ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1752/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1752/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față:

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 359 din 4 octombrie

2013 pronunțată de Tribunalul Constanța, în baza art. 20 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu

aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a),

art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.M. la pedeapsa

închisorii de 4 ani și 6 luni.

A făcut aplicarea

art. 76 alin. (3) C. proc. pen. cu privire la pedeapsa complementară.

În baza art. 180

alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. pen., art. 74

alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) teza a doua C. pen.:

A condamnat pe

același inculpat la pedeapsa amenzii penale de 600 RON.

În baza art. 33 lit.

a), 34 alin. (1) lit. d) C. pen. a dispus ca inculpatul D.M. să execute

pedeapsa închisorii de 4 ani și 6 luni la care se adaugă pedeapsa amenzii de

600 RON.

În baza art. 71 alin.

(1) C. pen. a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen. a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului timpul reținerii și

arestării preventive cu începere de la 15 iulie 2013 la zi.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului

D.M.

În baza art. 7 din

Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de la inculpatul D.M. la eliberarea din

penitenciar, a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în

S.N.D.G.J.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen., a dispus confiscarea coasei folosite de inculpatul D.M. la

săvârșirea infracțiunilor, ridicată cu ocazia cercetării locului faptei și

depusă la Serviciul Criminalistic al I.P.J. Constanța, potrivit

procesului-verbal întocmit la data de 14 iulie 2013.

În baza art. 189 C.

proc. pen. a dispus avansarea sumei de 300 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, din fondurile M.J. către Baroul Constanța, în

favoarea av. B.C.T. - 300 RON.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul D.M. la plata sumei de 1600

RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul

nr. 1091/P/2013 emis la data de 6 august 2013 de către Parchetul de pe lângă

Tribunalul Constanța s-a dispus:

- trimiterea în

judecată a inculpatului D.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de

omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. și

art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și lovire sau alte violențe prev. de art.

180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

- neînceperea

urmăririi penale față de C.P. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte

violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.;

- disjungerea cauzei

și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă

Judecătoria Mangalia în vederea efectuării de cercetări față de autori

necunoscuți pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente prev. de

art. 180 alin. (2) C. pen.

Actul de trimitere în

judecată a inculpatului s-a fundamentat pe următoarele mijloace de probă:

- procesul-verbal de

cercetare la fața locului;

- fotografii

judiciare;

- foaia de observație

clinică generală emisă de Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța;

- procesele-verbale

de consemnare a concluziilor provizorii medico-legale;

- rapoartele de

constatare medico-legală;

- declarațiile părți

civile S.I.M. și B.V.;

- declarații martori

C.P., G.I., R.I., T.V., G.F., I.E.;

- declarațiile

inculpatului D.M.

Inculpatul s-a

prevalat de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., instanța admițând

cererea sa de judecare în baza procedurii simplificate prin încheierea de

ședință din data de 1 octombrie 2013.

Examinând actele și

lucrările dosarului de urmărire penală, instanța a reținut următoarea situație

de fapt:

La data de 14 iulie

2013, în jurul orelor 17, organele de poliție din cadrul Postului de Politie

Amzacea au fost sesizate cu privire la faptul că în satul General Scărișoreanu,

pe str. D. s-a produs o altercație.

Deplasându-se la fața

locului, lucrătorii de poliție au găsit în fața imobilului cu nr. X1, căzută la

sol, o persoană de sex feminin identificată ulterior ca fiind partea vătămată

S.I.M., aceasta prezentând o plagă înțepată în partea stângă spate a toracelui.

În același loc a fost

găsită și partea vătămată B.V., aceasta prezentând policele mâinii stângi

amputat, fiind secționat în mare parte inclusiv osul, fiind menținut doar de

piele.

La data de 14 iulie

2013, partea vătămată S.I.M. a venit în vizită la socrul său B.V., prilej cu

care, însoțită de unul dintre copiii săi minori, s-a deplasat la locuința

familiei D. pentru a discuta cu soția inculpatului în legătură cu un conflict

pe care aceasta din urmă îl avusese cu cuscra sa, aceasta fiind vecină cu

partea vătămată.

La locuința familiei

D. a luat naștere un conflict între soții D. și partea vătămată S.I.M., iar

când partea vătămată a ieșit din casa acestora, soții D. și G.F. - cumnatul

inculpatului - au urmărit-o aplicându-i mai multe lovituri cu palmele.

Întrucât partea

vătămată B.V. a auzit țipete de la locuința familiei D. și totodată că fiul

părții vătămate striga că mama sa este bătută, a ieșit și el din curte fără a

avea vreun obiect contondent în mână și s-a deplasat către locuința lui D.M.

Când partea vătămată

B.V. a ajuns în apropierea curții inculpatului, acesta a ridicat coasa cu care

se înarmase (soția acestuia fiind înarmată la rândul ei cu un băț, iar G.F. -

cumnatul inculpatului - cu o furcă) și a încercat să o lovească, B.V. s-a

ferit, iar coasa a lovit-o pe S.I.M. în partea stângă a spatelui.

În acel moment B.V. a

apucat coasa cu mâna stângă, iar D.M. a tras de aceasta, tăind degetul mare de

la mâna stângă a părții vătămate.

Din declarațiile

martorului C.P. a rezultat că, la data de 14 iulie 2013, a venit în vizită la

cuscra sa, O., ulterior sosind la aceeași locuință și o persoană de sex feminin

al cărei nume nu îl cunoaște, identificată ulterior ca fiind partea vătămată

S.I.M.

După ce a purtat o

discuție cu persoanele prezente, partea vătămată a mers la locuința lui D.M.

pentru a-i spune ceva soției acestuia, T.

C.P. a precizat că

partea vătămată nu avea nimic în mâini când a plecat spre locuința lui D.M.

Martorul a mai

declarat că, la un moment dat, a auzit venind din stradă un țipăt de femeie și

o altă voce aparținând unei femei care adresa cuvinte injurioase.

La scurt timp, B.V. a

ieșit și el din curte fără a avea vreun obiect contondent în mână și s-a

deplasat către locuința lui D.M.

Martorul a ieșit la

rândul său din curte pentru a vedea ce se întâmplă și a observat cum D.M.

împreună cu soția sa T. și o persoană identificată ulterior ca fiind G.F.,

fratele soției lui D.M. se aflau la o distanță de aproximativ 7 - 8 m de poarta

care asigură accesul în curtea locuinței lui D.M.

Martorul a menționat

că D.M. avea în mână o coasă, soția sa un băț cu lungimea de aproximativ 1 m,

în timp ce G.F. avea în mână o furcă.

În același loc în

care se aflau membrii familiei D. se afla și partea vătămată S.I.M., aceasta

certându-se cu D.M. și persoanele care îl însoțeau.

Când B.V. a ajuns și

el în acel loc, D.M. a ridicat coasa și a încercat să-l lovească, B.V. s-a

ferit, iar coasa a lovit-o pe S.I.M. în partea stângă a spatelui.

În acel moment B.V. a

apucat coasa cu mâna stângă, iar D.M. a tras de aceasta, tăind degetul mare de

la mâna stângă a părții vătămate.

Martorul a mai

declarat că după ce D.M. a lovit-o cu coasa pe S.I.M., G.F. a încercat să-l

lovească cu furca, însă C.P. s-a ferit și a apucat cu ambele mâini coada furcii

și a smuls-o din mână agresorului.

Ulterior, D.M. a

încercat din nou să-l lovească pe B.V. însă acesta din urmă a reușit să prindă

coada coasei și să o smulgă din mâna agresorului.

C.P. a declarat că,

în timpul cât partea vătămată B.V. trăgea de coasă pentru a o lua din mâna

agresorului, martorul în cauză l-a lovit pe D.M. cu coada furcii în zona

capului, întrucât îi era teamă să nu fie și el lovit.

A mai arătat martorul

că după ce D.M. și G.F. au fost deposedați de obiectele vulnerante care se

aflau asupra lor, a observat cum soția lui D.M., T., încerca să îi lovească cu

bățul pe care îl avea în mână.

La scurt timp, O.,

identificată ulterior ca fiind T.V., împreună cu concubina martorului, G.I. și

C.P. l-au luat pe B.V. de la locul unde se desfășurau incidentele, după care

s-au îndreptat către locuința acestuia din urmă.

În timp ce se

deplasau către locuința anterior menționată, martorul a observat-o pe partea

vătămată S.I.M. prăbușită în mijlocul străzii, aproape de poarta de acces în

curtea locuinței lui B.V.

Când martorul s-a

apropiat de aceasta, a observat că este plină de sânge și, încercând să

comunice cu partea vătămată, a constatat că aceasta este incoerentă în vorbire.

C.P. a menționat că,

după ce au ajuns în fața porții care asigură accesul în locuința lui B.V., T.V.

a luat coasa și furca și le-a dus în interiorul curții.

Martora R.I., fiind

audiată, a declarat că, la data de 14 iulie 2013, se afla în curtea locuinței

sale care se află vis-a-vis de locuința inculpatului D.M.

La un moment dat a

auzit venind dinspre locuința lui D.M. mai multe țipete de copil, despre care

ulterior a aflat că este nepotul lui B.V., acesta strigând "mami,

mami".

Martora a menționat

că a observat copilul ieșind din curtea locuinței lui D.M. de aproximativ 2 - 3

ori și de fiecare dată acesta plângea și striga la mama sa.

Ulterior, martora a

văzut cum din curtea inculpatului a ieșit S.I.M. și aproape imediat inculpatul

D.M. împreună cu soția sa, T. și o altă persoană despre care a aflat că este

fratele soției inculpatului.

Cei trei au urmărit-o

pe partea vătămată S.I.M., iar în momentul în care au ajuns-o, au trântit-o la

pământ, lovind-o cu palmele.

Între timp, martora a

observat că spre locul unde se afla partea vătămată S.I.M. se deplasau B.V.,

fiul său, T.V., zisă "O.", G.I. și soțul acesteia, N., identificat ca

fiind martorul C.P.

Când au ajuns în acel

loc, B.V., fiul său și martorul C.P. au început să se îmbrâncească cu membrii

familiei D., ulterior D.M. întorcându-se din curtea locuinței sale cu o coasă.

Potrivit declarației

martorei, inculpatul a încercat de mai multe ori să-i lovească cu coasa pe

membrii familiei B., ulterior inculpatul lovind-o pe partea vătămată S.I.M.,

întrucât aceasta se afla mai aproape.

Datorită faptului că

partea vătămată s-a întors pentru a se feri, coasa a lovit-o în partea stângă a

spatelui.

În continuarea

declarației, R.I. a relatat aceleași aspecte ca și martorul C.P.

Martorele G.I. și

T.V., fiind audiate, au relatat aceeași desfășurare a evenimentelor ca și

martorii C.P. și R.I.

Martora I.E., fiind

audiată, a declarat că la data de 14 iulie 2013 se afla la locuința sa, iar la

un moment dat a auzit dinspre casa inculpatului D.M. mai multe amenințări și

cuvinte injurioase.

Mergând să vadă ce se

întâmplă, martora a observat că în stradă se aflau D.M., acesta având coasa

ridicată deasupra capului, soția acestuia, D.T., fratele acesteia, B.V. și

soția acestuia, martorul C.P. împreună cu concubina acestuia, martora G.I.

Martora a declarat că

nu a observat pe cine a lovit inculpatul D.M. cu coasa, dar a văzut când a

încercat să o lovească pe partea vătămată B.V., însă acesta din urmă a prins

coada coasei cu mâna dreaptă și i-a smuls-o din mână.

În același timp, I.E.

a observat cum B.V. a lăsat jos mâna stângă cu un gest brusc, martora văzând că

de la aceeași mână a părții vătămate curge sânge.

I.E. a menționat că

după ce i-a fost luată coasa, inculpatul D.M. a fugit în curtea locuinței sale.

Martora a mai

declarat că membrii familiei B. și persoanele care îi însoțeau s-au deplasat

către locuința lor, la fața locului rămânând soția inculpatului, D.T. și fratele

acesteia.

Martorul G.F. a

declarat cu ocazia audierii sale că, la data de 14 iulie 2013, se afla la

domiciliul soților D. împreună cu sora sa, T., și soțul acesteia, inculpatul

D.M.

La un moment dat la

domiciliul acestora a venit o persoană de sex feminin despre care a aflat că se

numește M., aceasta fiind însoțită de fiul său în vârstă de 3 - 4 ani.

În timp ce M. discuta

cu sora sa, inculpatul i-a cerut acesteia să plece și, întrucât partea vătămată

a refuzat, soții D. au început să o agreseze, fiul părții vătămate fugind din

curte strigând "mami, mami", iar soții D. au lovit-o pe aceasta până

când a ieșit din curte.

Datorită faptului că

au observat că dinspre locuința familiei B. se îndreaptă un grup format din

trei bărbați și trei femei, soții D. au intrat în curte de unde inculpatul D.M.

a luat o coasă, sora sa T. un băț, iar martorul a luat o furcă și toți trei au

ieșit din nou în stradă.

Când membrii familiei

B. au ajuns în dreptul locuinței inculpatului, acesta a început să dea cu

coasa, inițial neavând intenția de a lovi.

A mai declarat

martorul că la un moment dat și el a încercat să lovească una dintre persoane

cu furca, însă nu a reușit, obiectul vulnerant fiindu-i smuls din mână de

persoana respectivă.

G.F. a menționat că

după ce i-a fost luată furca s-a retras în curtea locuinței familiei D. și nu a

observat când inculpatul a lovit-o pe partea vătămată S.I.M. cu coasa.

A mai declarat

martorul că la scurt timp în curtea locuinței au venit și membrii familiei D.,

aceștia nemaiavând asupra lor coasa și bățul cu care ieșiseră în stradă.

Părțile vătămate

S.I.M. și B.V., fiind audiate, au relatat aceeași desfășurare a evenimentelor

ca și martorii audiați în prezenta cauză. În plus, acestea au precizat că

niciuna dintre persoanele care îi însoțeau nu aveau obiecte vulnerante în

mâini.

Fiind audiat în

cursul urmăririi penale, inculpatul D.M. a prezentat a versiune diferită a

desfășurării evenimentelor, susținând că, după ce partea vătămată S.I.M. a

părăsit curtea locuinței sale s-a întors la scurt timp, fiind însoțită de 6 sau

7 persoane, toți având în mâini bâte și furci.

Inculpatul a mai

declarat că a ieșit din curtea sa împreună cu soția T. și fratele acesteia,

martorul G.F., inculpatul luând în mână o coasă, celelalte două persoane fiind

neînarmate.

În momentul în care a

ieșit din curte, persoanele care se aflau pe stradă s-au repezit asupra sa în

dorința de a-l lovi, motiv pentru care inculpatul la rândul său a lovit cu

coasa către ei, înjunghiind-o pe S.I.M. în zona spatelui.

Inculpatul a mai

declarat că după ce a tras coasa, partea vătămată B.V. a prins lama acesteia.

D.M. a menționat că

nu a tras coasa către el în momentul în care B.V. a apucat lama acesteia și nu

a observat când s-a tăiat la deget.

Susținerile

inculpatului nu concordă cu cele ale persoanelor din grupul părții vătămate, și

nici cu cele ale martorului G.F., în ce privește vinovăția asupra inițierii

conflictului, prezența persoanelor din grupul părții vătămate, de la început

lângă locuința inculpatului și nici înarmarea acestora cu obiecte

tăioase/contondente.

În consecință,

declarațiile inculpatului sunt înlăturate de către instanță, fiind infirmate

prin mijloacele de probă mai sus analizate, concluzie care a fost confirmată

chiar de către inculpat în faza de judecată, tocmai prin manifestarea sa de

voință în sensul de a se prevala de dispozițiile art. 320

1

C. proc.

pen., recunoscând în totalitate faptele reținute în sarcina sa, precum și

vinovăția, astfel cum au fost expuse în rechizitoriu.

Potrivit Raportului

de constatare medico-legală din data de 18 iulie 2013, partea vătămată S.I.M. a

prezentat o leziune ce a putut fi produsă prin lovire cu corp

tăietor-înțepător, posibil lamă de coasă, leziunea traumatică putând data de o

zi.

În ceea ce privește

direcția de aplicare a loviturii s-a apreciat că aceasta a fost dinspre

posterior spre anterior.

Leziunea traumatică a

necesitat pentru vindecare 12 - 14 zile de îngrijiri medicale de la data

producerii, leziunea punând viața părții vătămate în primejdie prin

hemopneumotorax cu șoc hipovolemic consecutiv ce a necesitat intervenție

medico-chirurgicală de urgență.

Conform Raportului de

constatare medico-legală din data de 18 iulie 2013, partea vătămată B.V. a

prezentat o leziune traumatică ce a putut fi produsă prin lovire cu corp

tăietor, posibil muchia tăioasă a unei coase, leziunea traumatică putând data

de o zi și a necesitat pentru vindecare 16 - 18 zile de îngrijiri medicale de

la data producerii, dacă nu survin complicații.

Referitor la direcția

de aplicare a loviturii, aceasta nu a putut fi precizată cu certitudine, însă

având în vedere localizarea și caracteristicile leziunii, s-a concluzionat că

aceasta a putut fi produsă în condițiile în care victima a strâns în mână lama

coasei aflată în mișcare și totodată că leziunea nu a pus în primejdie viața

victimei.

Partea vătămată B.V.

a necesitat reexaminare medico-legală după aproximativ 3 luni pentru aprecierea

unor eventuale urmări prevăzute de art. 182.

În drept, faptele

inculpatului D.M. care la data de 14 iulie 2013 în jurul orelor 18:00, în timp

ce se afla pe str. D., în dreptul imobilului cu nr. X1 din satul General

Scărișoreanu, com. Amzacea, județul Constanța, pe fondul unui conflict spontan,

a înjunghiat-o cu o coasă pe partea vătămată S.I.M., producându-i acesteia o

plagă înjunghiată în regiunea scapulară stânga, de 4 cm penetrantă, pleurotomie

stânga, hemopneumotorax stâng, leziune care i-a pus în primejdie viața și a

necesitat pentru vindecare 12 - 14 zile de îngrijiri medicale, după care a

lovit-o cu coasa pe partea vătămată B.V., producându-i acesteia o plagă tăiată

police stâng cu amputație treimea medie, falangă proximală stânga, leziune care

a necesitat pentru vindecare zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin

complicații, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă

de omor calificat prev. de art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 alin.

(1) C. pen. și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și lovire sau alte violențe

prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Fiind îndeplinite în

mod cumulativ condițiile prevăzute de art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în

sensul că probele administrate în cauză au demonstrat dincolo de orice dubiu

existența faptelor reținute în sarcina inculpatului, elementele constitutive

ale infracțiunilor indicate în actul de sesizare a instanței, precum și

comiterea acestora de către inculpatul trimis în judecată, instanța va pronunța

condamnarea acestuia.

În cadrul criteriilor

generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., s-a ținut

seama la stabilirea gradului de pericol social al faptei săvârșite, de

împrejurările, de modul concret de comitere, instanța reținând că inculpatul

și-a îndreptat acțiunea violentă împotriva unor persoane care nu aveau asupra

lor niciun obiect vulnerat și, la acel moment, nu exercitau nicio acțiune

agresivă la adresa sa de natură a-i pune în pericol viața sau integritatea

corporală, de circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, respectiv în loc

public și prin folosirea unui obiect vulnerant apt să producă rănirea gravă sau

chiar moartea victimelor, lovind-o pe partea vătămată S.I.M. într-o zonă în

care exista posibilitatea vătămării unor organe vitale, de comportamentul

inculpatului după comiterea faptei, acesta ducându-se în casă și culcându-se,

instanța a ținut însă seama și de faptul că inculpatul se afla sub influența

consumului de băuturi alcoolice, de urmările care s-ar fi putut produce vizând

suprimarea vieții, însă și de natura leziunilor produse în concret care nu au

necesitat o perioadă îndelungată de îngrijiri medicale pentru vindecare.

De asemenea, instanța

a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, reținând că are

vârsta de 45 ani, este căsătorit, are ca ocupație creșterea animalelor și nu

este cunoscut cu antecedente penale.

Deși inculpatul a

recunoscut încă de la început aplicarea loviturii cu coasa, inițial a dat

declarații diferite de ale celorlalte persoane implicate în conflict cu privire

la vinovăția asupra inițierii conflictului, prezența persoanelor din grupul

părții vătămate de la început lângă locuința inculpatului, înarmarea acestora

cu obiecte tăioase/contondente, ulterior și-a reconsiderat poziția procesuală,

recunoscând în totalitate faptele ce îi sunt imputate, aspect care conduce la

concluzia că pe parcursul desfășurării procesului penal inculpatul a

conștientizat consecințele acțiunilor sale.

În termen legal,

împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul D.M., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În concluziile

dezvoltate oral în fața instanței apelantul inculpat prin apărătorul desemnat

din oficiu, a arătat că motivul de apel vizează greșita individualizare a

pedepsei aplicate, față de modalitatea producerii faptelor, precum și de

circumstanțele personale ale inculpatului "infractor primar", care a

recunoscut faptele de care este acuzat.

La Curtea de Apel

Constanța cauza a fost înregistrată sub același număr.

Prin Decizia penală

nr. 146/P din 2 decembrie 2013, curtea de apel, în baza art. 379 alin. (1) pct.

1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul

inculpat D.M. - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva Sentinței

penale nr. 359 din 4 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar

nr. 7465/118/2013.

În baza art. 383

alin. (1

1

) C. proc. pen. în ref. la art. 350 C. proc. pen. și art.

160

b

alin. (3) C. proc. pen. a menținut starea de arest a

inculpatului D.M.

În baza art. 383

alin. (2) C. proc. pen., a dedus arestul preventiv, pentru inculpatul D.M. de

la 4 octombrie 2013 la zi.

Pentru a se pronunța

în acest sens, Curtea de reținut următoarele:

Procedând la

soluționarea cauzei, Tribunalul Constanța a stabilit în mod corect situația de

fapt, vinovăția inculpatului, dând faptelor comise de acesta încadrarea

juridică corespunzătoare probatoriului administrat, confirmând rechizitoriul.

Până la citirea

actului de sesizare a instanței, inculpatul a recunoscut în totalitate faptele

reținute în sarcina și a solicitat să fie judecat exclusiv, în baza probelor

administrate în cursul urmăririi penale conform procedurii simplificate prev.

de art. 320

1

C. proc. pen.

Sub aspectul stării

de fapt, Curtea a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut că la data

de 14 iulie 2013, în jurul orelor 18:00, în timp ce se afla pe str. D., în

dreptul imobilului cu nr. X1 din satul General Scărișoreanu, com. Amzacea,

județul Constanța, pe fondul unui conflict spontan, a înjunghiat-o cu o coasă

pe partea vătămată S.I.M., producându-i acesteia o plagă înjunghiată în

regiunea scapulară stânga, de 4 cm penetrantă, pleurotomie stânga,

hemopneumotorax stâng, leziune care i-a pus în primejdie viața și a necesitat

pentru vindecare 12 - 14 zile de îngrijiri medicale, după care a lovit-o cu

coasa pe partea vătămată B.V., producându-i acesteia o plagă tăiată police

stâng cu amputație treimea medie, falangă proximală stânga, leziune care a

necesitat pentru vindecare zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin

complicații.

În acest sens, s-au

avut în vedere următoarele mijloace de probă, recunoscute și însușite de

inculpat, respectiv:

- procesul-verbal de

cercetare la fața locului;

- fotografii

judiciare;

- foaia de observație

clinică generală emisă de Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța;

- procesele-verbale

de consemnare a concluziilor provizorii medico-legale;

- rapoartele de

constatare medico-legală;

- declarațiile părți

civile S.I.M. și B.V.;

- declarații martori

C.P., G.I., R.I., T.V., G.F., I.E.;

- declarațiile

inculpatului D.M.

Față de incidența în

cauză a dispozițiilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că faptele

care se impută inculpatului există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite

de acesta, întemeiat, prima instanță a pronunțat o hotărâre de condamnare a

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat

prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. și art. 175 alin.

(1) lit. i) C. pen. și lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C.

pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În ceea ce privește

individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpatului, instanța fondului a

avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen.

și anume, gradul de pericol social al faptei, îndreptată împotriva relațiilor

sociale care ocrotesc dreptul la viață al persoanei, rezultatul socialmente periculos

"moartea părții vătămate", care nu s-a produs, împrejurările concrete

în care au fost comise faptele, respectiv că, pe fondul unui conflict spontan,

a înjunghiat-o cu o coasă pe partea vătămată S.I.M., producându-i acesteia o

plagă înjunghiată în regiunea scapulară stânga, de 4 cm penetrantă, pleurotomie

stânga, hemopneumotorax stâng, leziune care i-a pus în primejdie viața și a

necesitat pentru vindecare 12 - 14 zile de îngrijiri medicale, după care a

lovit-o cu coasa pe partea vătămată B.V., producându-i acesteia o plagă tăiată

police stâng cu amputație treimea medie, falangă proximală stânga, leziune care

a necesitat pentru vindecare zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin

complicații.

De asemenea, prima

instanță a ținut seama și de circumstanțele personale ale inculpatului, fără

antecedență penală, recunoscând faptele deduse judecății și fiind beneficiarul

prevederilor art 320

1

alin. (7) C. proc. pen., potrivit cu care

limitele de pedeapsă au fost reduse cu 1/3.

În mod corect prima

instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de

art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. privind conduita bună a acestuia înainte de

comiterea faptelor, căreia i-a dat eficiență în condițiile art. 76 alin. (1)

lit. b) C. pen. pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat art. 76

alin. (1) lit. e) teza a II-a C. pen. pentru infracțiunea de lovire sau alte

violențe.

Curtea a reținut că

pedepsele aplicate inculpatului au fost judicios individualizate, fiind

conforme cu art. 72 C. pen., iar pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni

închisoare în regim privativ de libertate este, atât sub aspectul cuantumului,

cât și al modalității de executare, aptă să îndeplinească cerințele impuse de

art. 52 C. pen. privind scopul și finalitățile pedepsei, acelea de măsură reală

de constrângere, de reeducare a inculpatului, de prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni de către acesta.

În cauză nu se

justifică sporirea eficienței circumstanțelor atenuante reținute, întrucât

pedeapsa aplicată reflectă gradul concret de pericol social al faptelor comise.

Nu se justifică nici înlăturarea pedepsei de 600 RON amendă penală pentru

considerentele analizate mai sus.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.M.

Recurentul inculpat

D.M. nu a înțeles să depună în scris motivele de recurs, însă prin concluziile

dezvoltate oral în fața instanței a invocat, prin apărătorul desemnat din

oficiu, cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C.

proc. pen., solicitând reducerea pedepsei aplicate inculpatului de instanța de

fond, având în vedere că acesta este la prima abatere, că a recunoscut faptele

și le regretă.

De asemenea,

apărătorul desemnat din oficiu al recurentului inculpat a mai solicitat în

raport de dispozițiile prevăzute de C. pen., aplicarea legii penale mai

favorabile.

Examinând cauza în

temeiul art. 385

6

alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de

Casație și Justiție apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele

considerente:

În conformitate cu

dispozițiile art. 385

10

C. proc. pen. anterior, recursul trebuie să

fie motivat în scris, iar motivele de recurs se depun la instanța de recurs cu

cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată sub sancțiunea luării în

considerare numai a cazurilor de casare care potrivit art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu.

Față de împrejurarea

că, inculpatul D.M. a declarat recurs fără a depune motivele de recurs în

termenul prevăzut de lege, Înalta Curte va analiza calea de atac formulată de

inculpat numai prin perspectiva motivelor de casare ce se iau în considerare

din oficiu.

Abordarea juridică de

profunzime pentru inculpatul recurent face trimitere la împrejurarea că

instanța de recurs este învestită și în același timp obligată în a realiza o

analiză a speței și din perspectiva regulii constituționale a "aplicării

legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen.

În situația în care

după comiterea faptei de către inculpat intră în vigoare o altă lege care

incriminează aceeași faptă, dar modifică tratamentul sancționator, de principiu

legislațiile penale moderne, în cadrul cărora se înscrie și cea românească,

admit aplicarea legii care îi este mai favorabilă inculpatului.

Pentru infracțiunile

pentru care a fost trimis în judecată recurentul inculpat în analiza aplicării

dispozițiilor art. 5 C. pen., Înalta Curte se va raporta și va determina pe de

o parte dacă și cum anume sunt încadrate juridic acuzațiile și faptele

inculpatului în legea nouă și apoi va compara sancțiunile prevăzute de legile

speciale și Noul C. pen. pentru aceste infracțiuni și dacă se circumscriu unor

limite mai reduse în raport de reglementarea inițială.

Astfel, Înalta Curte

constată că în prezent acțiunea incriminatoare a infracțiunii prevăzute și

pedepsite de art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.,

art 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7)

C. pen. se regăsește și poate fi calificată în drept în conținutul art. 32

raportat la art. 188 Noul C. pen. cu aplicarea art. 375 raportat la art. 374

alin. (4) Noul C. proc. pen., iar a infracțiunii prevăzute de art. 180 alin.

(2) C. pen. cu aplicarea art 320

1

alin. (7) C. proc. pen. în

conținutul art. 193 Noul C. pen. cu aplicarea art 375 raportat la art. 374

alin. (4) Noul C. proc. pen.

Analiza acestui prim

criteriu relevă și reflectă că acțiunile incriminatoare circumscrise textelor

de lege precizate se regăsesc și în noile dispoziții legale sens în care se va

proceda la analiza celui de-al doilea criteriu de aplicare a legii penale mai

favorabile.

Al doilea criteriu de

analiză impune a se verifica sancțiunile prevăzute de Noul C. pen. pentru

aceste infracțiuni și dacă ele se circumscriu unor limite mai reduse în raport

de reglementarea inițială.

Din această

perspectivă, realizând o corespondență juridică pe marginea dispozițiilor art.

20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art 175 alin. (1)

lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. este

de constatat că, sub aspect sancționator legea nouă prevede limite de pedeapsă

mai reduse.

Cu privite la

infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte reține că sub aspect sancționator legea

nouă nu prevede limite de pedeapsă mai reduse.

Însă în situația aplicării

legii penale noi ca lege penală mai favorabilă, s-ar crea inculpatului o

situație mai grea, având în vedere că instanțele inferioare au reținut la

individualizarea pedepselor dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la

art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, ajungându-se în acest fel la o

pedeapsă orientată spre minimul special al pedepsei.

Astfel, Înalta Curte

apreciază că, o atenție aparte trebuie alocată instituției

"circumstanțelor atenuante", în speță fiind aplicate inculpatului

dispozițiile art 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior raportat la art. 76

alin. (1) lit. b) C. pen. anterior.

Într-o prezentare

formală a dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, respectiv

aspectele ce țin de "conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea

infracțiunii" se constată o lipsă a regăsirii lor în cadrul art. 75 Noul

C. pen.

Iar dacă se face

trimitere la cadrul normativ privind efectele circumstanțelor atenuante, lesne

se poate constata că prevederile art. 76 C. pen. anterior sunt mult favorabile

persoanelor condamnate atâta vreme cât fac trimitere la necesitatea

"coborârii sub minimul special legal", comparativ cu prevederile art.

76 Noul C. pen. care stipulează că "limitele speciale ale pedepsei

prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc cu o treime".

Chiar acceptând în

plan teoretic posibilitatea combinării unor dispoziții mai favorabile cuprinse

în legi diferite, atunci când acestea privesc instituții susceptibile de a fi

aplicate autonom, problematica este circumscrisă abordării unitare a

respectivei instituții juridice - reținerea circumstanțelor atenuante ce sunt

reglementate de un anumit act normativ se vor raporta la pedeapsa și efectele

circumstanțelor din aceeași lege penală - o regulă de bază în aplicarea legii

penale mai favorabile constituind-o interdicția creării pe cale judiciară a

unei lex tertia prin combinarea unor dispoziții mai favorabile din mai multe

legi.

Înalta Curte

amintește că, în materia căilor de atac exercitate de părți operează principiul

procesual prevăzut de art. 418 C. proc. pen., corespondent al art. 372 din

reglementarea anterioară, astfel instanța de control judiciar nu poate crea o

situație mai grea pentru cel ce a declarat o cale de atac.

Rațiunea acestui

principiu pornește de la dreptul părților de a supune hotărârea atacată unui

control jurisdicțional fără a i se crea titularului căii de atac o situație mai

grea, pentru că astfel s-ar putea determina abținerea părții de la exercitarea

drepturilor sale procesuale de teama asumării acestui risc.

În aceste condiții,

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță abilitată în a trata exclusiv

chestiunile de drept aduse în discuție, în lipsa constatării incidenței vreunui

caz de casare de la art 385

9

C. proc. pen., într-o analiză inclusiv

din oficiu, coroborat cu tratamentul juridic din perspectiva regulii

constituționale a "aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5

actual C. pen., constatată o deplină legalitate în formula sancționatorie

propusă de instanțele ierarhic inferioare în funcție de dispozițiile legii

penale vechi.

Față de toate aceste

aspecte, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul

D.M. împotriva Deciziei penale nr. 146/P din 2 decembrie 2014 a Curții de Apel

Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Va deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la

15 iulie 2013 la 23 mai 2014.

Va obliga recurentul

inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva Deciziei penale nr. 146/P din 2

decembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale

cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 15 iulie

2013 la 23 mai 2014.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi, 23 mai 2014.

Procesat

de GGC - AZ