ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 118/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 118/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

în baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 298 din 26 iulie 2013, pronunțată în Dosarul penal nr. 5579/118/2013,

Tribunalul Constanța a condamnat, în baza art. 174 rap. la art. 175 alin. (1)

lit. a), d) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

pe inculpatul D.G., la pedeapsa închisorii de 16 ani și 8 luni.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pe o

perioadă de 9 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 319 teza

a IV-a C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a

condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art. 182

alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a

condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 6 ani și 8 luni.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele

stabilite și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea - 16 ani și 8 luni

închisoare - la care s-a adăugat sporul de 5 ani, urmând ca inculpatul D.G. să

execute pedeapsa închisorii de 21 ani și 8 luni alături de pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de 64 alin. (1) lit. a) teza a

doua și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 9 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 71 alin.

(1) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsa închisorii aplicate inculpatului, perioada reținerii

și arestării preventive, cu începere de la 14 martie 2013 la zi.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive dispusă față de

inculpatul D.G. prin Încheierea nr. 32 din data de 15 martie 2013 pronunțată de

Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 2959/118/2013.

În baza art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen., a fost confiscat cuțitul depus la Camera de Corpuri

Delicte a Tribunalului Constanța (Ord. 162/2013 în Registrul de Corpuri Delicte

- plicul nr. 1).

În baza art. 357

alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat, la

rămânerea definitivă a prezentei sentințe, a obiectelor depuse la Camera de

Corpuri Delicte a Tribunalului Constanța (Ord. 162/2013 în Registrul de Corpuri

Delicte - plicurile 2, 3, 4, 5).

A fost admisă

acțiunea civilă formulată de către partea vătămată H.C.

În baza art. 14, art.

346 C. proc. pen., art. 1349 alin. (2), art. 1357 C. civ., a fost obligat

inculpatul D.G. către partea vătămată H.C. la plata echivalentului în RON (la

data plății efective) a sumei de 10.000 euro, cu titlu de despăgubiri civile -

daune morale.

S-a luat act că

partea vătămată C.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Pe baza probelor

administrate în cursul urmăririi penale și însușite de către inculpat, instanța

a stabilit următoarea situație de fapt:

Pe fondul consumului

de băuturi alcoolice, combinate cu medicamentele psihoactive, în cadrul unei

relații conjugale permanent conflictuale cu victima, fiind gelos și surescitat

de atitudinea ei, inculpatul D.G. și-a agresat în două rânduri concubina, prima

dată în seara zilei de 09 ianuarie 2011, când a lovit-o cu pumnii, picioarele

și bâta de tip baseball și a înjunghiat-o cu cuțitul în zonele gâtului și

hemitoracelui stâng, cu provocarea de leziuni care i-au pus viața în primejdie

și a doua oară în ziua de 12 martie 2013, când a ucis-o prin înjunghiere cu

cuțitul în zona inimii și apoi a depesat și eviscerat cadavrul.

Faptele aceluiași

inculpat, care la data de 12 martie 2013, în aceeași locuință comună din C., cu

premeditare și profitând de somnul și neputința victimei de a se apăra, a

ucis-o pe H.M., pe care a înjunghiat-o de mai multe ori cu un cuțit în zona

toracică stângă, cu interesarea cordului și i-a provocat o hemoragie masivă,

apoi i-a depesat cadavrul, decapitând-o, amputându-i ambele mâini și

eviscerând-o, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de

"omor calificat" prev. de art. 174 - art. 175 lit. a), d) C. pen. și

"profanare de morminte" prev. de art. 319 teza a IV-a C. pen.

Împotriva hotărârii

instanței de fond, în termenul legal, inculpatul D.G. a declarat apel cu

privire la individualizarea pedepsei și acțiunea civilă, solicitând reducerea

cuantumului pedepsei aplicate raportat la vârsta sa.

Examinând hotărârea

prin prisma criticilor formulate de către inculpat și din oficiu în limitele

art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a constatat apelul nefondat

pentru următoarele considerente:

Conform art. 345 C.

proc. pen., instanța pronunță condamnarea când constată existența faptei, că

aceasta constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, dar potrivit

art. 52, art. 66 C. proc. pen., vinovăția inculpatului trebuie stabilită

dincolo de orice îndoială în cadrul unui proces echitabil, public și cu o

durată rezonabilă, cu respectarea exigențelor prevăzute art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 21

din Constituție.

Neformulându-se

critici cu privire la respectarea garanțiilor procesuale, a regulilor de

procedură aplicabile în fazele anterioare ale cauzei, verificând din oficiu în

limitele competențelor legale aceste aspecte, s-a constatat că inculpatul D.G.

a dispus de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării, a beneficiat de

asistență juridică calificată și a avut efectiv posibilitatea administrării pe

parcursul procesului, în ședințe publice, atât a probelor acuzării - martori,

înscrisuri, examinări medico-legale cât și a probelor apărării - audierea sa,

înscrisuri privind circumstanțele personale, la cererea sa aplicându-se

procedura simplificată prev. de art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

renunțând la cercetarea judecătorească și principiile ce stau la baza

procesului penal în fața instanței.

Sub aspectul acțiunii

penale (necriticată de către procuror sau apelant), pe baza probelor

administrate numai în cursul urmăririi penale având în vedere recunoașterea

vinovăției de către inculpat care a solicitat judecata conform art. 320

1

C. proc. pen. - procese-verbale de cercetare la fața locului, cu planșele foto

de la ambele fapte, procese-verbale privind verificarea diagnosticului de

internare a victimei în spital, procese-verbale de audiere și declarațiile

victimei pentru fapta din 09 ianuarie 2011, raportul de constatare

medico-legală nr. 5/AI/2011 din data de 21 aprilie 2011 al Serviciului Județean

de Medicină Legală Constanța, raportul de constatare medico-legală de necropsie

asupra victimei nr. 174/A3/2013 din data de 04 iunie 2013 al Serviciului

Județean de Medicină Legală Constanța, cu planșa foto, raportul de constatare

tehnico-științifică dactiloscopică, declarațiile martorilor N.I., D.S., D.P.,

D.T., M.M.A., M.I., L.L.I., L.T., O.G., S.D., N.E., declarațiile inculpatului,

instanța de apel a constatat situația de fapt reținută de prima instanță.

Referitor la

individualizarea pedepsei, potrivit criteriilor prev. de art. 72 C. pen.

printre care și pericolul social concret în cauză al faptelor dat de

manifestarea violentă a inculpatului, lovirea repetată a victimei, cu cuțitul,

producându-i leziuni în zone vitale cu un corp apt să producă moartea, inițial

punându-i viața în primejdie chiar dacă numărul de zile de îngrijiri medicale

nu este ridicat, ca în cele din urmă să o ucidă, de atitudinea inculpatului

ulterior comiterii faptei, mutilarea cadavrului, lipsa oricărei compasiuni,

pedepsele de 2 ani închisoare, 6 ani 8 luni închisoare, respectiv 16 ani 8 luni

închisoare sunt de natură să asigure prevenția generală, reeducarea

inculpatului, să dea o minimă satisfacție opiniei publice profund marcată de

asemenea fapte violente, săvârșite cu o agresivitate deosebită și fără urmă de

regret.

Cum de la data

pronunțării condamnării, nu au apărut date care să atenueze periculozitatea

faptei sau inculpatului, împrejurări care să constituie circumstanțe atenuante

conform art. 74 C. pen., s-a reținut că nu se poate proceda la

reindividualizarea pedepselor în sensul reducerii cuantumului acestora stabilit

spre minimul prevăzut de textul incriminator urmare a aplicării art. 320

1

C. proc. pen. ca urmare a recunoașterii vinovăției.

Deși instanța de fond

nu a motivat sporirea pedepsei rezultante cu 5 ani, Curtea de apel a apreciat

că săvârșirea celor 2 fapte de vătămare corporală gravă și omor în concurs, cu

violență, ajungându-se la moartea victimei urmată de profanarea cadavrului

explică necesitatea aplicării sporului, nejustificându-se reducerea cuantumului

pedepsei pentru vreuna dintre infracțiuni.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul D.G., acesta fiind motivat în scris, în

termenul legal prevăzut de art. 385

10

C. proc. pen.

Prin recursul

declarat, inculpatul a invocat temeiul art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei aplicate spre minimul special

prevăzut de lege și înlăturarea sporului de 5 ani, ca urmare a reținerii

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., a circumstanței

provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., precum și a circumstanțelor

personale, respectiv boala psihică gravă de care suferă.

Analizând recursul

formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat de

inculpatul D.G. este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Codul de procedură

penală al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și

pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă, lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013.

Prin Legea nr. 2/2013

s-a realizat o limitare a efectului devolutiv al recursului, în sensul că unele

cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial

sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 al

art. 385 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea

cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat

prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar

la chestiuni de drept.

În cauză, motivul de

recurs invocat de apărare, subsumat cazului de casare reglementat de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., se circumscria unui caz de casare

care a fost modificat în mod expres de Legea nr. 2/2013.

Potrivit

dispozițiilor legale în vigoare, textul art. 385

9

C. proc. pen. are

următorul cuprins: "pct. 14 - s-au aplicat pedepse în alte limite decât

cele prevăzute de lege; pct. 17

2

- când hotărârea este contrară

legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii."

Raportat la

conținutul temeiului de casare invocat, instanța de recurs constată că, la

acest moment procesual, criticile recurentului inculpat nu mai pot face

obiectul examinării de către instanța de ultim control judiciar, judecata în

recurs limitându-se, așa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare, doar la

chestiuni de drept.

O reevaluare a

pedepsei aplicate inculpatului, ca urmare a reținerii circumstanțelor

atenuante, ar presupune o evaluare a situației de fapt și o reapreciere a

cauzei pe fondul acesteia, ceea ce ar fi imposibil, în condițiile în care

judecata a avut loc conform prevederilor art. 320

1

C. proc. pen.,

iar hotărârea recurată a fost pronunțată ulterior intrării în vigoare a Legii

nr. 2/2013.

Constatând că nu este

incident niciunul din cazurile de casare care pot fi luate în considerare din

oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.G. împotriva Deciziei penale nr. 98/P din 12

septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru

cauze penale cu minori și de familie.

Se va deduce din

cuantumul pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării

preventive de la 14 martie 2013 la 15 ianuarie 2014.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva Deciziei penale nr.

98/P din 12 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția

penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Deduce din cuantumul

pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la

14 martie 2013 la 15 ianuarie 2014.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 ianuarie 2014.

Procesat de GGC - GV