ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3543/2013

Asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 336 din 22 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. 2220/100/2011 s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei inculpatului P.P. din tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. în tentativă la infr. de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

A fost condamnat inculpatul P.P., fiul lui G. și I., zidar, dulgher, stagiul militar satisfăcut, gr. caporal, nu are antecedente penale:

- 3 ani închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 1 an a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru tentativă la infr. de omor prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. și a art. 76 lit. b) C. pen.

I s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 71, 64 lit. a, b) C. pen.

În temeiul art. 86 și urm. C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani. A fost încredințată supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș.

S-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

I s-a atras atenția inculpatului asupra prev. art. 864 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

S-a constatat că inculpatul a executat din pedeapsă, perioada reținerii de 24 de ore (2 iulie 2010 - 3 iulie 2010).

A fost obligat inculpatul să plătească Spitalului Orășenesc Vișeu de Sus suma de 997,67 RON cu dobânda legală aferentă calculată de la data rămânerii definitive a sentinței până la plata integrală a debitului - cheltuielile de spitalizare ale părții civile R.I.

A fost obligat inculpatul să achite părții civile R.I. suma de 5.000 RON - despăgubiri pentru daune morale și suma de 3.430 RON - despăgubiri pentru daune materiale.

În temeiul art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile R.I. suma de 1.600 RON - cheltuieli judiciare.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 976 RON - cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit la 28 februarie 2011 în dosarul nr. 202/P/2010 Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.P. pentru tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 20 C. pen. prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.

S-a reținut în cuprinsul rechizitoriului faptul că în data de 24/25 iunie 2010 inculpatul P.P. i-a aplicat părții vătămate R.I. mai multe lovituri cu cuțitul în regiunea superioară a corpului, cauzându-i leziuni care i-au pus în pericol viata.

Spitalul Orășenesc Vișeu de Sus s-a constituit parte civilă cu suma de 997,67 RON cu dobânda legală aferentă cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate R.I.

Partea vătămată R.I. s-a constituit parte civilă cu sumele de 10.000 RON despăgubiri pentru daune materiale și de 10.000 RON despăgubiri pentru daune morale.

Din probele de la dosar au rezultat următoarele:

În cursul lunii iunie 2010 partea civilă R.I. i-a împrumutat martorului M.I.C. (nepotul inculpatului P.P.) suma de 500 euro, fiindu-i lăsat ca și garanție un ATV.

În data de 24 iunie 2010 partea civilă R.I. s-a deplasat cu ATV-ul împreună cu martorul R.F. la un local unde s-a întâlnit cu martorul M.I.C. Partea civilă a încercat să pornească ATV-ul, nu a reușit, apoi acest din urmă martor l-a pornit și a plecat eu el fără a se mai întoarce.

În continuare partea civilă R.I. împreună cu martorii R.F. și H.V. s-au deplasat la locuința martorului M.I.C., iar pe traseu au intrat și la martorul T.M.O. unde partea civilă R.I. și martorul M.I.C. s-au lovit cu pumnii și palmele și au căzut.

La locuința martorului M.I.C. s-au purtat discuții între acesta și partea civilă R.I. cu privire la acel împrumut și la ATV, fiind așteptat să vină acasă și inculpatul (care locuiește în același imobil cu martorul), apoi în condițiile în care aceste discuții contradictorii au continuat inculpatul i-a aplicat părții civile mai multe lovituri cu un cuțit în regiunea paraombilicală stângă, a hemitoracelui stâng, a umărului stâng, a antebrațului drept și a coapsei stângi și s-au rostogolit.

Potrivit Raportului de expertiză medico-legală nr. 1.043/2010 din 17 ianuarie 2011 întocmit de S.M.L. Baia Mare, partea civilă R.I. a prezentat o plagă înjunghiată în regiunea paraombilicală stângă, plagă înjunghiată la nivelul hemitoracelui stâng cu înțeparea pleurei pulmonare, emfizem subcutanat, plagă tăiată la nivelul umărului stâng, plagă tăiată în zona antebrațului drept față anterioară, plagă tăiată la nivelul coapsei stângi și o echimoză în zona brațului stâng. Aceste leziuni s-au putut produce prin loviri repetate cu corp dur și corp tăietor înțepător, au necesitat pentru vindecare 17 - 18 zile de îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața.

Conform Completării nr. 1.190 din 13 decembrie 2011 din 18 ianuarie 2012 la acest raport, leziunile părții civile s-au putut produce prin loviri repetate cu corp tăietor înțepător și nu se puteau produce prin rostogolire cu corp tăietor înțepător.

Suplimentul nr. 99 din 14 februarie 2012 la același raport a evidențiat faptul că leziunile s-au putut produce în poziție ortostatică și nu există elemente obiective pentru a se putea preciza direcția de aplicare a loviturilor.

Potrivit suplimentului nr. 322 din 10 aprilie 2012 la același raport de expertiză, leziunile părții civile nu s-au putut produce prin înțepare într-un "pocireș" (cioate de arbori mai subțiri).

Niciun martor nu a fost prezent la incident cu excepția martorei P.I. (mama inculpatului care, de altfel, nici nu a fost audiată imediat după incident, ci doar după aproape 3 luni) care a arătat că a văzut la partea civilă un cuțit, atenționându-l astfel pe inculpat fără a vedea ce se întâmplă între părți, ci doar că s-au rostogolit (primul aspect este confirmat și de martora M.M. - soția martorului M.I.C., audiată și ea după o perioadă de circa 4 luni și jumătate). Partea civilă nu și-a dat seama ce anume i s-a întâmplat și că este posibil să se fi rănit într-un "pocireș".

Susținerile inculpatului potrivit cărora partea civilă s-a înțepat în cuțitul pe care îl avea în mână în timp ce s-au rostogolit sunt infirmate de completarea la raportul de expertiză nr. 1190/13 decembrie 2011 din 18 ianuarie 2012 potrivit căruia leziunile acesteia nu s-au putut produce prin rostogolire cu corp tăietor înțepător. Chiar dacă partea civilă imediat după agresiune a arătat că este posibil să se fi rănit într-un "pocireș", susținerile sale sunt infirmate de suplimentul nr. 322/2012 la raportul de expertiză care exclude un asemenea mecanism de producere a leziunilor. Raportul de expertiză mai sus menționat indică însă ca și mecanism de producere a lor lovirile repetate cu corp tăietor înțepător și că acestea s-au putut produce în poziție ortostatică.

Cererea inculpatului de a i se aplica prev. art. 44 C. pen. s-a respins, nefiind probat în mod cert faptul că partea civilă l-ar fi atacat cu vreun cuțit pe inculpat.

Fapta inculpatului P.P. constituie tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din această infracțiune în tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. întrucât incidentul a avut loc pe terenul inculpatului, deci nu în public în sensul dispozițiilor art. 152 C. pen. (în acest sens este declarația dată de partea civilă la data de 30 noiembrie 2011).

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate acestuia tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social al faptei comise (dat de modalitatea în care a fost săvârșită - aplicarea de multiple lovituri cu un obiect tăietor înțepător, de urmarea produsă - leziuni corporale vindecabile în 17 - 18 zile de îngrijiri medicale, dar care i-au pus viața în pericol părții civile) și al inculpatului (nu și-a recunoscut fapta, nu are antecedente penale). Acest ultim element a fost avut în vedere la aplicarea față de acesta a prevederilor art. 74 lit. a) C. pen.

Inculpatului i s-au interzis pe o perioadă de 1 an drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. întrucât încălcând o valoare fundamentală existentă în societate (viața și integritatea fizică a unei persoane), acesta nu poate să facă aprecieri nici cu privire la modul în care se alege organul legiuitor și celelalte organe de stat care se aleg prin vot, iar ocuparea funcției la care se referă art 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. este incompatibilă cu fapta comisă de acesta. Întrucât inculpatul nu s-a folosit de vreo funcție, profesie, activitate pentru a comite fapta-obiect al acestei cauze, nu i se pot interzice și drepturile prev. de art. 64 lit. c) C. pen.

Acestuia i s-au interzis și drepturile prev. de art. 71, 64 lit. a), b) C. pen. pentru aceleași motive pentru care i s-au aplicat și prevederile art. 64 lit. a), b) C. pen. Nu i s-au interzis și drepturile prev. de art. 71, 64 lit. c) C. pen. pentru aceleași considerente pentru care nu i s-au aplicat nici prevederile art. 64 lit. c) C. pen.

Având în vedere fapta comisă și persoana inculpatului tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea ei efectivă, dar sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș și văzând și faptul că sunt îndeplinite și celelalte cerințe prev. de art. 861 C. pen., s-a dat eficiență acestui text legal.

Pe perioada termenului de încercare inculpatul va respecta măsurile de supraveghere indicate în dispozitivul sentinței.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Întrucât inculpatul a fost reținut pe o perioadă de 24 de ore (2 iulie 2010 - 3 iulie 2010), s-a constatat că acesta a executat din pedeapsă această perioadă.

Inculpatul a fost obligat la plata către Spitalul Orășenesc Vișeu de Sus a sumei de 997,67 RON cu dobânda legală aferentă calculată de la rămânerea definitivă a sentinței până la plata în totalitate a debitului reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții civile R.I. (spitalul s-a constituit parte civilă cu această sumă).

Raportat la suferințele fizice și psihice la care a fost supusă partea civilă R.I. urmare a faptei comise de inculpat, acesteia i se cuvin despăgubiri pentru daune morale în sumă de 5.000 RON - sumă la plata căreia inculpatul a fost obligat. Cu privire la despăgubirile pentru daune materiale solicitate de aceasta tribunalul a reținut faptul că a pretins cu acest titlu suma de 10.000 RON. Raportat la declarațiile martorilor R.V., A.T. și M.G. (care au arătat că i-au plătit părții civile anterior incidentului pentru munca prestată sume diferite și că se pot câștiga pe zi diverse sume în funcție de muncile agricole prestate, tribunalul a avut în vedere o medie a sumelor indicate de la 100 RON/zi - 400 - 500 RON/zi sau 320 RON/jumătate de zi, respectiv o medie de 250 RON/zi pentru o perioadă de 18 zile (250 RON X 3 zile = 750 RON/săptămână, 750 RON X circa 3 săptămâni = 2.250 RON). Întrucât partea civilă a efectuat două drumuri la S.M.L. Baia Mare pentru întocmirea constatărilor preliminarii și a raportului de expertiză medico-legală, i se cuvine suma de 340 RON (70 RON/zi contravaloarea combustibilului și 100 RON/zi venitul nerealizat al șoferului; 170 RON X 2 = 340 RON). Potrivit declarației martorului R.V., partea civilă a fost vizitată la spital de soția sa care a venit din Italia astfel că pentru contravaloarea transportului acesteia din străinătate i s-a acordat o sumă rezonabilă de circa 100 euro în echivalent în RON/drum (420 RON X 2 = 840 RON). Celelalte despăgubiri civile pretinse nu au fost probate, iar, pe de altă parte, nici nu i se pot acorda eventualele sume achitate medicilor, acestea având un caracter ilicit. Prin urmare, însumând sumele mai sus menționate (2.250 RON + 340 RON + 840 RON), inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă R.I. a sumei de 3.430 RON - despăgubiri pentru daune materiale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș solicitând admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii primei instanțe și pronunțând o nouă hotărâre, înlăturarea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., majorarea pedepsei față de inculpatul P.P. și înlăturarea suspendării sub supraveghere a executării acesteia.

În motivare s-a arătat că sentința atacată este nelegală și netemeinică, deoarece s-a reținut în mod greșit circumstanța atenuantă, prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., pedeapsa aplicată fiind prea mică, iar suspendarea executării sub supraveghere a acesteia nu este proporțională cu gravitatea faptei și cu poziția de nerecunoaștere din partea inculpatului.

Inculpatul a susținut două versiuni în care părții vătămate i-ar fi fost cauzate acele leziuni, respectiv prin autorănire cu propriul cuțit sau prin înțepare de acele cioate numite "pocireș".

Având în vedere particularitățile cauzei și poziția inculpatului, menționate mai sus, hotărârea primei instanțe, prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, apare cu atât mai netemeinică și nelegală.

Împotriva aceleiași hotărâri a declarat apel și inculpatul P.P. solicitând admiterea apelului, casarea Sentinței penale nr. 336 din 22 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș și rejudecând cauza să se dispună achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., coroborat cu art. 44 C. pen.

În motivare s-a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică sub aspectul reținerii vinovăției inculpatului și a condamnării acestuia.

În opinia inculpatului apelant din probele administrate în cauză a rezultat că la data de 24/25 iunie 2010 partea vătămată R.I., în jurul orelor 01:00 s-a deplasat împreună cu numiții R.F. (nepot) și H.V. (concubina lui R.F.) la locuința numitului M.I.C., zis "C.", pentru a clarifica problema unui împrumut pe care partea vătămată R.I. l-a acordat numitului M.I.C. De precizat că partea vătămată R.I. se afla sub influența băuturilor alcoolice.

Întrucât M.I.C. nu a avut suma de bani împrumutată, partea vătămată i-a sugerat acestuia să-i ceară unchiului său, respectiv inculpatul P.P., suma de bani pentru a-și achita datoria.

Pentru aceste motive, partea vătămată R.I., împreună cu R.F., H.V. și M.I.C. au intrat în casa inculpatului P.P., în jurul orelor 01:00, în timp ce acesta se uita la televizor.

Cu acea ocazie s-au purtat discuții între toți cei prezenți referitor la împrumut, inculpatul spunându-le în repetate rânduri că el nu are de ce să-i achite datoriile nepotului său și astfel să-și rezolve singuri problemele. În acest context, partea vătămată R.I. a precizat că va lua vaca din grajd pentru a garanta datoria, iar inculpatul P.P. i-a comunicat că vaca este a mamei sale nu a lui M.I.C.

Inculpatul P.P., văzând că discuțiile degenerează, toți discutau pe un ton mai ridicat și în camera alăturată dormeau copiii săi în vârsta de 8 și 13 ani, le-a solicitat în mod expres acestora să plece din locuința sa și să rezolve problemele afară.

La un moment dat, datorită gălăgiei din casă, a scandalului iscat, copiii inculpatului s-au trezit, fiind foarte speriați și au fugit la casa bunicii lor, aflată în aceeași curte căreia i-au relatat că în casă este scandal.

În acest context, inculpatul P.P. a insistat ca acesta să părăsească locuința sa și l-a scos afară forțat. Imediat ce partea vătămată a fost scoasă afară din locuință, s-a întors din nou la ușa de la intrare, unde inculpatul se găsea, fiind supărat că a fost scos cu forța din casă și l-a prins pe inculpat de haine, l-a tras pe scări până în fața casei, moment în care a scos din buzunar un obiect "strălucitor" (așa l-a perceput inculpatul) cu care l-a lovit pe inculpat în zona feței, (există CML care confirmă agresiunea). În acel moment, mama inculpatului, martora P.I., care se afla la o distantă de cca 2 - 3 metri de cei doi a văzut momentul în care partea vătămată R.I. a scos din buzunar un cuțit și l-a avertizat pe inculpatul P.P. să aibă grijă că partea vătămată este înarmat cu un cuțit.

După lovitură și fiind avertizat de martora P.I. că partea vătămată R.I. are cuțit, temându-se pentru viața sa, inculpatul a încercat să-l imobilizeze pe partea vătămată, întorcându-l cu spatele spre el și cu mâinile în față, moment în care s-au dezechilibrat și s-au rostogolit împreună în livadă, pe o distanță de cca. 20 m, oprindu-se într-un pom. Imediat după aceasta inculpatul s-a ridicat, a fugit spre locuința sa, a închis ușa și a stins lumina pentru a nu mai fi urmărit de către partea vătămată.

Acest lucru a fost văzut de martorii M.I.C., P.I. și P.S., M.M., care au confirmat acest aspect cu ocazia audierii în fața instanței.

Partea vătămată s-a ridicat din locul în care era căzut și a pornit spre intrarea în casa inculpatului, întâlnindu-se cu martorii M.I.C., R.F. și H.V., care au revenit în curtea inculpatului. Partea vătămată profera amenințări, în sensul că spunea "vă omor eu pe toți, vă dau foc", (a se vedea declarația martorului M.I.C. în cursul cercetării judecătorești). Toți au pornit de la casa inculpatului, iar la un moment dat partea vătămată a afirmat că, "crede că s-a lovit în ceva pocireș (cioate)". În acest context martorii s-au uitat ce leziuni are partea vătămată și au observat că are o tăietură la nivelul abdomenului.

Ulterior, partea vătămată a fost transportată cu ambulanța la Spitalul Orășenesc Vișeu de Sus unde i s-au constatat leziunile. Totodată, așa cum a rezultat din probatoriu administrat, partea vătămată, anterior incidentului cu inculpatul, a avut un incident cu martorul M.I.C., la locuința martorului T.M.. Astfel din declarațiile martorilor audiați rezultă că partea vătămată a încercat să-l lovească pe martor printr-un gard, lovindu-se la mână, apoi s-au lovit reciproc, au căzut pe pavimentul curții din beton, partea vătămată sângerând, astfel că nu toate leziunile constatate pe corpul părții vătămate se datorează incidentului dintre acesta și inculpat.

Având în vedere cele de mai sus și întreg probatoriu administrat în cauză s-a apreciat că soluția pronunțată de Tribunalul Maramureș este netemeinică și nelegală raportat la faptul că nu a reținut prevederile art. 44 C. pen. și astfel în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen. coroborat cu art. 44 alin. (3) C. pen., să dispună achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.

Inculpatul-apelant a susținut că așa cum a rezultat din probele administrate partea vătămată R.I. a fost cel care a intrat în locuința sa în jurul orei 01:00, însoțit fiind și de alte persoane (R.F. și H.V.) pentru a-i solicita acestuia să-i restituie un împrumut contractat de către nepotul său, martorul M.I.C., împrumut cu care inculpatul nu avea nicio legătură.

Având în vedere toate aceste în opinia inculpatului apelant în cauză erau incidente prevederile art. 44 alin. (3) C. pen. întrucât inculpatul s-a aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări, fiindu-i creată o stare de temere pentru viața sa, a copiilor și chiar a mamei sale, martora P.I., astfel că acțiunile inculpatului au fost pentru a se apăra și pentru a-și salva viața.

De asemenea, inculpatul nu avea niciun motiv să-l atace pe partea vătămată, partea vătămată fiind cel care a provocat întreg scandalul, încă de la sosirea la locuința inculpatului.

Mai mult, în cauză nu a fost identificat corpul tăietor, cu care se presupune că s-ar fi produs lezarea părții vătămate. Acest lucru nu s-a putut face deoarece nimeni nu a întrebat-o pe parte vătămată, la acel moment, daca are sau nu cuțit asupra sa și nu a fost ridicat. De asemenea, partea vătămată ar fi avut posibilitatea ca atunci când au ajuns organele de poliție să le relateze că a fost înjunghiat de către inculpat, dar nu a făcut acest lucru.

În cursul judecării cauzei în apel la termenul de judecată din data de 19 decembrie 2012 Curtea a pus în discuția părților, din oficiu, oportunitatea efectuării unui nou raport de expertiză medico-legală având în vedere că același medic legist a întocmit în cauză în faza de urmărire penală, respectiv în faza de judecată atât certificatul medico-legal cât și respectiv suplimentul de expertiză medico-legală, existând un caz de incompatibilitate. Prin urmare au fost fixate obiectivele noile expertize medico-legale, aceasta fiind efectuată de către o comisie formată din trei medici primari legiști de către I.M.L. Cluj-Napoca.

Prin Decizia penală nr. 53/A din 21 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva Sentinței penale nr. 336 din 22 iunie 2012 a Tribunalului Maramureș pe care a desființat-o în parte, doar sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului P.P.

Pronunțând o nouă hotărâre, a înlăturat dispozițiile art. 86

1

și urm. C. pen. și a dispus executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului în regim de detenție.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate.

S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul P.P. împotriva aceleiași sentințe.

A fost obligat inculpatul la plata în favoarea părții civile R.I. a sumei de 1.520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a stabilit în favoarea BCAJ Cluj suma de 75 RON cu titlu de onorariu parțial cuvenit apărătorului din oficiu, av. C.A.M.

A fost obligat inculpatul P.P. la plata sumei de 700 de RON cheltuieli judiciare în favoarea statului, sumă în care se include costul expertizei medico-legale și onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.

Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate, Curtea a constatat că prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și al judecății din care a reieșit fără îndoială vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

Fără a relua în detaliu argumentele care au condus la condamnarea inculpatului, argumente pe care Curtea și le-a însușit în întregime, prin raportare strict la motivele de apel invocate de către inculpat s-a reținut că într-adevăr partea vătămată a fost cea care s-a deplasat la locuința inculpatului pentru a clarifica problema acelui împrumut dintre el și numitul M.I.C. și că acesta într-adevăr se afla sub influenta băuturilor alcoolice.

De asemenea, s-a arătat ca fiind reală împrejurarea că între părțile prezente la fața locului au avut loc discuții contradictorii, însă în mod cert nu pot fi primite apărările inculpatului în sensul că ar fi acționat sub imperiul unei puternice tulburări sau temeri, deoarece altercațiile inițiale între el și partea vătămată au fost doar verbale. Totodată, chiar dacă se reține împrejurarea că cei doi copii minori ai inculpatului s-au speriat din cauza scandalului, trebuie subliniată împrejurarea că inculpatul nu a agresat-o pe partea vătămată la el în casă, ci agresiunea a avut loc după ce acesta ieșise din locuință, în curte, inculpatul folosind în această agresiune un instrument tăietor înțepător, cel mai probabil cuțit. Agresiunea s-a consumat de asemenea în condițiile în care nu este cert că partea vătămată era înarmată sau cel puțin că a apelat la folosirea unui instrument similar în conflictul cu inculpatul.

S-a arătat că susținerile inculpatului în sensul că leziunile suferite de partea vătămată s-ar fi putut produce prin autorănire cu propriul cuțit sau prin înțepare de acele cioate numite "pocireș" au fost infirmate nu doar prin suplimentul de expertiză efectuat în primă instanță cât mai ales prin raportul de noua expertiză medico-legală efectuat în cursul judecării cauzei în apel și avizat prin adresa cu nr. 1644/IX/26 din 04 martie 2013 a I.M.L. Cluj.

Potrivit acestui raport s-a concluzionat că leziunile traumatice suferite de partea vătămată R.I. s-au putut produce prin loviri active repetate cu corp dur și tăietor înțepător, au necesitat pentru vindecare 17 - 18 zile de îngrijiri medicale, punând în primejdie viața părții vătămate.

Același raport concluzionează faptul că leziunile traumatice suferite nu au dus la instalarea unei infirmități fizice permanente nici la scăderea capacității de muncă încadrabilă în grade de invaliditate, însă este exclusă producerea lor prin rostogolire și înțepare în pocireș (cioată de la arbori mai subțiri).

În acest condiții devine limpede faptul că inculpatul P.P. a aplicat lovituri repetate părții vătămate cu un instrument înțepător tăietor (cuțit sau briceag , acestea vizând practic aproape întreg corpul victimei, care a prezentat "plagă înjunghiată paraombilicală stângă, plagă înjunghiată hemitorace stâng, cu înțeparea pleurei pulmonare și emfizem subcutanat, plagă tăiată umăr stâng, plagă tăiată antebraț drept fața anterioară, plagă tăiată coapsă stângă și echimoză braț stâng". Două dintre aceste plăgi au avut o gravitate deosebită așa cum rezultă din constatările medico-legale, plaga de la nivelul hemitoracelui stâng producând înțeparea pleurei pulmonare.

S-a arătat că probele științifice, respectiv raportul de expertiză medico-legală, se coroborează cu declarațiile părții vătămate, precum și cu declarațiile martorilor prezenți la incident, cu mențiunea că acesta s-a derulat foarte repede în timp și că afară era întuneric, astfel încât martorii nu au putut observa exact mecanismul de producere al leziunilor și loviturile aplicate și cu precizarea că toate declarațiile persoanelor prezente sunt afectate de o oarecare doză de subiectivitate, fiind vorba de rudele și aparținătorii inculpatului și ai victimei.

Având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., ținând cont de modul de derulare al evenimentelor, de poziția procesuală a inculpatului P.P., de persoana acestuia și de urmările produse sau care s-ar fi putut produce, examinând motivele de apel ale Parchetului, Curtea a apreciat că acestea sunt doar în parte fondate, respectiv doar în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate.

S-a arătat că inculpatul se află la prima confruntare cu legea penală și a comis infracțiunea în condițiile în care este de necontestat că partea vătămată s-a prezentat la domiciliul său la ora 01:00 noaptea, făcând scandal și aflându-se în stare de ebrietate. Toate aceste împrejurări îndreptățesc reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., neimpunându-se ca atare înlăturarea acestora.

Având în vedere însă modalitatea concretă de săvârșire a faptei, multitudinea loviturilor aplicate de către inculpat cu un instrument apt să conducă la suprimarea vieții victimei, poziția de nerecunoaștere a inculpatului și faptul că acesta a încercat în permanență să își minimalizeze până la dispariție contribuția și vina în producerea incidentului, Curtea a apreciat că modalitatea de executare a pedepsei stabilită de către prima instanță nu este de natură a asigura funcțiile procesului penal și scopul pedepsei așa cum acesta este prevăzut de art. 52 C. pen. Gravitatea deosebită a faptei comise impune cu necesitate, în vederea reeducării inculpatului, aplicarea unei pedepse în aceleași limite stabilite de către instanța de fond însă a cărei executare să fie efectivă, respectiv în regim de penitenciar.

Din considerentele anterior expuse, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva Sentinței penale nr. 336 din 22 iunie 2012 a Tribunalului Maramureș pe care a desființat-o în parte, doar sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului P.P.

Pronunțând o nouă hotărâre, a dispus înlăturarea dispozițiile art. 86

1

și urm. C. pen. și a dispus executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului în regim de detenție.

S-a făcut aplicarea prev. art. 71, art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii comise.

Curtea a menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate, inclusiv a dispoziției pedepselor complementare constând în interzicerea pe o perioadă de un an a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. după executarea pedepsei principale.

Din aceleași considerente, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Curtea respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul P.P. împotriva aceleiași sentințe.

În temeiul art. 193 C. proc. pen. a dispus obligarea inculpatului la plata în favoarea părții civile R.I. a sumei de 1.520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a făcut aplicarea art. 189 și art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.P., criticând-o cu privire la aplicarea greșită a legii în sensul că în mod greșit nu s-a reținut în favoarea sa legitima apărare, cu consecința achitării în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen.

A arătat inculpatul că a acționat sub imperiul unei puternice tulburări determinată de o stare de temere, fiind astfel îndeplinite condițiile legitimei apărări, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și achitarea în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen. În subsidiar a solicitat menținerea hotărârii primei instanțe sub aspectul modalității de executare a pedepsei.

A fost invocat cazul de casare prev. de art. 385 pct. 17 C. proc. pen.

Recursul declarat de inculpat este nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că decizia atacată cu recurs a fost pronunțată de instanța de apel la data de 8 noiembrie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 la data de 15 februarie 2013.

Prin această lege s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 385

9

C. proc. pen., intenția legiuitorului fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Prin modificările aduse de această lege, intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013, legiuitorul a înțeles să elimine din cuprinsul cazurilor de casare, situațiile în care s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare, așa încât, după modificările menționate, temeiul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., a fost abrogat, iar în ce privește pct. 14 al aceluiași articol a fost modificat, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte imite decât cele prevăzute de lege.

În cauza de față, inculpatul a invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., care vizează situații în care hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii, însă motivele invocate pun în discuție starea de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, precum și modalitatea de executare a pedepsei.

Or, aceste motive nu pun în discuție aspecte de nelegalitate și nu se circumscriu cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., astfel că recursul declarat este nefondat, iar în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respins.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.P. împotriva Deciziei penale nr. 53/A din 21 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 14 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - AM