ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1755/2017

Decizia

nr. 1755/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.1. Sesizarea instanței de fond.

Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în calitate de Președinte al Consiliului de Administrație al Societății de Investiții Financiare B. SA, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară:

- anularea Deciziei A.S.F. nr. A/457 din 04 octombrie 2013, prin care a fost obligat la plata unei amenzi contravenționale în cuantum de 10.000 lei și a Deciziei A.S.F. nr. A/633 din 28 noiembrie 2013, prin care a fost respinsă plângerea prealabilă (contestația) formulată împotriva Deciziei nr. A/457/04.10.2013;

- obligarea pârâtei la restituirea sumei de 10.000 lei (achitată prin O.P. nr. 01 din 30.10.2013), ca o consecință a anulării actelor administrative contestate;

- obligarea pârâtei la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de judecarea prezentului litigiu.

Ulterior, reclamantul A. a invocat excepția de nelegalitate a Deciziilor nr. 33 din 10 mai 2013 și nr. 1040 din 19 noiembrie 2013 emise de Consiliul A.S.F., privind împuternicirea Vicepreședintelui A.S.F. - dl. C. de a exercita în numele A.S.F. atribuțiile și prerogativele conferite acestei autorități, inclusiv cele referitoare la măsurile și sancțiunile ce pot fi aplicate de A.S.F.

Prin sentința civilă nr. 3196 din 24.11.2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele:

- a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea de Supraveghere Financiară cu privire la capătul de cerere privind obligarea la restituirea sumei de 10.000 lei plătită de reclamant;

- a admis acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară;

- a admis excepția de nelegalitate a Deciziilor nr. 33 din 10 mai 2013 și nr. 1040 din 19 noiembrie 2013 emise de pârâtă și a constatat nelegalitatea acestora în prezenta cauză;

- a anulat deciziile emise de pârâtă sub nr. A/457 din 04 octombrie 2013 și nr. A/633 din 28 noiembrie 2013;

- a obligat pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară să restituie reclamantului suma de 10.000 lei, achitată cu titlu de amendă aplicată acestuia prin actele atacate în prezenta cauză.

Împotriva sentinței civile nr. 3196 din 24.11.2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs atât pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, cât și reclamantul A.

I. Recursul declarat de reclamantul A. a vizat considerentele sentinței nr. 3196 din 24.11.2014 și s-a solicitat modificarea, în parte, a acestora și să se constate ca fiind întemeiate argumentele invocate de acesta în cadrul acțiunii în anulare a Deciziilor nr. A/457/04.10.2013 și nr. A/633/28.11.2013 emise de A.S.F.

Calea de atac exercitată a fost justificată prin aceea că acțiunea în anulare a fost admisă pentru că a fost reținută ca întemeiată excepția de nelegalitate invocată de recurentul-reclamant, dar toate celelalte motive de nelegalitate au fost respinse.

A fost prezentată situația de fapt ce a determinat emiterea Deciziei nr. A/457/04.10.2013, iar hotărârea instanței de fond a fost criticată pentru că:

a) hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive străine de natura cauzei [motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.].

În cadrul acestui motiv de recurs s-a susținut nelegalitatea hotărârii recurate pentru că instanța de fond nu a motivat care au fost argumentele pentru care a înlăturat criticile aduse actului contestat, respectiv cele ce vizau inexistența faptei și că decizia de sancționare nu indică momentul săvârșirii contravenției și cuprinde motive străine de natura pricinii având în vedere că, în speță, nu a existat un raport curent la data de 28.06.2013 asupra înființării societății D. LTD și nu se impunea formularea de „rapoarte suplimentare”.

b) hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material [motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.].

Acest motiv de recurs a vizat nelegalitatea hotărârii pentru că este rezultatul interpretării și aplicării eronate a dispozițiilor legale incidente privind piața de capital. Astfel:

- în mod greșit instanța de fond a reținut că pretinsa faptă contravențională se încadrează în prevederile art. 113 lit. A din Regulament deoarece fapta contravențională, dacă ar fi existat, se încadrează la lit. B a art. 113 din Regulament ce se referă la „informații suplimentare” și nu la lit. A a art. 113 ce vizează „informațiile privilegiate”;

- în mod greșit prima instanță a reținut că emitentul are obligația de a comunica toate informațiile pe care le deține, nefiind în măsură să le cenzureze și a fost încălcat principiul legalității incriminării.

Contravenția reglementată de art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 3 din Legea nr. 297/2004 reținută de A.S.F. în sarcina recurentului sancționează încălcarea obligației de raportare a evenimentelor la care se referă art. 226 din Legea nr. 297/2004 dar nu și a unor „detalii” legate de un anumit eveniment care a fost adus la cunoștința publicului, astfel că a fost sancționată o faptă care nu există, nu este incriminată de lege.

S-a considerat că instanța de fond face o confuzie evidentă cu privire la noțiunea de „informație privilegiată” atunci când consideră că raportul curent este unica modalitate prin care se aduce la cunoștința publicului o informație privilegiată și că aspectul privind „detaliile” pretins „neraportate” nu privesc societatea SIF B. nu a fost analizat reținând că neîndeplinirea ei nu a fost contestată.

- în sensul dispozițiilor legale, înstrăinarea de active sub valoarea de 10% din valoarea totală a activelor societății nu reprezintă o înstrăinare substanțială și nu există o obligație de raportare;

- în mod greșit instanța de fond a apreciat că sunt întrunite condițiile lipsei de diligență a recurentului și a vinovăției, premise care ar justifica sancționarea sa.

II. Recursul declarat de Autoritatea de Supraveghere Financiară

În cadrul motivelor de recurs, după prezentarea circumstanțelor cauzei, a fost criticată soluția instanței de fond pentru că a fost dată cu interpretarea greșită a textelor legale incidente și a făcut o aplicare greșită a normelor speciale incidente activității Autorității de Supraveghere Financiară [motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.].

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, față de capătul de cerere referitor la obligarea recurentei la restituirea sumei de 10.000 lei a fost criticată soluția instanței de fond deoarece amenda nu s-a făcut venit la bugetul său ci a intrat în contul Direcției Impozite și Taxe Locale Sector 1.

S-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a A.S.F. și respingerea capătului de cerere referitor la restituirea sumei de 10.000 lei ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Cu privire la motivul de nelegalitate de ordine publică și la excepția de nelegalitate a Deciziilor nr. 33/10.05.2013 și nr. 1040/19.11.2013 emise de A.S.F.

A fost criticată soluția instanței de fond pentru că a reținut că dispozițiile legale avute în vedere la adoptarea acestor decizii nu permiteau o delegare de competențe de la Consiliul A.S.F. către o altă persoană și că entitatea care poate aplica sancțiuni potrivit legislației speciale în domeniu este exclusiv Consiliul A.S.F.

Au fost invocate prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) și d), art. 6 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 93/2012 și s-a argumentat că Deciziile nr. 33/10.05.2013 și nr. 1040/19.11.2013 au fost emise în temeiul atribuțiilor și prerogativelor conferite A.S.F. prin O.U.G. nr. 93/2013.

Deciziile de delegare de competență către vicepreședintele C., membru executiv al A.S.F. - Sectorul Instrumente și Investiții Financiare au fost emise de către Consiliul A.S.F., cu cvorumul prevăzut de lege, în temeiul dispozițiilor legale aplicabile la data emiterii acestora, dispoziții ce nu interziceau Consiliului A.S.F. să dispună, pentru buna desfășurare a activității, delegarea unor competențe către membrii consiliului, respectiv vicepreședintele A.S.F.

Intimata-recurentă Autoritatea de Supraveghere Financiară a depus întâmpinare la recursul formulat de recurentul A. și a solicitat respingerea recursului ca nefondat și răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul-recurent A.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu, iar prin încheierea din 01.06.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, s-a dispus comunicarea raportului către părțile din litigiu.

Prin încheierea din 2.02.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, au fost admise în principiu recursurile declarate și s-a fixat termen de judecată cu citarea părților, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară și va respinge recursul declarat de reclamantul A. pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea acțiunii în anulare a Deciziei nr. A/457/04.10.2013 și a Deciziei nr. A/633/28.11.2013 emise de A.S.F., obligarea pârâtei la restituirea sumei de 10.000 lei, achitată ca o consecință a anulării actelor administrative contestate și la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de judecarea litigiului dar și a excepției de nelegalitate a Deciziilor nr. 33/10.05.2013 și nr. 1040/19.11.2013 emise de Consiliul A.S.F.

Față de soluția instanței de fond, prin care a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea de Supraveghere Financiară cu privire la capătul de cerere privind obligarea la restituirea sumei de 10.000 lei plătită de reclamant, a fost admisă acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamantul A..

A fost admisă excepția de nelegalitate a Deciziilor nr. 33/10.05.2013 și nr. 1040/19.11.2013 emise de pârâtă și constatată nelegalitatea acestora în prezenta cauză și anulate deciziile emise de pârâtă sub nr. A/457 din 04 octombrie 2013 și nr. A/633 din 28 noiembrie 2013.

Totodată, a fost obligată pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară să restituie reclamantului suma de 10.000 lei achitată cu titlu de amendă aplicată acestuia prin actele atacate.

Recursul declarat de reclamant a vizat considerentele hotărârii prin care au fost respinse criticile reclamantului pe fondul acțiunii, iar recursul formulat de pârâta A.S.F. a vizat soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive a A.S.F. cu privire la capătul de cerere privind obligarea la restituirea sumei de 10.000 lei amendă plătită de reclamant și cu privire la excepția de nelegalitate a Deciziilor nr. 33/10.05.2013 și nr. 1049/19.11.2013.

Prin Decizia nr. A/457/04.10.2013 emisă de A.S.F. s-a dispus sancționarea reclamantului A., în calitatea sa de Președinte al Consiliului de Administrație al SIF B. SA cu amendă în cuantum de 10.000 lei în temeiul dispozițiilor art. 271

1

, art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 3, art. 273 alin. (1) lit. b), art. 274 alin. (1), art. 275 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Plângerea prealabilă a reclamantului împotriva acestei decizii a fost respinsă prin Decizia nr. A/633/28.11.2013 a A.S.F.

I. Recursul declarat de A.S.F. va fi admis pentru următoarele considerente:

Prima critică a vizat soluția instanței de fond în privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.S.F. cu privire la capătul de cerere având ca obiect restituirea sumei de 10.000 lei plătită de reclamant cu titlu de amendă în baza Deciziei nr. A/457/04.10.2013 emisă de A.S.F.

Instanța de fond a respins această excepție cu motivarea că excepția este neîntemeiată având în vedere că există identitate între persoana pârâtei și autoritatea publică care a generat achitarea amenzii stabilită în sarcina reclamantului, acesta plătind cuantumul amenzii conform art. 18 alin. (2) din O.U.G. nr. 93/2012, în vigoare la data emiterii deciziei de sancționare cu referire la dispozițiile art. 17 alin. (3) din O.U.G. nr. 25/2002, amenda făcându-se prin urmare venit la bugetul instituției pârâte, astfel încât în măsura desființării actului sancționator acesta din urmă ar avea obligația restituirii amenzii aplicată reclamantului.

Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana chemată în judecată și persoana care poate fi obligată în raportul juridic dedus judecății.

În speță, amenda achitată de reclamant, potrivit art. 8 alin. (4) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare s-a făcut venit la bugetul local și nu a intrat în patrimoniul A.S.F. Chiar în art. 2 din Decizia A.S.F. nr. 457/04.10.2013 s-a prevăzut că „amenda se va achita la Direcția de Impozite și Taxe Locale din raza teritorială unde își are domiciliul contravenientul, în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei”.

Se poate constata că soluția instanței de fond în privința excepției lipsei calității procesuale pasive a A.S.F. față de capătul de cerere privind restituirea amenzii de 10.000 lei achitată de reclamant a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece A.S.F. nu poate avea calitate procesuală pasivă pentru acest capăt de cerere, în raport de prevederile art. 8 alin. (4) din O.G. nr. 2/2001.

De aceea, în baza art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 va fi admis recursul declarat, va fi casată sentința atacată și va fi respinsă acțiunea reclamantului în privința capătului de cerere privind restituirea sumei de 10.000 lei pentru lipsa calității procesuale pasive a A.S.F.

A doua critică a vizat soluția instanței de fond în ceea ce privește excepția de nelegalitate a Deciziilor nr. 33/10.05.2013 și nr. 1040/19.11.2013 emise de A.S.F.

Cu privire la excepția de nelegalitate a acestor decizii instanța de fond a considerat că excepția este admisibilă, iar pe fondul ei, a constatat că dispozițiile legale avute în vedere la adoptarea lor nu permiteau o delegare de competențe de la Consiliul A.S.F. către o altă persoană, iar potrivit art. 212 alin. (1) din O.U.G. nr. 93/2012, singura entitate din cadrul A.S.F. care are atribuția de aplica sancțiuni este Consiliul A.S.F., astfel încât competența de sancționare și de soluționare a plângerilor prealabile aparține în exclusivitate Consiliului A.S.F., nefiind recunoscută în mod expres posibilitatea unei delegări de competențe de la Consiliu către orice fel de altă persoană, orice act administrativ emis de Consiliul A.S.F. în acest sens nu poate fi privit ca legal.

Criticile recurentei A.S.F. în privința acestei soluții sunt fondate.

Cele două acte administrative a căror excepție de nelegalitate a fost invocată, Decizia nr. 33/10.05.2013 și Decizia nr. 1040/19.11.2013, au fost emise în baza prevederilor O.U.G. nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară, respectiv art. 8 alin. (1), art. 13 alin. (1), art. 14 alin. (4), art. 15 alin. (1) și art. 25.

La momentul emiterii Deciziei nr. 33/2013, art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 93/2012 avea următorul conținut: „A.S.F. este condusă de un consiliu format din 17 membri, dintre care un președinte, un prim-vicepreședinte și 3 vicepreședinți, care sunt membri executivi. Fiecare dintre cei 3 vicepreședinți au atribuții specifice corespunzătoare unuia dintre cele 3 sectoare de supraveghere financiară. În hotărârea Parlamentului României de numire a acestora se stabilește sectorul de supraveghere financiară pentru care sunt numiți. Ceilalți 12 membri sunt membri neexecutivi”.

În baza acestor prevederi s-a stabilit, prin Decizia nr. 33/2013 emisă de Consiliul A.S.F., împuternicirea lui C., în calitate de vicepreședinte al A.S.F. și membru-executiv, pentru supravegherea sectorului de piață de capital să exercite atribuțiile și prerogativele conferite A.S.F., precum și măsurile și sancțiunile ce pot fi aplicate de A.S.F.

Ulterior, la 6.06.2013 au intrat în vigoare prevederile O.U.G. nr. 55/04.06.2013 privind unele măsuri fiscal bugetare și pentru modificarea unor acte normative, iar art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 93/2012, cu modificările și completările ulterioare a prevăzut că: „A.S.F. este condusă de un consiliu format din 11 membri, dintre care un președinte, un prim-vicepreședinte și 3 vicepreședinți, care sunt membri executivi. Fiecare dintre cei 3 vicepreședinți au atribuții specifice corespunzătoare unuia dintre cele 3 sectoare de supraveghere financiară. În hotărârea Parlamentului României de numire a acestora se stabilește sectorul de supraveghere financiară pentru care sunt numiți. Ceilalți 6 membri sunt membri neexecutivi”.

După aceste modificări și în conformitate cu Hotărârea Parlamentului României nr. 60 din 5 noiembrie 2013 a fost emisă Decizia nr. 1040 din 19 noiembrie 2013, prin care a fost împuternicit dl. C., în calitate de vicepreședinte A.S.F. și membru executiv - sectorul piață de capital, să exercite, în numele A.S.F., atribuțiile și prerogativele conferite A.S.F., inclusiv cele referitoare la măsurile și sancțiunile ce pot fi aplicate de A.S.F., cu excepția celor date în competența exclusivă a A.S.F., conform anexei care face parte integrantă din decizie.

În lipsa unei prevederi legale exprese care să interzică Consiliului A.S.F. să dispună delegarea de competențe către membrii acesteia, nu se poate considera nelegală emiterea Deciziei nr. 33/2013.

Mai mult, conform art. 32 din Regulamentul de organizare și funcționare al A.S.F., aprobat prin Hotărârea nr. 1/03.07.2013, Consiliul A.S.F. poate dispune, prin decizie, în limitele și în condițiile legii, delegarea de competență a uneia/unora dintre atribuții, membrilor consiliului.

În condițiile în care nu s-a făcut dovada delegării către unul dintre membrii consiliului a uneia dintre atribuțiile ce revin exclusiv Consiliului A.S.F. nu se poate constata nelegalitatea actelor emise, mai ales că în cazul lui C. exista și Hotărârea Parlamentului României prin care se stabilea sectorul de supraveghere financiară pentru care a fost numit - piața de capital.

Și în Regulamentul de organizare și funcționare al A.S.F., aprobat prin Hotărârea nr. 1/03.07.2013, în art. 244 se prevede că vicepreședintele care coordonează activitățile sectorului, instrumente și investiții financiare îndeplinește atribuțiile și însărcinările care îi sunt delegate de Consiliul A.S.F. prin decizie și emite decizii, avize și alte acte administrative din sectorul coordonat în limite de competență delegată de către Consiliul A.S.F. în vederea exercitării atribuțiilor sale.

Nu se poate reține nici faptul că deciziile a căror anulare a fost solicitată (Decizia nr. A/457/04.10.2013 și a Decizia nr. A/633/28.11.2013 emise de A.S.F.) ar fi fost emise de către un organ necompetent deoarece, chiar dacă acestea au fost semnate de către vicepreședintele A.S.F., conform delegării de competențe, acesta fiind responsabil cu sectorul instrumente și investiții financiare, sancțiunea și respectiv plângerea prealabilă au fost analizate în Ședința Consiliului A.S.F. din 4.10.2013 și 28.11.2013, astfel cum rezultă din chiar conținutul celor două decizii.

De aceea, excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 33/10.05.2013 și Deciziei nr. 1040/19.11.2013 emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară este neîntemeiată și va fi respinsă.

De aceea, în baza art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul declarat de A.S.F., casată sentința atacată și va fi respinsă ca neîntemeiată excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 33/10.05.2013 și nr. 1040/19.11.2013 emise de A.S.F.

II. Recursul declarat de reclamantul A. a vizat considerentele sentinței atacate referitoare la fondul acțiunii în anulare a Deciziei nr. A/457/04.10.2013 și a Deciziei nr. A/633/28.11.2013 emise de A.S.F.

Instanța de fond a anulat aceste acte contestate, dar pentru că a admis excepția de nelegalitate - Decizia nr. 33/10.05.2013 și nr. 1040/19.11.2013 apreciind, însă, că toate criticile reclamantului privind nelegalitatea pe fond a celor două acte contestate nu sunt întemeiate.

Sancționarea recurentului s-a dispus pentru că „Având în vedere obligațiile de raportare instituite în sarcina emitentului SIF B. SA prin legislația pieței de capital, se reține faptul că SIF B. SA nu a informat în termen acționarii și potențialii investitori, prin întocmirea și publicarea unor rapoarte curente care să cuprindă informații referitoare la caracteristicile SIF D. LTD, respectiv valoarea capitalului social, valoarea primei de emisiune, valoarea activelor aportate, înmatricularea ca persoană rezidentă în Cipru”, fiind constatată încălcarea prevederilor art. 226 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital și art. 113 lit. A) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006.

Această sancțiune a fost aplicată corect în susținerea instanței de fond, iar criticile recurentului în privința acestor considerente sunt nefondate.

Prima critică a vizat faptul că hotărârea instanței de fond nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază sau că ar cuprinde motive străine de natura cauzei.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai străine de natura cauzei.

Într-adevăr, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) noul C. proc. civ., hotărârile trebuie să cuprindă, între altele, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrative, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Din analiza considerentelor sentinței rezultă că instanța de fond a motivat soluția pronunțată și nu cuprinde nici motive străine de natura pricinii, iar faptul că nu a fost împărtășit punctul de vedere al reclamantului nu înseamnă că hotărârea nu este motivată sau că ar conține motive străine de natura pricinii.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Cea de-a doua critică a vizat încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material:

- fapta contravențională nu s-ar încadra în prevederile art. 113 lit. A) din Regulament, ci în cele ale art. 113 lit. B).

Instanța de fond a considerat că este corectă încadrarea faptei săvârșite în prevederile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 și în cele ale art. 113 lit. A din Regulamentul nr. 1/2006.

Potrivit art. 226 alin. (1) din Legea nr. 297/2004: „(1) Orice societate comercială trebuie să informeze publicul și C.N.V.M., fără întârziere, în legătură cu informațiile privilegiate ce îl privesc în mod direct”, iar conform art. 224 alin. (5) din aceeași lege: „(5) Societatea trebuie sa informeze fara întârziere, în maximum 48 de ore, publicul, cu privire la orice noi evenimente apărute în activitatea acesteia, care nu au fost aduse la cunoștința acestuia și care pot conduce la modificări ale prețului acțiunilor, datorita efectului acestor evenimente asupra situației patrimoniale și financiare sau asupra activității emitentului în ansamblu”.

Conform art. 113 lit. A) din același Regulament: „Aceste rapoarte se întocmesc după modelul prezentat la Anexa nr. 29 și se transmit C.N.V.M. și operatorului pieței reglementate pe care se tranzacționează acțiunile emise de respectiva societate comercială, fără întârziere, dar fără a se depăși 24 de ore de la producerea respectivului eveniment sau de la data la care respectiva informație este adusă la cunoștința emitentului și se publică în Buletinul electronic al C.N.V.M.

Din categoria acestor informații fac parte, fără a se limita la, următoarele:

a) hotărârea consiliului de administrație/altor organe abilitate, referitoare la convocarea adunării generale sau la ținerea unei ședințe a consiliului de administrație care urmează să delibereze în vederea exercitării atribuțiilor delegate de AGEA, în conformitate cu art. 114 din Legea nr. 31/1990 republicată;

b) convocarea adunării generale a acționarilor;

c) hotărârile adunărilor generale ale acționarilor sau ale consiliului de administrație, luate în exercitarea atribuțiilor delegate de AGEA, în conformitate cu prevederile art. 114 din Legea nr. 31/1990 republicată;

d) schimbări în controlul asupra societății comerciale, inclusiv schimbări în controlul entității care deține controlul asupra societății comerciale;

e) schimbări în conducerea societății comerciale (înregistrarea la ORC a respectivei schimbări sau intrarea în vigoare a respectivei schimbări);

f) schimbarea auditorului societății și cauzele care au dus la această modificare (înregistrarea la ORC a respectivei schimbări sau intrarea în vigoare a respectivei schimbări);

g) încetarea sau reducerea relațiilor contractuale care au generat cel puțin 10% din veniturile societății în exercițiul financiar anterior;

h) publicarea proiectului de fuziune/divizare în Monitorul Oficial al României;

i) schimbări în caracteristicile și/sau drepturile aferente diferitelor clase de valori mobiliare inclusiv schimbări în drepturile atașate instrumentelor derivate emise de emitent ce conferă drepturi asupra acțiunilor emise de acesta (înregistrarea la ORC a respectivei schimbări sau intrarea în vigoare a respectivei schimbări);

j) litigii în care este implicată societatea comercială;

k) inițierea unei proceduri de încetare, respectiv de eluare a activității, inițierea și încheierea procedurii de dizolvare, a reorganizării judiciare sau a falimentului;

l) operațiunile extra-bilanțiere cu efecte semnificative asupra rezultatelor financiare ale emitentului.

(2) Rapoartele menționate la alin. (1) lit. c) privind hotărârea AGEA referitoare la fuziune/divizare, la schimbarea obiectului principal de activitate, la mutarea sediului sau la forma societății, precum și referitoare la retragerea de la tranzacționare în conformitate cu prevederile art. 87 alin. (4) lit. d) vor fi publicate și într-un ziar de circulație națională”.

Art. 113 lit. B) din Regulamentul nr. 1/2006 - Rapoarte privind informațiile prevăzute la art. 224 alin. (5) din Legea nr. 297/2004 prevede că: „Aceste rapoarte se întocmesc după modelul prezentat la Anexa nr. 29, se transmit C.N.V.M. și operatorului pieței reglementate pe care se tranzacționează acțiunile emise de respectiva societate comercială, fără întârziere, dar fără a se depăși 48 de ore de la producerea respectivului eveniment sau de la data la care respectiva informație este adusă la cunoștința emitentului și se publică în cel puțin un cotidian de difuzare națională. Din categoria acestor informații fac parte, fără a se limita la, următoarele:

a) schimbări în obligațiile societăților comerciale care pot afecta semnificativ activitatea sau situația patrimonială a societății comerciale;

b) achiziții sau înstrăinări substanțiale de active.

Termenul „achiziție” nu se referă numai la cumpărări, ci include achiziții sub formă de leasing sau orice alte metode prin care se pot obține active. în mod similar, termenul „înstrăinare” nu se referă numai la vânzare, ci poate include contracte de leasing, schimb etc., precum și casare, abandonare sau distrugere de active.

Achizițiile sau înstrăinările de active vor fi considerate substanțiale, dacă activele reprezintă cel puțin 10% din valoarea totală a activelor societății comerciale fie înainte, fie după tranzacția respectivă;

c) contracte încheiate de societate a căror valoare depășește 10% din cifra de afaceri netă aferentă ultimelor situații financiare anuale sau contracte încheiate în afara activității curente a societății;

d) realizarea unui produs sau introducerea unui serviciu nou sau a unui proces de dezvoltare ce afectează resursele societății comerciale”.

Pentru că recurenta este o societate admisă la tranzacționare pe o piață reglementată aceasta are obligația de a respecta prevederile legale privind piața de capital, deci și pe cele referitoare la raportarea de informații privilegiate, or, rapoartele privind aceste informații se întocmesc potrivit art. 113 lit. A) din Regulamentul nr. 1/2006 în condițiile în care categoriile enumerate în acest articol nu sunt decât exemplificative și textul folosește sintagma „fără a se limita la”.

Este adevărat că art. 113 lit. B) din Regulamentul nr. 1/2006 face referiri la „înstrăinări”, dar în speță nu s-a făcut dovada că ar fi în discuție o asemenea operațiune pentru a se putea considera aplicabile prevederile art. 113 lit. B) din Regulamentul nr. 1/2006, ci în mod corect au fost aplicate prevederile art. 113 lit. A).

- fapta săvârșită nu poate fi considerată contravenție pentru că nepublicarea unor detalii tehnice legate de un anumit eveniment nu este calificată astfel

Contravenția săvârșită de recurent este reglementată de art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 3 din Legea nr. 297/2004 potrivit cărora constituie contravenție fapta săvârșită de entitățile autorizate, reglementate și supravegheate de C.N.V.M., emitenții de valori mobiliare și/sau de către membrii consiliului de administrație sau au consiliului de supraveghere, directorii ori membrii directoratului ai entității autorizate, reglementate și supravegheate sau emitenților de valori mobiliare, precum și de către persoane fizice care exercită de jure sau de facto funcții de conducere ori exercită cu titlu profesional activități reglementate de prezenta lege sau au legătură cu activitatea entităților autorizate, reglementate sau supravegheate de C.N.V.M. și/sau a emitenților de valori mobiliare în legătură cu încălcarea obligațiilor de raportare, de realizare a operațiunilor și de respectare a conduitei și condițiilor prevăzute la art. 226 alin. (1)-(5) și (7) din lege, între altele.

Cum în speță sunt aplicabile prevederile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 și cele ale art. 113 lit. A) din Regulamentul nr. 1/2006, atunci fapta de a nu raporta aceste informații constituie contravenție.

Deși recurentul susține că „informațiile” pe care se impune să le comunice erau „detalii tehnice”, așa cum s-a arătat anterior, informațiile ce se impun a fi comunicate erau unele privilegiate, chiar dacă nu sunt dintre cele enumerate exemplificativ în art. 113 lit. A) din Regulamentul nr. 1/2006 și nu poate fi considerate „detalii”, așa cum susține recurentul.

Recurentul, deși a făcut referiri la definiția pe care art. 224 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 o dă informațiilor privilegiate („informația de natură precisă care nu a fost făcută publică și se referă în mod direct sau indirect la unul sau mai mulți emitenți ori la unui sau mai multe instrumente financiare și care, dacă ar fi transmisă publică, ar putea avea un impact semnificativ asupra prețului acelor instrumente financiare sau asupra prețului instituțiilor financiare derivate cu care se află în legătură”) sau la cea dată de art. 143 din Regulamentul nr. 1/2006 și Directiva 2003/124/CE, a considerat că fapta reținută nu ar constitui o „informație privilegiată”, însă tocmai fapta reținută în sarcina sa, aceea de neinformare în termen în legătură cu valoarea capitalului social, valoarea activelor, etc., dovedește că această faptă reprezintă o contravenție sancționată de art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 3 din Legea nr. 297/2004.

- nu vor fi reținute criticile referitoare la inexistența în cauză a informațiilor privilegiate

Informațiile privilegiate, în raport de definiția pe care art. 224 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 o dă acestora, pentru a fi definite astfel trebuie:

- să fie o informație de natură precisă;

- informația să nu fi fost făcută publică;

- informația să fie susceptibilă să aibă efecte semnificative asupra prețului instrumentelor financiare dacă ar fi făcută publică.

Contrar susținerilor recurentei, se constată că în speță aceste condiții sunt îndeplinite.

- informația a fost una de natură precisă deoarece intenția exprimată public de SIF B. SA prin Raportul de activitate pe anul 2013 de a constituie D. LTD este una destul de precisă, iar ulterior datei de 24.04.2013, data prezentării Raportului pe anul 2013, informațiile suplimentare referitoare la entitatea nou creată nu au mai fost aduse la cunoștința publicului;

- informația nu a fost făcută publică deoarece raportările periodice efectuate în conformitate cu Regulamentul nr. 15/2004 se refereau la informare cu caracter general, a investitorilor/acționarilor asupra deținerilor de acțiuni SIF B. SA, în timp ce informațiile ce se impuneau a fi comunicate pentru că ar fi privilegiate vizau modalitatea de constituire și caracteristicile noii societăți, nominalizarea concretă și detaliată a participanților la constituirea noii societăți, în vederea unei informări complete și concrete a investitorilor/potențialilor investitori;

- informația era susceptibilă să aibă efecte semnificative asupra prețului instrumentelor financiare, dacă ar fi fost făcută publică.

De aceea, nu este relevantă analiza făcută de recurent pentru zilele de 11 și 12.09.2013, ci demonstrarea caracterului „susceptibil” de a influența semnificativ prețul se face în raport de anumiți factori determinanți în decizia de a investi (înființarea societății în Cipru, valoarea activelor raportate, riscurile investiționale). Tocmai pentru că este vorba de o chestiune potențială nu trebuie dovedită certitudinea efectelor semnificative asupra prețului instrumentului financiar.

- nici criticile referitoare la înstrăinarea de active nu sunt considerate fondate deoarece recurentul face referiri la art. 113 lit. B) din Regulamentul nr. 1/2006. Instanța de recurs a reținut incidența art. 113 lit. A) din acest Regulament și nu se impune analiza condițiilor privind înstrăinarea de active.

- nu sunt eronate nici susținerile instanței de fond conform cărora ar fi dovedită lipsa de diligență și vinovăția recurentului întrucât acesta avea dublă calitate de președinte (director general și acționar al SIF B. SA) și cunoștea informațiile referitoare la caracteristicile societății nou înființate, trebuia să depună diligențele necesare pentru informarea corectă, completă și continuă despre constituirea noii societăți a tuturor acționarilor, în vederea posibilității exercitării dreptului acestora potrivit art. 209

7

și art. 224 alin. (2) din Legea nr. 297/2004.

Pentru toate aceste considerente recursul declarat de recurentul A. va fi respins ca nefondat, potrivit art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinței civile nr. 3196 din 24 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, respinge acțiunea reclamantului A., ca neîntemeiată în ceea ce privește anularea Deciziei nr. A/457/04.10.2013 și a Deciziei nr. A/633/28.11.2013, ambele emise de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară și ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, în ceea ce privește restituirea sumei de 10.000 lei.

Respinge ca neîntemeiată excepția de nelegalitate a Deciziilor nr. 33/10.05.2013 și nr. 1040/19.11.2013, emise de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară. Respinge recursul incident declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 3196 din 24 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 mai 2017.