Decizia nr. 4062/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată, la data de 29 decembrie 2014, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții SAI B. S.A., C., D., E., F., G. și H. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară-Sectorul Instrumentelor și Investițiilor Financiare, în principal, (i)anularea Deciziei ASF nr. 701 din 2 iulie 2014 prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată de către B. împotriva Deciziei ASF nr. 101 din 1 aprilie 2014 prin care s-a dispus sancționarea B. cu amendă contravențională în cuantum de 24.267,50 RON, precum și anularea Deciziei nr. 101 din 1 aprilie 2014 și, pe cale de consecință, exonerarea B. de la plata sumei de 24.267,50 RON; (ii)anularea Deciziei ASF nr. 702 din 2 iulie 2014 prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată de către C. împotriva Deciziei ASF nr. 102 din 1 aprilie 2014 prin care s-a dispus sancționarea acestuia, în calitate de conducător și Președinte al Comitetului Director al B., cu amendă contravențională în cuantum de 15.000 de RON, precum și anularea Deciziei nr. 102 din 1 aprilie 2014 și, pe cale de consecință, exonerarea acestuia de la plata sumei de 15.000 de RON; (iii)anularea Deciziei ASF nr. 706 din 2 iulie 2014 prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată de către E. împotriva Deciziei ASF nr. 103 din 1 aprilie 2014 prin care s-a dispus sancționarea acesteia, în calitate de membru al Comitetului Director al B., cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 de RON, precum și anularea Deciziei nr. 103 din 1 aprilie 2014 și, pe cale de consecință, exonerarea de la plata sumei de 10.000 de RON; (iv) anularea Deciziei ASF nr. 707 din 2 iulie 2014 prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată de către F. împotriva Deciziei ASF nr. 104 din 1 aprilie 2014 prin care s-a dispus sancționarea acestuia, în calitate de membru al Comitetului Director al B., cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 de RON, precum și anularea Deciziei nr. 104 din 1 aprilie 2014 și, pe cale de consecință, exonerarea de la plata sumei de 10.000 de RON; (v) anularea Deciziei ASF nr. 704 din 2 iulie 2014 prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată de către D. împotriva Deciziei ASF nr. 105 din 1 aprilie 2014 prin care s-a dispus sancționarea acestuia, în calitate de Președinte al Comitetului de Supraveghere al B., cu amendă contravențională în cuantum de 15.000 de RON, precum și anularea Deciziei nr. 105 din 1 aprilie 2014 și, pe cale de consecință, exonerarea de la plata sumei de 15.000 de RON; (vi) anularea Deciziei ASF nr. 705 din 2 iulie 2014 prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată de către G. împotriva Deciziei ASF nr. 106 din 1 aprilie 2014 prin care s-a dispus sancționarea acesteia, în calitate de persoană responsabilă cu aplicarea prevederilor legale referitoare la prevenirea și combaterea spălării banilor și a finanțării actelor de terorism și ofițer de conformitate al B., cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 de RON, precum și anularea Deciziei nr. 106 din 1 aprilie 2014 și, pe cale de consecință, exonerarea de la plata sumei de 10.000 de RON; (vii) anularea Deciziei ASF nr. 703 din 2 iulie 2014 prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată de către H. împotriva Deciziei nr. ASF 107 din 1 aprilie 2014 prin care s-a dispus sancționarea acestuia, în calitate de reprezentant al compartimentului de control intern al B., cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 de RON, precum și anularea Deciziei nr. 107 din 1 aprilie 2014 și, pe cale de consecință, exonerarea de la plata sumei de 10.000 de RON; (viii) anularea Procesului-verbal încheiat în data de 29 noiembrie 2013 ca urmare a controlului inopinat efectuat de către ASF la B. în perioada 15 octombrie 2013 - 29 octombrie 2013. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale, aplicate prin intermediul Deciziilor nr. 101 - 107 și menținute prin intermediul Deciziilor nr. 701 - 707, cu sancțiunea avertismentului.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 1030 din 25 martie 2016, Curtea de Apel București a admis cererea precizată formulată de reclamanți și a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale, aplicată prin actele atacate, cu sancțiunea avertismentului, obligând pârâta să plătească reclamanților 26.615,10 RON cheltuieli de judecată.

Cererea de recurs Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, rejudecând, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți sau trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. În dezvoltarea motivelor de recurs, în esență, recurenta-pârâtă a arătat că hotărârea recurată se întemeiază pe considerente contradictorii, în sensul că deși reține legalitatea actelor administrative contestate, totuși dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului și, totodată, lasă nesoluționată cererea de reducere a cuantumului cheltuielilor de judecată. În opinia recurentei, instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 199 din O.U.G. nr. 32/2012 coroborate cu dispozițiile art. 7 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001. A învederat recurenta-pârâtă că intimata-reclamantă a fost supusă unui control inopinat, în perioada 15 octombrie 2013 - 29 octombrie 2013, care a vizat verificarea unor aspecte privind evoluția investițiilor regăsite la data ultimului control de fond sau efectuate ulterior în efecte de comerț, perioada supusă verificării fiind 1 septembrie 2012 - 15 octombrie 2013. Anterior, activitatea desfășurată de către societatea reclamantă a mai fost controlată, perioada vizată fiind 17 august 2009 - 5 septembrie 2012, iar în urma controlului, prin Decizia A66 din 4 iunie 2013, societatea reclamantă a fost sancționată cu amendă în cuantum de 24.198,8 RON, reținându-se în sarcina sa că modalitatea derulării operațiunilor comerciale cu instrumente financiare de tipul biletelor la ordin încalcă prevederile Deciziei Comisia Națională a Valorilor Mobiliare nr. 33 din 30 ianuarie 2006 coroborate cu prevederile art. 54 din Legea nr. 297/2004. În vederea aducerii la îndeplinire a măsurilor adoptate prin decizia de sancționare, autoritatea recurentă a pus în vedere societății intimate să respecte scadențele contractelor de vânzare-cumpărare a biletelor la ordin aflate în vigoare în sensul încasării la scadențe a sumelor aferente, fără prelungirea acestora. Cu toate acestea, cu ocazia controlului inopinat s-a constatat că societatea a continuat să deruleze, în aceeași modalitate, operațiuni de natură comercială cu instrumente financiare de tipul biletelor la ordin, fapte ce au fost încadrate drept contravenții, conform dispozițiilor art. 195 lit. n) din O.U.G. nr. 32/2012. În raport de caracterul continuat al faptelor contravenționale, susține autoritatea recurentă că, în mod greșit instanța de fond a procedat la înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, deși faptele reținute în sarcina intimaților-reclamanți nu sunt de gravitate redusă. În opinia recurentei, argumentul instanței de fond privind neclaritatea regimului juridic la data încheierii contractului de către societatea reclamată este contrar dispozițiilor art. 103 alin. (5) din O.U.G. nr. 32/2012, fapta avută în vedere la emiterea sancțiunilor contestate nefiind politica de investire în instrumente financiare de tipul biletelor la ordin, ci modalitatea prin care s-a realizat.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 11 iulie 2016, intimații SAI B. S.A., C., D., E., F., G. și H. au solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, reiterând coordonatele esențiale ale cauzei. În opinia intimaților, sentința recurată nu conține motive contradictorii, întrucât, reindividualizând sancțiunea aplicată prin deciziile contestate, instanța de fond, în aprecierea pericolului social concret scăzut al faptelor reținute în sarcina intimaților, care legitima, astfel, admiterea petitului subsidiar, a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului. Referitor la aplicarea criteriilor de individualizare, au arătat că circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor reținute în cuprinsul deciziei contestate emise în contextul unui regim juridic confuz, cu nerespectarea principiului așteptării legitime, al previzibilității legii și al egalității impuneau constatarea unui pericol social redus și înlocuirea sancțiunii aplicate.

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în ședința completului de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 21 mai 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin încheierea din data de 18 iulie 2018, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul declarat și a fixat termen de judecată pe fond a acestuia.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Intimații-reclamanți au supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ, pe calea prevăzută de art. 21 3 din O.U.G. nr. 93/2002, deciziile nr. 701 - 707 din 2 aprilie 2014 emise de către autoritatea recurentă Autoritatea de Supraveghere Financiară prin care au fost respinse plângerile prealabile formulate de către intimații-reclamanți împotriva deciziilor nr. 101 - 107 emise de către aceeași autoritate, prin care s-a dispus sancționarea cu amendă contravențională a intimaților-reclamanți pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 195 lit. a), b) și n) din O.U.G. nr. 32/2012. În esență, în urma unui control inopinat, desfășurat la sediul societății intimate SAI B. S.A. în perioada 15 octombrie 2013 - 29 octombrie 2013, vizând verificarea unor aspecte privind evoluția investițiilor regăsite la data ultimului control de fond sau efectuate ulterior în efecte de comerț, aferente atât fondurilor administrate în perioada 1 septembrie 2012 - 15 octombrie 2013, autoritatea recurentă a constatat că societatea și reprezentanții acesteia au continuat încheierea de contracte de vânzare-cumpărare bilete la ordin în aceeași modalitate care a fost sancționată prin Decizia ASF nr. A/66 din 4 iunie 2013, apreciind că fapta reprezintă contravenție în conformitate cu art. 195 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 32/2012 privind organismul de plasament colectiv în valori mobiliare și societățile de administrare a investițiilor. Astfel, conform situațiilor puse la dispoziția echipei de control, ulterior emiterii Deciziei ASF nr. A/66 din 4 iunie 2013 prin care s-a reținut că modalitatea în care s-au derulat operațiunile de natură comercială cu instrumente financiare de tipul biletelor la ordin contravine prevederilor Deciziei CNVM nr. 330/2006 coroborate cu prevederile art. 54 din Legea nr. 297/2004, societatea intimată SAI B. S.A. în calitate de administrator al fondurilor de investiții a încheiat/prelungit 28 contracte de vânzare-cumpărare bilete la ordin, iar în calitate de administrator al conturilor individuale a încheiat/prelungit 32 contracte vânzare-cumpărare bilete la ordin, continuând, astfel, că deruleze aceleași operațiuni interzise unei societăți de administrare a investițiilor potrivit art. 103 alin. (5) din O.U.G. nr. 32/2012. Soluționând cauza, instanța de fond a constatat că faptele reținute în sarcina intimatului-reclamant constituie contravenții potrivit art. 195 alin. (1) lit. a), b) și n) din O.U.G. nr. 32/2012 și, făcând aplicarea art. 7 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, în raport de gradul redus de pericol social al contravențiilor săvârșite a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment. Argumentele prezentate de către judecătorul fondului pentru înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului nu sunt însușite de instanța de control judiciar, fiind rezultatul aplicării greșite a dispozițiilor art. 199 din O.U.G. nr. 32/2012 coroborate cu dispozițiile art. 7 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. În raport de modalitatea de săvârșire a contravențiilor reținută în cuprinsul deciziilor contestate, Înalta Curte constată că sancțiunea aplicată respectă principiul proporționalității, în sensul că a fost dozată în funcție de gravitatea faptei. Astfel, sancțiunile dispuse prin decizia nr. 101 - 107 din 1 aprilie 2014 reprezintă o consecință a neaducerii la îndeplinire a prevederilor legale și neremedierii aspectelor reținute în decizia ASF nr. A/66 din 4 iunie 2013, decizie menținută ca legală în urma controlului de legalitate exercitat în cauză, prin Sentința civilă nr. 327 din 4 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal rămasă definitivă prin Decizia nr. 2842 din 23 aprilie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. Sub aspectul modului de individualizare a sancțiunii, este de subliniat că, prin caracterul continuat al faptelor contravenționale, prin prelungirea comportamentului contrar dispozițiilor legale și după constatarea încălcării dispozițiilor art. 103 alin. (5) din O.U.G. nr. 32/2012, faptele contravenționale săvârșite prezintă un grad de pericol social care justifică aplicarea amenzii, cu atât mai mult cu cât autoritatea de control a manifestat indulgență, aplicând amenda într-un cuantum îndreptat spre limita minimă prevăzută de lege. Susținerile intimaților-reclamanți referitoare la neclaritatea regimului juridic al operațiunilor de natură comercială derulată de societatea de investiții cu instrumente financiare de tipul biletelor la ordin nu pot fi primite, de vreme ce dispozițiile art. 103 alin. (5) din O.U.G. nr. 32/2012 instituie regula potrivit căreia "fără a prejudicia aplicarea art. 82 și art. 84, o societate de investiții, o SAI sau un depozitar, care acționează în numele unui I., nu pot acorda împrumuturi sau nu pot garanta în folosul unui terț astfel de împrumuturi". Or, în speță, prin Decizia ASF nr. A/66 din 4 iunie 2013, menținută ca legală în urma controlului judiciar, s-a reținut că prin modalitatea de investire în bilete la ordin, societatea SAI B. a nesocotit dispozițiile art. 103 alin. (5) din O.U.G. nr. 32/2012. Așa fiind, critica întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este fondată, impunându-se respingerea cererii subsidiare de înlocuire a sancțiunii amenzii aplicate cu avertisment. Din perspectiva criticilor întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în sensul că există contrarietate între dispozitivul sentinței și considerentele acesteia, Înalta Curte constată că nu este fondată, întrucât instanța, în aplicarea principiului proporționalității sancțiunii contravenționale reglementată de art. 5 alin. (5) și art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 poate proceda la reindividualizarea sancțiunii aplicate. În privința cheltuielilor de judecată, cu toate că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii recurentei de reducere a cuantumului cheltuielilor de judecată, în raport de dezlegarea dată cererii subsidiare de înlocuire a sancțiunii, Înalta Curte constată că nu se mai impune analiza acestei critici.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, găsind fondat motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea ca neîntemeiată.