ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1752/2014

Asupra recursului de față: În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 359 din 4 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța, în baza art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.M. la pedeapsa închisorii de 4 ani și 6 luni. A făcut aplicarea art. 76 alin. (3) C. proc. pen. cu privire la pedeapsa complementară. În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) teza a doua C. pen.: A condamnat pe același inculpat la pedeapsa amenzii penale de 600 RON.

În baza art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. d) C. pen. a dispus ca inculpatul D.M. să execute pedeapsa închisorii de 4 ani și 6 luni la care se adaugă pedeapsa amenzii de 600 RON. În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive cu începere de la 15 iulie 2013 la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului D.M. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de la inculpatul D.M. la eliberarea din penitenciar, a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea coasei folosite de inculpatul D.M. la săvârșirea infracțiunilor, ridicată cu ocazia cercetării locului faptei și depusă la Serviciul Criminalistic al I.P.J. Constanța, potrivit procesului-verbal întocmit la data de 14 iulie 2013. În baza art. 189 C. proc. pen. a dispus avansarea sumei de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, din fondurile M.J. către Baroul Constanța, în favoarea av. B.C.T. - 300 RON. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul D.M. la plata sumei de 1600 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin Rechizitoriul nr. 1091/P/2013 emis la data de 6 august 2013 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța s-a dispus: - trimiterea în judecată a inculpatului D.M.

pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; - neînceperea urmăririi penale față de C.P. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.; - disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia în vederea efectuării de cercetări față de autori necunoscuți pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Actul de trimitere în judecată a inculpatului s-a fundamentat pe următoarele mijloace de probă: - procesul-verbal de cercetare la fața locului; - fotografii judiciare; - foaia de observație clinică generală emisă de Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța; - procesele-verbale de consemnare a concluziilor provizorii medico-legale; - rapoartele de constatare medico-legală; - declarațiile părți civile S.I.M. și B.V.; - declarații martori C.P., G.I., R.I., T.V., G.F., I.E.; - declarațiile inculpatului D.M. Inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen., instanța admițând cererea sa de judecare în baza procedurii simplificate prin încheierea de ședință din data de 1 octombrie 2013. Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța a reținut următoarea situație de fapt: La data de 14 iulie 2013, în jurul orelor 17, organele de poliție din cadrul Postului de Politie Amzacea au fost sesizate cu privire la faptul că în satul General Scărișoreanu, pe str. D. s-a produs o altercație. Deplasându-se la fața locului, lucrătorii de poliție au găsit în fața imobilului cu nr. X1, căzută la sol, o persoană de sex feminin identificată ulterior ca fiind partea vătămată S.I.M., aceasta prezentând o plagă înțepată în partea stângă spate a toracelui.

În același loc a fost găsită și partea vătămată B.V., aceasta prezentând policele mâinii stângi amputat, fiind secționat în mare parte inclusiv osul, fiind menținut doar de piele. La data de 14 iulie 2013, partea vătămată S.I.M. a venit în vizită la socrul său B.V., prilej cu care, însoțită de unul dintre copiii săi minori, s-a deplasat la locuința familiei D. pentru a discuta cu soția inculpatului în legătură cu un conflict pe care aceasta din urmă îl avusese cu cuscra sa, aceasta fiind vecină cu partea vătămată. La locuința familiei D. a luat naștere un conflict între soții D. și partea vătămată S.I.M., iar când partea vătămată a ieșit din casa acestora, soții D. și G.F. - cumnatul inculpatului - au urmărit-o aplicându-i mai multe lovituri cu palmele.

Întrucât partea vătămată B.V. a auzit țipete de la locuința familiei D. și totodată că fiul părții vătămate striga că mama sa este bătută, a ieșit și el din curte fără a avea vreun obiect contondent în mână și s-a deplasat către locuința lui D.M. Când partea vătămată B.V. a ajuns în apropierea curții inculpatului, acesta a ridicat coasa cu care se înarmase (soția acestuia fiind înarmată la rândul ei cu un băț, iar G.F. - cumnatul inculpatului - cu o furcă) și a încercat să o lovească, B.V. s-a ferit, iar coasa a lovit-o pe S.I.M. în partea stângă a spatelui. În acel moment B.V. a apucat coasa cu mâna stângă, iar D.M. a tras de aceasta, tăind degetul mare de la mâna stângă a părții vătămate. Din declarațiile martorului C.P.

a rezultat că, la data de 14 iulie 2013, a venit în vizită la cuscra sa, O., ulterior sosind la aceeași locuință și o persoană de sex feminin al cărei nume nu îl cunoaște, identificată ulterior ca fiind partea vătămată S.I.M. După ce a purtat o discuție cu persoanele prezente, partea vătămată a mers la locuința lui D.M. pentru a-i spune ceva soției acestuia, T. C.P. a precizat că partea vătămată nu avea nimic în mâini când a plecat spre locuința lui D.M. Martorul a mai declarat că, la un moment dat, a auzit venind din stradă un țipăt de femeie și o altă voce aparținând unei femei care adresa cuvinte injurioase. La scurt timp, B.V. a ieșit și el din curte fără a avea vreun obiect contondent în mână și s-a deplasat către locuința lui D.M.

Martorul a ieșit la rândul său din curte pentru a vedea ce se întâmplă și a observat cum D.M. împreună cu soția sa T. și o persoană identificată ulterior ca fiind G.F., fratele soției lui D.M. se aflau la o distanță de aproximativ 7 - 8 m de poarta care asigură accesul în curtea locuinței lui D.M. Martorul a menționat că D.M. avea în mână o coasă, soția sa un băț cu lungimea de aproximativ 1 m, în timp ce G.F. avea în mână o furcă. În același loc în care se aflau membrii familiei D. se afla și partea vătămată S.I.M., aceasta certându-se cu D.M. și persoanele care îl însoțeau. Când B.V. a ajuns și el în acel loc, D.M. a ridicat coasa și a încercat să-l lovească, B.V. s-a ferit, iar coasa a lovit-o pe S.I.M.

în partea stângă a spatelui. În acel moment B.V. a apucat coasa cu mâna stângă, iar D.M. a tras de aceasta, tăind degetul mare de la mâna stângă a părții vătămate. Martorul a mai declarat că după ce D.M. a lovit-o cu coasa pe S.I.M., G.F. a încercat să-l lovească cu furca, însă C.P. s-a ferit și a apucat cu ambele mâini coada furcii și a smuls-o din mână agresorului. Ulterior, D.M. a încercat din nou să-l lovească pe B.V. însă acesta din urmă a reușit să prindă coada coasei și să o smulgă din mâna agresorului. C.P. a declarat că, în timpul cât partea vătămată B.V. trăgea de coasă pentru a o lua din mâna agresorului, martorul în cauză l-a lovit pe D.M. cu coada furcii în zona capului, întrucât îi era teamă să nu fie și el lovit.

A mai arătat martorul că după ce D.M. și G.F. au fost deposedați de obiectele vulnerante care se aflau asupra lor, a observat cum soția lui D.M., T., încerca să îi lovească cu bățul pe care îl avea în mână. La scurt timp, O., identificată ulterior ca fiind T.V., împreună cu concubina martorului, G.I. și C.P. l-au luat pe B.V. de la locul unde se desfășurau incidentele, după care s-au îndreptat către locuința acestuia din urmă. În timp ce se deplasau către locuința anterior menționată, martorul a observat-o pe partea vătămată S.I.M. prăbușită în mijlocul străzii, aproape de poarta de acces în curtea locuinței lui B.V. Când martorul s-a apropiat de aceasta, a observat că este plină de sânge și, încercând să comunice cu partea vătămată, a constatat că aceasta este incoerentă în vorbire.

C.P. a menționat că, după ce au ajuns în fața porții care asigură accesul în locuința lui B.V., T.V. a luat coasa și furca și le-a dus în interiorul curții. Martora R.I., fiind audiată, a declarat că, la data de 14 iulie 2013, se afla în curtea locuinței sale care se află vis-a-vis de locuința inculpatului D.M. La un moment dat a auzit venind dinspre locuința lui D.M. mai multe țipete de copil, despre care ulterior a aflat că este nepotul lui B.V., acesta strigând "mami, mami". Martora a menționat că a observat copilul ieșind din curtea locuinței lui D.M. de aproximativ 2 - 3 ori și de fiecare dată acesta plângea și striga la mama sa. Ulterior, martora a văzut cum din curtea inculpatului a ieșit S.I.M.

și aproape imediat inculpatul D.M. împreună cu soția sa, T. și o altă persoană despre care a aflat că este fratele soției inculpatului. Cei trei au urmărit-o pe partea vătămată S.I.M., iar în momentul în care au ajuns-o, au trântit-o la pământ, lovind-o cu palmele. Între timp, martora a observat că spre locul unde se afla partea vătămată S.I.M. se deplasau B.V., fiul său, T.V., zisă "O.", G.I. și soțul acesteia, N., identificat ca fiind martorul C.P. Când au ajuns în acel loc, B.V., fiul său și martorul C.P. au început să se îmbrâncească cu membrii familiei D., ulterior D.M. întorcându-se din curtea locuinței sale cu o coasă. Potrivit declarației martorei, inculpatul a încercat de mai multe ori să-i lovească cu coasa pe membrii familiei B., ulterior inculpatul lovind-o pe partea vătămată S.I.M., întrucât aceasta se afla mai aproape.

Datorită faptului că partea vătămată s-a întors pentru a se feri, coasa a lovit-o în partea stângă a spatelui. În continuarea declarației, R.I. a relatat aceleași aspecte ca și martorul C.P. Martorele G.I. și T.V., fiind audiate, au relatat aceeași desfășurare a evenimentelor ca și martorii C.P. și R.I. Martora I.E., fiind audiată, a declarat că la data de 14 iulie 2013 se afla la locuința sa, iar la un moment dat a auzit dinspre casa inculpatului D.M. mai multe amenințări și cuvinte injurioase. Mergând să vadă ce se întâmplă, martora a observat că în stradă se aflau D.M., acesta având coasa ridicată deasupra capului, soția acestuia, D.T., fratele acesteia, B.V. și soția acestuia, martorul C.P.

împreună cu concubina acestuia, martora G.I. Martora a declarat că nu a observat pe cine a lovit inculpatul D.M. cu coasa, dar a văzut când a încercat să o lovească pe partea vătămată B.V., însă acesta din urmă a prins coada coasei cu mâna dreaptă și i-a smuls-o din mână. În același timp, I.E. a observat cum B.V. a lăsat jos mâna stângă cu un gest brusc, martora văzând că de la aceeași mână a părții vătămate curge sânge. I.E. a menționat că după ce i-a fost luată coasa, inculpatul D.M. a fugit în curtea locuinței sale. Martora a mai declarat că membrii familiei B. și persoanele care îi însoțeau s-au deplasat către locuința lor, la fața locului rămânând soția inculpatului, D.T. și fratele acesteia.

Martorul G.F. a declarat cu ocazia audierii sale că, la data de 14 iulie 2013, se afla la domiciliul soților D. împreună cu sora sa, T., și soțul acesteia, inculpatul D.M. La un moment dat la domiciliul acestora a venit o persoană de sex feminin despre care a aflat că se numește M., aceasta fiind însoțită de fiul său în vârstă de 3 - 4 ani. În timp ce M. discuta cu sora sa, inculpatul i-a cerut acesteia să plece și, întrucât partea vătămată a refuzat, soții D. au început să o agreseze, fiul părții vătămate fugind din curte strigând "mami, mami", iar soții D. au lovit-o pe aceasta până când a ieșit din curte. Datorită faptului că au observat că dinspre locuința familiei B. se îndreaptă un grup format din trei bărbați și trei femei, soții D. au intrat în curte de unde inculpatul D.M.

a luat o coasă, sora sa T. un băț, iar martorul a luat o furcă și toți trei au ieșit din nou în stradă. Când membrii familiei B. au ajuns în dreptul locuinței inculpatului, acesta a început să dea cu coasa, inițial neavând intenția de a lovi. A mai declarat martorul că la un moment dat și el a încercat să lovească una dintre persoane cu furca, însă nu a reușit, obiectul vulnerant fiindu-i smuls din mână de persoana respectivă. G.F. a menționat că după ce i-a fost luată furca s-a retras în curtea locuinței familiei D. și nu a observat când inculpatul a lovit-o pe partea vătămată S.I.M. cu coasa. A mai declarat martorul că la scurt timp în curtea locuinței au venit și membrii familiei D., aceștia nemaiavând asupra lor coasa și bățul cu care ieșiseră în stradă.

Părțile vătămate S.I.M. și B.V., fiind audiate, au relatat aceeași desfășurare a evenimentelor ca și martorii audiați în prezenta cauză. În plus, acestea au precizat că niciuna dintre persoanele care îi însoțeau nu aveau obiecte vulnerante în mâini. Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul D.M. a prezentat a versiune diferită a desfășurării evenimentelor, susținând că, după ce partea vătămată S.I.M. a părăsit curtea locuinței sale s-a întors la scurt timp, fiind însoțită de 6 sau 7 persoane, toți având în mâini bâte și furci. Inculpatul a mai declarat că a ieșit din curtea sa împreună cu soția T. și fratele acesteia, martorul G.F., inculpatul luând în mână o coasă, celelalte două persoane fiind neînarmate.

În momentul în care a ieșit din curte, persoanele care se aflau pe stradă s-au repezit asupra sa în dorința de a-l lovi, motiv pentru care inculpatul la rândul său a lovit cu coasa către ei, înjunghiind-o pe S.I.M. în zona spatelui. Inculpatul a mai declarat că după ce a tras coasa, partea vătămată B.V. a prins lama acesteia. D.M. a menționat că nu a tras coasa către el în momentul în care B.V. a apucat lama acesteia și nu a observat când s-a tăiat la deget. Susținerile inculpatului nu concordă cu cele ale persoanelor din grupul părții vătămate, și nici cu cele ale martorului G.F., în ce privește vinovăția asupra inițierii conflictului, prezența persoanelor din grupul părții vătămate, de la început lângă locuința inculpatului și nici înarmarea acestora cu obiecte tăioase/contondente.

În consecință, declarațiile inculpatului sunt înlăturate de către instanță, fiind infirmate prin mijloacele de probă mai sus analizate, concluzie care a fost confirmată chiar de către inculpat în faza de judecată, tocmai prin manifestarea sa de voință în sensul de a se prevala de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., recunoscând în totalitate faptele reținute în sarcina sa, precum și vinovăția, astfel cum au fost expuse în rechizitoriu. Potrivit Raportului de constatare medico-legală din data de 18 iulie 2013, partea vătămată S.I.M. a prezentat o leziune ce a putut fi produsă prin lovire cu corp tăietor-înțepător, posibil lamă de coasă, leziunea traumatică putând data de o zi. În ceea ce privește direcția de aplicare a loviturii s-a apreciat că aceasta a fost dinspre posterior spre anterior.

Leziunea traumatică a necesitat pentru vindecare 12 - 14 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, leziunea punând viața părții vătămate în primejdie prin hemopneumotorax cu șoc hipovolemic consecutiv ce a necesitat intervenție medico-chirurgicală de urgență. Conform Raportului de constatare medico-legală din data de 18 iulie 2013, partea vătămată B.V. a prezentat o leziune traumatică ce a putut fi produsă prin lovire cu corp tăietor, posibil muchia tăioasă a unei coase, leziunea traumatică putând data de o zi și a necesitat pentru vindecare 16 - 18 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, dacă nu survin complicații.

Referitor la direcția de aplicare a loviturii, aceasta nu a putut fi precizată cu certitudine, însă având în vedere localizarea și caracteristicile leziunii, s-a concluzionat că aceasta a putut fi produsă în condițiile în care victima a strâns în mână lama coasei aflată în mișcare și totodată că leziunea nu a pus în primejdie viața victimei. Partea vătămată B.V. a necesitat reexaminare medico-legală după aproximativ 3 luni pentru aprecierea unor eventuale urmări prevăzute de art. 182. În drept, faptele inculpatului D.M. care la data de 14 iulie 2013 în jurul orelor 18:00, în timp ce se afla pe str. D., în dreptul imobilului cu nr. X1 din satul General Scărișoreanu, com.

Amzacea, județul Constanța, pe fondul unui conflict spontan, a înjunghiat-o cu o coasă pe partea vătămată S.I.M., producându-i acesteia o plagă înjunghiată în regiunea scapulară stânga, de 4 cm penetrantă, pleurotomie stânga, hemopneumotorax stâng, leziune care i-a pus în primejdie viața și a necesitat pentru vindecare 12 - 14 zile de îngrijiri medicale, după care a lovit-o cu coasa pe partea vătămată B.V., producându-i acesteia o plagă tăiată police stâng cu amputație treimea medie, falangă proximală stânga, leziune care a necesitat pentru vindecare zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. Fiind îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că probele administrate în cauză au demonstrat dincolo de orice dubiu existența faptelor reținute în sarcina inculpatului, elementele constitutive ale infracțiunilor indicate în actul de sesizare a instanței, precum și comiterea acestora de către inculpatul trimis în judecată, instanța va pronunța condamnarea acestuia.

În cadrul criteriilor generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., s-a ținut seama la stabilirea gradului de pericol social al faptei săvârșite, de împrejurările, de modul concret de comitere, instanța reținând că inculpatul și-a îndreptat acțiunea violentă împotriva unor persoane care nu aveau asupra lor niciun obiect vulnerat și, la acel moment, nu exercitau nicio acțiune agresivă la adresa sa de natură a-i pune în pericol viața sau integritatea corporală, de circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, respectiv în loc public și prin folosirea unui obiect vulnerant apt să producă rănirea gravă sau chiar moartea victimelor, lovind-o pe partea vătămată S.I.M.

într-o zonă în care exista posibilitatea vătămării unor organe vitale, de comportamentul inculpatului după comiterea faptei, acesta ducându-se în casă și culcându-se, instanța a ținut însă seama și de faptul că inculpatul se afla sub influența consumului de băuturi alcoolice, de urmările care s-ar fi putut produce vizând suprimarea vieții, însă și de natura leziunilor produse în concret care nu au necesitat o perioadă îndelungată de îngrijiri medicale pentru vindecare. De asemenea, instanța a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, reținând că are vârsta de 45 ani, este căsătorit, are ca ocupație creșterea animalelor și nu este cunoscut cu antecedente penale.

Deși inculpatul a recunoscut încă de la început aplicarea loviturii cu coasa, inițial a dat declarații diferite de ale celorlalte persoane implicate în conflict cu privire la vinovăția asupra inițierii conflictului, prezența persoanelor din grupul părții vătămate de la început lângă locuința inculpatului, înarmarea acestora cu obiecte tăioase/contondente, ulterior și-a reconsiderat poziția procesuală, recunoscând în totalitate faptele ce îi sunt imputate, aspect care conduce la concluzia că pe parcursul desfășurării procesului penal inculpatul a conștientizat consecințele acțiunilor sale. În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul D.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În concluziile dezvoltate oral în fața instanței apelantul inculpat prin apărătorul desemnat din oficiu, a arătat că motivul de apel vizează greșita individualizare a pedepsei aplicate, față de modalitatea producerii faptelor, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului "infractor primar", care a recunoscut faptele de care este acuzat. La Curtea de Apel Constanța cauza a fost înregistrată sub același număr. Prin Decizia penală nr. 146/P din 2 decembrie 2013, curtea de apel, în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul inculpat D.M. - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva Sentinței penale nr. 359 din 4 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 7465/118/2013.

În baza art. 383 alin. (1 1 ) C. proc. pen. în ref. la art. 350 C. proc. pen. și art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului D.M. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus arestul preventiv, pentru inculpatul D.M. de la 4 octombrie 2013 la zi. Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de reținut următoarele: Procedând la soluționarea cauzei, Tribunalul Constanța a stabilit în mod corect situația de fapt, vinovăția inculpatului, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare probatoriului administrat, confirmând rechizitoriul. Până la citirea actului de sesizare a instanței, inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina și a solicitat să fie judecat exclusiv, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale conform procedurii simplificate prev. de art. 320 1 C. proc.

pen. Sub aspectul stării de fapt, Curtea a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut că la data de 14 iulie 2013, în jurul orelor 18:00, în timp ce se afla pe str. D., în dreptul imobilului cu nr. X1 din satul General Scărișoreanu, com. Amzacea, județul Constanța, pe fondul unui conflict spontan, a înjunghiat-o cu o coasă pe partea vătămată S.I.M., producându-i acesteia o plagă înjunghiată în regiunea scapulară stânga, de 4 cm penetrantă, pleurotomie stânga, hemopneumotorax stâng, leziune care i-a pus în primejdie viața și a necesitat pentru vindecare 12 - 14 zile de îngrijiri medicale, după care a lovit-o cu coasa pe partea vătămată B.V., producându-i acesteia o plagă tăiată police stâng cu amputație treimea medie, falangă proximală stânga, leziune care a necesitat pentru vindecare zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații.

În acest sens, s-au avut în vedere următoarele mijloace de probă, recunoscute și însușite de inculpat, respectiv: - procesul-verbal de cercetare la fața locului; - fotografii judiciare; - foaia de observație clinică generală emisă de Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța; - procesele-verbale de consemnare a concluziilor provizorii medico-legale; - rapoartele de constatare medico-legală; - declarațiile părți civile S.I.M. și B.V.; - declarații martori C.P., G.I., R.I., T.V., G.F., I.E.; - declarațiile inculpatului D.M. Față de incidența în cauză a dispozițiilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că faptele care se impută inculpatului există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de acesta, întemeiat, prima instanță a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C. pen.

rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. În ceea ce privește individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpatului, instanța fondului a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen.

și anume, gradul de pericol social al faptei, îndreptată împotriva relațiilor sociale care ocrotesc dreptul la viață al persoanei, rezultatul socialmente periculos "moartea părții vătămate", care nu s-a produs, împrejurările concrete în care au fost comise faptele, respectiv că, pe fondul unui conflict spontan, a înjunghiat-o cu o coasă pe partea vătămată S.I.M., producându-i acesteia o plagă înjunghiată în regiunea scapulară stânga, de 4 cm penetrantă, pleurotomie stânga, hemopneumotorax stâng, leziune care i-a pus în primejdie viața și a necesitat pentru vindecare 12 - 14 zile de îngrijiri medicale, după care a lovit-o cu coasa pe partea vătămată B.V., producându-i acesteia o plagă tăiată police stâng cu amputație treimea medie, falangă proximală stânga, leziune care a necesitat pentru vindecare zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații.

De asemenea, prima instanță a ținut seama și de circumstanțele personale ale inculpatului, fără antecedență penală, recunoscând faptele deduse judecății și fiind beneficiarul prevederilor art 320 1 alin. (7) C. proc. pen., potrivit cu care limitele de pedeapsă au fost reduse cu 1/3. În mod corect prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. privind conduita bună a acestuia înainte de comiterea faptelor, căreia i-a dat eficiență în condițiile art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat art. 76 alin. (1) lit. e) teza a II-a C. pen. pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe.

Curtea a reținut că pedepsele aplicate inculpatului au fost judicios individualizate, fiind conforme cu art. 72 C. pen., iar pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare în regim privativ de libertate este, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, aptă să îndeplinească cerințele impuse de art. 52 C. pen. privind scopul și finalitățile pedepsei, acelea de măsură reală de constrângere, de reeducare a inculpatului, de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către acesta. În cauză nu se justifică sporirea eficienței circumstanțelor atenuante reținute, întrucât pedeapsa aplicată reflectă gradul concret de pericol social al faptelor comise. Nu se justifică nici înlăturarea pedepsei de 600 RON amendă penală pentru considerentele analizate mai sus.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.M. Recurentul inculpat D.M. nu a înțeles să depună în scris motivele de recurs, însă prin concluziile dezvoltate oral în fața instanței a invocat, prin apărătorul desemnat din oficiu, cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei aplicate inculpatului de instanța de fond, având în vedere că acesta este la prima abatere, că a recunoscut faptele și le regretă. De asemenea, apărătorul desemnat din oficiu al recurentului inculpat a mai solicitat în raport de dispozițiile prevăzute de C. pen., aplicarea legii penale mai favorabile. Examinând cauza în temeiul art. 385 6 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: În conformitate cu dispozițiile art. 385 10 C. proc. pen. anterior, recursul trebuie să fie motivat în scris, iar motivele de recurs se depun la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată sub sancțiunea luării în considerare numai a cazurilor de casare care potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu. Față de împrejurarea că, inculpatul D.M. a declarat recurs fără a depune motivele de recurs în termenul prevăzut de lege, Înalta Curte va analiza calea de atac formulată de inculpat numai prin perspectiva motivelor de casare ce se iau în considerare din oficiu.

Abordarea juridică de profunzime pentru inculpatul recurent face trimitere la împrejurarea că instanța de recurs este învestită și în același timp obligată în a realiza o analiză a speței și din perspectiva regulii constituționale a "aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen. În situația în care după comiterea faptei de către inculpat intră în vigoare o altă lege care incriminează aceeași faptă, dar modifică tratamentul sancționator, de principiu legislațiile penale moderne, în cadrul cărora se înscrie și cea românească, admit aplicarea legii care îi este mai favorabilă inculpatului. Pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată recurentul inculpat în analiza aplicării dispozițiilor art. 5 C. pen., Înalta Curte se va raporta și va determina pe de o parte dacă și cum anume sunt încadrate juridic acuzațiile și faptele inculpatului în legea nouă și apoi va compara sancțiunile prevăzute de legile speciale și Noul C. pen.

pentru aceste infracțiuni și dacă se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea inițială. Astfel, Înalta Curte constată că în prezent acțiunea incriminatoare a infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. pen. se regăsește și poate fi calificată în drept în conținutul art. 32 raportat la art. 188 Noul C. pen. cu aplicarea art. 375 raportat la art. 374 alin. (4) Noul C. proc. pen., iar a infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art 320 1 alin. (7) C. proc. pen. în conținutul art. 193 Noul C. pen. cu aplicarea art 375 raportat la art. 374 alin. (4) Noul C. proc.

pen. Analiza acestui prim criteriu relevă și reflectă că acțiunile incriminatoare circumscrise textelor de lege precizate se regăsesc și în noile dispoziții legale sens în care se va proceda la analiza celui de-al doilea criteriu de aplicare a legii penale mai favorabile. Al doilea criteriu de analiză impune a se verifica sancțiunile prevăzute de Noul C. pen. pentru aceste infracțiuni și dacă ele se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea inițială. Din această perspectivă, realizând o corespondență juridică pe marginea dispozițiilor art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. este de constatat că, sub aspect sancționator legea nouă prevede limite de pedeapsă mai reduse. Cu privite la infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte reține că sub aspect sancționator legea nouă nu prevede limite de pedeapsă mai reduse. Însă în situația aplicării legii penale noi ca lege penală mai favorabilă, s-ar crea inculpatului o situație mai grea, având în vedere că instanțele inferioare au reținut la individualizarea pedepselor dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, ajungându-se în acest fel la o pedeapsă orientată spre minimul special al pedepsei. Astfel, Înalta Curte apreciază că, o atenție aparte trebuie alocată instituției "circumstanțelor atenuante", în speță fiind aplicate inculpatului dispozițiile art 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

anterior raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior. Într-o prezentare formală a dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, respectiv aspectele ce țin de "conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii" se constată o lipsă a regăsirii lor în cadrul art. 75 Noul C. pen. Iar dacă se face trimitere la cadrul normativ privind efectele circumstanțelor atenuante, lesne se poate constata că prevederile art. 76 C. pen. anterior sunt mult favorabile persoanelor condamnate atâta vreme cât fac trimitere la necesitatea "coborârii sub minimul special legal", comparativ cu prevederile art. 76 Noul C. pen.

care stipulează că "limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc cu o treime". Chiar acceptând în plan teoretic posibilitatea combinării unor dispoziții mai favorabile cuprinse în legi diferite, atunci când acestea privesc instituții susceptibile de a fi aplicate autonom, problematica este circumscrisă abordării unitare a respectivei instituții juridice - reținerea circumstanțelor atenuante ce sunt reglementate de un anumit act normativ se vor raporta la pedeapsa și efectele circumstanțelor din aceeași lege penală - o regulă de bază în aplicarea legii penale mai favorabile constituind-o interdicția creării pe cale judiciară a unei lex tertia prin combinarea unor dispoziții mai favorabile din mai multe legi.

Înalta Curte amintește că, în materia căilor de atac exercitate de părți operează principiul procesual prevăzut de art. 418 C. proc. pen., corespondent al art. 372 din reglementarea anterioară, astfel instanța de control judiciar nu poate crea o situație mai grea pentru cel ce a declarat o cale de atac. Rațiunea acestui principiu pornește de la dreptul părților de a supune hotărârea atacată unui control jurisdicțional fără a i se crea titularului căii de atac o situație mai grea, pentru că astfel s-ar putea determina abținerea părții de la exercitarea drepturilor sale procesuale de teama asumării acestui risc. În aceste condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță abilitată în a trata exclusiv chestiunile de drept aduse în discuție, în lipsa constatării incidenței vreunui caz de casare de la art 385 9 C. proc.

pen., într-o analiză inclusiv din oficiu, coroborat cu tratamentul juridic din perspectiva regulii constituționale a "aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen., constatată o deplină legalitate în formula sancționatorie propusă de instanțele ierarhic inferioare în funcție de dispozițiile legii penale vechi. Față de toate aceste aspecte, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva Deciziei penale nr. 146/P din 2 decembrie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 15 iulie 2013 la 23 mai 2014. Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva Deciziei penale nr. 146/P din 2 decembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 15 iulie 2013 la 23 mai 2014. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 23 mai 2014. Procesat de GGC - AZ