ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4170/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4170/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 19 din 26 ianuarie

2011 pronunțată de Tribunalul Suceava, în baza art. 20 C. pen. raportat la art.

174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 lit. c) C. pen., a fost condamnat

inculpatul P.V. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor

calificat la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a-II-a și lit. b) pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 71 C.

pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a-II-a și lit. b) cu titlu de pedeapsă accesorie.

S-a luat act că

partea vătămată P.D. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 14 și

346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul la

plata sumei de 614,31 RON către partea civilă Spitalul Județean de Urgență I.N.

Suceava, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate P.D.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a cuțitului înaintat către camera de

corpuri delicte prin adresa din 11 iunie 2010 a Tribunalului Suceava.

Pentru a hotărî astfel,

Tribunalul, a reținut că, prin rechizitoriul din 12 iunie 2010 al Parchetului de

pe lângă Tribunalul Suceava, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.V.,

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20

C. pen. rap.la art. 174, 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

În fapt s-a reținut că

inculpatul P.V. este căsătorit cu partea vătămată P.D. din anul 1997, susnumiții

având doi copii minori; cei doi soți locuiesc într-un imobil situat în municipiul

Câmpulung Moldovenesc.

Din cercetări a reieșit

că inculpatul s-a obișnuit să consume cantități mari de băuturi alcoolice și pe

acest fond între el și victimă existau dese conflicte. Aproximativ în anul 2005

între cei doi soți a izbucnit un incident spontan, iar inculpatul a încercat să

o lovească pe victimă pe un cuțit; intenția acestuia nu s-a putut materializa deoarece

victima a reușit să fugă din fața agresorului - acest incident a fost relatat de

către martorul T.S.C., care se afla atunci în locuința soților P. Ulterior anului

2005 au mai existat incidente între cei doi soți, neputându-se însă stabili dacă

victima a fost sau nu agresată de către învinuit.

În dimineața zilei de

05 ianuarie 2010 inculpatul a părăsit locuința comună, plecând la muncă împreună

cu alte persoane. în jurul orelor 18:30 - 19:00 a revenit la locuința sa, în stare

avansată de ebrietate. Victima i-a oferit acestuia să mănânce o ciorbă, însă inculpatul

i-a reproșat că după o zi de muncă nu îi poate oferi o masă mai consistentă. Pe

fondul stării de ebrietate în care se afla, inculpatul a proferat la adresa soției

sale diverse expresii neprincipiale, iar victima, la rândul său, i-a adresat soțului

său același tip de expresii.

„Deranjat" de această

atitudine a soției sale, inculpatul a luat de pe masa din bucătărie un cuțit și,

profitând de faptul că victima se afla atunci cu spatele la el, a lovit-o cu respectivul

cuțit, o singură dată, în zona hemitoracelui drept. Surprinsă de această lovitură,

victima a ieșit din bucătărie în curtea imobilului, a reușit să-și scoată singură

cuțitul din rană, după care l-a aruncat în curte. În jurul orelor 19:15 partea vătămată

a reușit să-l sune pe vărul său, martorul T.S.C., solicitându-i să vină de urgență

la locuința sa deoarece a fost înjunghiată de către învinuit. Martorul T.S.C. împreună

cu martora T.A.V. s-au deplasat la locuința soților P. cu un taxi condus de către

martorul L.M.M. și, constatând starea gravă în care se afla victima, au transportat-o

la Spitalul municipal Cîmpulung Moldovenesc. În această unitate sanitară victima

a fost internată până la data de 06 ianuarie 2010, iar ulterior a fost transferată

la Spitalul județean de urgență S.N. Suceava unde a rămas internată până la data

de 09 ianuarie 2010.

Conform concluziilor medicului

legist din cadrul S.M.L. Suceava, victima a prezentat status post plagă înjunghiată

spațiul VI intercostal drept, complicată în evoluție cu pahipleurită dreaptă rezorbită,

pneumotorax drept, emfizem subcutanat. După morfologia lor leziunile s-au putut

produce prin lovire activă cu un corp înțepător-tăietor (cuțit, cu dimensiunile

de 12 cm lungime și 2,1 cm lățime). În momentul lovirii poziția agresorului a fost,

cel mai probabil, laterală dreapta posterioară față de victimă. Timpul de îngrijiri

medicale a fost apreciat la 24-25 zile de îngrijiri medicale. Având în vedere starea

victimei de la internare, lipsa unei intervenții chirurgicale impusă de urgență

ca urmare a atingerii unui organ de importanță vitală, medicul legist a apreciat

că la data agresiunii și prin ele însele, leziunile nu au pus în primejdie viața

victimei.

Numita P.D. a declarat

că nu se constituie parte civilă în cauză. Există constituire de parte civilă din

partea Spitalului Județean de Urgență S.N. Suceava, unde victima a fost internată,

care se constituie parte civilă cu suma de 614,31 RON.

Prima instanță a apreciat

că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea

de omor calificat, pronunțând condamnarea inculpatului.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat apel inculpatul P.V., care a criticat-o, prin principal, sub aspectul

încadrării juridice a faptei, solicitând schimbarea acesteia în infracțiunea prev.

de art. 181 alin. (1

1

) C. pen.

În subsidiar, a solicitat

reducerea pedepsei, prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74

lit. a), b), c) C. pen. și aplicarea art. 86

1

C. pen.

Instanța de apel a apreciat

că situația de fapt și încadrarea în drept au fost corect reținute, solicitarea

de schimbare a încadrării juridice nefiind întemeiată.

S-a constatat că inculpatul

a acționat cu intenția indirectă de a ucide, lovind victima cu un cuțit, direct

înțepător, apt de a produce rezultatul letal pe care inculpatul, chiar dacă nu l-a

urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

S-a apreciat, însă, întemeiată

critica subsidiară, având în vedere lipsa antecedentelor penale, recunoașterea faptei,

astfel că pot fi aplicate prevederile art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu consecința

reducerii pedepsei aplicate.

Curtea de Apel Suceava,

secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 23 din 30 martie

2011, a admis apelul declarat de inculpat și a desființat în parte sentința primei

instanțe.

Rejudecând, a făcut aplicarea

art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. și a redus de la

7 ani și 6 luni închisoare la 4 ani și 6 luni închisoare pedeapsă aplicată inculpatului,

cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs inculpatul P.V., care a invocat cazul de casare, prev. de

art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice

a faptei în infracțiunea prev. de art. 181 alin. (1

1

) C. pen., întrucât

a acționat cu intenția de a ucide.

Subsecvent schimbării

încadrării juridice a solicitat încetarea procesului penal, în baza art. 10

lit. f) C. proc. pen., deoarece partea vătămată nu a formulat plângere penală împotriva

sa.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, analizând

decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de inculpat, cât

și conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este

legală și temeinică.

Solicitarea inculpatului

de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor

calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 alin. (1) lit. c) C.

pen. în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 182 alin. (1

1

)

C. pen., formulată în cadrul cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. nu este fondată, astfel cum corect au reținut și instanțele

de fond și apel.

Independent de concluziile

medicului legist, care a constatat că leziunile nu au pus în pericol viața victimei,

precum și de poziția subiectivă a părții vătămate soția inculpatului, împreună cu

care are doi copii, care nu a formulat plângere penala împotriva acestuia, în mod

corect s-a apreciat că fapta comisă de inculpat constituie tentativă la infracțiunea

de omor calificat.

Calificarea faptei este

relevată de faptul că inculpatul a utilizat pentru agresiunea îndreptată împotriva

soției sale un instrument apt să producă moartea (cuțit de bucătărie cu dimensiunile

de 12 cm lungime și 2,1cm lățime) la momentul lovirii victimei aceasta se afla cu

spatele într-o poziție lipsită de apărare, iar lovitura a fost aplicată de la o

distanță redusă și într-o zonă vitală, producând penetrarea cavității toracice.

Împrejurarea că viața

victimei a fost salvată, întrucât aceasta a solicitat intervenția organelor medicale,

iar acestea au intervenit promt nu modifică latura subiectivă cu care s-a acționat,

căci inculpatul, chiar dacă nu a urmărit uciderea părții vătămate, a prevăzut posibilul

rezultat letal al actului său de violență și a acceptat producerea acestui rezultat.

Cum corect s-a reținut

de instanțe, rezultatul nu s-a produs din cauze ulterioare, independente de viața

inculpatului, ceea ce a făcut ca infracțiunea de omor să rămână în faza tentativei.

Cât privește solicitarea

subsecventă de încetare a procesului penal în baza art. 10 lit. f) C. proc.

pen., aceasta nu are obiect câtă vreme cererea principală de schimbare a încadrării

juridice a fost respinsă, cu observația că, în cazul infracțiunii prev. de art.

181 alin. (1

1

) C. pen., (vătămarea corporală săvârșită asupra membrilor

familiei), acțiunea penală se pune în mișcare și din oficiu, conform art. 181

alin. (2) C. pen.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, onorariul parțial acordat avocatului din oficiu, până la prezentarea

avocatului ales, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva deciziei penale nr. 23 din 30 martie

2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 decembrie

2011.