ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2619/2011

Asupra recursului penal de față; Prin Sentința penală nr. 409 din 29 octombrie 2010 a Tribunalului Maramureș a fost condamnat inculpatul C.G. la 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) și alin. (3) C. pen. În temeiul art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 6 ani.

Pe durata termenului de încercare, conform art. 86 3 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) se va prezenta, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș; b) va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) va comunica și justifica eventualele modificări privind locul de muncă; d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În temeiul art. 86 3 alin. (4) C. pen., supravegherea obligațiilor stabilite în sarcina inculpatului se va exercita de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În temeiul art. 71 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea acestei pedepse accesorii pe durata termenului de încercare stabilit. În temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 998 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C.I. și a obligat inculpatul la plata sumei de 6.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și respectiv, a sumei de 9.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, a obligat inculpatul la plata către partea civilă Spitalul Județean de Urgență "Dr. C.O." Baia Mare, a sumei de 1207,2 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale asigurate părții vătămate C.I. În temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă S.A.J. Maramureș a sumei de 406,44 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate C.I., precum și a dobânzii legale aferente în materie civilă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea efectivă.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a bunului folosit la săvârșirea infracțiunii, respectiv o bucată de platband din oțel, în lungime de 128 cm, lățime 4,4 cm, grosime 0,65 cm, consemnat la în registrul de corpuri delicte al instanței. A fost condamnat inculpatul C.I. la următoarele pedepse: - 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.; - 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de port nelegal de cuțit, prevăzută de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta sentință și s-a aplicat inculpatului C.I.

pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare. În temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 3 ani. Conform art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În temeiul art. 71 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea acestei pedepse accesorii pe durata termenului de încercare stabilit. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.I. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul C.I., pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., constatând că a intervenit împăcarea cu partea vătămată H.V. În temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.I. la plata către partea civilă S.M. Sighetu Marmației a sumei de 2.528 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate H.V., precum și a dobânzii legale aferente acestei sume, în materie civilă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea efectivă.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.I. la plata către partea civilă S.A.J. Maramureș a sumei de 352,10 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate H.V., precum și a dobânzii legale aferente acestei sume, în materie civilă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea efectivă. În temeiul art. 118 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul C.I. a bunului folosit la săvârșirea infracțiunii, respectiv un cuțit în lungime de 36 cm, din care lama în lungime de 22 cm, consemnat în registrul de corpuri delicte al instanței. În temeiul art. 191 C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul C.G. la plata către stat a sumei de 600 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta. În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.I. la plata către stat a sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta. În temeiul art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.G. la plata către partea civilă C.I. a sumei de 1.200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de aceasta. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele: La data de 03 decembrie 2007, în jurul orei 20 00 , inculpatul C.I. se afla în barul situat în centrul comunei S., județul Maramureș, iar la un moment dat, pe fondul unor conflicte anterioare, a început să îl agreseze pe H.V.

care se afla la o altă masă în local. Din declarațiile martorilor C.G. și C.I.M. a rezultat că inculpatul C.I. i-a aplicat mai multe lovituri cu palmele și pumnii părții vătămate H.V. și a provocat scandal, răsturnând scaune și mese din local și spărgând geamul de la o vitrină frigorifică. În acest context, persoanele care se aflau în local au ieșit afară speriate, iar partea vătămată H.V. s-a refugiat în curtea martorului H.I. Inculpatul C.I. a urmărit-o pe partea vătămată H.V. în curtea casei martorului menționat și, potrivit declarației acestuia din urmă, a continuat să îi aplice părții vătămate care era căzută la pământ, lovituri cu pumnii și picioarele, fiind oprit de martorul H.I. Potrivit raportului de constatare medico-legală din 18 februarie 2008 întocmit de C.M.-L.

Sighetu Marmației, partea vătămată H.V. a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 16 - 18 zile de îngrijiri medicale. La aceeași dată, după ce a părăsit curtea martorului H.I., inculpatul C.I. s-a deplasat spre domiciliul său, fiind însoțit de martorul G.I., iar ulterior a revenit singur în centrul comunei S., la un magazin alimentar. Din declarațiile martorilor G.I. și A.V. a rezultat că inculpatul C.I. a consumat o sticlă cu bere la magazinul alimentar, iar la un moment dat a scos un cuțit de bucătărie, pe care i l-a arătat martorei și i-a cerut "să îi aducă berea mai repede". La scurt timp, potrivit propriilor sale susțineri, inculpatul C.I. s-a îndreptat spre locuința martorului H.I.

pentru a vedea ce s-a întâmplat cu partea vătămată H.V. pe care o agresase anterior, iar la un moment dat a trecut pe lângă curtea inculpatului C.G. care se afla în dreptul porții. Din declarațiile inculpaților, coroborate cu mențiunile procesului-verbal de cercetare la fața locului a rezultat că inculpatul C.I. a aruncat cu o sticlă înspre inculpatul C.G. și s-a îndreptat spre acesta având în mână un cuțit. Inculpatul C.G. a strigat la acel moment "săriți că mă omoară" și s-a retras în curtea sa și, potrivit propriilor susțineri, a luat o bucată de platband metalic pentru a se apăra. Inculpatul C.G. a recunoscut că a luat acel platband din interiorul curții sale, de la o distanță de aproximativ 3,5 metri de poarta de acces și a revenit în pragul porții, unde i-a aplicat lui C.I.

o lovitură în zona capului, lovitură în urma căreia acesta a căzut la pământ. Aspectele privind aruncarea unei sticle de către C.I., precum și atitudinea amenințătoare a acestuia de a se îndrepta spre C.G., având în mână un cuțit, sunt confirmate de mențiunile procesului-verbal de cercetare la fața locului, fiind găsite mai multe cioburi de sticlă lângă poartă și un cuțit și prin declarațiile martorilor H.A. și G.I., care au precizat că l-au auzit pe inculpatul C.G. strigând "săriți că mă omoară". De altfel, martorul G.I. a fost cel care la scurt timp s-a îndreptat spre locuința inculpatului C.G., unde l-a văzut pe C.I. căzut în fața porții și a încercat să îi acorde primul ajutor. De asemenea, împrejurarea că inculpatul C.I.

a avut asupra sa un cuțit cu care l-a amenințat pe inculpatul C.G. este confirmată de reacția acestuia din urmă, respectiv strigătul de ajutor pe care martorii declară că l-au auzit, cât și de mențiunile procesului-verbal aflat la dosarul de urmărire penală, potrivit cărora pe trotuarul din fața porții de acces, la o distanță de aproximativ 50 cm de victimă, a fost găsit un cuțit cu mâner din lemn și lama în lungime de 22 cm. Prin raportul de expertiză medico-legală din 29 ianuarie 2010 întocmit de S.M.-L. Județean Baia Mare s-a concluzionat că numitul C.I. a prezentat la internare diagnosticul "TCCA; fractură deschisă fronto-parietală; stare comatoasă", leziuni care ulterior au suferit complicații și care au pus în primejdie viața acestuia.

S-a arătat, de asemenea, că leziunile au necesitat pentru vindecare un număr de 50 - 55 zile de îngrijiri medicale și au determinat o invaliditate permanentă de 10 %. În raport de situația de fapt expusă, instanța a reținut că fapta inculpatului C.G., constând în aceea că la data de 03 decembrie 2007, în loc public, i-a aplicat părții vătămate C.I. o lovitură în cap cu o bucată de platband metalic (foaie de arc), cauzându-i acestuia leziuni traumatice care i-au pus viața în primejdie, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. La încadrarea juridică a faptei săvârșite instanța a avut în vedere că din probele administrate a rezultat că inculpatul C.G.

a aplicat lovitura cu un obiect contondent deosebit de dur, respectiv o bucată de platband metalic tip foaie de arc, în lungime de 128 cm, lățime de 4,4 cm și grosime de 0,6 cm, obiect susceptibil să producă leziuni grave în cazul lovirii unei persoane. Totodată, inculpatul a aplicat lovitura direct în zona capului părții vătămate și cu o intensitate deosebită, aspecte relevate de natura și gravitatea leziunilor provocate, inclusiv o fractură craniană multieschiloasă fronto-parieto-temporal, care în urma intervențiilor chirurgicale a condus la lipsa de substanță osoasă în zona afectată. Or, în raport de instrumentul folosit, de intensitatea loviturii aplicate și de zona vizată de inculpat, instanța a reținut că acesta a prevăzut posibilitatea producerii decesului părții vătămate și, deși nu l-a urmărit, a acceptat eventualitatea acestuia, fapta fiind săvârșită sub aspectul laturii subiective în forma intenției indirecte, conform art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen.

Inculpatul C.G. a susținut pe tot parcursul procesului că în cauză sunt incidente dispozițiile legale privind legitima apărare, întrucât C.I. avea un cuțit asupra sa și a pătruns în curtea casei sale, situație în care s-a aflat în fața unui atac material, imediat, direct și injust. Totodată, inculpatul a susținut că partea vătămată C.I. este cunoscut ca fiind o persoană foarte agresivă, aspect care i-a determinat convingerea că acesta va încerca să îl omoare cu cuțitul pe care îl avea asupra sa. Având în vedere ansamblul probator administrat în cauză, instanța a stabilit că susținerile inculpatului, privind faptul că s-a aflat în legitimă apărare, sunt nefondate. Astfel, din chiar declarația inculpatului C.G.

a rezultat că în timp ce se afla în fața porții de acces în curte, l-a observat pe C.I. pe drum, iar acesta din urmă a aruncat cu o sticlă spre inculpat și s-a îndreptat spre el amenințător, având asupra sa un cuțit. Inculpatul C.G. a arătat că, la acel moment, a intrat în curtea sa și de lângă un cauciuc situat la o distanță de aproximativ 3,5 metri de poartă a luat bucata de platband, a revenit în poartă și i-a aplicat părții vătămate o lovitură în zona capului. În aceste condiții, instanța a reținut că inculpatul C.G. nu s-a aflat în fața unui atac iminent, cerință impusă de art. 44 C. pen., intervalul de timp fizic necesar pentru a parcurge distanța de 3,5 metri până la locul unde se afla platband-ul și apoi de a reveni în fața porții fiind suficient de mare pentru a-i oferi posibilitatea unei alte reacții sau mijloc de apărare.

Potrivit planșei foto anexă la procesul-verbal de cercetare la fața locului, atât poarta cât și gardul curții inculpatului sunt compacte, din tablă, oferindu-i astfel posibilitatea de a se refugia în curte sau în casă și de a evita declanșarea unui potențial atac din partea lui C.I. De asemenea, probele administrate în cauză au infirmat varianta pătrunderii lui C.I. în curtea casei inculpatului C.G., acesta precizând prin declarațiile date că a revenit în pragul porții și apoi a aplicat lovitura, aspect confirmat și de locul în care partea vătămată a căzut, respectiv la o distanță de aproximativ 50 cm în afara curții, pe trotuar. În consecință, instanța a reținut că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 44 C. pen., respectiv inculpatul C.G.

nu a săvârșit fapta pentru a înlătura un atac iminent sau pentru a respinge pătrunderea părții vătămate în curtea sa. Chiar dacă dispozițiile legale menționate nu impun făptuitorului ca săvârșirea infracțiunii să fie singurul mijloc de înlăturare a atacului, instanța reține că în prezența unor alternative care în mod rezonabil pot conduce la un asemenea rezultat, starea de legitimă apărare nu mai poate fi invocată, ipoteză prezentă și în cauza de față. Cu toate acestea însă, instanța a reținut în favoarea inculpatului C.G. circumstanța atenuantă legală a provocării din partea victimei, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., acesta aflându-se sub stăpânirea unei puternice tulburări la momentul săvârșirii faptei din cauza comportamentului lui C.I.

Instanța a avut în vedere că din probele administrate în cauză a rezultat că partea vătămată C.I. este cunoscut ca o persoană cu un comportament agresiv, faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată în chiar prezenta cauză subliniind acest aspect. În aceste condiții, acțiunile părți vătămate C.I. de a arunca o sticlă în direcția inculpatului C.G. și de a se apropia amenințător de acesta, având asupra sa un cuțit, coroborate cu aspectele ce țin de vârsta și starea fizică și psihică a inculpatului i-au determinat acestuia în mod indiscutabil o puternică stare de tulburare și temere, stare care a alterat procesul cognitiv de formare a voinței și l-au determinat să comită infracțiunea ce formează obiectul prezentei cauze.

În consecință, reținând incidența dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., instanța a apreciat proporționalitatea culpei inculpatului C.G. în producerea rezultatului socialmente periculos la un nivel de 60%, procent ce urmează a fi avut în vedere și la stabilirea condițiilor angajării răspunderii civile delictuale a acestuia. De asemenea, instanța a reținut în favoarea inculpatului C.G. și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., constatând că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, având o conduită corespunzătoare anterior și a avut o comportare sinceră pe parcursul procesului. Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a reținut că partea vătămată C.I. s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului C.G.

la plata sumei de 15.000 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare, intervenții chirurgicale, medicamente, alimentație specială, îngrijire și transport; a sumei de 25.000 RON, reprezentând contravaloarea unei intervenții chirurgicale estetico-reparatorii, precum și a sumei de 40.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale. Potrivit actelor medico-legale depuse la dosar, partea vătămată C.I. a fost internat în spital în perioada 04 decembrie - 14 decembrie 2007, iar leziunile traumatice pe care le-a suferit au necesitat pentru vindecare un număr de 50 - 55 de zile de îngrijiri medicale și intervenții chirurgicale. Din declarațiile martorilor H.I. și R.R. a rezultat că în perioada convalescenței, partea vătămată a avut nevoie de îngrijiri, medicamente și alimentație specială, precum și tratamente recuperatorii la o unitate medicală, suma globală cheltuită de aceasta situându-se la nivelul de 10.000 RON.

În ceea ce privește suma solicitată de partea vătămată ca reprezentând contravaloarea unei intervenții chirurgicale estetico-reparatorii, instanța a constatat că la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri privind efectuarea unei asemenea intervenții sau măcar costul probabil al acesteia, situație în care nu se poate reține un caracter cert al prejudiciului pe care inculpatul ar putea fi obligat să îl repare. Referitor la daunele morale solicitate, reținând că în raport de natura și gravitatea faptei săvârșite, părții vătămate C.I. i-au fost provocate suferințe fizice și psihice, dar având în vedere și împrejurările concrete ale comiterii infracțiunii, precum și aspectele ce țin de condițiile socio-economice ale ambelor părți, instanța a apreciat că suma de 15.000 RON reprezintă o reparație suficientă și echitabilă a acestor daune.

În consecință, constatând că sunt îndeplinite condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale conform art. 998 C. civ. și reținând o proporționalitate a culpei inculpatului în producerea prejudiciului de 60%, în temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., instanța l-a obligat pe acesta la plata către partea civilă a sumei de 6.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și respectiv a sumei de 9.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale. De asemenea, în temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006 și în considerarea aceleiași proporționalități a culpei, instanța a obligat inculpatul la plata către partea civilă S.J.U.

"Dr. C.O." Baia Mare a sumei de 1.207,2 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale asigurate părții vătămate C.I. În temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, în baza acelorași considerente, instanța a obligat inculpatul la plata către partea civilă S.A.J. Maramureș a sumei de 406,44 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate C.I., precum și a dobânzii legale aferente în materie civilă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea efectivă. În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a bunului folosit la săvârșirea infracțiunii, respectiv o bucată de platband din oțel, în lungime de 128 cm, lățime 4,4 cm, grosime 0,65 cm, consemnat în registrul de corpuri delicte al instanței.

În ceea ce privește situația juridică a inculpatului C.I., în raport de situația de fapt expusă, instanța a reținut că faptele acestuia, constând în aceea că la data de 03 decembrie 2007, în timp ce se afla în bufetul din centrul comunei S., județul Maramureș și în contextul în care îl agresa pe numitul H.V., a provocat scandal public, răsturnând mese și scaune, spărgând geamul unei vitrine frigorifice și determinând o puternică stare de temere persoanelor prezente, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. Fapta aceluiași inculpat care, la data de 03 decembrie 2007, a amenințat cu un cuțit pe martora G.I., în timp ce se afla într-un magazin alimentar din comuna S., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de port nelegal de cuțit, prevăzută de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.

În ceea ce privește infracțiunea de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, instanța a constatat că la termenul de judecată din data de 13 aprilie 2010 a intervenit împăcarea părților, motiv pentru care în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal. În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., constând în agresarea părții vătămate H.V. de către inculpatul C.I., în timp ce se afla în curtea martorilor H.I. și O.C., loc apreciat ca fiind public prin prisma dispozițiilor art. 152 lit. c) și e) C. pen. prin actul de sesizare, instanța a reținut următoarele: Din probele administrate în cauză a rezultat că după agresiunea suferită inițial în bufetul din localitate, partea vătămată H.V.

s-a refugiat în curtea martorului H.I., fiind urmărit de inculpatul C.I. Din declarațiile martorilor H.I. și O.C. a rezultat că au auzit gălăgie în curte, iar când au ieșit din casă l-au văzut pe inculpat lovind-o pe partea vătămată și i-au strigat să înceteze, primul părăsind zona imediat. În aceste condiții, având în vedere succesiunea în timp a actelor de agresiune exercitate asupra părții vătămate și urmărirea în fugă a acesteia până în curtea martorului, spațiu care în mod evident nu este în mod obișnuit accesibil publicului, este neîntemeiată concluzia că fapta a fost săvârșită cu intenția să fie auzită sau că făptuitorul și-a dat seama că aceasta ar putea ajunge la cunoștința publicului, conform art. 152 lit. c), e) C. pen.

Câtă vreme inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice și imediat după agresiunea din bar l-a urmărit pe H.V. în fugă până în curtea martorului, nu poate fi apreciată ca fondată presupunerea că acesta a avut intenția ca fapta sa să fie auzită de public sau adusă la cunoștința acestuia în alt mod, lipsind astfel una din condițiile esențiale ale laturii subiective a infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen. În consecință, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., instanța a dispus achitarea inculpatului C.I. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniști publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul C.I., pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., constatându-se că a intervenit împăcarea cu partea vătămată H.V. În temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.I. la plata către partea civilă S.M. Sighetu Marmației a sumei de 2.528 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate H.V., precum și a dobânzii legale aferente acestei sume, în materie civilă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea efectivă.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.I. la plata către partea civilă S.A.J. Maramureș a sumei de 352,10 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate H.V., precum și a dobânzii legale aferente acestei sume, în materie civilă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea efectivă. Împotriva soluției instanței de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și inculpații C.G. și C.I. Prin motivele scrise și orale, parchetul a solicitat admiterea căii de atac promovate, desființarea sentinței tribunalului și, judecând în fond cauza, a se dispune condamnarea inculpatului C.I.

cu privire la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. și, totodată, majorarea pedepselor aplicate inculpatului C.I. pentru toate infracțiunile deduse judecății, față de pericolul social ridicat al faptelor și al făptuitorului. Prin apelul promovat, inculpatul C.G. a solicitat desființarea sentinței instanței de fond și, în principal, sub aspectul laturii penale a cauzei, a se dispune achitarea în temeiul art. 10 lit. e) și art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 44 alin. (2) și 44 alin. (2 1 ) C. pen., întrucât s-a aflat în legitimă apărare față de atacul declanșat împotriva sa de către inculpatul C.I.

Pe cale de consecință, sub aspectul laturii civile, a apreciat că se impune respingerea cererii de dezdăunare formulată de partea civilă C.I., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 2000 RON. În subsidiar, inculpatul C.G. a solicitat schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20, art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. în tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., întrucât fapta nu s-a comis în loc public, pe trotuarul din fața locuinței inculpatului C., ci în curtea imobilului în care domiciliază acesta.

Mai mult, dacă se va trece peste soluția de achitare impusă de reținerea art. 44 C. pen., a apreciat că obligatoriu trebuie reținută comiterea infracțiunii în stare de provocare de către inculpatul C.G., ca efect al amenințării acestuia, cu cuțitul de către inculpatul C.I., ceea ce a provocat o stare de puternică tulburare, sub imperiul căreia i-a aplicat lovitura cu platbanda în regiunea capului. A apreciat că trebuie reținute în continuare prevederile art. 74 C. pen., cărora să li se dea o mai mare eficiență conform art. 76 C. pen., cu consecința reducerii substanțiale a pedepsei aplicate și menținerea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., vizând suspendarea sub supraveghere a sancțiunii de executat.

Sub aspectul laturii civile, a considerat că probele dosarului impun stabilirea unui procent de culpă de 60% în sarcina inculpatului C.I. și de doar 40% în ce-l privește pe inculpatul C.G.. A considerat că daunele materiale la care a fost obligat inculpatul C.G. în favoarea inculpatului C.I. sunt nedovedite. Sub aspectul daunelor morale, a considerat că se impune reducerea acestora proporțional cu procentul de culpă stabilit în favoarea fiecăruia dintre inculpați, trebuind totodată recalculate în funcție de acest criteriu și daunele materiale acordate celorlalte părți civile respectiv S.A.J. Maramureș și S.M. Sighetu Marmației. Prin motivele scrise și orale, inculpatul C.I. a solicitat admiterea căii de atac promovate și desființarea soluției instanței de fond sub aspect penal și sub aspect civil, învederând că are o dublă calitate, atât de inculpat cât și de parte civilă.

Ca inculpat, a cerut reducerea cuantumului pedepsei aplicate pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., sub minimul special prevăzut de lege, apreciind că trebuie reținute în favoarea sa circumstanțele atenuante vizate de art. 74 lit. a) și b) C. pen., cărora să li se dea eficiență cuvenită și reglementată în art. 76 lit. d) C. pen., întrucât nu posedă antecedente penale, iar la data incidentului se afla într-o stare avansată de ebrietate, iar partea vătămată H.V. nu s-a constituit parte civilă. În privința infracțiunii de port nelegal de cuțit prevăzută de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a cerut a se reține în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și b) C. pen.

și reducerea pedepsei conform art. 76 lit. e) C. pen. cu consecința condamnării sale la pedeapsa amenzii, învederând că obiectul tăietor-înțepător (cuțitul) purtat asupra sa, nu l-a folosit nici împotriva inculpatului C.G. și nici împotriva părții vătămate H.V. În calitate de parte civilă, a solicitat înlăturarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., vizând circumstanța atenuantă legală a provocării, eronat reținută de Tribunalul Maramureș în favoarea inculpatului C.G., cu menținerea însă a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) C. pen. Sub aspectul laturii civile a cauzei, a solicitat în urma înlăturării art. 73 lit. b) C. pen., reținut în favoarea inculpatului C.G.

de către tribunal, obligarea acestuia la plata unor daune morale în sumă de 40.000 RON și 40.000 RON cu titlu de daune materiale conform constituirii de parte civilă depusă la dosarul instanței de fond (cheltuieli cu supraalimentația, tratamente medicale de recuperare, medicamente, îngrijire la domiciliu, transport la unitățile sanitare, beneficiu nerealizat ca urmare a incapacității de muncă, contravaloarea unei intervenții chirurgicale estetico-reparatorii pentru restabilirea aspectului fizic). Prin Decizia penală nr. 70/A/2011 din 31 martie 2011 a Curții de Apel Cluj, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de procuror și inculpații C.G. și C.I. Instanța de prim control judiciar a reținut că nu se poate reține legitima apărare deoarece inculpatul C.G.

a avut timpul necesar înarmării cu platbanda metalică și deplasării apoi către victima C.I., situație în care atacul nu mai era iminent. Reacția violentă a inculpatului C. s-a produs totuși pe fondul unei puternice emoții determinate de aruncarea în direcția sa cu o sticlă și amenințarea simultană cu un cuțit de către partea vătămată-inculpat C.I. De precizat că, la momentul în care inculpatul C.G. a aplicat lovitura cu platbanda în capul părții vătămate C.I., acțiunea violentă a acesteia încetase, astfel că nu poate fi reținută legitima apărare, deoarece atacul nu era actual sau iminent și, în consecință, apărarea nu mai era necesară pentru înlăturarea atacului. Pentru existența legitimei apărări este necesar să fie îndeplinită și condiția înscrisă în art. 44 alin. (2) C. pen., ca atacul să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.

Lipsa gravității pericolului nu poate legitima o intervenție de duritate extremă, care să pună în primejdie viața agresorului. Într-un asemenea caz, se apreciază dacă sunt aplicabile prevederile art. 73 lit. b) C. pen. În speță, nu se poate reține existența legitimei apărări în legătură cu săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, în cazul când acțiunea victimei a constat doar în amenințarea verbală, neurmată de punerea în practică a utilizării cuțitului, a aruncării unei sticle goale în curtea inculpatului C., victima neintrând în incinta acesteia, deoarece astfel de manifestări nu sunt de natură a pune în pericol grav persoana sau drepturile inculpatului C. Chiar inculpatul C.G.

în declarația de la dosar urmărire penală recunoaște că a luat acea bucată metalică de platbandă din interiorul curții sale, de la o distanță de 3,5 m de poarta de acces și a revenit în pragul acesteia, unde i-a aplicat victimei C.I. o lovitură în zona capului, în urma căreia acesta a căzut la pământ. Or, în cauză, se constată că nu sunt îndeplinite nici condițiile referitoare la atac și nici cele vizând apărarea inculpatului C. Astfel, după cum rezultă din situația de fapt reținută pe baza probelor administrate, la momentul la care inculpatul C.G. i-a aplicat o lovitură cu platbanda în capul coinculpatului C.I., nu exista un atac actual sau iminent din partea acestuia, astfel că între activitatea inculpatului C.I.

de a arunca cu o sticlă înspre inculpatul C.G., în timp ce avea în mână un cuțit, pe care însă nu l-a utilizat, creând însă o puternică temere în psihicul inculpatului C.G., persoană în vârstă și bolnavă și riposta acestuia, s-a scurs un interval de timp, existând posibilitatea înlăturării atacului prin alte mijloace, nu prin comiterea unor fapte prevăzute de legea penală. Deosebit de importante pentru caracterizarea poziției făptuitorului față de rezultat, sunt împrejurările în care s-a produs manifestarea de violență și care, indiferent de materialitatea actului, pot să releve sau să infirme intenția de ucidere. Esențial pentru încadrarea juridică a faptei inculpatului, după caz, în tentativă la omor calificat (art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.) ori într-o altă infracțiune, este stabilirea formei și modalității vinovăției cu care a săvârșit infracțiunea.

În cazul infracțiunii de omor, rămasă în forma tentativei, actele de punere în executare a omorului, săvârșite până în momentul intervenției evenimentului întrerupător, trebuie să releve - prin natura lor și împrejurările în care au fost săvârșite - că infractorul a avut intenția specifică de omor, iar nu intenția generală de a vătăma. Astfel, există tentativă de omor, ori de câte ori inculpatul acționează în așa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanță timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracțiunilor de vătămare corporală și nu exprimă dinamismul interior al actului infracțional.

Anumite stări ale infractorului (stare de ebrietate avansată) ori defectuozitatea mijloacelor folosite de el în executarea actului, nu au relevanță în sine, întrucât intenția de omor se deduce din modul în care a acționat, iar nu din elemente exterioare. Forma și modalitatea intenției, element al laturii subiective a infracțiunii, rezultă din materialitatea actului, din relațiile personale anterioare existente între inculpat și victimă, din obiectul vulnerant folosit, numărul și intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată, comportamentul ulterior al inculpatului. Nu în ultimul rând, Curtea a reținut că potrivit planșei foto anexă la procesul-verbal de cercetare la fața locului, atât poarta cât și gardul curții inculpatului C. sunt din tablă, compacte, oferindu-i astfel posibilitatea de a se refugia în interiorul acesteia sau în casă, având astfel posibilitatea evitării unui potențial atac din partea lui C.I.

Apărarea inculpatului C.G. în sensul că l-a agresat pe inculpatul C.I., datorită faptului că acesta a pătruns în curtea locuinței sale, după care inculpatul C. a revenit în pragul porții, va fi înlăturată, prin conținutul procesului-verbal de cercetare a locului faptei din care rezultă că victima a căzut, la o distanță de 50 cm în afara curții, pe trotuar. Așa fiind, în speță nu sunt îndeplinite cerințele art. 44 C. pen. ale legitimei apărări, deoarece inculpatul C. nu a comis fapta pentru a înlătura un atac iminent exercitat asupra sa sau pentru a respinge pătrunderea părții vătămate în curtea sa.

Cât privește al doilea motiv de apel, vizând schimbarea încadrării juridice în tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., întrucât fapta nu a fost comisă în loc public și acordarea unui efect mai larg circumstanței atenuante legale a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., precum și circumstanțelor atenuante facultative vizate de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., sunt de remarcat următoarele: În mod judicios, Tribunalul Maramureș a stabilit că fapta inculpatului C.G.

constituie tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., fiind comisă în public, pe trotuarul din fața casei apelantului C. Curtea, în mod corect și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, în baza propriului examen asupra mijloacelor de probă ce au fost administrate în cauză, a stabilit că fapta a fost săvârșită de inculpatul C. în public, ceea ce va conduce la menținerea agravantei prevăzută în art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., evidențiind că locul unde a fost comisă fapta, este prin natura și destinația lui accesibil publicului, chiar dacă la momentul respectiv nu se afla nicio altă persoană înafara inculpatului și victimei și se circumscrie accepțiunii noțiunii în public prevăzută în art. 152 lit. a) C. pen.

Probele administrate și anume declarațiile victimei C.I., fotografiile judiciare de la cercetarea la fața locului au ilustrat din punct de vedere topografic trotuarul, respectiv strada, ca loc de comitere al faptei, de unde a rezultat natura și destinația acesteia, ca fiind un spațiu de trecere, deschis, ceea ce permite accesul oricărei persoane. Locul unde a fost agresată victima C.I. de către inculpatul C.G., strada, trotuarul din fața locuinței acestuia, chiar prin definiția ei, evidențiază accesibilitatea publicului, care nu poate fi restrânsă numai la persoanele ce locuiesc în zonă, atâta timp cât locul respectiv este deschis, existând permanent posibilitatea trecerii oricărei persoane, deci a unei publicități virtuale, strada având tocmai această destinație de trecere dintr-o zonă în alta, nefiind necesară dovada prezenței efective a unor persoane la momentul săvârșirii faptei de către inculpat.

Astfel, în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că fapta inculpatului C.G. a fost săvârșită în public, în accepțiunea dispozițiilor art. 152 lit. a) C. pen., ceea ce atrage incidența agravantei prevăzute în art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., încadrarea juridică sub acest aspect fiind corect stabilită, neputând fi primit nici acest motiv de apel. La încadrarea juridică a faptei săvârșite, Curtea a avut în vedere că din probele administrate a rezultat că inculpatul C.G. a aplicat lovitura cu un obiect contondent deosebit de dur, respectiv o bucată de platband metalic tip foaie de arc, în lungime de 128 cm, lățime de 4,4 cm și grosime de 0,6 cm, obiect susceptibil să producă leziuni grave în cazul lovirii unei persoane.

Totodată, inculpatul a aplicat lovitura direct în zona capului părții vătămate și cu o intensitate deosebită, aspecte relevate de natura și gravitatea leziunilor provocate, inclusiv o fractură craniană multieschiloasă fronto-parieto-temporal, care în urma intervențiilor chirurgicale a condus la lipsa de substanță osoasă în zona afectată. Or, în raport de instrumentul folosit, de intensitatea loviturii aplicate și de zona vizată de inculpat, Curtea a reținut că acesta a prevăzut posibilitatea producerii decesului părții vătămate și, deși nu l-a urmărit, a acceptat eventualitatea acestuia, fapta fiind săvârșită sub aspectul laturii subiective în forma intenției indirecte, conform art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen., în drept constituind tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20, art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În speță, Tribunalul Maramureș a reținut judicios că fapta inculpatului C.G. a fost săvârșită în stare de provocare, în condițiile art. 73 lit. b) C. pen. Referitor la un efect mai larg în privința circumstanțelor atenuante vizate de art. 74 lit. a) și c) C. pen., deja reținute în favoarea inculpatului C.G. de către Tribunalul Maramureș, Curtea a afirmat că și acestea au fost în mod judicios aplicate în favoarea inculpatului, însă, neimpunându-se pe cale de consecință scăderea substanțială sub minimul special prevăzut de lege, a sancțiunii necesare, învederând următoarele: Sub aspectul laturii civile, Curtea a apreciat că Tribunalul Maramureș a reținut în mod judicios culpa inculpatului C.G.

în producerea rezultatului socialmente periculos la un nivel de 60%, procent ce urmează a fi avut în vedere și la stabilirea condițiilor angajării răspunderii civile delictuale a acestuia, prin incidența dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. În sarcina inculpatului C.I. procentul de culpă a fost stabilit la 40%. În rezolvarea acțiunii civile alăturate acțiunii penale în cadrul procesului penal, instanța care reține existența circumstanței atenuante legale a provocării prevăzută în art. 73 lit. b) C. pen., în aplicarea dispozițiilor art. 14 C. proc. pen. și ale art. 998 - 999 C. civ., stabilește proporția culpelor autorului și a victimei și dispune obligarea inculpatului la despăgubiri pentru prejudiciul cauzat, inclusiv la cele pentru paguba reprezentând cheltuielile ocazionate de asistența medicală, în raport cu întinderea culpei autorului.

Probele dosarului reliefează pe deplin justețea procentelor de culpă reținute în favoarea fiecăruia dintre inculpații C. și C. Raportat la consecințele deosebit de grave pentru viața victimei C.I., aceasta rămânând în urma loviturii la cap cu o invaliditate permanentă de 10%, acțiunea inculpatului C.G., prin leziunile traumatice craniene severe, punându-i viața în primejdie, nu se impune reducerea procentului de culpă la 40%, stabilirea acestuia la 60% în sarcina inculpatului C.G. corespunzând urmărilor socialmente periculoase produse victimei, în condițiile incidenței art. 73 lit. b) C. pen. în favoarea sa. Nu pot fi respinse ca nedovedite daunele materiale la care a fost obligat inculpatul C.G.

în favoarea victimei C.I., acestea fiind probate prin declarațiile martorilor H.I. și R.R., la valoare de 10.000 RON, care reduse corespunzător procentului de culpă, au fost stabilite la suma de 6.000 RON, cheltuieli cu supraalimentația pe perioada convalescenței, medicamentele și tratamentele recuperatorii la o unitate medicală. Corespunzător procentului de culpă de 60% reținut în sarcina inculpatului C.G., au fost dozate și daunele morale acordate părții civile-inculpat C.I., acesta fiind obligat să-i achite victimei suma de 9.000 RON din totalul de 40.000 RON, conform constituirii de parte civilă. În același sens, au fost reduse proporțional cu procentul de culpă stabilit în favoarea fiecăreia dintre părți și despăgubirile materiale reprezentând cheltuielile de spitalizare acordate celorlalte părți civile S.M.

Sighetu Marmației și S.A.J. Maramureș. Cu privire la apelul inculpatului C.I.: Inculpatul a criticat hotărârea instanței de fond atât sub aspectul laturii penale, în calitate de făptuitor - ocazie cu care a solicitat reducerea sancțiunii aplicate sub minimul special pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., ca efect al reținerii în favoarea sa a circumstanțelor atenuante vizate de art. 74 lit. a) și b) C. pen., întrucât nu are antecedente penale, se afla într-o stare avansată de ebrietate, iar partea vătămată H.V. nu s-a constituit parte civilă, împăcându-se.

Referitor la infracțiunea de port nelegal de cuțit, prevăzută de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, a solicitat reținerea acelorași circumstanțe atenuante și pe cale de consecință, făcând aplicarea art. 76 lit. e) C. pen., Curtea să-i aplice o amendă penală, având în vedere că nu a folosit cuțitul ce-l purta asupra sa, nici la agresarea părții vătămate H.V. și nici a inculpatului C.G. În calitate de parte civilă, inculpatul C.I. a solicitat înlăturarea circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., reținută eronat în favoarea inculpatului C.G. și pe cale de consecință, acordarea în totalitate a cuantumului daunelor materiale de 40.000 RON și 40.000 RON cu titlu de daune morale.

Raportat la motivele de apel formulate, Curtea a reținut următoarele: Existența uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen. sau a altora asemănătoare nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art. 74 C. pen., rezultă că recunoașterea unor atare împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată. În această apreciere se va ține seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, de urmările produse, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului.

Recunoașterea circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată și deci lăsată la aprecierea acesteia. În speță, în raport cu gradul de pericol social sporit al faptelor comise de inculpat care, într-un local public, a provocat scandal, a exercitat agresiuni asupra părții vătămate H.V., vindecabile în 18 zile îngrijiri medicale, care a purtat asupra sa un obiect tăietor-înțepător, folosit la amenințarea inculpatului C.G. justifică concluzia Tribunalului Maramureș că numai lipsa antecedentelor penale nu justifică aplicarea art. 74, art. 76 C. pen. În privința procentului de culpă, acesta a fost stabilit judicios de către Tribunalul Maramureș la 40% în favoarea părții civile-inculpat C.I.

și nu este cazul a fi modificat de către instanța de apel. În mod corect s-au reținut în speță prevederile art. 73 lit. b) C. pen. în favoarea inculpatului C.G. și care sub aspect civil s-au materializat în reducerea corespunzătoare a despăgubirilor materiale și morale la care a fost obligat, conform procentului de culpă de 60%. De asemenea, în privința apelantului parte civilă-inculpat C.I., s-a reținut judicios un procent de culpă de 40%, conform probelor dosarului. În ceea ce privește suma solicitată de partea vătămată ca reprezentând contravaloarea unei intervenții chirurgicale estetico-reparatorii, Curtea a constatat că la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri privind efectuarea unei asemenea operații sau măcar costul probabil al acesteia, situație în care nu se poate reține un caracter cert al prejudiciului pe care inculpatul ar putea fi obligat să îl repare.

Referitor la daunele morale solicitate, reținând că în raport de natura și gravitatea faptei a cărei victimă a fost, de consecințele acesteia, de gradul de invaliditate cu care a rămas, inculpatului C.I. i-au fost provocate suferințe fizice și psihice, dar având în vedere și împrejurările concrete ale comiterii infracțiunii, Curtea a apreciat că suma de 15.000 RON reprezintă o reparație suficientă și echitabilă a acestor daune, așa cum au fost stabilite de către Tribunalul Maramureș. Cu privire la apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș: Din probele administrate în cauză, în mod nemijlocit, de către prima instanță, a rezultat că, după agresiunea suferită inițial în bufetul din localitate, partea vătămată H.V.

s-a refugiat în curtea martorului H.I., fiind urmărit de inculpatul C.I. Din declarațiile martorilor G.I. și H.A. din fața instanței de fond, a rezultat că au auzit gălăgie în curtea martorului H.I., iar când au ieșit din casă l-au văzut pe inculpat lovind-o pe partea vătămată și i-au strigat să înceteze, primul părăsind zona imediat. Martorul H.A., în declarație, precizează textual: "nu îmi aduc aminte să fi auzit gălăgie în timp ce mă deplasam sau cât timp am fost la dispensar. L-am văzut pe inculpatul C. că îl bătea în continuare pe H.V.". În același sens, relatează și martorul G.I. "precizez că toți eram sub influența băuturilor alcoolice. Inculpatul C.I. a pătruns în curtea lui H.I.

și am auzit gălăgie, însă nu am văzut ce s-a întâmplat, întrucât eu am rămas afară". Martorul H.I., în declarația din fața instanței de fond, arată că "nu cunoaște nimic legat de faptele care formează obiectul prezentei cauze, întrucât în acea perioadă se afla în Portugalia". Ceilalți martori, audiați nemijlocit în fața instanței, H.I., G.I., A.V., C.I.M., R.R. nu cunosc nimic în legătură cu această infracțiune de ultraj prevăzută de art. 321 C. pen., reținută în sarcina inculpatului C.I. prin rechizitoriul parchetului. Mai mult, în faza de urmărire penală, martorul H.A. declară că "eu nu i-am auzit pe ceilalți vecini pretinzând că au văzut cele întâmplate, din curtea lui C.G.". De asemenea, în declarația din fața procurorului, martorul C.G.

arată că "am auzit strigăte din curtea lui S. de la pod, însă n-am putut distinge cui aparțineau strigătele". La faza de urmărire penală este atașată declarația martorei C.I.M. care, de asemenea, învederează că "a recunoscut vocea lui S. de la pod, care striga: ieși afară". În același sens, declară și martorul M.V. Aceste declarații ale martorilor C.G., C.I.M., M.V. reliefează, fără putință de tăgadă, că ei au văzut sau au auzit strigătele proprietarului locuinței numitul H.I., adresate inculpatului C.I., de a părăsi imediat incinta curții sale și de a pune capăt agresiunii exercitate asupra victimei H.V., strigăte care nu au fost proferate de către inculpatul C. cu ocazia urmăririi și lovirii victimei H.V.

Chiar și martora O.C., ascultată în mod direct de către Curte, nu a confirmat că la data de 3 decembrie 2007, la locuința sa, să fi auzit țipete sau urlete proferate de inculpatul C.I. în timp ce o agresa pe victima H.V., în curtea imobilului său. S-a dovedit astfel că strigătele auzite de către martorii de mai sus au aparținut proprietarului locuinței (S. de la pod) care l-a somat pe inculpatul C.I. să iasă din curtea imobilului său și de a nu-l mai lovi pe H.V. Nicio probă testimonială nu reliefează că inculpatul C.I. ar fi proferat țipete sau urlete pe distanța parcursă în urmărirea victimei H.V., respectiv de la bufet până în curtea martorului H.I., cu intenția ca acestea să fie auzite sau văzute și nici nu s-a dovedit că acest rezultat s-a produs față de două sau mai multe persoane, pentru a putea considera întrunite dispozițiile art. 152 lit. c) și e) C. pen.

În aceste condiții, având în vedere succesiunea în timp a