ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3118/2015

Decizia nr. 3118/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 10.07.2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Autoritatea de Supraveghere a Statului, anularea deciziei nr. A/82 din 06 iunie 2013 și a ordonanței nr. 44 din 19 februarie 2013, arătând că a fost sancționat contravențional cu amendă întrucât Consiliul de Administrație a refuzat completarea ordinii de zi pentru ședințele A.G.O.A. din 27 din 28 aprilie 2011 și 27 din 28 septembrie 2011; Consiliul de Administrație nu a convocat A.G.O.A. la solicitarea formulată de acționarii B. și C. Limited din data de 29.09.2011 și la solicitarea formulată de acționarii D. SA și E. SA, fapte pentru care s-a considerat că este responsabil reclamantul, în calitate de Președinte al Consiliului de Administrație.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 4056 din 17 decembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., Președinte Consiliu de Administrație al SC F. SA în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară - Sectorul Instrumentelor și Investițiilor Financiare, ca neîntemeiată.

Recursul

În motivarea cererii de recurs s-a invocat nelegalitatea soluției instanței de fond, recurentul-reclamant susținând în esență că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor legale.

Astfel, a susținut recurentul că au fost încălcate dispozițiile art. 243 alin. (4) din Legea nr. 297/2004 care stabilesc obligativitatea convocării adunării generale la cererea acționarilor semnificativi, apreciind în mod eronat că prevederile art. 235 din același act normativ care stabilesc obligativitatea ca metoda votului cumulativ să se folosească doar în situația în care această metodă este solicitată de un acționar semnificativ.

Consideră recurentul că soluția instanței de fond este în contradicție cu prevederile art. 243 alin. (4) din Legea nr. 297/2004, cât și cu faptele pentru care a fost sancționat având în vedere că solicitările acționarilor vizând alegerea Consiliului de administrație prin metoda votului cumulativ nu puteau fi formulate decât de un acționar semnificativ, condiție care în speță nu era îndeplinită.

Pe de altă parte, recurentul a susținut că primele trei fapte pentru care a fost sancționat nu există, întrucât o cerere formulată de acționarul C. Limited pentru a fi autorizat în temeiul art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 să convoace A.G.O.A. cu ordinea de zi menționată și în solicitările către consiliul de administrație și pentru neîndeplinirea cărora a fost sancționat, a fost respinsă de către instanță printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă.

Recurentul a criticat soluția instanței de fond și în ceea ce privește reținerea potrivit căreia sancțiunea a fost aplicată acestuia în calitate de Președinte al Consiliului de Administrație și menținută de instanță pe motiv că acesta reprezintă societatea față de terți, fiind încălcate atât dispozițiile art. 119 din Legea nr. 31/1990, cât și ale art. 275 din Legea nr. 297/2004.

Au fost formulate critici și în ceea ce privește încadrarea faptelor pentru care a fost sancționat, recurentul-reclamant susținând că faptele pentru care a fost sancționat nu se regăsesc în niciunul din textele invocate de intimată, dispozițiile legale invocate nefiind în vigoare la data săvârșirii faptelor imputate.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 28 mai 2015 s-a admis în principiu recursul declarat de recurentul-reclamant A.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele expuse în continuare.

În fapt, recurentul-reclamant s-a adresat instanței de contencios administrativ solicitând anularea deciziei nr. A/92 din 06 iunie 2013 emisă de intimată prin care i-a fost respinsă contestația împotriva ordonanței nr. 44 din 19 februarie 2013 cât și anularea acesteia din urmă prin care a fost sancționat cu amendă pentru nerespectarea prevederilor art. 210 alin. (1), art. 235 alin. (1) și art. 243 alin. (1), (4) și (11) din Legea nr. 297/2004 și art. 117

1

și art. 119 din Legea nr. 31/1990.

Prin ordonanța nr. 44 din 19 februarie 2013 intimata a dispus sancționarea cu amendă a recurentului-reclamant reținându-se în sarcina acestuia, în calitate de Președinte al Consiliului de Administrație al SC F. mai multe fapte, respectiv necompletarea ordinei de zi a A.G.O.A. SC F. SA Cluj Napoca convocată pentru data de 27 din 28 aprilie 2011 cu solicitarea formulată de acționarul C. Limited în data de 30.03.2011, acționar care deținea peste 5% din capitalul social; necompletarea ordinii de zi a A.G.O.A. SC F. SA Cluj Napoca convocată pentru data de 27 din 28 septembrie 2011, la solicitarea acționarilor C. Limited și B., exprimată în data de 01.09.2011; neconvocarea A.G.O.A./A.G.E.A. SC F. SA Cluj Napoca de către Consiliul de Administrație la solicitarea exprimată de acționarii C. Limited și B. în data de 29.09.2011 și neconvocarea de către Consiliul de administrație A.G.O.A. SC F. SA Cluj Napoca la solicitarea exprimată în data de 13.11.2012 a acționarilor D. SA și E. SA.

În ceea ce privește criticile formulate de recurentul-reclamant potrivit cărora instanța de fond ar fi aplicat greșit dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv cu încălcarea dispozițiilor art. 243 alin. (4) din Legea nr. 297/2004, cât și a dispozițiilor art. 1 alin. (1) pct. 1 din aceeași lege, privind definiția termenului de acționar semnificativ”, instanța de control judiciar le apreciază ca fiind nefondate întrucât astfel cum în mod corect a reținut judecătorul fondului, în conformitate cu dispozițiile art. 117

1

alin. (1) din Legea nr. 31/1990 dreptul de a cere introducerea unor noi puncte pe ordinea de zi aparține unuia sau mai multor acționari, reprezentând individual sau împreună cel puțin 5% din capitalul social.

Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că cererile de completare a ordinii de zi a A.G.O.A. SC F. SA Cluj Napoca au fost formulate de acționari care îndeplineau condiția prevăzută de dispozițiile legale ale art. 117

1

alin. (1) din Legea nr. 31/1990, respectiv aceștia dețineau peste 5% din capitalul social.

În consens cu judecătorul fondului Înalta Curte constată că textele de lege invocate de recurent nu se referă la modalitatea de convocare a adunării generale sau de modificare a ordinii de zi, ci la modalitatea de aprobare a măsurii solicitate.

Pe de altă parte, instanța de control judiciar reține că exercitarea dreptului de a cere completarea ordinii de zi ce aparține acționarilor care dețin cel puțin 5% din capitalul social nu poate fi cenzurată de către consiliul de administrație dacă sunt îndeplinite cerințele legale iar acestuia îi revine obligația corelativă de a efectua completarea ordinii de zi conform solicitării și de a efectua formalitățile de publicitate prevăzute de lege competența de a decide dacă va dezbate sau nu aceste probleme aparținând adunării generale.

În ceea ce privește susținerile recurentului privind contradicția între soluția instanței de fond și dispozițiile art. 243 alin. (4) din Legea nr. 297/2004 Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate având în vedere faptul că Ordonanța C.N.V.M. nr. 44 a fost emisă în data de 19.02.2013, iar O.U.G. nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare și societățile de administrare a investițiilor, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 297/2004 privind piața de capital a intrat în vigoare în luna iulie 2012.

Or potrivit prevederilor art. 243 alin. (4) din Legea nr. 247/2004 în vigoare la data emiterii ordonanței atacate, anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 32/2012 și dispozițiile art. 235 alin. (1) din același act normativ, membrii consiliului de administrație al societăților admise la tranzacționare pe o piață reglementată pot fi aleși prin metoda votului cumulativ la cererea unui acționar semnificativ iar convocarea adunării generale se face la cererea acționarilor semnificativi, administratorii au obligația de a include pe ordinea de zi a tuturor aspectelor specificate în cererea formulată.

Coroborând aceste dispoziții cu dispozițiile art. 117

1

din Legea nr. 31/1990 rezultă faptul că pentru introducerea unor noi puncte pe ordinea de zi - în speță alegerea administratorilor prin metoda votului cumulativ, acționarii trebuie să dețină cel puțin 5% din capitalul social, iar cererile să fie înaintate consiliului de administrație, respectiv directorului, în cel mult 15 zile de la publicarea convocării.

Astfel cum a rezultat din probatoriul administrat în cauză, acționarii menționați în actul administrativ individual supus controlului de legalitate îndeplineau condițiile legale în vigoare însă recurentul-reclamant în calitate de Președinte al Consiliului de administrație a refuzat în mod nejustificat introducerea pe ordinele de zi a Adunărilor Generale solicitările legale ale acționarilor.

Nefondate sunt și susținerile recurentului referitoare la inexistența primelor trei fapte reținute prin ordonanța contestată în raport de hotărârea definitivă și irevocabilă pronunțată în Dosarul nr. x/1285/2012 a Tribunalului Comercial Cluj prin care a fost respinsă cererea de autorizare în temeiul art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, autoritatea de lucru judecat invocată de recurent neputând fi reținută întrucât nu este îndeplinită condiția legală a triplei identități de părți, obiect și cauză.

Nu pot fi primite nici susținerile recurentului-reclamant cu privire la aplicarea eronată a sancțiunii în calitate de Președinte al Consiliului de Administrație întrucât astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond acesta reprezintă societatea în raporturile cu terții și în justiție conform dispozițiilor art. 143

2

alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicată.

În ceea ce privește criticile recurentului potrivit cărora faptele pentru care a fost sancționat nu se regăsesc în dispozițiile legale invocate de către intimată la data săvârșirii faptelor, instanța de control judiciar le apreciază ca fiind nefondate întrucât reglementările legale menționate în actul administrativ individual supus controlului de legalitate, respectiv dispozițiile art. 210, art. 235 și art. 243 din Legea nr. 297/2004 sancționau faptele acestuia atât la momentul constatării faptelor cât și la momentul aplicării acestora.

În fine, nici susținerile recurentului-reclamant cu privire la aspecte vizând aplicarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, a dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție sau de aplicarea legii în timp nu pot fi primite fiind nefondate, intimata respectând dispozițiile în ceea ce privește aplicarea principiilor prevăzute de dispozițiile constituționale cât și de cele legale prevăzute de art. 12 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, respectiv aplicarea amenzii prevăzute de legea mai favorabilă.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte reținând că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, va respinge recursul formulat de reclamant ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. - Președinte al C.A. al SC F. SA împotriva sentinței nr. 4056 din 17 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2015.