul Tribunalului Galați.

Cu ocazia

rejudecării, pentru respectarea îndrumărilor obligatorii date de instanța de

apel în sensul efectuării unor expertize topometrice pentru identificarea

amplasamentului imobilelor solicitate de reclamantă, precum și a deținătorului

actual al terenurilor respective, tribunalul a încuviințat efectuarea unei noi

expertize, administrată prin mijlocirea expertului tehnic judiciar B.E. La

acest raport de expertiză au fost formulate obiecțiuni, răspunsul expertului

fiind depus la dosar.

Instanța a

încuviințat administrarea unei noi expertize topometrice, la solicitarea

reclamantei care a susținut că expertiza anterioară nu a identificat terenul a

cărei retrocedare se solicită, depunând un înscris nou, actul de donație în

raport de care a solicitat să se stabilească amplasarea și individualizarea imobilului

din litigiu.

S-a efectuat o a doua

expertiză în fața acestei instanțe de către expert A.F.

Prin Sentința civilă

nr. 1.828 din 09 octombrie 2012 a Tribunalului Galați, a fost admisă în parte

contestația reclamantei și s-a dispus anularea Dispozițiilor nr. 3227/SR/2006,

3189/SR/2006 și 3228/SR/2006 emise de primarul mun. Galați. S-a constatat că

reclamanta este îndreptățită, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, să i

se acorde măsuri reparatorii pentru terenurile în suprafață de 188 mp, situate

în municipiul Galați, str. B. nr. 13 și 17, precum și pentru suprafața de teren

de 1.925 mp și casă plus construcții (demolate), situate în Galați, str. G.B.

nr. 77 (în prezent str. N.B. nr. 53 - 55).

A fost obligat

pârâtul primarul municipiului Galați să restituie reclamantei, în natură,

suprafața de teren de 621 mp (46 m x 13,5 m), liberă de construcții, situată în

mun. Galați, str. N.B. nr. 57 - 59, identificată în Planul de situație-imobile,

anexă la Raportul de expertiză topometrică întocmit de expert tehnic A.F.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că imobilul situat în str. N.B. nr. 53 - 57

a fost identificat de expert potrivit hărților eliberate de Arhiva Națională -

Filiala Galați, precum și conform actului de donație al Primăriei către

Societatea femeilor Ortodoxe, din care rezultă că familia G., autorul

reclamantei, figurează pe latura sudică a imobilului donat, hotarul având o

lungime de 95,85.

Prin Sentința civilă

nr. 234 din 19 noiembrie 1952 (dosar nr. 2625/1952) imobilul a fost trecut în

mod abuziv la stat pentru neplata impozitelor.

Prin expertizele

efectuate în cauză, a fost identificat terenul revendicat în suprafață de 2.546

mp, teren ce este, însă, ocupat parțial de construcții, expertiza stabilind că

poate fi restituită în natură numai suprafața de 621 mp (expertiza A.) sau 648

mp (expertiza C.), în timp ce pentru restul suprafeței de teren de 1.925 mp,

reclamanta a solicitat să i se acorde despăgubiri bănești.

De asemenea, întrucât

în momentul preluării, acest imobil era compus din teren și casă - construcții,

iar aceste construcții au fost demolate și nu mai pot fi restituite în natură,

reclamanta a solicitat să i se acorde despăgubiri.

Apelul declarat de

pârâtul Municipiul Galați, prin primar, împotriva Sentinței civile nr. 1.828

din 09 octombrie 2012 a Tribunalului Galați a fost admis prin Decizia civilă

nr. 25A din 20 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă,

pe care a schimbat-o în parte, numai sub aspectul dispozițiilor referitoare la

imobilul din Galați, str. G.B. nr. 77 (în prezent, N.B. nr. 53 - 55), prin

aceea că s-a constatat că reclamanta este îndreptățită conform Titlului VII din

Legea 247/2005 la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul compus din

teren în suprafață de 2.546 mp și construcții, situat în Galați, str. G-ral B.

nr. 77. Au fost înlăturate din sentința apelată dispozițiile privind obligarea

pârâtului la restituirea în natură, în favoarea reclamantei, a terenului în

suprafață de 621 mp, situat la adresa din Galați, str. N.B. nr. 57 - 59, au

fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate și a fost respins, ca

inadmisibil, apelul declarat de pârâtul Consiliul Local Galați împotriva

aceleiași sentințe.

Considerentele avute

în vedere de instanța de apel cu ocazia pronunțării acestei decizii, au pornit

de la constatarea că toate expertizele efectuate în cauză, atât în primul ciclu

de judecată, cât și cu ocazia rejudecării acesteia, au reținut existența unei

suprafețe de teren situată în Galați, strada N.B. nr. 53 - 55, fostă strada

G.B. nr. 77, liberă de construcții și neafectată de utilități, întinderea

acestei suprafețe fiind precizată în mod diferit de cei trei experți care au

efectuat lucrările de specialitate, respectiv, 560 mp în expertiza B.E., 648 mp

în expertiza C.E. și 621 mp în expertiza A.F.

Toate rapoartele de

expertiză au precizat clar că terenul respectiv este situat în incinta

Facultății de Studii Economice Galați, atât expertul B.E. cât și expertul C.E.

arătând că pe acesta este amenajat un teren de sport funcțional, folosit de

către Facultatea de Științe Economice din cadrul Universității "D.J."

Galați.

În dosarul instanței

de fond din rejudecare, a fost depus Ordinul Ministerului Educației, Cercetării

și Inovării privind atestarea dreptului de proprietate al Universității

"D.J." Galați asupra unor imobile situate în municipiul Galați, care

fac parte din baza materială a Universității, ordin în care figurează, ca fiind

proprietatea Universității "D.J." Galați, între altele, și imobilul

din strada Gării nr. 61 - 63 compus din teren în suprafață de 17.202 mp și

construcții în suprafață de 7.709 mp, din schițele depuse la dosar în apel de

către pârâtă rezultând că terenul respectiv include și cei 621 mp teren,

identificat de experți ca fiind liber și în privința căruia instanța de fond a

dispus restituirea în natură.

În raport de toate

aceste elemente, instanța de apel a apreciat că soluția primei instanțe este

nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 10/2001,

întrucât a rezultat din probatorii că terenul în litigiu este proprietatea unui

terț, respectiv Universitatea "D.J." Galați și, prin urmare, nu poate

face obiectul unei restituiri în natură cu atât mai mult cu cât aceasta nici nu

a fost introdusă în cauză deși prin decizia de desființare cu trimiterea cauzei

spre rejudecare pronunțată în primul ciclu procesual de către instanța de apel,

au fost date indicații explicite instanței de rejudecare în sensul de a aprecia

asupra necesității lărgirii cadrului procesual, cu respectarea principiului

disponibilității părților.

Instanța de fond,

rejudecând cauza, a dispus restituirea în natură a terenului ignorând total

precizările experților în sensul că acesta este situat în incinta Universității

precum și înscrisul depus la dosar care atestă dreptul de proprietate al

Universității asupra acestuia.

Drept consecință, a

fost admis apelul pârâtului Municipiul Galați prin primar și a fost schimbată,

în parte, sentința atacată, în sensul că a fost înlăturată din cuprinsul

acesteia dispoziția privind restituirea în natură a celor 621 mp teren, pentru

care s-a constatat că reclamanta poate beneficia de măsuri reparatorii în

echivalent constând în despăgubiri, conform Titlului VII din Legea nr.

247/2005.

În ceea ce privește

apelul pârâtului Consiliul Local Galați, s-a apreciat că este inadmisibil

întrucât, deși cauza a fost soluționată, într-un prim ciclu procesual, prin

Sentința civilă nr. 1.663 din 02 noiembrie 2009, și deși acea hotărârea a fost

pronunțată și în contradictoriu cu Consiliul Local Galați, acesta nu a înțeles

să atace sentința și să invoce lipsa capacității sale de folosință și lipsa

calității procesuale pasive, astfel că, sub acest aspect, hotărârea a devenit

irevocabilă pentru acest pârât.

Desființarea

sentinței menționate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, a fost dispusă

pentru indicațiile clare trasate instanței de rejudecare de către instanța de

control judiciar.

Astfel fiind, apelul

declarat de Consiliul Local Galați împotriva sentinței pronunțate în rejudecare

a fost apreciat ca exercitat omisso medio, fiind, astfel, inadmisibil.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta N.A.M., criticând-o

pentru nelegalitate cu referire la suprafața de 621 mp teren, în privința

căreia instanța de apel a dispus ca reclamantei sa-i fie acordate măsuri

reparatorii prin echivalent, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

În motivarea

recursului declarat, recurenta a invocat drept critici de recurs faptul că

instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut,

hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive

contradictorii ori străine de natura pricinii, instanța, interpretând greșit

actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia, iar hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal

ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Dezvoltând motivele

recursului formulat, aceasta a susținut următoarele critici:

- Soluția adoptată de

instanța de apel este greșită, prin raportare la criticile formulate de către

apelantul-pârât, al cărui principal motiv de apel l-a constituit restituirea în

natură, în favoarea reclamantei, a suprafeței de 621 mp situată în Galați str.

N.B. nr. 53 - 55.

Apelul primarului mai

punea problema că tribunalul nu a lărgit cadrul procesual prin introducerea în

cauză a Universității "D.J." și că în cuprinsul hotărârii atacate nu

se pot identifica motivele de fapt și de drept avute în vedere de instanță la

soluționarea litigiului, ceea ce echivalează, în opinia apelantului, cu o

nemotivare. S-a invocat că, deoarece Universitatea "D.J." nu a fost

parte în proces, instanța a soluționat cauza acordând mai mult decât s-a cerut

ori ceea ce nu s-a cerut, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 6.

Recurenta pretinde

că, prin soluția instanței de apel s-a acordat un drept Universității D.J. pe

acest teren, deși instanța nu a fost învestită la fond cu soluționarea vreunei

cereri având acest obiect, și nici Municipiul Galați, prin primar, ca parte în

proces, nu a formulat o cerere pentru păstrarea afectațiunii terenului,

considerat de interes public.

- Soluția instanței

de apel, care a schimbat-o pe cea legal adoptată de prima instanță, prin care

se dispusese restituirea în natură a suprafeței de 621 mp teren în favoarea

reclamantei, contravine Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.

10/2001 conținute în H.G. nr. 250/2007, care au stabilit ca principiu de urmat

în procesul de soluționare a notificărilor prevalența restituirii în natură, în

conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1), art. 7 și 9 din lege, a

imobilelor pentru care s-au depus notificări. Potrivit acestor norme, numai în

cazul în care această măsură nu este posibilă sau este expres înlăturată de la

aplicare se va proceda la acordarea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de

lege, respectiv compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent

de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite sau propunerea de acordare de

despăgubiri potrivit titlului VII "Regimul stabilirii și plații

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr.

247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și

unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, în cazul în

care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de

persoana îndreptățită.

Prin toate

expertizele instrumentate atât de expert C.E. cât și de B.E., dar mai ales de

A.F., care a fost însușită de instanța de judecată de la fond, toți experții au

concluzionat că terenul este liber de construcții și poate fi restituit în

natură.

De altfel,

amplasamentul acestui teren - str. B. nr. 53 - 55 din Galați - nici nu a fost

contestat de pârâtul Municipiul Galați prin apelul declarat, recunoscându-se

implicit că la această adresă autorul reclamantei a avut suprafața de 2.546 mp,

din care, în prezent, pe o suprafață de 1.925 mp se găsesc construcții, iar 621

mp este teren liber care poate fi restituit în natură.

Trebuie avut în

vedere că la dosarul cauzei nu sunt dovezi de proprietate asupra acestui teren,

altele decât ale reclamantei, expertul C.E. solicitând actul de proprietate al

Universității însă aceasta nu l-a prezentat pentru că nu deține un atare act pe

teren.

Facultatea de Științe

Economice s-a extins pe terenul proprietatea autorului reclamantei după data

apariției Legii nr. 10/2001, adică după anul 2001 când, potrivit acestei legi,

era interzis să se facă acest lucru deoarece se extindea pe o proprietate

pentru care exista cerere de retrocedare depusă la primărie de reclamantă.

- Afectațiunea

imobilului, destinat unor activități de interes public, susținere ce a fost

invocată în apel și de primar, nu poate constitui un impediment la restituirea

în natură având în vedere prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001,

republicată, neputând fi refuzat la retrocedare.

În legătură cu

terenul de 621 mp s-a susținut că este un teren de sport al facultății, fapt

nereal întrucât, într-un astfel de caz, experții ar fi făcut vorbire despre o

așa amenajare, or, nici expertiza A. sau C. nu descrie terenul ca fiind un

teren de sport, ci doar ca fiind pur și simplu un teren liber de construcții,

care poate fi restituit în natură.

Dar, chiar și în

prezența unei atare afectațiuni, instanța de apel trebuia să respecte și să

aplice dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și să mențină

soluția restituirii în natură.

Potrivit acestui text

de lege, în situația imobilelor având destinațiile arătate în anexa 2 lit. a),

care face parte integrantă din lege, necesare și afectate exclusiv și

nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate ori

social-culturale, foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestuia

li se restituie imobilul în proprietate, cu obligația de a-i menține

afectațiunea pe o perioadă de 3 ani.

Indiferent de

reținerea afectațiunii terenului sau utilității publice a acestuia, instanța nu

putea acorda mai mult decât s-a cerut, iar în apel sunt interzise formularea de

cereri noi care să învestească instanța de judecată în apel, în conformitate cu

dispozițiile art. 294 C. proc. civ. În apel nu se poate schimba calitatea

părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot

face alte cereri noi. Excepțiile de procedură și alte asemenea mijloace de

apărare nu sunt considerate cereri noi. Legea nr. 165/2013 privind măsurile

pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a

imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România a

fost publicată în M. Of., Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013.

- Decizia recurată a

fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 45 din Legea 165/2013 referitoare la

afectațiunea bunului în cazul imobilelor ocupate de instituții publice, legea

fiind în vigoare la data soluționării cauzei în apel și de imediată aplicare.

Recurenta a mai semnalat că în cauză nu există o Hotărâre a Guvernului din care

să rezulte că terenul de 621 mp este de afectațiune specială și că aceasta

trebuie respectată timp de 10 ani.

Recurenta a mai

solicitat acordarea cheltuielilor de judecată și judecarea pricinii și în

lipsă.

La 17 ianuarie 2014,

intimatul-pârât Municipiul Galați a formulat întâmpinare, solicitând

respingerea recursului ca nefondat întrucât terenul vizat de către recurentă se

află situat în incinta unei instituții de învățământ superior de stat, pe care

se află amenajat un teren de sport funcțional, astfel că nu poate fi restituit

în natură.

La 29 ianuarie 2014 a

formulat întâmpinare și intimatul Consiliul Local Galați, care a invocat

nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele legale de

recurs, susținându-se că recurenta a făcut o analiză a probelor administrate,

solicitând reaprecierea acestora, fapt inadmisibil în recurs.

Subsidiar, a

solicitat menținerea soluției instanței de apel, care a decis în mod legal că

terenul în litigiu, de vreme ce aparține unui terț, nu poate face obiectul

restituirii în natură, mai ales în condițiile în care acest terț nu a fost

introdus în proces.

Deși prima decizie a

instanței de apel, de desființare a hotărârii de primă instanță, a dat

îndrumări clare asupra necesității lărgirii cadrului procesual, cu respectarea

principiului disponibilității, aceste indicații nu au fost respectate nici de

către tribunal, dar nici de către recurenta-reclamantă, care nu a solicitat

introducerea în cauză a proprietarului terenului. Poziția acestei părți, de a

nu fi introdusă în cauză Universitatea D.J., a fost menținută și în fața

instanței de apel, reclamanta înțelegând să solicite în continuare restituirea

în natură a terenului de la apelantele-pârâte. Intimatul a mai precizat că o

eventuală soluție de admitere a recursului și de restituire în natură a

terenului ar fi contrară regulii potrivit căreia recursul nu poate fi exercitat

omisso medio, aceasta având în vedere că reclamanta nu a înțeles să declare

apel împotriva hotărârii de primă instanță.

În recurs nu au fost

administrate probe noi.

Analizând recursul

declarat, Înalta Curte apreciază că acesta este întemeiat în limitele ce se vor

arăta prin cele ce urmează:

Sub aspectul

încadrării criticilor de recurs formulate, se reține că doar în mod formal

recurenta a indicat faptul că își sprijină recursul pe dispozițiile art. 304

pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., dezvoltarea motivării acestuia nepermițând

decât o încadrare în motivele legale de recurs prevăzute de dispozițiile art.

304 punctele 6, 7 și 9 C. proc. civ.

Chiar dacă în

argumentarea recursului său recurenta a făcut consistente referiri la

elementele probatorii ale dosarului, nu înseamnă că recursul acesteia ar fi nul

pentru neîncadrarea în criticile legale de recurs, după cum s-a invocat prin

întâmpinarea intimatului-pârât Consiliul local Galați, atâta timp cât motivarea

acestuia permite și o încadrare legală, după cum s-a precizat anterior.

În ceea ce privește motivul

de casare invocat, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

privitor la faptul că prin decizia instanței de apel s-ar fi acordat un drept

Universității D.J. pe terenul de 621 mp, deși instanța la fond nu ar fi fost

învestită cu soluționarea unei cereri având acest obiect, nu poate fi privit

decât ca străin cauzei atâta timp cât dispozitivul deciziei atacate nu are un

atare conținut, ci dispune doar în privința drepturilor părților în litigiu.

De asemenea, cu

referire la motivul de modificare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 8 C.

proc. civ., și acesta evocat în preambulul motivației recursului, se constată

că a fost invocat doar formal, obiectul și natura pricinii dedusă judecății

nepresupunând interpretarea vreunui act juridic de către instanțe pentru a face

posibilă criticarea dată acestei interpretări.

Recursul declarat

este însă fondat sub aspectul criticilor sale întemeiate pe dispozițiile art.

304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., potrivit celor ce urmează.

În esență, recurenta

a criticat decizia instanței de apel susținând că soluția adoptată este greșită

prin raportarea la motivele de apel invocate de apelantul-pârât Municipiul

Galați, că aceasta este nelegală întrucât contravine principiului legal al

prevalenței restituirii în natură, dar și întrucât încalcă dispozițiile art. 16

din Legea nr. 10/2001, ca și pe cele ale art. 45 din Legea nr. 165/2013, în

vigoare la data judecării cauzei în apel.

Instanța de recurs

reține că, în urma rejudecării cauzei după desființare, prin Sentința civilă

nr. 1.828 din 9 octombrie 2012 a Tribunalului Galați, a fost recunoscută

îndreptățirea reclamantei de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent,

conform titlului VII al Legii nr. 247/2005, pentru terenurile în suprafață de

188 mp din Galați, str. B. nr. 13 și 17, pentru terenul în suprafață de 1.925

mp din Galați, str. G-ral B. nr. 77 (actual str. N.B. nr. 53 - 55) și pentru

construcțiile ce s-au aflat pe acesta, în prezent demolate, dispunându-se

totodată restituirea parțială în natură a acestui din urmă imobil, în limita

suprafeței libere de teren de 621 mp situată la adresa din Galați, str. N.B.

nr. 57 - 59, identificată prin anexa la raportul de expertiză întocmit de

expertul A.F., fiind obligat la restituirea acesteia primarului Municipiului

Galați.

Prin apelul declarat

împotriva acestei sentințe, care a vizat exclusiv măsura restituirii parțiale

în natură a terenului de 621 mp și prin care s-a solicitat, în principal,

desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei

instanțe, primarul Municipiului Galați a invocat drept critici de nelegalitate

nesocotirea împrejurării că terenul în cauză este proprietatea unui terț,

conform actelor din dosar, care nu este parte în proces, că tribunalul a

nesocotit îndrumările din Decizia de desființare nr. 81A din 12 martie 2010 a

Curții de Apel Galați, privitoare la necesitatea lărgirii cadrului procesual al

cauzei, care a rămas același, în pofida faptului că toate probatoriile indicau

faptul că nu pârâții sunt deținătorii terenului de 621 mp, și împrejurarea că

măsura restituirii în natură nu a fost justificată prin niciun considerent de

fapt ori de drept.

Răspunzând acestor

critici, instanța de apel a cărei hotărâre a fost recurată, le-a confirmat

integral, reținând, pe de o parte, că toate rapoartele de expertiză

administrate în cauză precizează clar că terenul a cărui restituire în natură a

fost dispusă este situat în incinta Facultății de Studii Economice Galați -

experții B.E. și C.E. precizând, în plus, că pe acesta este amenajat un teren

de sport funcțional, folosit de Facultatea de Științe Economice a Universității

"D.J." Galați - iar pe de altă parte, în dosarul primei instanțe, în

rejudecare, se regăsește Ordinul Ministerului Educației, Cercetării și Inovării

privind atestarea dreptului de proprietate al Universității "D.J."

Galați asupra unor imobile din municipiul Galați care fac parte din baza

materială a Universității.

Potrivit aprecierilor

instanței de apel, imobilul din str. Gării nr. 61 - 63, compus din teren de

17.202 mp și construcții 7.709 mp, înscris în acest Ordin include și cei 621 mp

teren a cărui restituire în natură a fost dispusă de prima instanță, potrivit

schițelor depuse în dosarul de apel de către Municipiul Galați.

Concluzionând,

instanța de apel a reținut că terenul în cauză nu putea face obiectul unei

restituiri în natură întrucât este proprietatea unui terț, Universitatea

"D.J." Galați, care nici nu a fost introdus în cauză, în pofida

indicațiilor din decizia de desființare dată în primul ciclu procesual al

cauzei, motiv pentru care a stabilit că și în privința acestuia reclamanta

poate beneficia de acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, în

condițiile titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Soluția astfel

adoptată apare ca fiind nelegală, în primul rând în considerarea justificării

ei. Aceasta întrucât, constatând că tribunalul a obligat pe unul dintre pârâții

chemați în judecată să restituie în natură reclamantei un teren care aparține

unui terț, potrivit înscrisurilor din dosar, și care se și află efectiv în

folosința acestuia (aspect confirmat de rapoartele de expertiză), așadar a unui

teren pentru care pârâtul nu îndeplinește condiția art. 21 alin. (4) din Legea

nr. 10/2001 de a fi "unitate deținătoare", în contextul în care se

reține și că prima instanță nu a acționat în respectarea îndrumărilor

obligatorii ale instanței de desființare (regăsite în Decizia nr. 81A din 12

martie 2010 a Curții de Apel Galați), Curtea de Apel Galați nu avea nicio

justificare legală ca, în același cadru procesual necorespunzător pe care l-a

semnalat ca atare și în care s-a judecat cauza în primă instanță, să schimbe o

măsură reparatorie (cea a restituirii parțiale în natură) cu o alta (cea a

recunoașterii dreptului la măsuri reparatorii prin echivalent).

Aceasta întrucât,

indiferent de natura măsurii reparatorii adoptate într-un caz determinat, fie

că este vorba despre restituirea în natură sau de recunoașterea dreptului la

măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile titlului VII al Legii

247/2005, recunoașterea dreptului trebuie să aibă loc într-un cadru procesual

care să-l includă în mod necesar pe cel care, în conformitate cu dispozițiile

art. 21 din Legea 10/2001, are calitatea de unitate deținătoare.

Dimpotrivă, date

fiind îndrumările cu caracter obligatoriu conținute în Decizia de desființare

nr. 81A din 12 martie 2010 a Curții de Apel Galați, cu privire la necesitatea

refacerii probatoriului în vederea identificării amplasamentului imobilelor

notificate și, în funcție de aceasta, în determinarea deținătorului actual al

terenului, urmând ca instanța să pună în discuție lărgirea cadrului procesual,

cu respectarea principiului disponibilității - instanța de apel semnalând încă

de atunci că terenul de 648 mp (potrivit expertizei C.) din str. N.B., la

restituirea căruia fusese obligat primarul Municipiului Galați în primul ciclu

procesual de soluționare a cauzei, ar aparține Universității Galați - a căror

nesocotire parțială a fost reținută prin decizia recurată (sub aspectul

neridicării problemei necesității extinderii cadrului procesual și judecării

cauzei în același cadru procesual), Curtea de Apel Galați ar fi trebuit să se

manifeste în mod consecvent cu propriile dezlegări date prin precedenta sa

decizie de desființare, făcând aplicare dispozițiilor art. 297 alin. (2) C.

proc. civ.

Dezlegările și

îndrumările Deciziei de desființare nr. 81A din 12 martie 2010 a Curții de Apel

Galați, rămasă irevocabilă, se opun instanței de apel din rejudecare cu aceeași

forță obligatorie ca și celei de fond, fiind la fel de ținută ca și aceasta din

urmă în respectarea sa.

Instanța de recurs

apreciază că înlocuirea unui tip de măsură reparatorie cu o alta, așa cum a

procedat instanța de apel a cărei hotărâre a fost criticată, nu constituia

remediul legal pe baza căruia se putea ajunge la îndreptarea greșelilor de

judecată săvârșite de prima instanță.

De altfel, acest

procedeu relevă nelegalitatea soluției adoptate pentru un al doilea motiv, cel

invocat prin cea de-a doua critică a recursului declarat, recurenta-reclamantă

susținând în mod întemeiat că decizia atacată încalcă principiul legal al

prevalenței restituirii în natură, consacrat prin dispozițiile art. 1, 7 și 9

din Legea nr. 10/2001 și explicat prin Normele Metodologice de aplicare,

conținute în H.G. nr. 250/2007.

Aceasta întrucât, în

conformitate cu punctul 1 lit. a) al Cap. destinat "Principiilor de

soluționare a notificărilor" din H.G. nr. 250/2007, măsura reparatorie a

restituirii în natură are prevalență, numai în cazul în care această măsură nu

este posibilă ori este expres înlăturată de la aplicare urmând a se proceda la

acordarea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de lege, respectiv

compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deținător, cu

acordul persoanei îndreptățite, sau propunerea de acordare despăgubiri potrivit

titlului VII al Legii nr. 247/2005, în cazul în care măsura compensării nu este

posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.

Or, prin decizia

atacată, Curtea de Apel Galați a înlocuit măsura reparatorie a restituirii

parțiale în natură a terenului ce a aparținut autorilor reclamantei, cu măsura

acordării de despăgubiri conform titlului VII al Legii nr. 247/2005, în alte

condiții și pentru cu totul alte motive decât cele legal prevăzute în cuprinsul

Legii nr. 10/2001, respectiv pentru culpa primei instanțe de a respecta

îndrumările obligatorii ale deciziei de desființare anterioare, în sensul de a

pune în discuția părților extinderea cadrului procesual al cauzei, care să

permită soluționarea acesteia cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001,

în acord cu situația juridică și cea de fapt actuală a celor trei terenuri

notificate și pentru culpa de a dispune în această procedură de un bun care

aparține altei entități decât cele implicate în litigiu.

Or, cel mult, faptul

judecării litigiului într-un cadru procesual necorespunzător, prin neatragerea

în proces a tuturor entităților care, în acord cu prevederile art. 21 din Legea

nr. 10/2001 îndeplinesc calitatea de "entitate deținătoare" putea,

cel mult, fi "sancționată" cu statuarea în această procedură exclusiv

asupra drepturilor aparținând persoanelor chemate în judecată, nu însă prin

privarea reclamantei de vocația obținerii măsurii reparatorii a restituirii în

natură.

Fără a statua deplin

și irevocabil asupra acestui drept al reclamantei a cărui temeinicie urmează a

fi analizată, eventual, cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de recurs nu

poate să nu rețină îndreptățirea ei legitimă de a spera la obținerea

beneficiului acestei măsuri pentru terenul de 621 mp, în condițiile în care, de

principiu, nici afectarea sa unei utilități publice - teren de sport al

Facultății de Studii Economice Galați - și nici deținerea sa pe baza unui titlu

de proprietate, Ordinul Ministerului Educației, Cercetării și Inovării, emis în

anul 2009 în favoarea Universității "D.J." Galați nu constituie

impedimente legale la restituirea în natură, în raport de conținutul normativ

al art. 16 și 21 alin. (5) al Legii nr. 10/2001, republicată, a căror încălcare

a fost, de asemenea, criticată prin prezentul recurs.

Aspectele de

nelegalitate a deciziei atacate, relevate în cele de mai sus, evidențiază, în

egală măsură și motivele contradictorii ale acesteia, care nu susțin în niciun

fel soluția adoptată, atrăgând și reținerea motivului de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Instanța de recurs

mai reține că, într-adevăr, rejudecând cauza, Tribunalul Galați nu a dat curs

decât în mod parțial îndrumărilor obligatorii ale instanței de apel conținute

în Decizia nr. 81A din 12 martie 2010 prin aceea că a dispus administrarea

probei cu expertiza topografică în vederea identificării imobilelor notificate

(în particular, doar a celui indicat că ar fi figurat în str. G-ral B. nr. 77,

față de precizările reclamantei din dosarului constituit în rejudecare),

nerespectându-și însă obligația, trasată prin decizia de desființare, de a pune

în discuția părților lărgirea cadrului procesual, cu respectarea principiului

disponibilității, deși probatoriile administrate au relevat, după cum a reținut

instanța de apel, că terenul în privința căruia a dispus restituirea în natură,

în sarcina Primarului Municipiului Galați, aparținea totuși unui terț.

Nu poate fi reținută

apărarea Consiliului local Galați, care a cerut respingerea recursului,

invocând că în fața instanței de apel reclamanta s-ar fi opus categoric

extinderii cadrului procesual al cauzei întrucât pe de o parte această

împrejurare nu reiese din încheierea care consemnează dezbaterile în fața

instanței de apel, iar pe de altă parte întrucât o extindere a cadrului

procesual nici nu putea fi luată în discuție în apel, mai înaintea judecării

căii de atac declarată împotriva Sentinței civile nr. 18.289 octombrie 2012.

Urmează ca,

rejudecând apelul declarat, instanța de apel să adopte o soluție în acord cu

conținutul criticilor formulate și care să permită rejudecarea cauzei cu

respectarea cadrului legal impus de situația juridică și cea de fapt a tuturor

imobilelor notificate.

De asemenea, se va

avea în vedere că instanțele de judecată, învestite în temeiul dispozițiilor

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cu soluționarea contestațiilor la

dispozițiile/deciziile emise ori la refuzul tacit de soluționare a

notificărilor se bucură de plenitudine de jurisdicție, acestea putând cenzura

actele contestate inclusiv din perspectiva respectării îndatoririlor

persoanelor juridice notificate prevăzute prin dispozițiile art. 27 alin. (2)

din Legea 10/2001. În raport de poziția procesuală a reclamantei în legătură cu

necesitatea extinderii cadrului procesual se va proceda fie la atragerea în

proces a terțului căruia îi aparține bunul vizat de ea, subiect în raport cu

care vor fi analizate pretențiile reclamantei de a obține măsura restituirii în

natură a terenului de 621 mp, fie la soluționarea cauzei cu respectarea

prevederilor art. 27 din lege.

În ceea ce privește

critica de recurs referitoare la încălcarea de către instanța de apel a

dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 165/2013, în vigoare la data pronunțării

deciziei atacate, aceasta este nefondată de vreme ce, prin soluția sa, curtea

de apel a înlocuit măsura restituirii în natură a unei părți din terenul

notificat cu aceea a acordării de despăgubiri în condițiile titlului VII al

Legii nr. 247/2005, obligația de menținere a afectațiunii bunului o durată

determinată de timp fiind incompatibilă cu acest tip de măsură reparatorie

recunoscută în final în favoarea recurentei.

Pentru aceste motive

și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va

admite recursul declarat și va casa decizia atacată, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta N.A.M. împotriva Deciziei civile nr. 25/A din 20 mai

2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Casează decizia și

trimite cauza pentru rejudecarea apelului la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 26 februarie 2014.

Procesat de GGC - AM