ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 118/2014

Asupra recursului de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 298 din 26 iulie 2013, pronunțată în Dosarul penal nr. 5579/118/2013, Tribunalul Constanța a condamnat, în baza art. 174 rap. la art. 175 alin. (1) lit. a), d) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., pe inculpatul D.G., la pedeapsa închisorii de 16 ani și 8 luni. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 9 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 319 teza a IV-a C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art. 182 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 6 ani și 8 luni. În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele stabilite și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea - 16 ani și 8 luni închisoare - la care s-a adăugat sporul de 5 ani, urmând ca inculpatul D.G. să execute pedeapsa închisorii de 21 ani și 8 luni alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 9 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa închisorii aplicate inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive, cu începere de la 14 martie 2013 la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul D.G. prin Încheierea nr. 32 din data de 15 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 2959/118/2013. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost confiscat cuțitul depus la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Constanța (Ord. 162/2013 în Registrul de Corpuri Delicte - plicul nr. 1). În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat, la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, a obiectelor depuse la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Constanța (Ord.

162/2013 în Registrul de Corpuri Delicte - plicurile 2, 3, 4, 5). A fost admisă acțiunea civilă formulată de către partea vătămată H.C. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 1349 alin. (2), art. 1357 C. civ., a fost obligat inculpatul D.G. către partea vătămată H.C. la plata echivalentului în RON (la data plății efective) a sumei de 10.000 euro, cu titlu de despăgubiri civile - daune morale. S-a luat act că partea vătămată C.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză. Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și însușite de către inculpat, instanța a stabilit următoarea situație de fapt: Pe fondul consumului de băuturi alcoolice, combinate cu medicamentele psihoactive, în cadrul unei relații conjugale permanent conflictuale cu victima, fiind gelos și surescitat de atitudinea ei, inculpatul D.G.

și-a agresat în două rânduri concubina, prima dată în seara zilei de 09 ianuarie 2011, când a lovit-o cu pumnii, picioarele și bâta de tip baseball și a înjunghiat-o cu cuțitul în zonele gâtului și hemitoracelui stâng, cu provocarea de leziuni care i-au pus viața în primejdie și a doua oară în ziua de 12 martie 2013, când a ucis-o prin înjunghiere cu cuțitul în zona inimii și apoi a depesat și eviscerat cadavrul. Faptele aceluiași inculpat, care la data de 12 martie 2013, în aceeași locuință comună din C., cu premeditare și profitând de somnul și neputința victimei de a se apăra, a ucis-o pe H.M., pe care a înjunghiat-o de mai multe ori cu un cuțit în zona toracică stângă, cu interesarea cordului și i-a provocat o hemoragie masivă, apoi i-a depesat cadavrul, decapitând-o, amputându-i ambele mâini și eviscerând-o, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de "omor calificat" prev. de art. 174 - art. 175 lit. a), d) C. pen.

și "profanare de morminte" prev. de art. 319 teza a IV-a C. pen. Împotriva hotărârii instanței de fond, în termenul legal, inculpatul D.G. a declarat apel cu privire la individualizarea pedepsei și acțiunea civilă, solicitând reducerea cuantumului pedepsei aplicate raportat la vârsta sa. Examinând hotărârea prin prisma criticilor formulate de către inculpat și din oficiu în limitele art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a constatat apelul nefondat pentru următoarele considerente: Conform art. 345 C. proc. pen., instanța pronunță condamnarea când constată existența faptei, că aceasta constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, dar potrivit art. 52, art. 66 C. proc.

pen., vinovăția inculpatului trebuie stabilită dincolo de orice îndoială în cadrul unui proces echitabil, public și cu o durată rezonabilă, cu respectarea exigențelor prevăzute art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 21 din Constituție. Neformulându-se critici cu privire la respectarea garanțiilor procesuale, a regulilor de procedură aplicabile în fazele anterioare ale cauzei, verificând din oficiu în limitele competențelor legale aceste aspecte, s-a constatat că inculpatul D.G.

a dispus de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării, a beneficiat de asistență juridică calificată și a avut efectiv posibilitatea administrării pe parcursul procesului, în ședințe publice, atât a probelor acuzării - martori, înscrisuri, examinări medico-legale cât și a probelor apărării - audierea sa, înscrisuri privind circumstanțele personale, la cererea sa aplicându-se procedura simplificată prev. de art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., renunțând la cercetarea judecătorească și principiile ce stau la baza procesului penal în fața instanței. Sub aspectul acțiunii penale (necriticată de către procuror sau apelant), pe baza probelor administrate numai în cursul urmăririi penale având în vedere recunoașterea vinovăției de către inculpat care a solicitat judecata conform art. 320 1 C. proc.

pen. - procese-verbale de cercetare la fața locului, cu planșele foto de la ambele fapte, procese-verbale privind verificarea diagnosticului de internare a victimei în spital, procese-verbale de audiere și declarațiile victimei pentru fapta din 09 ianuarie 2011, raportul de constatare medico-legală nr. 5/AI/2011 din data de 21 aprilie 2011 al Serviciului Județean de Medicină Legală Constanța, raportul de constatare medico-legală de necropsie asupra victimei nr. 174/A3/2013 din data de 04 iunie 2013 al Serviciului Județean de Medicină Legală Constanța, cu planșa foto, raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, declarațiile martorilor N.I., D.S., D.P., D.T., M.M.A., M.I., L.L.I., L.T., O.G., S.D., N.E., declarațiile inculpatului, instanța de apel a constatat situația de fapt reținută de prima instanță.

Referitor la individualizarea pedepsei, potrivit criteriilor prev. de art. 72 C. pen. printre care și pericolul social concret în cauză al faptelor dat de manifestarea violentă a inculpatului, lovirea repetată a victimei, cu cuțitul, producându-i leziuni în zone vitale cu un corp apt să producă moartea, inițial punându-i viața în primejdie chiar dacă numărul de zile de îngrijiri medicale nu este ridicat, ca în cele din urmă să o ucidă, de atitudinea inculpatului ulterior comiterii faptei, mutilarea cadavrului, lipsa oricărei compasiuni, pedepsele de 2 ani închisoare, 6 ani 8 luni închisoare, respectiv 16 ani 8 luni închisoare sunt de natură să asigure prevenția generală, reeducarea inculpatului, să dea o minimă satisfacție opiniei publice profund marcată de asemenea fapte violente, săvârșite cu o agresivitate deosebită și fără urmă de regret.

Cum de la data pronunțării condamnării, nu au apărut date care să atenueze periculozitatea faptei sau inculpatului, împrejurări care să constituie circumstanțe atenuante conform art. 74 C. pen., s-a reținut că nu se poate proceda la reindividualizarea pedepselor în sensul reducerii cuantumului acestora stabilit spre minimul prevăzut de textul incriminator urmare a aplicării art. 320 1 C. proc. pen. ca urmare a recunoașterii vinovăției. Deși instanța de fond nu a motivat sporirea pedepsei rezultante cu 5 ani, Curtea de apel a apreciat că săvârșirea celor 2 fapte de vătămare corporală gravă și omor în concurs, cu violență, ajungându-se la moartea victimei urmată de profanarea cadavrului explică necesitatea aplicării sporului, nejustificându-se reducerea cuantumului pedepsei pentru vreuna dintre infracțiuni.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul D.G., acesta fiind motivat în scris, în termenul legal prevăzut de art. 385 10 C. proc. pen. Prin recursul declarat, inculpatul a invocat temeiul art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei aplicate spre minimul special prevăzut de lege și înlăturarea sporului de 5 ani, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., a circumstanței provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., precum și a circumstanțelor personale, respectiv boala psihică gravă de care suferă. Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat de inculpatul D.G. este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Codul de procedură penală al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a efectului devolutiv al recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 al art. 385 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În cauză, motivul de recurs invocat de apărare, subsumat cazului de casare reglementat de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., se circumscria unui caz de casare care a fost modificat în mod expres de Legea nr. 2/2013. Potrivit dispozițiilor legale în vigoare, textul art. 385 9 C. proc. pen. are următorul cuprins: "pct. 14 - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; pct. 17 2 - când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii." Raportat la conținutul temeiului de casare invocat, instanța de recurs constată că, la acest moment procesual, criticile recurentului inculpat nu mai pot face obiectul examinării de către instanța de ultim control judiciar, judecata în recurs limitându-se, așa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare, doar la chestiuni de drept.

O reevaluare a pedepsei aplicate inculpatului, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante, ar presupune o evaluare a situației de fapt și o reapreciere a cauzei pe fondul acesteia, ceea ce ar fi imposibil, în condițiile în care judecata a avut loc conform prevederilor art. 320 1 C. proc. pen., iar hotărârea recurată a fost pronunțată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013. Constatând că nu este incident niciunul din cazurile de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva Deciziei penale nr. 98/P din 12 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Se va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 14 martie 2013 la 15 ianuarie 2014. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva Deciziei penale nr. 98/P din 12 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 14 martie 2013 la 15 ianuarie 2014. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2014. Procesat de GGC - GV