ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2619/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2619/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului

penal de față;

Prin Sentința penală nr. 409 din 29 octombrie

2010 a Tribunalului Maramureș a fost condamnat inculpatul C.G. la 3 ani și 6

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen.

raportat la art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art.

74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) și alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate

inculpatului pe un termen de încercare de 6 ani.

Pe durata termenului

de încercare, conform art. 86

3

C. pen., s-a dispus ca inculpatul să

se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) se va prezenta, la

datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș;

b) va anunța în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) va comunica și

justifica eventualele modificări privind locul de muncă;

d) va comunica

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 86

3

alin. (4) C. pen., supravegherea obligațiilor stabilite în sarcina inculpatului

se va exercita de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul

Maramureș.

În temeiul art. 359

C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1) C. pen., s-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., iar în baza

art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea acestei pedepse accesorii

pe durata termenului de încercare stabilit.

În temeiul art. 14 C.

proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 998 C. civ.,

s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C.I. și a obligat

inculpatul la plata sumei de 6.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune

materiale și respectiv, a sumei de 9.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru

daune morale.

În temeiul art. 14 C.

proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 313 din Legea

nr. 95/2006, a obligat inculpatul la plata către partea civilă Spitalul

Județean de Urgență "Dr. C.O." Baia Mare, a sumei de 1207,2 RON,

reprezentând contravaloarea serviciilor medicale asigurate părții vătămate C.I.

În temeiul art. 14 C.

proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 313 din Legea

nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă S.A.J.

Maramureș a sumei de 406,44 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor

medicale acordate părții vătămate C.I., precum și a dobânzii legale aferente în

materie civilă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și

până la achitarea efectivă.

În temeiul art. 118

lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a bunului folosit la

săvârșirea infracțiunii, respectiv o bucată de platband din oțel, în lungime de

128 cm, lățime 4,4 cm, grosime 0,65 cm, consemnat la în registrul de corpuri

delicte al instanței.

A fost condamnat

inculpatul C.I. la următoarele pedepse:

- 1 an închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea

ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.;

- 6 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de port nelegal de cuțit, prevăzută de art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.

În temeiul art. 33

lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele

stabilite prin prezenta sentință și s-a aplicat inculpatului C.I. pedeapsa cea

mai grea, de 1 an închisoare.

În temeiul art. 81 C.

pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

inculpatului pe un termen de încercare de 3 ani.

Conform art. 359 C.

proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În temeiul art. 71

alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit.

a) teza a II-a C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat

executarea acestei pedepse accesorii pe durata termenului de încercare

stabilit.

În temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost

achitat inculpatul C.I. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor

moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin.

(1) C. pen.

În temeiul art. 11

pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., s-a

încetat procesul penal privind pe inculpatul C.I., pentru săvârșirea

infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C.

pen., constatând că a intervenit împăcarea cu partea vătămată H.V.

În temeiul art. 14 C.

proc. pen. raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat

inculpatul C.I. la plata către partea civilă S.M. Sighetu Marmației a sumei de

2.528 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții

vătămate H.V., precum și a dobânzii legale aferente acestei sume, în materie civilă,

începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea

efectivă.

În temeiul art. 14 C.

proc. pen. raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat

inculpatul C.I. la plata către partea civilă S.A.J. Maramureș a sumei de 352,10

RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate

H.V., precum și a dobânzii legale aferente acestei sume, în materie civilă,

începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea

efectivă.

În temeiul art. 118

lit. b) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul C.I. a bunului

folosit la săvârșirea infracțiunii, respectiv un cuțit în lungime de 36 cm, din

care lama în lungime de 22 cm, consemnat în registrul de corpuri delicte al

instanței.

În temeiul art. 191

C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.G. la plata către stat a sumei de

600 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.

În temeiul art. 191

C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.I. la plata către stat a sumei de

500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.

În temeiul art. 193

C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.G. la plata către partea civilă C.I.

a sumei de 1.200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de aceasta.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

La data de 03

decembrie 2007, în jurul orei 20

00

, inculpatul C.I. se afla în barul

situat în centrul comunei S., județul Maramureș, iar la un moment dat, pe

fondul unor conflicte anterioare, a început să îl agreseze pe H.V. care se afla

la o altă masă în local.

Din declarațiile

martorilor C.G. și C.I.M. a rezultat că inculpatul C.I. i-a aplicat mai multe

lovituri cu palmele și pumnii părții vătămate H.V. și a provocat scandal, răsturnând

scaune și mese din local și spărgând geamul de la o vitrină frigorifică. În

acest context, persoanele care se aflau în local au ieșit afară speriate, iar

partea vătămată H.V. s-a refugiat în curtea martorului H.I.

Inculpatul C.I. a

urmărit-o pe partea vătămată H.V. în curtea casei martorului menționat și,

potrivit declarației acestuia din urmă, a continuat să îi aplice părții

vătămate care era căzută la pământ, lovituri cu pumnii și picioarele, fiind

oprit de martorul H.I.

Potrivit raportului

de constatare medico-legală din 18 februarie 2008 întocmit de C.M.-L. Sighetu

Marmației, partea vătămată H.V. a suferit leziuni traumatice care au necesitat

pentru vindecare un număr de  16 - 18 zile de îngrijiri medicale.

La aceeași dată, după

ce a părăsit curtea martorului H.I., inculpatul C.I. s-a deplasat spre

domiciliul său, fiind însoțit de martorul G.I., iar ulterior a revenit singur

în centrul comunei S., la un magazin alimentar.

Din declarațiile

martorilor G.I. și A.V. a rezultat că inculpatul C.I. a consumat o sticlă cu

bere la magazinul alimentar, iar la un moment dat a scos un cuțit de bucătărie,

pe care i l-a arătat martorei și i-a cerut "să îi aducă berea mai

repede".

La scurt timp,

potrivit propriilor sale susțineri, inculpatul C.I. s-a îndreptat spre locuința

martorului H.I. pentru a vedea ce s-a întâmplat cu partea vătămată H.V. pe care

o agresase anterior, iar la un moment dat a trecut pe lângă curtea inculpatului

C.G. care se afla în dreptul porții.

Din declarațiile

inculpaților, coroborate cu mențiunile procesului-verbal de cercetare la fața

locului a rezultat că inculpatul C.I. a aruncat cu o sticlă înspre inculpatul

C.G. și s-a îndreptat spre acesta având în mână un cuțit. Inculpatul C.G. a

strigat la acel moment "săriți că mă omoară" și s-a retras în curtea

sa și, potrivit propriilor susțineri, a luat o bucată de platband metalic

pentru a se apăra.

Inculpatul C.G. a

recunoscut că a luat acel platband din interiorul curții sale, de la o distanță

de aproximativ 3,5 metri de poarta de acces și a revenit în pragul porții, unde

i-a aplicat lui C.I. o lovitură în zona capului, lovitură în urma căreia acesta

a căzut la pământ.

Aspectele privind

aruncarea unei sticle de către C.I., precum și atitudinea amenințătoare a

acestuia de a se îndrepta spre C.G., având în mână un cuțit, sunt confirmate de

mențiunile procesului-verbal de cercetare la fața locului, fiind găsite mai

multe cioburi de sticlă lângă poartă și un cuțit și prin declarațiile

martorilor H.A. și G.I., care au precizat că l-au auzit pe inculpatul C.G.

strigând "săriți că mă omoară". De altfel, martorul G.I. a fost cel

care la scurt timp s-a îndreptat spre locuința inculpatului C.G., unde l-a

văzut pe C.I. căzut în fața porții și a încercat să îi acorde primul ajutor.

De asemenea,

împrejurarea că inculpatul C.I. a avut asupra sa un cuțit cu care l-a amenințat

pe inculpatul C.G. este confirmată de reacția acestuia din urmă, respectiv

strigătul de ajutor pe care martorii declară că l-au auzit, cât și de

mențiunile procesului-verbal aflat la dosarul de urmărire penală, potrivit

cărora pe trotuarul din fața porții de acces, la o distanță de aproximativ 50

cm de victimă, a fost găsit un cuțit cu mâner din lemn și lama în lungime de 22

cm.

Prin raportul de

expertiză medico-legală din 29 ianuarie 2010 întocmit de S.M.-L. Județean Baia

Mare s-a concluzionat că numitul C.I. a prezentat la internare diagnosticul

"TCCA; fractură deschisă fronto-parietală; stare comatoasă", leziuni

care ulterior au suferit complicații și care au pus în primejdie viața acestuia.

S-a arătat, de asemenea, că leziunile au necesitat pentru vindecare un număr de

50 - 55 zile de îngrijiri medicale și au determinat o invaliditate permanentă

de 10 %.

În raport de situația

de fapt expusă, instanța a reținut că fapta inculpatului C.G., constând în

aceea că la data de 03 decembrie 2007, în loc public, i-a aplicat părții

vătămate C.I. o lovitură în cap cu o bucată de platband metalic (foaie de arc),

cauzându-i acestuia leziuni traumatice care i-au pus viața în primejdie,

întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor

calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i)

C. pen.

La încadrarea

juridică a faptei săvârșite instanța a avut în vedere că din probele

administrate a rezultat că inculpatul C.G. a aplicat lovitura cu un obiect

contondent deosebit de dur, respectiv o bucată de platband metalic tip foaie de

arc, în lungime de 128 cm, lățime de 4,4 cm și grosime de 0,6 cm, obiect

susceptibil să producă leziuni grave în cazul lovirii unei persoane. Totodată,

inculpatul a aplicat lovitura direct în zona capului părții vătămate și cu o

intensitate deosebită, aspecte relevate de natura și gravitatea leziunilor

provocate, inclusiv o fractură craniană multieschiloasă

fronto-parieto-temporal, care în urma intervențiilor chirurgicale a condus la

lipsa de substanță osoasă în zona afectată.

Or, în raport de

instrumentul folosit, de intensitatea loviturii aplicate și de zona vizată de

inculpat, instanța a reținut că acesta a prevăzut posibilitatea producerii

decesului părții vătămate și, deși nu l-a urmărit, a acceptat eventualitatea

acestuia, fapta fiind săvârșită sub aspectul laturii subiective în forma

intenției indirecte, conform art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen.

Inculpatul C.G. a

susținut pe tot parcursul procesului că în cauză sunt incidente dispozițiile

legale privind legitima apărare, întrucât C.I. avea un cuțit asupra sa și a

pătruns în curtea casei sale, situație în care s-a aflat în fața unui atac

material, imediat, direct și injust. Totodată, inculpatul a susținut că partea

vătămată C.I. este cunoscut ca fiind o persoană foarte agresivă, aspect care

i-a determinat convingerea că acesta va încerca să îl omoare cu cuțitul pe care

îl avea asupra sa.

Având în vedere

ansamblul probator administrat în cauză, instanța a stabilit că susținerile

inculpatului, privind faptul că s-a aflat în legitimă apărare, sunt nefondate.

Astfel, din chiar

declarația inculpatului C.G. a rezultat că în timp ce se afla în fața porții de

acces în curte, l-a observat pe C.I. pe drum, iar acesta din urmă a aruncat cu

o sticlă spre inculpat și s-a îndreptat spre el amenințător, având asupra sa un

cuțit. Inculpatul C.G. a arătat că, la acel moment, a intrat în curtea sa și de

lângă un cauciuc situat la o distanță de aproximativ 3,5 metri de poartă a luat

bucata de platband, a revenit în poartă și i-a aplicat părții vătămate o

lovitură în zona capului.

În aceste condiții,

instanța a reținut că inculpatul C.G. nu s-a aflat în fața unui atac iminent,

cerință impusă de art. 44 C. pen., intervalul de timp fizic necesar pentru a

parcurge distanța de 3,5 metri până la locul unde se afla platband-ul și apoi

de a reveni în fața porții fiind suficient de mare pentru a-i oferi

posibilitatea unei alte reacții sau mijloc de apărare. Potrivit planșei foto

anexă la procesul-verbal de cercetare la fața locului, atât poarta cât și

gardul curții inculpatului sunt compacte, din tablă, oferindu-i astfel

posibilitatea de a se refugia în curte sau în casă și de a evita declanșarea

unui potențial atac din partea lui C.I.

De asemenea, probele

administrate în cauză au infirmat varianta pătrunderii lui C.I. în curtea casei

inculpatului C.G., acesta precizând prin declarațiile date că a revenit în

pragul porții și apoi a aplicat lovitura, aspect confirmat și de locul în care

partea vătămată a căzut, respectiv la o distanță de aproximativ 50 cm în afara

curții, pe trotuar.

În consecință,

instanța a reținut că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 44 C. pen., respectiv inculpatul C.G. nu a săvârșit fapta

pentru a înlătura un atac iminent sau pentru a respinge pătrunderea părții

vătămate în curtea sa. Chiar dacă dispozițiile legale menționate nu impun

făptuitorului ca săvârșirea infracțiunii să fie singurul mijloc de înlăturare a

atacului, instanța reține că în prezența unor alternative care în mod rezonabil

pot conduce la un asemenea rezultat, starea de legitimă apărare nu mai poate fi

invocată, ipoteză prezentă și în cauza de față.

Cu toate acestea

însă, instanța a reținut în favoarea inculpatului C.G. circumstanța atenuantă

legală a provocării din partea victimei, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.,

acesta aflându-se sub stăpânirea unei puternice tulburări la momentul

săvârșirii faptei din cauza comportamentului lui C.I.

Instanța a avut în

vedere că din probele administrate în cauză a rezultat că partea vătămată C.I.

este cunoscut ca o persoană cu un comportament agresiv, faptele pentru care

acesta a fost trimis în judecată în chiar prezenta cauză subliniind acest

aspect.

În aceste condiții,

acțiunile părți vătămate C.I. de a arunca o sticlă în direcția inculpatului

C.G. și de a se apropia amenințător de acesta, având asupra sa un cuțit,

coroborate cu aspectele ce țin de vârsta și starea fizică și psihică a

inculpatului i-au determinat acestuia în mod indiscutabil o puternică stare de

tulburare și temere, stare care a alterat procesul cognitiv de formare a

voinței și l-au determinat să comită infracțiunea ce formează obiectul

prezentei cauze.

În consecință,

reținând incidența dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., instanța a apreciat

proporționalitatea culpei inculpatului C.G. în producerea rezultatului

socialmente periculos la un nivel de 60%, procent ce urmează a fi avut în

vedere și la stabilirea condițiilor angajării răspunderii civile delictuale a

acestuia.

De asemenea, instanța

a reținut în favoarea inculpatului C.G. și circumstanțele atenuante prevăzute

de art. 74 lit. a) și c) C. pen., constatând că acesta nu este cunoscut cu

antecedente penale, având o conduită corespunzătoare anterior și a avut o

comportare sinceră pe parcursul procesului.

Sub aspectul laturii

civile a cauzei, instanța a reținut că partea vătămată C.I. s-a constituit

parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului C.G. la plata sumei de

15.000 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare, intervenții chirurgicale,

medicamente, alimentație specială, îngrijire și transport; a sumei de 25.000

RON, reprezentând contravaloarea unei intervenții chirurgicale

estetico-reparatorii, precum și a sumei de 40.000 RON, reprezentând despăgubiri

pentru daune morale.

Potrivit actelor

medico-legale depuse la dosar, partea vătămată C.I. a fost internat în spital

în perioada 04 decembrie - 14 decembrie 2007, iar leziunile traumatice pe care

le-a suferit au necesitat pentru vindecare un număr de 50 - 55 de zile de

îngrijiri medicale și intervenții chirurgicale. Din declarațiile martorilor

H.I. și R.R. a rezultat că în perioada convalescenței, partea vătămată a avut

nevoie de îngrijiri, medicamente și alimentație specială, precum și tratamente

recuperatorii la o unitate medicală, suma globală cheltuită de aceasta

situându-se la nivelul de 10.000 RON.

În ceea ce privește

suma solicitată de partea vătămată ca reprezentând contravaloarea unei

intervenții chirurgicale estetico-reparatorii, instanța a constatat că la

dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri privind efectuarea unei asemenea

intervenții sau măcar costul probabil al acesteia, situație în care nu se poate

reține un caracter cert al prejudiciului pe care inculpatul ar putea fi obligat

să îl repare.

Referitor la daunele

morale solicitate, reținând că în raport de natura și gravitatea faptei

săvârșite, părții vătămate C.I. i-au fost provocate suferințe fizice și

psihice, dar având în vedere și împrejurările concrete ale comiterii

infracțiunii, precum și aspectele ce țin de condițiile socio-economice ale

ambelor părți, instanța a apreciat că suma de 15.000 RON reprezintă o reparație

suficientă și echitabilă a acestor daune.

În consecință,

constatând că sunt îndeplinite condițiile necesare pentru angajarea răspunderii

civile delictuale conform art. 998 C. civ. și reținând o proporționalitate a

culpei inculpatului în producerea prejudiciului de 60%, în temeiul art. 14 C.

proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., instanța l-a obligat pe acesta

la plata către partea civilă a sumei de 6.000 RON, reprezentând despăgubiri

pentru daune materiale și respectiv a sumei de 9.000 RON, reprezentând

despăgubiri pentru daune morale.

De asemenea, în

temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. coroborat cu

art. 313 din Legea nr. 95/2006 și în considerarea aceleiași proporționalități a

culpei, instanța a obligat inculpatul la plata către partea civilă S.J.U.

"Dr. C.O." Baia Mare a sumei de 1.207,2 RON, reprezentând contravaloarea

serviciilor medicale asigurate părții vătămate C.I.

În temeiul art. 14 C.

proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 313 din Legea

nr. 95/2006, în baza acelorași considerente, instanța a obligat inculpatul la

plata către partea civilă S.A.J. Maramureș a sumei de 406,44 RON, reprezentând

contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate C.I., precum și a

dobânzii legale aferente în materie civilă, începând cu data rămânerii

definitive a prezentei sentințe și până la achitarea efectivă.

În temeiul art. 118

lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a bunului folosit la

săvârșirea infracțiunii, respectiv o bucată de platband din oțel, în lungime de

128 cm, lățime 4,4 cm, grosime 0,65 cm, consemnat în registrul de corpuri

delicte al instanței.

În ceea ce privește

situația juridică a inculpatului C.I., în raport de situația de fapt expusă,

instanța a reținut că faptele acestuia, constând în aceea că la data de 03

decembrie 2007, în timp ce se afla în bufetul din centrul comunei S., județul

Maramureș și în contextul în care îl agresa pe numitul H.V., a provocat scandal

public, răsturnând mese și scaune, spărgând geamul unei vitrine frigorifice și

determinând o puternică stare de temere persoanelor prezente, întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și

tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiași

inculpat care, la data de 03 decembrie 2007, a amenințat cu un cuțit pe martora

G.I., în timp ce se afla într-un magazin alimentar din comuna S., întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de port nelegal de cuțit, prevăzută de

art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.

În ceea ce privește

infracțiunea de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C.

pen. pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, instanța a constatat că la

termenul de judecată din data de 13 aprilie 2010 a intervenit împăcarea

părților, motiv pentru care în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal.

În ceea ce privește

infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., constând în agresarea

părții vătămate H.V. de către inculpatul C.I., în timp ce se afla în curtea

martorilor H.I. și O.C., loc apreciat ca fiind public prin prisma dispozițiilor

art. 152 lit. c) și e) C. pen. prin actul de sesizare, instanța a reținut

următoarele:

Din probele

administrate în cauză a rezultat că după agresiunea suferită inițial în bufetul

din localitate, partea vătămată H.V. s-a refugiat în curtea martorului H.I.,

fiind urmărit de inculpatul C.I. Din declarațiile martorilor H.I. și O.C. a

rezultat că au auzit gălăgie în curte, iar când au ieșit din casă l-au văzut pe

inculpat lovind-o pe partea vătămată și i-au strigat să înceteze, primul

părăsind zona imediat.

În aceste condiții,

având în vedere succesiunea în timp a actelor de agresiune exercitate asupra

părții vătămate și urmărirea în fugă a acesteia până în curtea martorului,

spațiu care în mod evident nu este în mod obișnuit accesibil publicului, este

neîntemeiată concluzia că fapta a fost săvârșită cu intenția să fie auzită sau

că făptuitorul și-a dat seama că aceasta ar putea ajunge la cunoștința

publicului, conform art. 152 lit. c), e) C. pen.

Câtă vreme inculpatul

se afla sub influența băuturilor alcoolice și imediat după agresiunea din bar

l-a urmărit pe H.V. în fugă până în curtea martorului, nu poate fi apreciată ca

fondată presupunerea că acesta a avut intenția ca fapta sa să fie auzită de

public sau adusă la cunoștința acestuia în alt mod, lipsind astfel una din

condițiile esențiale ale laturii subiective a infracțiunii prevăzute de art.

321 alin. (1) C. pen.

În consecință, în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C.

proc. pen., instanța a dispus achitarea inculpatului C.I. pentru săvârșirea

infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniști

publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 11

pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., s-a

încetat procesul penal privind pe inculpatul C.I., pentru săvârșirea

infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C.

pen., constatându-se că a intervenit împăcarea cu partea vătămată H.V.

În temeiul art. 14 C.

proc. pen. raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat

inculpatul C.I. la plata către partea civilă S.M. Sighetu Marmației a sumei de

2.528 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții

vătămate H.V., precum și a dobânzii legale aferente acestei sume, în materie

civilă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la

achitarea efectivă.

În temeiul art. 14 C.

proc. pen. raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat

inculpatul C.I. la plata către partea civilă S.A.J. Maramureș a sumei de 352,10

RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate

H.V., precum și a dobânzii legale aferente acestei sume, în materie civilă,

începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea

efectivă.

Împotriva soluției

instanței de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș

și inculpații C.G. și C.I.

Prin motivele scrise

și orale, parchetul a solicitat admiterea căii de atac promovate, desființarea

sentinței tribunalului și, judecând în fond cauza, a se dispune condamnarea

inculpatului C.I. cu privire la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri

și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C.

pen. și, totodată, majorarea pedepselor aplicate inculpatului C.I. pentru toate

infracțiunile deduse judecății, față de pericolul social ridicat al faptelor și

al făptuitorului.

Prin apelul promovat,

inculpatul C.G. a solicitat desființarea sentinței instanței de fond și, în

principal, sub aspectul laturii penale a cauzei, a se dispune achitarea în

temeiul art. 10 lit. e) și art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la

art. 44 alin. (2) și 44 alin. (2

1

) C. pen., întrucât s-a aflat în

legitimă apărare față de atacul declanșat împotriva sa de către inculpatul C.I.

Pe cale de consecință, sub aspectul laturii civile, a apreciat că se impune

respingerea cererii de dezdăunare formulată de partea civilă C.I., cu obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 2000 RON. În subsidiar,

inculpatul C.G. a solicitat schimbarea încadrării juridice din tentativă la

infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20, art. 174, art. 175 lit. i)

C. pen. în tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la

art. 174 C. pen., întrucât fapta nu s-a comis în loc public, pe trotuarul din

fața locuinței inculpatului C., ci în curtea imobilului în care domiciliază

acesta.

Mai mult, dacă se va

trece peste soluția de achitare impusă de reținerea art. 44 C. pen., a apreciat

că obligatoriu trebuie reținută comiterea infracțiunii în stare de provocare de

către inculpatul C.G., ca efect al amenințării acestuia, cu cuțitul de către

inculpatul C.I., ceea ce a provocat o stare de puternică tulburare, sub

imperiul căreia i-a aplicat lovitura cu platbanda în regiunea capului. A

apreciat că trebuie reținute în continuare prevederile art. 74 C. pen., cărora

să li se dea o mai mare eficiență conform art. 76 C. pen., cu consecința

reducerii substanțiale a pedepsei aplicate și menținerea dispozițiilor art. 86

1

C. pen., vizând suspendarea sub supraveghere a sancțiunii de executat.

Sub aspectul laturii civile, a considerat că probele

dosarului impun stabilirea unui procent de culpă de 60% în sarcina inculpatului

C.I. și de doar 40% în ce-l privește pe inculpatul C.G.. A considerat că

daunele materiale la care a fost obligat inculpatul C.G. în favoarea

inculpatului C.I. sunt nedovedite. Sub aspectul daunelor morale, a considerat

că se impune reducerea acestora proporțional cu procentul de culpă stabilit în

favoarea fiecăruia dintre inculpați, trebuind totodată recalculate în funcție

de acest criteriu și daunele materiale acordate celorlalte părți civile respectiv

S.A.J. Maramureș și S.M. Sighetu Marmației.

Prin motivele scrise

și orale, inculpatul C.I. a solicitat admiterea căii de atac promovate și

desființarea soluției instanței de fond sub aspect penal și sub aspect civil,

învederând că are o dublă calitate, atât de inculpat cât și de parte civilă.

Ca inculpat, a cerut

reducerea cuantumului pedepsei aplicate pentru infracțiunea de ultraj contra

bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art.

321 alin. (1) C. pen., sub minimul special prevăzut de lege, apreciind că

trebuie reținute în favoarea sa circumstanțele atenuante vizate de art. 74 lit.

a) și b) C. pen., cărora să li se dea eficiență cuvenită și reglementată în

art. 76 lit. d) C. pen., întrucât nu posedă antecedente penale, iar la data

incidentului se afla într-o stare avansată de ebrietate, iar partea vătămată

H.V. nu s-a constituit parte civilă. În privința infracțiunii de port nelegal

de cuțit prevăzută de art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a cerut a

se reține în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a)

și b) C. pen. și reducerea pedepsei conform art. 76 lit. e) C. pen. cu

consecința condamnării sale la pedeapsa amenzii, învederând că obiectul

tăietor-înțepător (cuțitul) purtat asupra sa, nu l-a folosit nici împotriva

inculpatului C.G. și nici împotriva părții vătămate H.V.

În calitate de parte

civilă, a solicitat înlăturarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., vizând

circumstanța atenuantă legală a provocării, eronat reținută de Tribunalul

Maramureș în favoarea inculpatului C.G., cu menținerea însă a circumstanțelor

atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) C. pen.

Sub aspectul laturii

civile a cauzei, a solicitat în urma înlăturării art. 73 lit. b) C. pen.,

reținut în favoarea inculpatului C.G. de către tribunal, obligarea acestuia la

plata unor daune morale în sumă de 40.000 RON și 40.000 RON cu titlu de daune

materiale conform constituirii de parte civilă depusă la dosarul instanței de

fond (cheltuieli cu supraalimentația, tratamente medicale de recuperare,

medicamente, îngrijire la domiciliu, transport la unitățile sanitare, beneficiu

nerealizat ca urmare a incapacității de muncă, contravaloarea unei intervenții

chirurgicale estetico-reparatorii pentru restabilirea aspectului fizic).

Prin Decizia penală

nr. 70/A/2011 din 31 martie 2011 a Curții de Apel Cluj, s-au respins ca

nefondate apelurile declarate de procuror și inculpații C.G. și C.I.

Instanța de prim

control judiciar a reținut că nu se poate reține legitima apărare deoarece

inculpatul C.G. a avut timpul necesar înarmării cu platbanda metalică și

deplasării apoi către victima C.I., situație în care atacul nu mai era iminent.

Reacția violentă a inculpatului C. s-a produs totuși pe fondul unei puternice

emoții determinate de aruncarea în direcția sa cu o sticlă și amenințarea

simultană cu un cuțit de către partea vătămată-inculpat C.I. De precizat că, la

momentul în care inculpatul C.G. a aplicat lovitura cu platbanda în capul

părții vătămate C.I., acțiunea violentă a acesteia încetase, astfel că nu poate

fi reținută legitima apărare, deoarece atacul nu era actual sau iminent și, în

consecință, apărarea nu mai era necesară pentru înlăturarea atacului.

Pentru existența

legitimei apărări este necesar să fie îndeplinită și condiția înscrisă în art.

44 alin. (2) C. pen., ca atacul să pună în pericol grav persoana sau drepturile

celui atacat. Lipsa gravității pericolului nu poate legitima o intervenție de

duritate extremă, care să pună în primejdie viața agresorului. Într-un asemenea

caz, se apreciază dacă sunt aplicabile prevederile art. 73 lit. b) C. pen.

În speță, nu se poate

reține existența legitimei apărări în legătură cu săvârșirea tentativei la

infracțiunea de omor calificat, în cazul când acțiunea victimei a constat doar

în amenințarea verbală, neurmată de punerea în practică a utilizării cuțitului,

a aruncării unei sticle goale în curtea inculpatului C., victima neintrând în

incinta acesteia, deoarece astfel de manifestări nu sunt de natură a pune în

pericol grav persoana sau drepturile inculpatului C.

Chiar inculpatul C.G.

în declarația de la dosar urmărire penală recunoaște că a luat acea bucată

metalică de platbandă din interiorul curții sale, de la o distanță de 3,5 m de

poarta de acces și a revenit în pragul acesteia, unde i-a aplicat victimei C.I.

o lovitură în zona capului, în urma căreia acesta a căzut la pământ.

Or, în cauză, se

constată că nu sunt îndeplinite nici condițiile referitoare la atac și nici

cele vizând apărarea inculpatului C.

Astfel, după cum

rezultă din situația de fapt reținută pe baza probelor administrate, la

momentul la care inculpatul C.G. i-a aplicat o lovitură cu platbanda în capul

coinculpatului C.I., nu exista un atac actual sau iminent din partea acestuia,

astfel că între activitatea inculpatului C.I. de a arunca cu o sticlă înspre

inculpatul C.G., în timp ce avea în mână un cuțit, pe care însă nu l-a

utilizat, creând însă o puternică temere în psihicul inculpatului C.G.,

persoană în vârstă și bolnavă și riposta acestuia, s-a scurs un interval de

timp, existând posibilitatea înlăturării atacului prin alte mijloace, nu prin

comiterea unor fapte prevăzute de legea penală.

Deosebit de

importante pentru caracterizarea poziției făptuitorului față de rezultat, sunt

împrejurările în care s-a produs manifestarea de violență și care, indiferent

de materialitatea actului, pot să releve sau să infirme intenția de ucidere.

Esențial pentru

încadrarea juridică a faptei inculpatului, după caz, în tentativă la omor

calificat (art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.) ori într-o

altă infracțiune, este stabilirea formei și modalității vinovăției cu care a

săvârșit infracțiunea.

În cazul infracțiunii

de omor, rămasă în forma tentativei, actele de punere în executare a omorului,

săvârșite până în momentul intervenției evenimentului întrerupător, trebuie să

releve - prin natura lor și împrejurările în care au fost săvârșite - că

infractorul a avut intenția specifică de omor, iar nu intenția generală de a

vătăma.

Astfel, există

tentativă de omor, ori de câte ori inculpatul acționează în așa mod încât

provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori

folosește instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanță timpul

necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracțiunilor

de vătămare corporală și nu exprimă dinamismul interior al actului

infracțional.

Anumite stări ale

infractorului (stare de ebrietate avansată) ori defectuozitatea mijloacelor

folosite de el în executarea actului, nu au relevanță în sine, întrucât

intenția de omor se deduce din modul în care a acționat, iar nu din elemente

exterioare.

Forma și modalitatea

intenției, element al laturii subiective a infracțiunii, rezultă din

materialitatea actului, din relațiile personale anterioare existente între

inculpat și victimă, din obiectul vulnerant folosit, numărul și intensitatea

loviturilor, zona anatomică vizată, comportamentul ulterior al inculpatului.

Nu în ultimul rând,

Curtea a reținut că potrivit planșei foto anexă la procesul-verbal de cercetare

la fața locului, atât poarta cât și gardul curții inculpatului C. sunt din

tablă, compacte, oferindu-i astfel posibilitatea de a se refugia în interiorul

acesteia sau în casă, având astfel posibilitatea evitării unui potențial atac

din partea lui C.I.

Apărarea inculpatului

C.G. în sensul că l-a agresat pe inculpatul C.I., datorită faptului că acesta a

pătruns în curtea locuinței sale, după care inculpatul C. a revenit în pragul

porții, va fi înlăturată, prin conținutul procesului-verbal de cercetare a locului

faptei din care rezultă că victima a căzut, la o distanță de 50 cm în afara

curții, pe trotuar.

Așa fiind, în speță

nu sunt îndeplinite cerințele art. 44 C. pen. ale legitimei apărări, deoarece

inculpatul C. nu a comis fapta pentru a înlătura un atac iminent exercitat

asupra sa sau pentru a respinge pătrunderea părții vătămate în curtea sa.

Cât privește al

doilea motiv de apel, vizând schimbarea încadrării juridice în tentativă la

infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., întrucât

fapta nu a fost comisă în loc public și acordarea unui efect mai larg

circumstanței atenuante legale a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C.

pen., precum și circumstanțelor atenuante facultative vizate de art. 74 alin.

(1) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C.

pen., sunt de remarcat următoarele:

În mod judicios, Tribunalul Maramureș a stabilit că

fapta inculpatului C.G. constituie tentativă la omor calificat prevăzută de

art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., fiind comisă în

public, pe trotuarul din fața casei apelantului C. Curtea, în mod corect și-a

însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, în baza propriului

examen asupra mijloacelor de probă ce au fost administrate în cauză, a stabilit

că fapta a fost săvârșită de inculpatul C. în public, ceea ce va conduce la

menținerea agravantei prevăzută în art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.,

evidențiind că locul unde a fost comisă fapta, este prin natura și destinația

lui accesibil publicului, chiar dacă la momentul respectiv nu se afla nicio

altă persoană înafara inculpatului și victimei și se circumscrie accepțiunii

noțiunii în public prevăzută în art. 152 lit. a) C. pen.

Probele administrate

și anume declarațiile victimei C.I., fotografiile judiciare de la cercetarea la

fața locului au ilustrat din punct de vedere topografic trotuarul, respectiv

strada, ca loc de comitere al faptei, de unde a rezultat natura și destinația

acesteia, ca fiind un spațiu de trecere, deschis, ceea ce permite accesul oricărei

persoane.

Locul unde a fost

agresată victima C.I. de către inculpatul C.G., strada, trotuarul din fața

locuinței acestuia, chiar prin definiția ei, evidențiază accesibilitatea

publicului, care nu poate fi restrânsă numai la persoanele ce locuiesc în zonă,

atâta timp cât locul respectiv este deschis, existând permanent posibilitatea

trecerii oricărei persoane, deci a unei publicități virtuale, strada având

tocmai această destinație de trecere dintr-o zonă în alta, nefiind necesară

dovada prezenței efective a unor persoane la momentul săvârșirii faptei de

către inculpat.

Astfel, în mod corect

s-a reținut de către instanța de fond că fapta inculpatului C.G. a fost

săvârșită în public, în accepțiunea dispozițiilor art. 152 lit. a) C. pen.,

ceea ce atrage incidența agravantei prevăzute în art. 175 alin. (1) lit. i) C.

pen., încadrarea juridică sub acest aspect fiind corect stabilită, neputând fi

primit nici acest motiv de apel.

La încadrarea

juridică a faptei săvârșite, Curtea a avut în vedere că din probele

administrate a rezultat că inculpatul C.G. a aplicat lovitura cu un obiect

contondent deosebit de dur, respectiv o bucată de platband metalic tip foaie de

arc, în lungime de 128 cm, lățime de 4,4 cm și grosime de 0,6 cm, obiect

susceptibil să producă leziuni grave în cazul lovirii unei persoane. Totodată,

inculpatul a aplicat lovitura direct în zona capului părții vătămate și cu o

intensitate deosebită, aspecte relevate de natura și gravitatea leziunilor

provocate, inclusiv o fractură craniană multieschiloasă

fronto-parieto-temporal, care în urma intervențiilor chirurgicale a condus la

lipsa de substanță osoasă în zona afectată.

Or, în raport de

instrumentul folosit, de intensitatea loviturii aplicate și de zona vizată de

inculpat, Curtea a reținut că acesta a prevăzut posibilitatea producerii

decesului părții vătămate și, deși nu l-a urmărit, a acceptat eventualitatea

acestuia, fapta fiind săvârșită sub aspectul laturii subiective în forma

intenției indirecte, conform art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen., în drept

constituind tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20, art. 174, art.

175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În speță, Tribunalul

Maramureș a reținut judicios că fapta inculpatului C.G. a fost săvârșită în

stare de provocare, în condițiile art. 73 lit. b) C. pen.

Referitor la un efect

mai larg în privința circumstanțelor atenuante vizate de art. 74 lit. a) și c)

C. pen., deja reținute în favoarea inculpatului C.G. de către Tribunalul

Maramureș, Curtea a afirmat că și acestea au fost în mod judicios aplicate în

favoarea inculpatului, însă, neimpunându-se pe cale de consecință scăderea

substanțială sub minimul special prevăzut de lege, a sancțiunii necesare,

învederând următoarele:

Sub aspectul laturii

civile, Curtea a apreciat că Tribunalul Maramureș a reținut în mod judicios

culpa inculpatului C.G. în producerea rezultatului socialmente periculos la un

nivel de 60%, procent ce urmează a fi avut în vedere și la stabilirea

condițiilor angajării răspunderii civile delictuale a acestuia, prin incidența

dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. În sarcina inculpatului C.I. procentul de

culpă a fost stabilit la 40%.

În rezolvarea

acțiunii civile alăturate acțiunii penale în cadrul procesului penal, instanța

care reține existența circumstanței atenuante legale a provocării prevăzută în

art. 73 lit. b) C. pen., în aplicarea dispozițiilor art. 14 C. proc. pen. și

ale art. 998 - 999 C. civ., stabilește proporția culpelor autorului și a

victimei și dispune obligarea inculpatului la despăgubiri pentru prejudiciul

cauzat, inclusiv la cele pentru paguba reprezentând cheltuielile ocazionate de

asistența medicală, în raport cu întinderea culpei autorului.

Probele dosarului

reliefează pe deplin justețea procentelor de culpă reținute în favoarea

fiecăruia dintre inculpații C. și C.

Raportat la

consecințele deosebit de grave pentru viața victimei C.I., aceasta rămânând în

urma loviturii la cap cu o invaliditate permanentă de 10%, acțiunea

inculpatului C.G., prin leziunile traumatice craniene severe, punându-i viața

în primejdie, nu se impune reducerea procentului de culpă la 40%, stabilirea

acestuia la 60% în sarcina inculpatului C.G. corespunzând urmărilor socialmente

periculoase produse victimei, în condițiile incidenței art. 73 lit. b) C. pen.

în favoarea sa.

Nu pot fi respinse ca

nedovedite daunele materiale la care a fost obligat inculpatul C.G. în favoarea

victimei C.I., acestea fiind probate prin declarațiile martorilor H.I. și R.R.,

la valoare de 10.000 RON, care reduse corespunzător procentului de culpă, au

fost stabilite la suma de 6.000 RON, cheltuieli cu supraalimentația pe perioada

convalescenței, medicamentele și tratamentele recuperatorii la o unitate

medicală. Corespunzător procentului de culpă de 60% reținut în sarcina

inculpatului C.G., au fost dozate și daunele morale acordate părții

civile-inculpat C.I., acesta fiind obligat să-i achite victimei suma de 9.000

RON din totalul de 40.000 RON, conform constituirii de parte civilă. În același

sens, au fost reduse proporțional cu procentul de culpă stabilit în favoarea

fiecăreia dintre părți și despăgubirile materiale reprezentând cheltuielile de

spitalizare acordate celorlalte părți civile S.M. Sighetu Marmației și S.A.J.

Maramureș.

Cu privire la apelul

inculpatului C.I.:

Inculpatul a criticat

hotărârea instanței de fond atât sub aspectul laturii penale, în calitate de

făptuitor - ocazie cu care a solicitat reducerea sancțiunii aplicate sub

minimul special pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și

tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.,

ca efect al reținerii în favoarea sa a circumstanțelor atenuante vizate de art.

74 lit. a) și b) C. pen., întrucât nu are antecedente penale, se afla într-o

stare avansată de ebrietate, iar partea vătămată H.V. nu s-a constituit parte

civilă, împăcându-se.

Referitor la

infracțiunea de port nelegal de cuțit, prevăzută de art. 1

1

pct. 1

din Legea nr. 61/1991, a solicitat reținerea acelorași circumstanțe atenuante

și pe cale de consecință, făcând aplicarea art. 76 lit. e) C. pen., Curtea să-i

aplice o amendă penală, având în vedere că nu a folosit cuțitul ce-l purta

asupra sa, nici la agresarea părții vătămate H.V. și nici a inculpatului C.G.

În calitate de parte

civilă, inculpatul C.I. a solicitat înlăturarea circumstanței atenuante a

provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., reținută eronat în favoarea

inculpatului C.G. și pe cale de consecință, acordarea în totalitate a

cuantumului daunelor materiale de 40.000 RON și 40.000 RON cu titlu de daune

morale.

Raportat la motivele

de apel formulate, Curtea a reținut următoarele:

Existența uneia sau

unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen. sau a

altora asemănătoare nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe

atenuante și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din

redactarea dată textului art. 74 C. pen., rezultă că recunoașterea unor atare

împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței de

judecată. În această apreciere se va ține seama de pericolul social concret al

faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, de

urmările produse, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la persoana

infractorului.

Recunoașterea

circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată și deci lăsată

la aprecierea acesteia.

În speță, în raport

cu gradul de pericol social sporit al faptelor comise de inculpat care, într-un

local public, a provocat scandal, a exercitat agresiuni asupra părții vătămate

H.V., vindecabile în 18 zile îngrijiri medicale, care a purtat asupra sa un

obiect tăietor-înțepător, folosit la amenințarea inculpatului C.G. justifică

concluzia Tribunalului Maramureș că numai lipsa antecedentelor penale nu

justifică aplicarea art. 74, art. 76 C. pen.

În privința

procentului de culpă, acesta a fost stabilit judicios de către Tribunalul

Maramureș la 40% în favoarea părții civile-inculpat C.I. și nu este cazul a fi

modificat de către instanța de apel.

În mod corect s-au

reținut în speță prevederile art. 73 lit. b) C. pen. în favoarea inculpatului

C.G. și care sub aspect civil s-au materializat în reducerea corespunzătoare a

despăgubirilor materiale și morale la care a fost obligat, conform procentului

de culpă de 60%. De asemenea, în privința apelantului parte civilă-inculpat C.I.,

s-a reținut judicios un procent de culpă de 40%, conform probelor dosarului.

În ceea ce privește

suma solicitată de partea vătămată ca reprezentând contravaloarea unei

intervenții chirurgicale estetico-reparatorii, Curtea a constatat că la dosarul

cauzei nu au fost depuse înscrisuri privind efectuarea unei asemenea operații

sau măcar costul probabil al acesteia, situație în care nu se poate reține un

caracter cert al prejudiciului pe care inculpatul ar putea fi obligat să îl

repare.

Referitor la daunele

morale solicitate, reținând că în raport de natura și gravitatea faptei a cărei

victimă a fost, de consecințele acesteia, de gradul de invaliditate cu care a

rămas, inculpatului C.I. i-au fost provocate suferințe fizice și psihice, dar

având în vedere și împrejurările concrete ale comiterii infracțiunii, Curtea a

apreciat că suma de 15.000 RON reprezintă o reparație suficientă și echitabilă

a acestor daune, așa cum au fost stabilite de către Tribunalul Maramureș.

Cu privire la apelul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș:

Din probele

administrate în cauză, în mod nemijlocit, de către prima instanță, a rezultat

că, după agresiunea suferită inițial în bufetul din localitate, partea vătămată

H.V. s-a refugiat în curtea martorului H.I., fiind urmărit de inculpatul C.I.

Din declarațiile martorilor G.I. și H.A. din fața instanței de fond, a rezultat

că au auzit gălăgie în curtea martorului H.I., iar când au ieșit din casă l-au

văzut pe inculpat lovind-o pe partea vătămată și i-au strigat să înceteze,

primul părăsind zona imediat. Martorul H.A., în declarație, precizează textual:

"nu îmi aduc aminte să fi auzit gălăgie în timp ce mă deplasam sau cât

timp am fost la dispensar. L-am văzut pe inculpatul C. că îl bătea în

continuare pe H.V.". În același sens, relatează și martorul G.I.

"precizez că toți eram sub influența băuturilor alcoolice. Inculpatul C.I.

a pătruns în curtea lui H.I. și am auzit gălăgie, însă nu am văzut ce s-a

întâmplat, întrucât eu am rămas afară". Martorul H.I., în declarația din fața

instanței de fond, arată că "nu cunoaște nimic legat de faptele care

formează obiectul prezentei cauze, întrucât în acea perioadă se afla în

Portugalia". Ceilalți martori, audiați nemijlocit în fața instanței, H.I.,

G.I., A.V., C.I.M., R.R. nu cunosc nimic în legătură cu această infracțiune de

ultraj prevăzută de art. 321 C. pen., reținută în sarcina inculpatului C.I.

prin rechizitoriul parchetului. Mai mult, în faza de urmărire penală, martorul

H.A. declară că "eu nu i-am auzit pe ceilalți vecini pretinzând că au văzut

cele întâmplate, din curtea lui C.G.". De asemenea, în declarația din fața

procurorului, martorul C.G. arată că "am auzit strigăte din curtea lui S.

de la pod, însă n-am putut distinge cui aparțineau strigătele". La faza de

urmărire penală este atașată declarația martorei C.I.M. care, de asemenea,

învederează că "a recunoscut vocea lui S. de la pod, care striga: ieși

afară". În același sens, declară și martorul M.V. Aceste declarații ale

martorilor C.G., C.I.M., M.V. reliefează, fără putință de tăgadă, că ei au

văzut sau au auzit strigătele proprietarului locuinței numitul H.I., adresate

inculpatului C.I., de a părăsi imediat incinta curții sale și de a pune capăt

agresiunii exercitate asupra victimei H.V., strigăte care nu au fost proferate

de către inculpatul C. cu ocazia urmăririi și lovirii victimei H.V. Chiar și

martora O.C., ascultată în mod direct de către Curte, nu a confirmat că la data

de 3 decembrie 2007, la locuința sa, să fi auzit țipete sau urlete proferate de

inculpatul C.I. în timp ce o agresa pe victima H.V., în curtea imobilului său.

S-a dovedit astfel că

strigătele auzite de către martorii de mai sus au aparținut proprietarului

locuinței (S. de la pod) care l-a somat pe inculpatul C.I. să iasă din curtea

imobilului său și de a nu-l mai lovi pe H.V. Nicio probă testimonială nu

reliefează că inculpatul C.I. ar fi proferat țipete sau urlete pe distanța

parcursă în urmărirea victimei H.V., respectiv de la bufet până în curtea

martorului H.I., cu intenția ca acestea să fie auzite sau văzute și nici nu s-a

dovedit că acest rezultat s-a produs față de două sau mai multe persoane,

pentru a putea considera întrunite dispozițiile art. 152 lit. c) și e) C. pen.

În aceste condiții,

având în vedere succesiunea în timp a