ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1418/2013

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 4/MF din data de 03 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția penală, în baza art. 2 alin. (1) rap. la art. 12 alin. (2) din Legea nr. 191/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului P.L.D. la pedeapsa închisorii de 4 ani.

În baza art. 2 alin. (1) rap. la art. 12 alin. (2) din Legea nr. 191/2003, art. 65 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) și lit. c) (dreptul de a conduce orice fel de ambarcațiune cu motor) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 28 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 191/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 2 luni.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii cea mai grea, de 4 ani, cu executare în condițiile art. 57 C. pen., precum și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) și lit. c) (dreptul de a conduce orice fel de ambarcațiune cu motor) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de către părțile civile Ș.V. și Ș.T.

În baza art. 998, art. 999 a fost obligat inculpatul P.L.D. către părțile civile Ș.V. și Ș.T. la plata sumei de 3650 RON, reprezentând despăgubiri civile - daune materiale.

A fost obligat inculpatul P.L.D. către partea civilă Ș.V., la plata sumei de 5000 RON, reprezentând despăgubiri civile - daune morale.

A fost obligat inculpatul P.L.D. către partea civilă Ș.T., la plata sumei de 5000 RON reprezentând despăgubiri civile - daune morale.

A fost inculpatul P.L.D. către partea civilă Ș.V., la plata sumei de 5000 RON, reprezentând despăgubiri civile - daune morale.

În baza art. 17 C. proc. pen., art. 998, art. 999 C. civ. a fost obligat inculpatul P.L.D. către partea civilă A. (fostă Ș.) A.N. în favoarea minorei Ș.M.I. la plata sumei de 5000 RON, reprezentând despăgubiri civile - daune morale.

A fost obligat inculpatul P.L.D. către partea civilă A. (fostă Ș.) A.N., în favoarea minorei Ș.M.I., la plata sumei prestației periodice lunare în cuantum de 300 RON, cu începere de la 28 aprilie 2009 până la împlinirea vârstei de 18 ani ori până la terminarea studiilor, însă cel mai târziu până la împlinirea vârstei de 25 de ani.

S-au respins, ca nefondate, pretențiile civile reprezentând daune morale, formulate în nume propriu de către partea civilă A. (fostă Ș.) A.N., precum și celelalte pretenții civile formulate de către părțile civile Ș.V. și Ș.T., reprezentând daune materiale.

În baza art. 189 C. proc. pen. s-a dispus avansarea sumei de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru partea civilă Ș.M.I., din fondurile M.J. către Baroul Constanța, în favoarea av. S.A.

În baza art. 193 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul P.L.D., către partea civila Ș.V., la plata cheltuielilor judiciare avansate de către aceasta, în sumă de 500 RON.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1450 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a reținut că prin rechizitoriul emis la data de 25 mai 2011 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța s-a dispus:

- punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului P.L.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de conducerea navei fără certificat de capacitate corespunzător cu consecința unui accident de navigație urmat de moartea unei persoane și de punerea în navigație a unei nave neînregistrate, prev. de art. 2 alin. (1) rap. la art. 12 alin. (2) din Legea nr. 191/2003, art. 28 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 191/2003, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- scoaterea de sub urmărire penală pentru fapta de exercitare a atribuțiilor de serviciu sub influența băuturilor alcoolice, prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 191/2003 a învinuitului A.M. și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 500 de RON.

- neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul A.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 din Legea nr. 191/2003, întrucât accidentul de navigație constând în abordajul bacului cu ambarcațiunea de agrement urmat de moartea victimei Ș.I.C. nu s-a produs din culpa acestuia.

Dispoziția de trimitere în judecată a inculpatului P.L. s-a fundamentat pe următoarele mijloace de probă:

- procesul-verbal de cercetare la fața locului efectuată imediat după sesizare de procurorul criminalist din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, însoțit de polițiști de poliție judiciară și un reprezentant al Căpităniei Zonale Tulcea și fotografiile judiciare;

- procesul-verbal de găsire a cadavrului și raportul de constatare medico-legală de necropsie asupra victimei Ș.I.C. și fotografiile judiciare;

- declarațiile părților civile Ș.V. și Ș.A.N.;

- declarațiile martorilor A.M., A.G., R.G.M., R.M.V., B.A., C.C., S.N.;

- procesele-verbale de recoltare a probelor de sânge de la învinuit, inculpat și martor, plus buletinele de analiză toxicologică-alcoolemie;

- copia facturii de cumpărare a ambarcațiunii de agrement de către inculpatul P.L.D.;

- adeverința de susținere a examenului pentru conducător de ambarcațiune și Adresa nr. 3724/2009 a Autorității Navale Române - Serviciul înmatriculare și certificare personal navigant fluvial Galați;

- documentația bacului, copia jurnalului de bord al remorcherului "L. 2" și adresa din 07 septembrie 2009 a SC A. SRL Tulcea privind programul bacului și faptul că acesta efectua ultima cursă programată în ziua respectivă;

- copia regulamentului de navigație pe Dunăre;

- declarațiile inculpatului P.L.D. și cele ale învinuitului A.M.;

- procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală învinuitului și inculpatului din data de 18 mai 2011.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul, partea civilă Ș.V., martorii A.G., R.M.V., R.G.M., C.C., S.N., B.A.

Instanța a constatat imposibilitatea audierii în calitate de martor a numitului A.M. având în vedere că a intervenit decesul acestuia.

Din analiza și coroborarea probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 27 aprilie 2009, în jurul orelor 19:00, inculpatul P.L.D. a condus în aval pe fluviul Dunărea nava tip ambarcațiune de agrement marca "L.", lungă de 5 metri și echipată cu motor outbord marca J. de 45 cai putere, deși nu deținea certificat internațional de conducător de ambarcațiuni de agrement cu motor conform prevederilor Ordinului nr. 534/2007 al Ministerului Transporturilor, iar ambarcațiunea sa nu era înregistrată în evidențele căpităniei portului conform dispozițiilor art. 51

4

alin. (3) din O.G. nr. 42/1997 republicată.

Din cauza nepriceperii în navigație, a stării de ebrietate și neatenției, dar și a vitezei excesive, în zona milei marine 37+500 barca sa cu motor a intrat cu prova tribord în coliziune cu bordul tribord al podului plutitor "2579" din componența bacului ce traversa regulat fluviul între suburbia Tudor Vladimirescu și municipiul Tulcea.

În urma accidentului de navigație cu abordajul celor două nave, victima Ș.I.C., de 32 de ani, care se afla ca pasager în barcă așezat la pupa pe o ladă din plastic, fără a purta vestă de salvare și aflată în stare de ebrietate, a căzut în apă și s-a înecat, cadavrul său fiind descoperit abia la data de 07 mai 2009 în apele Dunării în apropierea comunei Mahmudia, județul Tulcea.

În urma evenimentului de navigație atât inculpatului P.L.D., cât și învinuitului A.M., conducătorul remorcherului "L. 2" din componența bacului ce împingea podul plutitor, aflat în timpul serviciului, le-au fost recoltate probe de sânge, iar în urma analizelor de laborator s-a stabilit că inculpatul a avut la cele două probe alcoolemii de 0,70 și 0,60 g ‰ iar învinuitul 0,25 și 00,00 g ‰.

Potrivit propriilor declarații, coroborate cu declarațiile martorilor oculari, la data de 27 aprilie 2009, inculpatul P.L.D. s-a deplasat cu ambarcațiunea sa de agrement marca "L.", echipată cu motor de 45 cai putere, însoțit de victima Ș.I.C. și martorii C.C., B.A. și S.N., navigând în amonte pe brațul Tulcea al fluviului Dunărea din portul Tulcea, malul drept, mila marină 37+500 către malul stâng, până în dreptul milei marine 39 în suburbia Tudor Vladimirescu. Acolo au consumat toți băuturi alcoolice, întrucât era sărbătoarea religioasă creștină a Paștelui morților și au fost serviți de rudele inculpatului cu vin roșu, conform obiceiului. În jurul orelor 18, toți cinci au revenit la ambarcațiune și au traversat Dunărea înapoi până la malul drept, în municipiul Tulcea, unde l-au lăsat pe martorul S.N., iar ceilalți patru și-au continuat deplasarea cu ambarcațiunea în aval, cu intenția de a ajunge pe canalul Șontea, la o cabană de pescuit.

Inculpatul P.L.D. a fost cel care a condus ambarcațiunea pe tot traseul, fiind așezat la pupa tribord și guvernând manșa motorului cu mâna stângă, lângă el pe o ladă din plastic amplasată pe fundul ambarcațiunii în babord dar nefixată fiind așezată victima Ș.I.C., iar martorii B.A. și C.C. erau așezați pe bancheta din mijloc a bărcii, amândoi cu spatele la direcția de marș.

Niciunul dintre ocupanții ambarcațiunii nu purta vestă de salvare, întrucât nava nu era dotată cu astfel de echipament, inculpatul P.L.D. motivând că nu a avut bani să cumpere veste de salvare.

În timp ce navigau în aval, la distanța de circa 150 de metri de malul drept, din cauza valurilor, sacoșele cu alimente pregătite pentru zilele de pescuit s-au răsturnat, așa încât inculpatul s-a aplecat în barcă și, cu mâna dreaptă, a început să adune alimentele împrăștiate la loc în sacoșe, timp în care, cu mâna stângă ținea manșa motorului. Potrivit declarației sale, inculpatul a fost rugat de victimă să îi lase ei guvernarea manșei pentru a-și putea folosi ambele mâini la adunatul alimentelor, așa încât a luat mâna de pe manșă și a lăsat preț de 1 - 2 minute guvernarea ambarcațiunii pe mâna victimei, deși încă de la îmbarcare remarcase că aceasta era într-o vădită stare de ebrietate și nu știa dacă are certificat de capacitate pentru conducător de ambarcațiune cu motor.

În acest timp, în fața ambarcațiunii lor a apărut bacul de persoane și vehicule aparținând SC A. SRL Tulcea, compus în cuplu din podul plutitor "2579" și remorcherul "L. 2", care efectua traversarea regulată a Dunării în zona milei marine 37+500, dinspre malul stâng spre malul drept, adică dinspre suburbia Tudor Vladimirescu spre municipiul Tulcea, atât zona costieră de traversare cât și bacul fiind semnalizate corespunzător. Când au observat că ambarcațiunea de agrement cu motor se deplasa cu mare viteză iar traiectoria acesteia se intersecta cu cea a bacului, distanța dintre cele două nave fiind de circa 150 de metri, marinarii de pe cele două borduri ale podului plutitor, adică martorii R.M.V. și A.G., l-au avertizat pe învinuitul A.M., aflat la comanda remorcherului, așa încât acesta, pentru a evita abordajul iminent, a oprit mașina, a pus chiar motorul pe sensul înapoi și a emis semnale fonice de semnalizare.

Întrucât motorul în doi timpi de 45 cai putere al ambarcațiunii de agrement producea un zgomot puternic, nici inculpatul P.L.D. și nici ceilalți ocupanți ai bărcii nu au auzit semnalele fonice emise de remorcherul bacului, iar pe de altă parte, inculpatul nu era atent nici vizual la navigație, fiind ocupat cu adunatul alimentelor de pe fundul bărcii și lăsând practic câteva momente guvernarea ambarcațiunii pe mâna victimei.

Când ambarcațiunea se apropiase la nici 5 metri de podul plutitor din componența bacului, inculpatul P.L.D. și-a ridicat privirea din podeaua bărcii sale și abia atunci a observat apariția bacului, așa încât instinctiv a tras de manșa motorului spre sine, virând astfel spre stânga și a redus accelerația, în încercarea de a evita abordajul.

Întrucât manevra a fost tardivă, ambarcațiunea condusă de el a intrat în coliziune cu podul plutitor al bacului, lovindu-se cu prova tribord inițial de cauciucurile de protecție de la tribordul podului plutitor, apoi și de corpul metalic al acestuia.

În urma abordajului, prova ambarcațiunii de agrement "L." a fost avariată, aceasta fiind împinsă după impact spre larg. Iar inculpatul P.L.D. a accelerat din nou, pentru a ridica prova și a împiedica luarea de apă și scufundarea ambarcațiunii.

Abia după aceea a verificat situația celor trei pasageri din barca sa și a remarcat lipsa victimei Ș.I.C., care căzuse din ambarcațiune. A strigat-o pe victimă de mai multe ori, s-a învârtit cu barca în jurul bacului de câteva ori, însă nu au mai zărit trupul victimei, iar pentru că deja ambarcațiunea sa lua apă și riscau să se scufunde, a condus-o spre malul drept, lângă locul în care acostase și bacul.

Martorii C.C., B.A. și S.N. au confirmat susținerile inculpatului P.L.D., însă primii doi care se mai aflau în barcă în momentul abordajului au explicat că erau cu spatele la sensul de navigare și din cauza zgomotului puternic al motorului bărcii nu au auzit semnalele acustice ale bacului. În schimb, martorii-marinari R.M.V., A.G. și motoristul R.G.M., aflați pe bac, au precizat că după ce traversaseră circa jumătate din distanța dintre cele două maluri ale Dunării comandantul A.M. a observat ambarcațiunea condusă de P.L.D. și de aceea a emis semnalele acustice de avertizare, a redus viteza motorului remorcherului și l-a oprit practic până la a începe să plutească în derivă, însă conducătorul ambarcațiunii de agrement a reacționat prea târziu și s-a produs abordajul.

Fiind sesizate organele de urmărire penală, atât inculpatului P.L.D., cât și învinuitului A.M., dar și martorului C.C. (acesta din urmă a suferit un traumatism ușor la nivelul coloanei cervicale și a fost transportat cu ambulanța la spital și de aceea i s-a recoltat sânge pentru alcoolemie) le-au fost recoltate câte două probe biologice de sânge, la interval de câte o oră între probe, iar din buletinele de analiză toxicologică-alcoolemie din 06 mai 2009 ale Serviciului Județean de Medicină Legală Tulcea a rezultat că inculpatul P.L.D. a avut concentrații de alcool în sânge la prima probă de 0,60 g ‰, iar la a doua de 0,70 g ‰, A.M. la prima de 0,25 g ‰, iar la a doua de zero g ‰, C.C. la prima de 1,15 g ‰, iar la a doua de 1,10 g ‰.

Cadavrul victimei Ș.I.C. a fost găsit abia la data de 07 mai 2009 în aval în apele brațului Sfântu Gheorghe al Dunării, pe malul drept, în zona km 85, lângă comuna Mahmudia, județul Tulcea.

În urma necropsiei, potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 92/420 din data de 15 iulie 2009 al Serviciului Județean de Medicină Legală Tulcea, datorită stării avansate de putrefacție a cadavrului, cauza medicală nu a putut fi determinată direct, ci a fost considerată necunoscută, însă coroborând datele de anchetă cu rezultatele investigațiilor medico-legale, medicul legist a conchis în final că moartea victimei a fost violentă, ea putându-se datora înecului și putând data din 27 aprilie 2009. Pe corpul victimei nu au fost decelate leziuni traumatice cu rol tanato-generator, iar în sângele recoltat de la cadavru a fost determinată o concentrație alcoolică de 1,50 g ‰.

Din cercetările efectuate a rezultat că barca tip ambarcațiune de agrement marca "L.", lungă de 5,15 metri și lată de 1,50 metri, cu motor J. de 45 cai putere aparține inculpatului P.L.D., care a cumpărat-o la data de 19 aprilie 2007, potrivit facturii fiscale emisă de SC Șantierul Naval B. SA Constanța. Acesta a precizat că inițial a montat la barcă un motor Y. de 15 cai putere, cunoscând că pentru nave mai mici de 5 metri lungime și motoare de mică putere legea nu ar prevede obligativitatea înmatriculării sau înregistrării în evidențele căpităniei de port, însă ulterior acel motor s-a defectat și de aceea a achiziționat cu două zile înainte de accidentul de navigație investigat motorul marca J. de 45 cai putere, însă nu a avut bani pentru a înregistra ambarcațiunea cu noul motor în registrul de evidență al Căpităniei Portului Tulcea, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 51

4

alin. (3) în referire la alin. (2) lit. b), ambele din O.G. nr. 42/1997 republicată privind transportul maritim și pe căile navigabile interioare, ambarcațiunile de agrement se înscriu într-un registru de evidență al căpităniilor de port.

Ulterior, în cursul urmăririi penale, inculpatul a susținut în apărare că, deși niciodată nu a măsurat ambarcațiunea și nu-i cunoaște dimensiunile, nu a procedat la înregistrarea acesteia întrucât știa ca ambarcațiunile sub 5 metri lungime nu se înscriu la căpitănie.

Potrivit art. 51

4

alin. (2) lit. c) din actul normativ sus-menționat, motorul bărcii sale fiind de peste 15 kilowați (1 kw = 1,36 cai putere), adică cei 45 cai putere fiind în urma conversiei egali cu 33,56 kilowați, ambarcațiunea nu era exceptată de la înmatriculare sau înregistrare în evidențele căpităniei de port. În acest sens, din adresa din 19 mai 2009 a Autorității Navale Române - Căpitănia Zonală Tulcea transmisă Postului de poliție Transporturi Navale Tulcea rezultă că ambarcațiunea de agrement de tip "L.", dotată cu motor de 45 cai putere, este supusă înregistrării. Pe de altă parte, din adresa din 10 iunie 2009 a Autorității Navale Române - Serviciul înmatriculare și certificare personal navigant fluvial Galați rezultă că, în conformitate cu Ordinul Ministerului Transporturilor nr. 534 din 26 iunie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind criteriile minime de pregătire și perfecționare precum și condițiile de obținere a certificatelor internaționale de conducător de ambarcațiune de agrement, art. 1 lit. c) "certificat internațional de conducător de ambarcațiune de agrement este documentul emis în conformitate cu prevederile prezentului ordin și care dă dreptul titularului să conducă o ambarcațiune de agrement propulsată cu motor și/sau vele".

Întrucât A.N.R. nu emisese până la data de 27 aprilie 2009 un astfel de certificat pentru inculpatul P.L.D., acesta nu avea dreptul să conducă barca cu motor de 45 CP.

S-a stabilit că în sesiunea iunie 1998 inculpatul P.L.D. a susținut la Căpitănia Portului Tulcea examenul pentru obținerea certificatului de capacitate pentru conducător de ambarcațiuni de agrement cu motor, fiind declarat reușit conform procesului-verbal nr. 7647 din 22 iunie 1998, însă nu s-a prezentat niciodată la autoritatea competentă din Galați pentru a i se elibera certificatul internațional de conducător de ambarcațiune de agrement cu motor.

În privința pasivității manifestate în obținerea certificatului de capacitate, inculpatul sus-indicat a explicat că, după susținerea examenului din anul 1998 a renunțat la pescuit, așa încât nu mai avea nevoie să conducă ambarcațiuni cu motor pe apele interioare, ulterior s-a angajat ca marinar militar sau la alte activități în străinătate și ca atare nu l-a mai interesat eliberarea certificatului de conducător de ambarcațiune de agrement cu motor pe numele său și care să-i dea dreptul să conducă astfel de nave pe apele navigabile.

Inculpatul nominalizat nu a oferit nici o explicație în privința motivului pentru care nu a efectuat demersuri pentru obținerea certificatului de capacitate corespunzător după luna aprilie 2007 când a achiziționat ambarcațiunea de agrement "L.", astfel încât să intre în legalitate și să aibă dreptul de a naviga cu ambarcațiunea achiziționată, în condițiile în care, chiar dacă i s-ar fi eliberat certificatul de capacitate în anul 1998, acesta ar fi avut o valabilitate de maximum 5 ani și ar fi fost necesară susținerea unui nou examen pentru obținerea certificatului de capacitate prevăzut de Ordinul nr. 534/2007.

În acest sens, este de precizat că în art. 4 din Ordinul Ministerului Transporturilor nr. 417/2002 pentru aprobarea Regulamentului privind obținerea certificatelor internaționale de conducător de ambarcațiune de agrement (intrat în vigoare după susținerea examenului de către inculpat și înlocuit ulterior prin Ordinul nr. 534/2007) s-a stipulat expres în parag. 4.5. că: "perioada de valabilitate a unui certificat internațional de conducător de ambarcațiune de agrement este de 5 ani și se prelungește din 5 în 5 ani, la cererea titularului, cu condiția îndeplinirii prevederilor prezentului regulament", iar în parag. 4.6. se prevede că: "deținătorii certificatelor internaționale de conducător de ambarcațiune de agrement care nu și-au prelungit valabilitatea certificatelor internaționale de conducător de ambarcațiune de agrement în perioada menționată la pct. 4.5 trebuie să facă dovada competenței lor profesionale prin examen", iar în parag. 4.7. se stipulează că: "pentru a obține din oficiu un certificat internațional de conducător de ambarcațiune de agrement persoanele respective au obligația să prezinte la Inspectoratul Navigației Civile, o dată cu cererea de solicitare a certificatului internațional de conducător de ambarcațiune de agrement, un certificat medical care să ateste starea de sănătate, în special din punct de vedere al acuității vizuale și auditive".

Pe de altă parte, în cuprinsul art. 8 alin. (1) din același ordin s-a stipulat că: "(...) certificatele de capacitate pentru conducător de ambarcațiune cu motor pentru agrement fluvial și de ape interioare navigabile, eliberate înaintea intrării în vigoare a prezentului ordin, își păstrează valabilitatea până la data de 31 decembrie 2003, urmând ca până la această dată să fie preschimbate cu certificatele internaționale de conducător de ambarcațiune de agrement, al căror model este aprobat prin prezentul ordin", iar alin. (2) prevedea că "posesorii documentelor menționate la alin. (1) pot obține din oficiu certificatele corespunzătoare, cu condiția să facă dovada că îndeplinesc condițiile prevăzute în prezentul ordin".

În atare condiții, chiar dacă promovase examenul pentru verificarea competențelor profesionale în anul 1998, inculpatul avea obligația să dovedească periodic cel mai târziu o dată la cinci ani îndeplinirea și a altor condiții pentru obținerea certificatului de capacitate corespunzător sau prelungirea valabilității acestuia, așa încât să aibă dreptul de a conduce ambarcațiuni de agrement pe apele navigabile.

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală din data de 18 mai 2011, luând cunoștință de întregul material probator, inculpatul P.L.D. a reiterat regretele pentru conducerea ambarcațiunii de agrement cu motor neînregistrate și fără certificat de capacitate corespunzător, cu consecința morții victimei Ș.I.C. în acele împrejurări, însă în declarația dată în fața procurorului a precizat că nu se consideră culpabil de moartea victimei, deoarece aceasta ar fi guvernat manșa motorului în premomentul accidentului de navigație cu abordaj.

În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a susținut că, după procurarea și montarea motorului de 45 cai putere, nu a avut timpul și mijloacele financiare necesare efectuării formalităților de înregistrare.

De asemenea, inculpatul sus-menționat a declarat că, într-adevăr, cunoștea că, din moment ce a susținut examenul, certificatul de conducător era documentul legal care îi permitea să conducă ambarcațiunea.

În fața instanței de fond, inculpatul a mai declarat că, pentru a conduce o ambarcațiune, avea obligația de a cunoaște legislația în materie.

În cursul urmăririi penale, învinuitul A.M. a declarat că, fiind ultima cursă a bacului, a consumat o bere pe care i-o oferise un cunoscut în cinstea zilei sale de naștere recente, însă când a fost avertizat de marinari despre pericolul iminent de abordaj cu ambarcațiunea de agrement condusă de P.L.D., a redus viteza remorcherului, a pus motorul pe sensul de marș înapoi și a emis semnale fonice, acționând astfel potrivit bunelor practici marinărești și regulamentului de navigație pe Dunăre.

Din coroborarea tuturor elementelor de fapt, rezultă că, deși nu deținea certificat de conducător de ambarcațiune de agrement cu motor care să îi permită să navigheze cu barca sa pe apele navigabile, iar pe de altă parte nici nu avea ambarcațiunea înregistrată în evidențele căpităniei de port, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul P.L.D. și-a condus ambarcațiunea de agrement cu motor de 45 cai putere pe Dunăre, într-o zonă dificilă și cu trafic intens, acționând imprudent și fără vigilența specifică navigației, iar în acest concurs de împrejurări a provocat accidentul de navigație prin abordaj cu bacul de traversare a fluviului și urmat de căderea victimei Ș.I.C. în apă cu consecința morții acesteia prin înec.

Inculpatul a încălcat cu bună-știință normele legale privind conducerea ambarcațiunilor cu motor, știind că nu are acest drept, săvârșind astfel acțiunea ilicită cu intenție, iar față de rezultatul mai grav, respectiv moartea victimei în accidentul de navigație, se află în culpă, întrucât putea și trebuia să prevadă că neavând cunoștințele și priceperea necesare pentru guvernarea unei ambarcațiuni ca cea pe care o deținea, adică o barcă cu un motor prea mare, neechipată corespunzător și cu o viteză mai mare decât cea de siguranță, cu ignorarea măsurilor de prevedere și vigilență caracteristice bunelor practici marinărești și sub influența băuturilor alcoolice poate provoca un abordaj cu consecințe dintre cele mai grave, așa cum de altfel s-a și întâmplat.

Între acțiunea ilicită de conducere cu intenție a bărcii cu motor fără drept și producerea abordajului cu podul plutitor este o legătură indisolubilă, iar decesul victimei s-a produs tocmai din cauza atitudinii indolente a inculpatului.

Însuși legiuitorul a înțeles să incrimineze ca infracțiune praeterintenționată fapta persoanei care conduce o navă fără brevet sau certificat de capacitate corespunzător, iar acțiunea sa ilicită are ca urmare un accident de navigație și producerea morții uneia sau mai multor persoane. Lipsa de pregătire a inculpatului în conducerea navelor pe Dunăre este învederată de numeroasele încălcări ale Regulamentului de navigație pe Dunăre în sectorul românesc, aprobat prin Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 787/2007, respectiv art. 1.04 referitoare la măsurile generale de vigilență ("navele în marș trebuie să respecte în orice moment viteza de siguranță și practica profesională curentă pentru a evita în special: a) de a pune în pericol viața persoanelor, b) de a cauza prejudicii navelor, c) de a crea piedici pentru navigație"); art. 1.01 lit. z) referitoare la viteza de siguranță (viteză la care o navă poate naviga în deplină siguranță, să efectueze manevre și să se oprească în limitele de distanță impuse de circumstanțele și de condițiile date"); art. 1.08 referitoare la echiparea navelor (navele (...) trebuie să fie echipate astfel încât să asigure securitatea persoanelor care se găsesc la bord"); art. 1.09 referitoare la ținerea cârmei ("în timpul navigației cârma trebuie să fie ținută de cel puțin o persoană calificată", iar "pentru o bună conducere a navei persoana de la cârmă trebuie să fie în măsură de a auzi semnalele sonore și de a avea o vizibilitate suficient de liberă în toate direcțiile"); art. 6.02 referitoare la ambarcațiunile mici ("au obligația de a lăsa tuturor celorlalte nave, inclusiv navelor rapide, spațiul necesar pentru a-și urma drumul lor și pentru a manevra; ele nu pot pretinde ca acestea să se abată din calea lor").

Este evident că dacă inculpatul era vigilent, iar nu total neatent la navigație, nu era sub influența băuturilor alcoolice, avea ambarcațiunea dotată cu veste de salvare, mai ales că victima era într-o vădită stare de ebrietate, aceasta din urmă ar fi avut șanse mari să fie salvată de la înec, iar dacă ar fi fost așezată în siguranță pe o bancă fixă, iar nu pe o improvizație de pe fundul bărcii, putea să cadă în interiorul ambarcațiunii, așa cum s-a întâmplat cu ceilalți doi pasageri, iar nu peste bord în apă. Toate aceste considerente sunt de natură să conducă la concluzia că întreaga responsabilitate în producerea accidentului de navigație cu consecința producerii morții victimei cade în sarcina inculpatului P.L.D.

Astfel cum s-a reținut și de către procuror, învinuitul A.M., a efectuat manevrele necesare și conforme unei bune practici marinărești pentru a încerca să evite abordajul.

În drept, faptele inculpatului P.L.D., care la data de 27 aprilie 2009, în jurul orelor 19.00, a pus în navigație și a condus pe fluviul Dunărea nava tip ambarcațiune de agrement marca "L.", echipată cu motor marca J. de 45 cai putere, deși nu deținea certificat internațional de conducător de ambarcațiuni de agrement cu motor, iar ambarcațiunea sa nu era înregistrată în evidențele căpităniei portului, și din cauza nepriceperii în navigație, a necunoașterii bunelor practici marinărești, a stării de ebrietate în care se afla și a neatenției, dar și a vitezei excesive, în zona milei marine 37+500 barca sa cu motor a intrat în coliziune cu podul plutitor din componența bacului ce traversa regulat fluviul între suburbia Tudor Vladimirescu și municipiul Tulcea, cu consecința abordajului celor două nave și urmată de moartea victimei Ș.I.C., care a căzut în apă din barcă și s-a înecat, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducerea navei fără certificat de capacitate cu consecința unui accident de navigație urmat de moartea unei persoane și de punerea în navigație a unei nave neînregistrate, prev. de art. 2 alin. (1) rap. la art. 12 alin. (2) din Legea nr. 191/2003 și de art. 28 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 191/2003, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În dezbaterile asupra fondului cauzei, solicitând achitarea inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) rap. la art. 12 alin. (2) din Legea nr. 191/2003, apărătorul inculpatului a susținut că nu s-a demonstrat că victima a căzut din barcă în urma impactului, fiind posibil să fi căzut înainte, din cauza stării de ebrietate în care se afla, independent de manevrele efectuate de inculpat ori de impact.

Instanța de fond a înlăturat apărarea inculpatului din următoarele considerente:

Niciunul din martorii ocupanți ai bărcii nu a declarat că ar fi sesizat dispariția din barcă a victimei înainte de impact, și, având în vedere că martorii C.C. și B.A. erau așezați cu spatele față de direcția de deplasare a ambarcațiunii, ar fi putut observa o eventuală cădere a victimei în apă înainte de accident, aceasta aflându-se chiar în fața lor.

Având în vedere că, astfel cum rezultă chiar din declarațiile inculpatului, în premomentul producerii accidentului, acesta a "preluat" manșa chiar din mâinile victimei, este imposibil ca aceasta să fi căzut în apă înainte de manevra efectuată de inculpat în premomentul impactului.

Această apărare intră în contradicție chiar cu susținerea inculpatului din declarația dată în fața procurorului, în sensul că nu se consideră vinovat de decesul victimei, întrucât aceasta guverna manșa în momentul producerii accidentului.

Faptul că martorii de pe podul plutitor ar fi observat 3 persoane în barcă, poate fi explicat prin poziția pe care o aveau ocupanții bărcii. Învinuitul A.M. a precizat în cursul urmăririi penale că, nu poate preciza dacă în barcă mai era o persoană în plus față de cele trei pe care a putut să le observe clar, întrucât barca avea prova ridicată, iar toate persoanele se aflau poziționate de la mijlocul bărcii către pupă. Mai mult, astfel cum a rezultat din probele administrate, până să preia maneta de condus, inculpatul stătea aplecat întrucât aduna alimentele răsturnate în bancă.

Fiind îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că probele administrate în cauză au demonstrat dincolo de orice dubiu existența faptelor reținute în sarcina inculpatului P.L.D., elementele constitutive ale infracțiunilor indicate în actul de sesizare a instanței, precum și comiterea lor de către inculpatul trimis în judecată, instanța va pronunța condamnarea acestuia.

În cadrul criteriilor generale de individualizare a pedepselor, prevăzute de art. 72 C. pen., s-a ținut seama la stabilirea gradului de pericol social al faptelor săvârșite, de împrejurările, modul concret de comitere, instanța reținând că inculpatul a condus fără drept și imprudent ambarcațiunea neechipată corespunzător, într-o zonă intens circulată, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice în condițiile în care purta responsabilitatea pentru integritatea corporală și viața a trei persoane care se aflau în barcă, de urmarea grava produsă - decesul victimei Ș.I.C.

În cadrul acelorași criterii de individualizare a pedepsei, a fost avută în vedere persoana inculpatului, comportarea bună înainte de comiterea faptelor, inculpatul aflându-se la primul conflict cu legea penală, însă și conduita procesuală, instanța reținând faptul că inițial inculpatul a negat și comiterea faptei de punere în navigație a unei ambarcațiuni neînregistrate, și nici în finalul dezbaterilor asupra fondului cauzei acesta nu și-a asumat responsabilitatea pentru urmarea gravă produsă - decesul victimei, susținând că aceasta ar fi căzut în apă înainte de accident, din cauza stării de ebrietate în care se afla.

Comportamentul bun al inculpatului înainte de comiterea faptei a fost reținut de către instanța drept circumstanță atenuantă în favoarea acestuia, în temeiul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

În considerarea celor expuse, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, sub minimul special prevăzut de lege pentru fiecare faptă reținută în sarcina acestuia.

În conformitate cu art. 65 alin. (2) C. pen., pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) rap. la art. 12 alin. (2) din Legea nr. 191/2003 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) și lit. c) (dreptul de a conduce orice fel de ambarcațiune cu motor) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., instanța a contopit pedepsele principale ce vor fi stabilite pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului și va aplica acestuia pedeapsa închisorii cea mai grea alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) și lit. c C. pen.

În cadrul analizei asupra necesității interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) - c) C. pen., instanța a considerat că inculpatul este nedemn de a exercita anumite drepturi în raport de natura infracțiunilor comise, fiind neîndoielnic că acesta nu are valorile necesare pentru a reprezenta interesele generale ale cetățenilor în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcții implicând exercițiul autorității de stat.

Exercițiul unor asemenea prerogative presupune o moralitate nepătată, responsabilitatea față de propriile fapte și conformare la normele statului de drept, corelativ cu încrederea publicului în reprezentanții autorităților, caracteristici pe care inculpatul nu le dețin având în vedere infracțiunile comise.

În consecință, în temeiul art. 71 C. pen., instanța a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

Având în vedere gravitatea faptelor și conduita necorespunzătoare a inculpatului în raport cu consecințele acestora, instanța a considerat că doar pronunțarea unei hotărâri de condamnare nu este în măsură a constitui un avertisment pentru acesta, astfel încât scopul pedepsei aplicate va putea fi atins numai prin executarea efectivă în conformitate cu art. 57 C. pen.

Cu referire la acțiunea civilă a procesului penal de față - s-a reținut că partea vătămată Ș.V., mama victimei Ș.I.C., a formulat pretenții civile în cauză, atât în nume propriu, cât și ca reprezentant al fostei sale nurori, A., fosta Ș.A.N., solicitând despăgubiri în cuantum de 15.000 de RON reprezentând daune materiale legate de înmormântarea victimei și daune morale în cuantum de 5000 RON, atât în favoarea sa cât și în favoarea fostei soții a victimei, respectiv obligarea inculpatului la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 300 de RON în favoarea fiicei minore a victimei, Ș.M.I. până la majoratul acesteia.

Concomitent Ș.T., tatăl victimei decedate, a solicitat obligarea inculpatului la plata daunelor morale în suma de 5000 RON, precizând că, împreună cu soția sa a înțeles să solicite obligarea inculpatului la plata daunelor materiale, iar numitul Ș.V., fratele victimei a formulat pretenții civile în cuantum de 5000 RON - daune morale.

Inculpatul P.L.D. a achiesat la plata pretențiilor civile solicitate în favoarea fiicei minore a victimei, respective la plata prestației lunare în cuantum de 300 RON.

Față de această împrejurare, văzând și dispozițiile art. 16

1

alin. (3) C. proc. pen., instanța a dispus obligarea inculpatului P.L.D. către partea civilă A. (fostă Ș.) A.N., în favoarea minorei Ș.M.I., la plata prestației periodice lunare în cuantum de 300 RON, cu începere de la 28 aprilie 2009 până la împlinirea vârstei de 18 ani ori până la terminarea studiilor, însă cel mai târziu până la împlinirea vârstei de 25 de ani.

Apreciind că minora Ș.M.I. a suferit o traumă psihică prin pierderea tatălui, instanța, din oficiu, a dispus obligarea inculpatului, în favoarea acesteia la plata daunelor morale în cuantum de 5000 RON.

Ținând seama de relația apropiată de rudenie dintre victimă și părțile civile Ș.V., Ș.T. și Ș.V., durerea încercată de acestea ca urmare a decesului victimei, instanța a admis cererea părților civile privind obligarea inculpatului la plata daunelor morale, apreciind că suma de 5000 RON, solicitată de către fiecare parte reprezintă o reparație echitabilă pentru suferința pricinuită de dispariția fiului, respective fratelui.

Întrucât părțile civile Ș.V. și Ș.T. au dovedit cu înscrisuri (declarația numitului Ș.V. și chitanța din 23 septembrie 2011) că au cheltuit pentru înmormântarea fiului lor suma de 3650 RON, instanța a dispus obligarea inculpatului către părțile civile la plata acestei sume.

Nefiind dovedită întinderea pagubei până la concurența sumei totale de 15.000 RON solicitată de către părțile civile Ș.V. și Ș.T. cu titlu de despăgubiri civile - daune materiale, instanța a respins, ca nefondate, celelalte pretenții civile solicitate de către acestea.

Având în vedere că la momentul decesului victimei exista o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care se pronunțase divorțul victimei de soția sa - partea civilă A. (fostă Ș.) A.N., iar în cuprinsul hotărârii se menționează că relațiile dintre aceștia erau grav și iremediabil vătămate, că nu mai există afecțiune și sentimente reciproce, solicitarea părții civile A. (fostă Ș.) A.N., de obligare a inculpatului la plata daunelor morale în favoarea sa apare ca nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.

II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul P.L.D. prin care critică soluția primei instanțe, în principal sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei atât sub aspectul soluționării acțiunii penale cât și acțiunii civile, iar în subsidiar, greșita individualizare a pedepsei atât în cea ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare a acesteia.

Astfel, inculpatul nominalizat a solicitat, în principal schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 2 rap. la art. 12 alin. (2) din Legea nr. 191/2003 și art. 28 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 191/2003, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în două infracțiuni prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 191/2003 și art. 28 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 191/2003 ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În raport de noua încadrare juridică la stabilirea pedepsei și a modalității de executare s-a solicitat a se avea în vedere împrejurările ce caracterizează în mod pozitiv persoana inculpatului, prin reținerea de circumstanțe atenuante, care să aibă ca efect aplicarea unei pedepsei sub limita minimă a textului incriminator, iar pedeapsa ce se va aplica să fie suspendată condiționat în condițiile art. 81 C. pen.

Față de această solicitare s-a impus și respingerea acțiunii civile ca nefondată.

S-a solicitat ca, în situația în care se va trece peste acest motiv de apel să se examineze modalitatea de individualizare a pedepsei și, prin reținerea de circumstanțe atenuante, față de încadrarea juridică reținută prin sentința de condamnare să fie redusă pedeapsa de așa natură încât inculpatul să poată beneficia de suspendarea pedepsei sub supraveghere în condițiile art. 86

1

C. pen.

Apelantul a susținut că din probele administrate în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești nu s-a stabilit cu certitudine vinovăția inculpatului, în sensul că martorii audiați B.A. și C.C. care erau așezați cu spatele față de direcția de deplasare a ambarcațiunii nu au observat momentul căderii victimei în apă; de asemenea martorul B.A. cu ocazia audierii în instanță nu a putut aprecia cât timp victima a avut în mână maneta de condus, întrucât era cu ochii după alimentele căzute pe jos; de asemenea martorul C.C. a declarat în mod constant că nu a văzut când victima Ș.I.C. a căzut în Dunăre.

Din declarațiile martorilor, s-a susținut de către inculpatul apelant, nu rezultă împrejurarea că, în momentul când a avut loc coliziunea, ambarcațiunea ar fi fost condusă de către inculpat, astfel că în sarcina acestuia nu poate fi reținută infracțiunea prev. de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 191/2003.

Întrucât inculpatul apelant este la primul conflict cu legea, penală, este căsătorit, are doi copii minori s-a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante care să aibă ca efect aplicarea unei pedepse sub limita minimă a textului incriminator.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate în raport de cele două motive principale de apel Curtea de Apel Constanța a constatat că acestea sunt nefondate.

Inculpatul apelant P.L.D. a fost trimis în judecată pentru comiterea a două infracțiuni, respectiv art. 2 alin. (1) rap. la art. 12 alin. (2) din Legea nr. 191/2003, constând în aceea că a condus o navă fără certificat de capacitate corespunzător cu consecința unui accident de navigație urmat de moartea unei persoane și art. 28 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 191/2003, respectiv punerea în navigație a unei nave neînregistrate.

Din probele administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, s-a reținut că la dosar urmărire penală se află declarația inculpatului apelant P.L.D. dată în prezența avocatului ales care a relatat următoarele:

"În anul 1998, am reușit la examenul pentru obținerea certificatului de capacitate, însă nu m-am mai prezentat la Căpitănie pentru a fi eliberat certificatul respectiv; barca L. am cumpărat-o în aprilie 2007 ce avea montat inițial un motor de 15 cai putere, însă cu două zile înainte de accident am montat un nou motor de 45 cai putere, dar nu am apucat să fac înmatricularea; în ziua de 27 aprilie 2009 am mers împreună cu victima Ș.I.C., care-mi este văr mai de departe și cu martorii C.C., B.A. și Ș.N. din Tulcea în suburbia Tudor Vladimirescu pentru a merge la cimitir, întrucât era sărbătoarea Paștelui Morților.

Toți am consumat 3 - 4 pahare de vin roșu iar în jurul orelor 17.00 am urcat în ambarcațiune, traversând Dunărea, însă pe martorul Ș.N. l-am debarcat; eu conduceam ambarcațiunea și la un moment dat, din cauza valurilor s-au vărsat sacoșele cu alimente, motiv pentru care am ținut manșa motorului cu mâna stângă iar cu mâna dreaptă m-am aplecat în barcă pentru a așeza alimentele în sacoșă; în acest moment, victima S.I.C. care stătea pe o ladă de plastic, lângă mine, m-a rugat să-l las pe el să acționeze la manșa motorului; am luat și mâna stângă de pe manșă, astfel că numai victima conducea ambarcațiunea și după circa 1 - 2 minute când am ridicat capul din barcă am văzut dintr-o dată în față bacul; am văzut bacul la nici 5 metri față de noi, atunci din instinct am apucat manșa, am redus viteza motorului, am tras spre mine manșa cu mana stângă, așa încât să virez spre stânga și să evit coliziunea frontală cu bacul; cu toate acestea am intrat în coliziune cu bacul și am fost împins spre larg; când am văzut că barca i-a apa la prova, am accelerat sa ridic partea din fața a bărcii, moment în care m-am uitat în jurul meu să verific pasagerii, dar am constatat lipsa victimei Ș.I.C.; am strigat după el, am învârtit barca de câteva ori lângă bac, însă victima dispăruse; întrucât exista riscul de a ne scufunda, am dus barca la malul drept unde a acostat și bacul; din cauza faptului că eram speriat am spus celor prezenți că în barcă eram numai trei inși."

Audiat în fața primei instanțe, în ședința publică din 11 octombrie 2010, inculpatul și-a menținut declarațiile din cursul urmăririi penale în sensul că recunoaște împrejurarea că i-a încredințat manșa victimei, întrucât știa că aceasta are cunoștințe de navigație.

De asemenea, inculpatul apelant a recunoscut împrejurarea că nu-și explică apariția neașteptată a podului plutitor, cât timp viteza lor de deplasare era de 10 - 15 km/h, iar din poziția în care se afla nu putea să observe ce s-a întâmplat cu victima.

Din declarația martorului A.M., aflată la dosar urmărire penală, s-a reținut că: "La data producerii evenimentului mă aflam la prova podului plutitor iar la o distanță de 150 metri, mașinile care se aflau pe bac, au început să claxoneze și atunci am observat că o barcă se apropia cu viteză de noi; comandantul a dat înapoi, însă impactul s-a produs cu toate avertismentele sonore care au fost; martorul nu cunoaște și nici nu a putut constata direct ce s-a întâmplat cu victima".

Din declarația martorului B.A., aflată la dosar urmărire penală și dosar fond, rezultă că: "acesta împreună cu martorul C.C. se aflau pe mijlocul bărcii cu fața către inculpat; la un moment dat, inculpatul i-a lăsat victimei maneta de condus și asta pentru că, din cauza valurilor alimentele din sacoșe s-au împrăștiat prin barcă. Cu privire la victimă, martorul declarată că aceasta era așezată în stânga bărcii pe o lădiță goală ce nu era prinsă de barcă; martorul nu a constatat momentul direct al impactului, pentru că era atent mai mult spre alimentele împrăștiate în barcă, însă ceea ce a constatat a fost împrejurarea că înainte de impact, barca a făcut un viraj stânga fără a putea nominaliza persoana care a făcut acest lucru.

Din declarația martorului C.C., aflată la dosar urmărire penală și dosar fond rezultă că: "de Paștele Morților împreună cu inculpatul, cu victima Ș.I.C. și cu martorii Ș.N., B.A. s-au deplasat cu o barcă condusă de către inculpat la cimitir; după terminarea slujbelor, toți au consumat băuturi alcoolice și, la întoarcere, barca a fost condusă tot de inculpatul P.L.D., însă, primul care a coborât a fost martorul Ș.N.; deplasarea avea loc spre mila 35, iar martorul împreună cu B.A. s-au așezat pe bancheta din mijloc, inculpatul în spate, iar victima lângă el, pe o lădiță, în partea stângă. Martorul declară că, deși se afla sub influenta băuturilor alcoolice l-a observat pe inculpat adunând ceva de pe jos până la producerea impactului; în acel moment nu l-a mai văzut pe Ș.I.C., însă a văzut doar podul plutitor cât și împrejurarea că inculpatul a efectuat virajul spre stânga trăgând de maneta; în urma impactului martorul și-a pierdut cunoștința și nu mai știe ce s-a întâmplat.

Din declarația martorului Ș.N., aflată la dosar urmărire penală și dosar fond, s-a reținut că: "împreună cu inculpatul și martorii mai sus nominalizați de Paștele Morților au hotărât să meargă în suburbia Tudor Vladimirescu. Toți au consumat băuturi alcoolice, inclusiv inculpatul, iar la întoarcere s-a așezat lângă provă, martorul B.A. ceva mai în față de mine, iar inculpatul și victima s-au așezat în spate pe o banchetă, respectiv în partea dreaptă inculpatul, iar în partea stângă victima, pe o lădiță. Martorul a coborât de pe navă înainte de producerea incidentului.

Din declarațiile martorului R.G.M., aflată la dosar urmărire penală și dosar fond, rezultă că: "acesta îndeplinea funcția de casier pe bac și la un moment dat a observat că se deplasează cu o viteză destul de mare în direcția lor o ambarcațiune de tip L.; am anunțat căpitanul și s-au dat semnale fonice pentru a preveni un impact frontal, iar căpitanul a reușit să încline prova către amonte, după care motorul s-a oprit iar impactul nu s-a produs frontal ci lateral; în momentul acostării la mal, a aflat că se făceau unele verificări asupra dispariției unei persoane, în sensul că aceasta era căutată printre cei aflați pe bac.

Din declarația martorului R.M.V., aflată la dosar urmărire penală și dosar fond s-a reținut că: "la momentul producerii evenimentului se afla la bordul podului plutitor, fiind marinar; din poziția în care se afla, martorul a constatat că, o barcă se îndrepta cu viteză spre ei; ca urmare a semnalelor acustice date de bac și virajul făcut în ultimul moment de cel care pilota barca s-a evitat un impact frontal, însă barca s-a lovit în partea laterală; la un moment dat s-a observat că cei din barcă căputau ceva și întrebându-i ce s-a întâmplat a aflat că "o persoană aflată în barcă a dispărut".

Din analiza tuturor elementelor de fapt, s-a reținut cu certitudine că inculpatul P.L.D. nu deținea certificat de conducător de ambarcațiune d