ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 24.04.2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1422/2013

HOTĂRÂRE

24.04.2013

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1422/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 453 din 25 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș, a fost condamnat inculpatul R.I. pentru comiterea infracțiunilor de tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 alin. (1) lit. b) și alin. (3) C. pen. - la pedeapsa de 3 ani închisoare; ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. d) C. pen. la pedeapsa de 6 luni închisoare; - violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. c) C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33, 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 86

, art. 86

C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani.

S-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, conform art. 86

alin. (1) C. pen.:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj, serviciu desemnat cu supravegherea;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86

C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., iar în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii reținerea de 12 ore dispusă prin ordonanța din 17 august 2011.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile F.B.I. echivalentul în RON la data plății a sumei de 5.000 euro despăgubiri civile pentru daune morale.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul de Recuperare Borșa despăgubiri civile în sumă de 149 RON cu dobânda legală de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la achitarea sumei.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea în favoarea statului a corpului delict - toporișcă, aflat la Camera de corpuri delicte a Inspectoratului de Poliție al Județului Maramureș.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului 700 RON cheltuieli judiciare statului.

S-a reținut că prin rechizitoriul din 4 octombrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, dat în Dosar nr. 492/P/2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R.I. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., art. 20 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și art. 192 alin. (2) C. pen.

În sarcina inculpatului s-a reținut prin actul de sesizare al instanței că la data de 17 august 2011, pe strada L. din orașul Borșa, în prezența mai multor persoane, a provocat scandal public proferând injurii și amenințări cu moartea la adresa părții vătămate F.B.I. și a bruscat-o pe martora F.E. Cu aceeași ocazie, a încercat să-i suprime viața părții vătămate F.B.I., lovindu-l în cap de două ori cu o toporișcă. Se mai reține că apoi inculpatul a pătruns înarmat cu toporișca în curtea împrejmuită a casei numitei H.I. unde a ascuns corpul delict - toporișcă.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă; constatări preliminarii medico-legale și raportul de expertiză medico-legală din 18 august 2011; raport de constatare medico-legală din 18 august 2011; declarațiile părții vătămate, ale martorilor și inculpatului.

În cursul cercetării judecătorești instanța a procedat la audierea inculpatului, a părții vătămate F.B.I., a martorilor indicați în rechizitoriu (cu excepția martorului M.A. cu privire la care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen.), precum și a martorilor propuși de inculpat.

Numita H.I. a arătat la termenul din 6 decembrie 2011 că nu dorește să participe în procesul penal în calitate de parte vătămată în raport cu infracțiunea de violare de domiciliu.

Examinând probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:

În dimineața zilei de 17 august 2011, aflându-se pe strada L. din orașul Borșa, inculpatul R.I. a remarcat prezența în apropierea autoutilitarei sale a părții vătămate F.B.I. Fiind într-o stare conflictuală mai veche cu părinții părții vătămate, inculpatul a coborât din cabina autoutilitarei și s-a îndreptat spre partea vătămată întrebând-o ce face în spatele mașinii și adresându-i injurii.

La scurt timp au sosit la fața locului părinții părții vătămate, martorii F.I. și F.E. Aflând despre cele petrecute, martora F.E. s-a deplasat la inculpat întrebându-l ce s-a întâmplat. Inculpatul a adresat injurii și martorei, apoi a bruscat-o, împingând-o.

Partea vătămată F.B.I. i-a cerut mamei sale să plece împreună din locul respectiv și, în momentul în care partea vătămată s-a întors cu spatele la inculpat cu intenția de a pleca, inculpatul a luat din mașină o toporișcă cu care a aplicat părții vătămate o lovitură în cap și apoi încă o lovitură, nimerind-o pe partea vătămată în zona gâtului. Potrivit declarațiilor părții vătămate și martorei F.E., după prima lovitură în cap, partea vătămată s-a ferit și a întors capul, fiind nimerit în zona gâtului.

În urma loviturilor, partea vătămată a căzut și întrucât sângera a fost transportat la Spitalul de Recuperare Borșa pentru îngrijiri medicale.

Prin raportul de expertiză medico-legală din 18 august 2011 întocmit de Serviciul Medico-Legal Județean Baia Mare s-a constatat că partea vătămată F.B.I. prezintă două leziuni traumatice distincte, parieto occipital stâng plagă de 3 cm suturată și latero-cervical stâng excoriație liniară, orizontală de 12 cm, situată la 10 cm inferior de prima leziune. S-a concluzionat că cele două leziuni traumatice s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor, dintre cele două corpuri delicte prezentate (o bucată de scândură și o toporișcă cu coadă de lemn) fiind exclusă lovirea cu bucata de lemn. S-a opinat că leziunile s-au putut produce prin lovire cu corpul tăietor, respectiv toporișca. S-a mai precizat că leziunile au fost urmare a două lovituri, necesită pentru vindecare 11 - 12 zile de îngrijiri medicale și nu au pus în primejdie viața părții vătămate, putând data din 17 august 2011. Cu privire la direcția de aplicare a loviturilor s-a arătat că a fost dinspre posterior spre anterior (din spate în față), dinspre medial spre lateral (din dreapta spre stânga victimei), situație în care poziția victimă-agresor a putut fi victima în ortostatism, agresorul în spatele și în stânga acesteia.

După agresarea părții vătămate F.B.I., inculpatul R.I. a pătruns fără drept, cu toporișca asupra sa, în curtea împrejmuită a casei numitei H.I., situată în imediata apropiere a locului incidentului, ascunzând toporișca în spațiul dintre o stivă de lemne și garaj.

La agresarea părții vătămate au asistat martorii F.E. și F.I. (părinții părții vătămate), precum și martorii B.F.A., C.Ș.G., M.M. și M.A.

Martora F.E. a declarat că în timp ce discuta cu inculpatul l-a văzut cum ia din mașină o toporișcă, respectiv un topor cu coadă scurtă, cu care i-a aplicat părții vătămate o lovitură în cap, în stânga și încă o lovitură în zona gâtului. La cea de-a doua lovitură l-a atenționat pe partea vătămată, strigându-i să fie atent. Martora a mai arătat că inculpatul a ținut toporișca de coadă și l-a lovit pe partea vătămată cu tăișul. Martora a rămas la fața locului până la sosirea organelor de poliție, când s-a pătruns în curtea numitei H.I. și s-a găsit toporișca, despre care martora a arătat că este identică cu cea cu care inculpatul a aplicat loviturile (proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto.

Martorul F.I. a arătat în declarația sa că a văzut incidentul de la mică distanță, nu și-a dat seama ce s-a întâmplat, dar când s-a apropiat a văzut că inculpatul avea o toporișcă în mână. De asemenea, a arătat că l-a văzut pe inculpat încercând să intre în curtea casei situată în imediata apropiere a mașinii lui.

Aceleași aspecte au fost relatate și de martorul B.F.A., care l-a auzit pe inculpat adresând injurii părții vătămate și apoi l-a văzut pe inculpat luând din mașină o toporișcă cu care a aplicat două lovituri părții vătămate.

Martorii C.Ș.G. și M.M., care lucrau în acea dimineață la întreținerea spațiilor verzi, au arătat că au remarcat cearta dintre o femeie și un bărbat mai în vârstă, bărbatul împingând-o pe femeie. Au mai observat că acel bărbat a luat din mașină un topor, după care martorii au plecat.

Martorul M.A., a cărui audiere de către instanță nu a fost posibilă întrucât este plecat de mai mult timp în Italia cu familia, a declarat în faza de urmărire penală că în acea perioadă lucra pentru inculpat și s-a deplasat împreună cu acesta în orașul Borșa pentru a-l ajuta. Martorul dormea în mașina inculpatului, când a fost trezit de cearta dintre inculpat și partea vătămată, inculpatul adresându-i reproșuri și injurii părții vătămate. La un moment dat, inculpatul a luat ceva din mașină și l-a lovit pe partea vătămată direct în cap. Cu privire la acel obiect martorul a arătat că reține că nu a fost toporișcă ci un lemn mai lung.

Inculpatul în declarațiile date a arătat că el a fost cel agresat de familia părții vătămate și, pentru a se apăra, a luat un lemn din mașină cu care a aplicat o singură lovitură părții vătămate, în partea stângă a corpului, în zona umărului și a capului.

În susținerea afirmațiilor sale, inculpatul a solicitat în faza cercetării judecătorești audierea martorilor G.M., R.G.C. și Ș.V., martori care au declarat că inculpatul a fost lovit de familia părții vătămate, că în ajutorul inculpatului a sărit tânărul care se afla în mașina inculpatului și că inculpatul nu a înjurat sau lovit vreo persoană, dar că s-a apărat cu o botă.

Declarațiile acestor martori nu au fost reținute de instanță, existând un dubiu cu privire la sinceritatea lor, întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate, cu concluziile actului medico-legal, cu declarațiile martorilor, îndeosebi a martorului M.A. și nici măcar cu declarația inculpatului. Pe de altă parte, susținerile privind faptul că inculpatul a fost cel lovit sunt infirmate și de concluziile raportului de constatare medico-legală din 18 august 2011, potrivit cărora inculpatul a fost supus în aceeași zi (17 august 2011) unui examen medico-legal, constatându-se că prezintă leziuni traumatice ce s-au putut produce prin zgâriere, leziuni ce au însă vechimi diferite, 2 - 5 zile anterior datei examinării.

În raport de situația de fapt expusă, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului R.I., care în data de 17 august 2011, pe strada L. din orașul Borșa, a aplicat două lovituri cu o toporișcă în direcția capului părții vătămate F.B.I., prima lovitură lezând capul, iar cea de-a doua gâtul, datorită faptului că partea vătămată s-a ferit, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Având în vedere toate împrejurările în care fapta a fost comisă, obiectul folosit - tăișul metalic al unei toporiști - obiect apt a produce moartea, regiunea corpului spre care au fost îndreptate loviturile, respectiv capul, repetabilitatea loviturilor, instanța reține că inculpatul a prevăzut posibilitatea uciderii victimei și, deși nu a urmărit-o, a acceptat producerea acestui rezultat, acționând cu intenția specifică de a ucide, sub forma intenției indirecte. Durata îngrijirilor medicale, sau împrejurarea că leziunile nu au pus în primejdie viața părții vătămate, sunt mai puțin semnificative sub acest aspect.

De asemenea, fapta inculpatului care cu aceeași ocazie, în public, a proferat injurii la adresa părții vătămate și a martorei F.E., pe aceasta din urmă și bruscând-o, manifestări prin care a adus atingere bunelor moravuri, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat care a pătruns fără drept, înarmat cu o toporișcă, în curtea împrejmuită a casei numitei H.I., realizează elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. Inculpatul a avut reprezentarea că prin acțiunea sa va avea loc o pătrundere ilegală în domiciliul altei persoane, sub aspectul existenței infracțiunii neavând relevanță mobilul ori scopul cu care a acționat.

În consecință, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedepse ale închisorii, potrivit dispozitivului sentinței, la a căror individualizare se are în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunilor, dar și faptul că au fost comise pe fondul conflictului mai vechi dintre inculpat și familia părții vătămate, circumstanțele comiterii lor, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului, vârsta înaintată a acestuia (70 ani) și faptul că până la această vârstă nu a mai intrat în conflict cu legea penală. Această ultimă împrejurare și comportamentul bun avut anterior de inculpat în societate (după cum rezultă din datele furnizate de referatul de evaluare) au fost reținute ca și circumstanță atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 și 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 86

C. pen., și apreciind în raport de persoana inculpatului că scopul pedepsei poate fi realizat chiar fără executarea acesteia în regim de detenție, instanța va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani. Sub acest aspect se au în vedere perspectivele de reintegrare socială a inculpatului, expuse în referatul de evaluare, respectiv faptul că inculpatul cultivă relații armonioase la nivelul comunității, iar posibilitatea implicării într-un alt context infracțional este extrem de redusă.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prev. de art. 86

alin. (1) C. pen., fiind obligat: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj, serviciu desemnat cu supravegherea; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția asupra prevederilor art. 86

C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., reținând că exercițiul acestor drepturi este incompatibil cu natura faptei comise, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În cursul urmăririi penale, inculpatul a fost reținut 12 ore prin ordonanța din 17 august 2011, astfel că în baza art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsa închisorii perioada reținerii.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a constatat că partea vătămată F.B.I. s-a constituit parte civilă, solicitând despăgubiri pentru daune morale reprezentând echivalentul a 10.000 euro. De asemenea, Spitalul de Recuperare Borșa s-a constituit parte civilă cu suma de 149 RON cu dobânda legală, reprezentând cheltuieli cu asistența medicală acordată părții vătămate.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, inculpatul a fost obligat să plătească despăgubirile solicitate de unitatea sanitară în sumă de 149 RON cu dobândă legală și să plătească părții civile F.B.I. echivalentul în RON la data plății a sumei de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale. În privința despăgubirilor părții civile F.B.I., instanța a avut în vedere urmările ce i-au fost cauzate, respectiv natura leziunilor și timpul de îngrijiri medicale necesar vindecării, suferința inerentă, apreciind că suma stabilită constituie o reparație echitabilă și suficientă pentru prejudiciul moral suferit.

II. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apeluri în termen legal atât inculpatul cât și partea civilă și Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș.

În motivarea apelului său, inculpatul a învederat faptul că în mod nelegal prima instanță nu a reținut în favoarea acestuia, scuza provocării având în vedere faptul că partea vătămată împreună cu familia acestuia au fost cei care s-au deplasat lângă autoutilitara inculpatului cu scopul de a-i distruge crucile, pe fondul unui conflict mai vechi dintre aceștia. Apoi se impune diminuarea despăgubirilor civile acordate în cauză în raport cu vinovăția inculpatului, care nu a urmărit suprimarea vieții părții civile.

În motivarea apelului său, partea civilă a învederat faptul că, raportat la gravitatea faptei comise de către inculpat, la circumstanțele concrete în care aceasta a fost săvârșită, la persoana inculpatului și comportamentul agresiv al acestuia se impune majorarea cuantumului pedepsei aplicate și executarea acesteia în regim de detenție, precum și admiterea în întregime a pretențiilor părții civile.

În motivarea apelului său, Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș a arătat faptul că inculpatul este cercetat pentru o faptă deosebit de gravă, comisă cu intenție și simpla circumstanță a vârstei acestuia nu poate determina o pedeapsă într-un cuantum atât de redus și în modalitatea de executare aleasă de prima instanță. Mai mult prevenția generală și specială nu se poate realiza în condițiile aplicării unei pedepse într-un cuantum redus pentru comiterea unei astfel de infracțiuni, sancțiune ce nu reflectă pericolul social concret al faptei comise.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a dispozițiilor legale în materie, Curtea de Apel Cluj a reținut următoarele:

În urma administrării și analizării atente a vastului probatoriu administrat în cauză, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.

Astfel, s-a constatat pe deplin dovedită vinovăția inculpatului care în dimineața zilei de 17 august 2011, aflându-se pe strada L. din orașul Borșa, inculpatul R.I. a remarcat prezența în apropierea autoutilitarei sale a părții vătămate F.B.I. Fiind într-o stare conflictuală mai veche cu părinții părții vătămate, inculpatul a coborât din cabina autoutilitarei și s-a îndreptat spre partea vătămată întrebând-o ce face în spatele mașinii și adresându-i injurii.

În urma loviturilor, partea vătămată a căzut și întrucât sângera a fost transportat la Spitalul de Recuperare Borșa pentru îngrijiri medicale.

Este important de reținut exact dinamica evenimentelor, precum și comportamentele persoanelor implicate în conflictul descris mai sus.

Astfel, s-a apreciat, în consens cu instanța de fond și ca urmare a coroborării probelor testimoniale cu cele științifice că nu se impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen. având în vedere faptul că, nu s-a dovedit că, partea vătămată, prin comportamentul său să-i fi provocat inculpatului o puternică tulburare sau emoție, care să justifice oarecum violența de care a dat dovadă acesta, conflictul vechi dintre familia părții civile și inculpat nu poate constitui singur o astfel de circumstanță atenuantă.

Mai mult, toate susținerile inculpatului în apărarea sa s-au dovedit a fi nesincere, fiind infirmate de probatoriul administrat în cauză.

Astfel, nu este real faptul că acesta ar fi fost la rândul său agresat fizic în cadrul conflictului iscat între părți, ceea ce rezultă din raportul de constatare medico-legală întocmit în cauză, conform căruia leziunile prezentate de inculpat în chiar ziua incidentului sunt anterioare acestei date, având o vechime de 2 - 5 zile.

Apoi, s-a infirmat și susținerea potrivit căreia inculpatul ar fi lovit-o pe partea vătămată cu un băț, rezultând în mod cert din concluziile raportului de expertiză medico-legală, precum și din restul probelor administrate, că obiectul contondent folosit a fost o toporișcă, găsită de altfel, ulterior la locul faptei.

Față de cele de mai sus, s-a apreciat în raport cu criteriile prev. de art. 72 C. pen. că, raportat la gradul de pericol social concret al faptei comise, la urmarea produsă, la modul și mijloacele de comitere a faptei, la conduita deosebit de violentă a inculpatului, care a generat conflictul și care a adresat injurii mamei părții vătămate după care a agresat-o pe partea vătămată se impune majorarea cuantumului pedepsei, ținând însă seama și de persoana inculpatului, vârsta acestuia și lipsa antecedenței penale.

Astfel, s-a apreciat că o pedeapsă de 5 ani închisoare - deci sub minimul prevăzut de textul incriminator - va fi în măsură să contribuie eficient la sancționarea și reeducarea inculpatului.

Ca modalitate de executare a pedepsei s-a impus ca inculpatul să execute în regim de detenție, având în vedere faptul că din împrejurările concrete de comitere a faptei, precum și din atitudinea acestuia, (inculpatul a încercat să acrediteze ideea că nu se face vinovat de comiterea vreunei fapte și că a acționat doar ca urmare a comportamentului agresiv al părții vătămate) nu rezultă suficiente garanții că scopul pedepsei ar putea fi atins în cazul acestui inculpat și fără executarea efectivă a acesteia.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a apreciat că instanța de fond în mod corect și conform art. 998 - 999 C. civ. vechi, în vigoare la data comiterii faptei a constatat că se justifică acordarea unor daune morale în favoarea părții civile fiind evident că acestuia i-a fost provocat, prin fapta ilicită a inculpatului un prejudiciu moral, o suferință fizică și psihică.

Apoi, cuantumul stabilit de instanța de fond și anume 5000 euro, este în măsură să contribuie la repararea acestuia, fiind în acord cu jurisprudența în materie și stabilit conform criteriilor ce s-au cristalizat în doctrină.

Așa fiind, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. vor fi admise apelurile declarate Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și partea civilă F.B.I. împotriva Sentinței penale nr. 453 din 25 septembrie 2012 a Tribunalului Maramureș, pe care o va desființa cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor calificat, pedeapsa rezultantă și a modalității de executare a acesteia și a pedepselor accesorii.

Pronunțând o nouă hotărâre în limitele de mai sus, se va majora cuantumul pedepsei aplicate inculpatului R.I. pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. b) și alin. (3) C. pen. de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. se va constata concursul de infracțiuni și în baza art. 34 lit. b) C. pen. se vor contopi pedepsele stabilite, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare în regim de detenție.

Urmează a fi făcută aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen.

Se vor menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva aceleiași hotărâri, pentru motivele invocate mai sus.

Așa fiind, prin Decizia penală nr. 220/A din 12 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și partea civilă F.B.I. împotriva Sentinței penale nr. 453 din 25 septembrie 2012 a Tribunalului Maramureș, pe care a desființat-o cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului R.I. pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor calificat, pedeapsa rezultantă și a modalității de executare a acesteia și a pedepselor accesorii.

Pronunțând o nouă hotărâre în limitele de mai sus, s-a majorat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului R.I. pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. b) și alin. (3) C. pen. de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat concursul de infracțiuni și în baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare în regim de detenție.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva aceleiași hotărâri.

S-a stabilit onorar parțial apărător din oficiu în sumă de 75 RON ce se va avansa din FMJ în favoarea av. R.C.O.

A fost obligat inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare din care 75 RON reprezintă onorariu parțial apărător din oficiu.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelurile Parchetului și a părții civile au rămas în sarcina acestuia.

III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul R.I., criticând-o ca nelegală și netemeinică atât în latura penală cât și în latura civilă, prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

pct. 10, 14, 17 și 18 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond.

În dezvoltarea motivelor de recurs, cu privire la pct. 18, a arătat că din materialul probator aflat la dosarul cauzei nu rezultă că obiectul contondent nu ar fi fost leșul din lemn.

Cu privire la pct. 17 al normei de procedură - deja indicată s-a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 175 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 180 C. pen., întrucât latura obiectivă a infracțiunii subzistă însă nu este prezentă latura subiectivă.

Cu privire la pct. 10 al aceluiași text de lege s-a arătat că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la chestiuni esențiale, ce au fost indicate în concluziile scrise, iar declarațiile martorilor sunt contradictorii.

S-a solicitat a se constata că în cauză s-a produs o gravă eroare de fapt, având în vedere că era vorba de un gard cu înălțimea de aproximativ 2 metri, inculpatului fiindu-i imposibil să-l escaladeze având în vedere vârsta acestuia de aproximativ 73 de ani precum și statura acestuia.

Totodată, cu privire la pct. 14 al dispozițiilor art. 385

C. proc. pen. s-a solicitat a se da eficiență maximă elementelor favorabile inculpatului, care este la primul incident cu legea penală, are o vârstă înaintată, i-au decedat doi copii și are grave probleme medicale astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

S-a mai solicitat a se avea în vedere că, nici una dintre părțile care l-au acuzat și care fac parte din familie, nu au spus motivul pentru care partea vătămată se afla în acel loc, solicitând menținerea sentinței instanței de fond pentru ca inculpatul să nu execute pedeapsa în regim de detenție, având în vedere că nu s-a produs nici un prejudiciu părții vătămate, acesta a rămas în continuare agent de Poliție.

Cu privire la latura civilă s-a arătat că sumele la care a fost obligat inculpatul sunt excesive, solicitând reducerea acestora.

Examinând actele și lucrările dosarului, decizia atacată în raport de motivele de critică mai sus expuse și de cazurile de casare deja indicate, Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că recursul de față declarat de inculpatul R.I. se privește ca nefondat și urmează a fi respins în consecință în baza dispozițiilor art. 385

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

a) Este nefondată prima critică din recursul declarat de inculpatul R.I. prin care pretinzându-se incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

pct. 10 C. proc. pen. se susține că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la cereri esențiale de natură să garanteze drepturile sale și să influențeze soluția procesului penal.

Aceasta, întrucât cu referire la ambele motive de critică devaluate prin apelul său propriu declarat în cauză și anume, solicitarea reținerii în favoare a circumstanței legale atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. (scuza provocării) și respectiv, cererea de reducere a cuantumului daunelor morale de 5.000 euro pentru care s-a dispus obligarea către partea civilă F.I. - instanța de apel a Curții de Apel Cluj s-a pronunțat în sensul statuărilor ca fiind lipsite de pertinență, motivând cu amplitudine argumentele distinctive în raport de fiecare dintre acestea în cuprinsul filei 10 a deciziei recurate; și prin aceasta conformându-se la obligația de motivare prevăzută de art. 383 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., precum și de jurisprudența constantă în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului.

b) Nu este pertinentă nici secunda critică din recursul de față prin care pretinzându-se incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

pct. 18 C. proc. pen. se susține că ambele instanțe de fond și de apel au comis o gravă eroare de fapt, inclusiv sub aspectul obiectului contondent folosit la săvârșirea infracțiunii și a mecanismului de săvârșire a acestuia, prin escaladarea unui gard cu înălțimea de circa doi metri, imposibil a fi escaladat de către recurentul inculpat R.I. dată fiind vârsta sa de 73 ani și statura sa.

Cu titlu de premisă, Înalta Curte are în vedere că potrivit art. 385

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Astfel cum s-a statuat și prin Decizia în interesul legii nr. 8 din 9 februarie 2009 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, incidența dispozițiilor art. 385

alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. presupune o evidentă stabilire eronată a faptelor în existența sau inexistența lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conținutului acestora, cu condiția să fi influențat soluția adoptată.

Așadar, prin eroare de fapt se înțelege o greșită examinare a probelor administrate în cauză, în sensul că la dosar există o anumită probă, când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că un anumit act, un anumit raport de expertiză ar demonstra existența unei împrejurări, când în realitate din acest mijloc de probă reiese contrariul. Eroarea gravă de fapt presupune deci reținerea unei împrejurări esențiale fără ca probele administrate să o susțină sau o nereținere a unei astfel de împrejurări esențiale, deși probele administrate o confirmau, ambele ipoteze fiind rezultatul denaturării grave a probelor.

Pornind de la aceste explicații din considerentele Deciziei în interesul legii nr. 8 din 9 februarie 2009, dezvoltate anterior și de doctrină, Înalta Curte constată că în speță nu există contradicție evidentă între cele reținute prin hotărârea recurată și conținutul probelor administrate, starea de fapt reținută nefiind consecința unei denaturări evidente a probelor, ci rezultatul unei analize coroborate a acestora.

În raport de considerațiile metateoretice mai sus indicate, Înalta Curte are în vedere că ambele instanțe, de fond și prim control judiciar, printr-un examen complet și convingător al mijloacelor de probă administrate în cauză și anume:

- proces-verbal de sesizare din oficiu a I.P.J. Maramureș;

- proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă;

- procesele-verbale de la dos. urm. pen.;

- constatările preliminarii medico-legale și raportul de expertiză medico-legală traumatologică din 18 august 2011 emis de Serviciul Medico-Legal Județean Maramureș - Baia Mare;

- depozițiile martorilor: F.E., F.I., C.Ș.G., M.M., B.F.A. , M.A., F.M. și H.S. coroborate cu relatările inculpatului nominalizat pe parcursul instrucției penale și declarația părții vătămate F.B.I., care se constituie parte civilă și cele ale părții vătămate H.I., prin care aceasta din urmă neconstituindu-se parte civilă, însă solicitând tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu; au reținut corect situația de fapt imputată în sarcina acestuia.

Cu această proiecție, în propriul demers analitic, Înalta Curte are în vedere că în dimineața zilei de 17 august 2011, aflându-se pe str. L. din Borșa, inculpatul recurent R.I. a remarcat prezența în apropierea autoutilitarei sale, a părții vătămate F.B.I. și fiind într-o stare conflictuală mai veche cu aceasta, cât și cu părinții părții vătămate, a coborât din cabina autoutilitarei lui și s-a îndreptat către partea vătămată înjurând-o și amenințând-o apoi cu exercitarea de violențe.

Între timp au sosit în locul respectiv, cu autovehiculul, și părinții părții vătămate, martorii F.I. și F.E.

Martora F.E. i-a cerut inculpatului să înceteze scandalul și invectivele ce acesta le adresa fiului ei, dar inculpatul a continuat să adreseze cuvinte triviale atât părții vătămate F.B.I., cât și martorei F.E., pe care a și bruscat-o, împingând-o.

Partea vătămată sus-menționată i-a cerut imediat mamei sale să plece împreună cu el din locul respectiv, iar când aceștia se îndepărtau, inculpatul a luat din cabina mașinii lui o toporișca, cu care a lovit-o direct în cap, de două ori, pe partea vătămată, cauzându-i acesteia leziuni traumatice craniene vindecabile în 11 - 12 zile de îngrijiri medicale.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală emis sub nr. 781 din 18 august 2011 de către Serviciul Medico-Legal Județean Maramureș - Baia Mare, partea vătămată F.B.I. a prezentat două leziuni traumatice distincte (parieto-occipital stg) ce s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor, respectiv toporișca - corp delict fiind exclusă lovirea cu bucata de lemn. Direcția de aplicare a loviturilor a fost dinspre posterior spre anterior (din spate în față), dinspre medial spre lateral (din dreapta spre stânga victimei) în plan orizontal; în această situație poziția victimă-agresor a putut fi: victima în ortostatism, agresorul în spatele și în stânga acestuia".

După agresarea părții vătămate F.B.I., inculpatul recurent R.I. a pătruns, fără drept, cu toporișca asupra sa, în curtea împrejmuită a casei părții vătămate M.I. (str. L. din oraș Borșa), ascunzând toporișca în spațiul dintre o stivă de lemne și garaj.

c) Totodată, este lipsit de pertinență și următorul motiv de critică din recursul formulat de inculpatul R.I. prin care se tinde la schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 175 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 180 C. pen., prin care se pretinde că latura obiectivă a infracțiunii subzistă însă nu este prezentă latura subiectivă.

Aceasta, întrucât împrejurarea că leziunile corporale nu au pus în pericol viața părții vătămate F.B.I. și au necesitat pentru vindecare 11 - 12 zile de îngrijiri medicale, au mai puțină semnificație în stabilirea intenției indirecte de a ucide.

Astfel în practica judiciară s-a decis că "lovirea repetată a victimei, în cap, cu o scândură, o cazma, un topor, ori o sapă, pe fondul unor relații tensionate, constituie tentativă la infracțiunea de omor, chiar dacă leziunile produse nu au pus în pericol viața" (a se vedea Curtea Supremă de Justiție, Secția penală, Decizia penală nr. 1135 din 25 aprilie 1992 și Deciziile penale nr. 302, 304 din 06 februarie 1992).

Or, intenția indirectă de a ucide este relevată în speța analizată de folosirea unui corp dur, apt să producă moartea - tăișul metalic al toporiștii inculpatului R.I. - iar pe de altă parte zona lovită parieto-occipital stg și latero-cervical stg - respectiv corpul și gâtul părții vătămate F.B.I.

În acest sens este decisiv aspectul că inculpatul recurent R.I. a executat de la o mică distanță un atac prin surprindere, ce a vizat zone vitale ale corpului părții vătămate F.B.I. fără ca acesta din urmă să aibă posibilitatea de a se apăra, astfel că inculpatul a avut reprezentarea rezultatului faptei sale, pe care, chiar dacă nu 1-a dorit, l-a acceptat, ceea ce, pe plan subiectiv caracterizează în drept activitatea sa infracțională ca fiind tentativă la infracțiunea de omor calificat (în acest sens Decizia penală nr. 102 din 01 aprilie 1999 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, Culegere de practică judiciară din 1999 și Decizia penală nr. 88/A din 05 noiembrie 1996, Curtea de Apel Brașov, Jurisprudența din 1996.

În consecință, în planul încadrării juridice dată faptelor comise de recurentul inculpat nominalizat în mod legal s-a statuat prin hotărârea instanței de fond menținută sub acest aspect prin hotărârea instanței de apel că fapta recurentului inculpat R.I. care la data de 17 august 2011, în prezența mai multor persoane, a provocat scandal public proferând injurii și amenințări cu moartea la adresa părții vătămate F.B.I. și a bruscat-o pe martora F.E. împingând-o, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., săvârșită cu forma de vinovăție a intenției directe.

Pe de altă parte, fapta aceluiași recurent inculpat, care la 17 august 2011, pe str. L. din Borșa, după ce a provocat scandal public și a proferat injurii și amenințări la adresa părții vătămate F.B.I., a încercat a-i suprima acesteia viața, lovind-o în cap, de două ori, cu o toporișcă, realizează elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., săvârșită cu forma de vinovăție a intenției indirecte.

În fine, fapta aceluiași inculpat recurent deja indicat, care (după comiterea faptelor descrise în drept la pct. 1 și 2 a pătruns înarmat cu o toporișcă în curtea împrejmuită a casei părții vătămate H.I. și a ascuns în acel loc corpul delict - toporișca, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de violare calificată de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., comisă cu forma de vinovăție a intenției indirecte.

Faptele descrise la punctele 1 - 3 în drept, comise de către inculpatul R.I. la data de 17 august 2011, în condițiile concursului real de infracțiuni, determină aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) C. pen.

În acest punct de analiză, Înalta Curte are în vedere că totalitatea apărărilor «pro causa» făcute de recurentul inculpat R.I. în vederea înlăturării necesare răspunderii penale angajate în cauză sunt înfrânte fără dubiu de probatoriul administrat în cauză.

Astfel, nu este real faptul că acesta ar fi fost la rândul său agresat fizic în cadrul conflictului iscat între părți, aspect ce rezultă din raportul de constatare medico-legală întocmit în cauză, conform căruia leziunile prezentate de recurentul inculpat în chiar ziua incidentului sunt anterioare acestei date, având o vechime de 2 - 5 zile.

Concomitent este fără temei și susținerea potrivit căreia inculpatul sus-menționat ar fi lovit-o pe partea vătămată cu un băț, întrucât rezultă în mod cert din concluziile raportului de expertiză medico-legală, precum și din restul probelor administrate, că obiectul contondent folosit a fost o toporișcă, găsită de altfel, ulterior la locul faptei.

Cu aceeași proiecție, se mai reține că în mod judicios aceleași instanțe, de fond și de apel, au stabilit în consecință coroborarea probelor testimoniale cu cele științifice că nu se impune reținerea în favoarea inculpatului recurent R.I. a circumstanței atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen. având în vedere faptul că nu s-a dovedit că partea vătămată, prin comportamentul său să-i fi provocat inculpatului o puternică tulburare sau emoție, care să justifice violența de care a dat dovadă acesta, iar conflictul vechi dintre familia părții civile și inculpat nu poate constitui singur o astfel de circumstanță atenuantă.

d) Pe de altă parte, este neîntemeiată și critica de netemeinicie invocată de același recurent inculpat R.I. întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 385

pct. 14 C. proc. pen., prin care se tinde la menținerea hotărârii instanței de fond sub aspectul cuantumului de 3 ani închisoare al pedepsei rezultante stabilite și respectiv a modalității suspendării sub supraveghere a executării acesteia în condițiile art. 86

C. pen. pe durata unui termen de încercare de cinci ani.

Din acest punct de vedere, se reține că pedeapsa rezultantă stabilită de instanța de apel de cinci ani închisoare cu executare în regim de detenție este aptă în totalitate să satisfacă scopurile și finalitățile definite prin dispozițiile art. 52 C. pen., respectiv să constituie o măsură reală de constrângere și reeducare a recurentului inculpat R.I., cât și să asigure prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de violență sporită îndreptate împotriva vieții persoanelor.

Concomitent, la stabilirea cuantumului majorat al pedepsei închisorii și a modalității privative de libertate de executare a acesteia, instanța de prim control judiciar a avut în vedere în mod corespunzător criteriile legale de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 C. pen. raportat la gradul de pericol social concret al faptei comise, la urmarea produsă, la modul și mijloacele de comitere a faptei, la conduita deosebit de violentă a inculpatului, care a generat conflictul și care a adresat injurii mamei părții vătămate după care a agresat-o pe partea vătămată.

Totodată, au fost avute în vedere și datele care circumstanțiază persoana recurentului inculpat R.I., fără antecedente penale, în vârstă de 73 ani, conchizându-se însă în mod judicios că acesta trebuie să execute pedeapsa aplicată în regim de detenție, având în vedere faptul că din împrejurările concrete de comitere a faptei, precum și din atitudinea acestuia, (inculpatul a încercat să acrediteze ideea că nu se face vinovat de comiterea vreunei fapte și că a acționat doar ca urmare a comportamentului agresiv al părții vătămate) nu rezultă suficiente garanții că scopul pedepsei ar putea fi atins și fără executarea efectivă a acesteia.

e) În fine, este nepertinent și ultimul motiv de critică din recursul de față prin care se tinde la reducerea cuantumului daunelor morale de 5.000 euro în favoarea părții civile F.B.I., întrucât în mod judicios ambele instanțe, de fond și de apel, prin conformare la dispozițiile art. 998 - 999 C. civ. vechi, în vigoare la data comiterii faptei, au constatat că se justifică acordarea unor daune morale în favoarea părții civile deja indicată întrucât i-a fost provocată prin fapta ilicită a inculpatului un prejudiciu moral, o suferință fizică și psihică, iar cuantumul stabilit de instanța de fond și anume 5000 euro, este în măsură să contribuie la repararea acestuia, fiind în acord cu jurisprudența în materie și stabilit conform criteriilor ce s-au cristalizat în doctrina de specialitate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.I. împotriva Deciziei penale nr. 220/A din 12 decembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și la 2000 RON cheltuieli judiciare, prin apreciere, către intimata parte civilă F.B.I.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 24 aprilie 2013.

Procesat de GGC - NN

§ Cauze similare