ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4170/2011

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 19 din 26 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.V. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) pe o perioadă de 4 ani. În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) cu titlu de pedeapsă accesorie. S-a luat act că partea vătămată P.D.

nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 614,31 RON către partea civilă Spitalul Județean de Urgență I.N. Suceava, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate P.D. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a cuțitului înaintat către camera de corpuri delicte prin adresa din 11 iunie 2010 a Tribunalului Suceava. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul, a reținut că, prin rechizitoriul din 12 iunie 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.V., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen.

rap.la art. 174, 175 alin. (1) lit. c) C. pen. În fapt s-a reținut că inculpatul P.V. este căsătorit cu partea vătămată P.D. din anul 1997, susnumiții având doi copii minori; cei doi soți locuiesc într-un imobil situat în municipiul Câmpulung Moldovenesc. Din cercetări a reieșit că inculpatul s-a obișnuit să consume cantități mari de băuturi alcoolice și pe acest fond între el și victimă existau dese conflicte. Aproximativ în anul 2005 între cei doi soți a izbucnit un incident spontan, iar inculpatul a încercat să o lovească pe victimă pe un cuțit; intenția acestuia nu s-a putut materializa deoarece victima a reușit să fugă din fața agresorului - acest incident a fost relatat de către martorul T.S.C., care se afla atunci în locuința soților P. Ulterior anului 2005 au mai existat incidente între cei doi soți, neputându-se însă stabili dacă victima a fost sau nu agresată de către învinuit.

În dimineața zilei de 05 ianuarie 2010 inculpatul a părăsit locuința comună, plecând la muncă împreună cu alte persoane. în jurul orelor 18:30 - 19:00 a revenit la locuința sa, în stare avansată de ebrietate. Victima i-a oferit acestuia să mănânce o ciorbă, însă inculpatul i-a reproșat că după o zi de muncă nu îi poate oferi o masă mai consistentă. Pe fondul stării de ebrietate în care se afla, inculpatul a proferat la adresa soției sale diverse expresii neprincipiale, iar victima, la rândul său, i-a adresat soțului său același tip de expresii. „Deranjat" de această atitudine a soției sale, inculpatul a luat de pe masa din bucătărie un cuțit și, profitând de faptul că victima se afla atunci cu spatele la el, a lovit-o cu respectivul cuțit, o singură dată, în zona hemitoracelui drept.

Surprinsă de această lovitură, victima a ieșit din bucătărie în curtea imobilului, a reușit să-și scoată singură cuțitul din rană, după care l-a aruncat în curte. În jurul orelor 19:15 partea vătămată a reușit să-l sune pe vărul său, martorul T.S.C., solicitându-i să vină de urgență la locuința sa deoarece a fost înjunghiată de către învinuit. Martorul T.S.C. împreună cu martora T.A.V. s-au deplasat la locuința soților P. cu un taxi condus de către martorul L.M.M. și, constatând starea gravă în care se afla victima, au transportat-o la Spitalul municipal Cîmpulung Moldovenesc. În această unitate sanitară victima a fost internată până la data de 06 ianuarie 2010, iar ulterior a fost transferată la Spitalul județean de urgență S.N.

Suceava unde a rămas internată până la data de 09 ianuarie 2010. Conform concluziilor medicului legist din cadrul S.M.L. Suceava, victima a prezentat status post plagă înjunghiată spațiul VI intercostal drept, complicată în evoluție cu pahipleurită dreaptă rezorbită, pneumotorax drept, emfizem subcutanat. După morfologia lor leziunile s-au putut produce prin lovire activă cu un corp înțepător-tăietor (cuțit, cu dimensiunile de 12 cm lungime și 2,1 cm lățime). În momentul lovirii poziția agresorului a fost, cel mai probabil, laterală dreapta posterioară față de victimă. Timpul de îngrijiri medicale a fost apreciat la 24-25 zile de îngrijiri medicale. Având în vedere starea victimei de la internare, lipsa unei intervenții chirurgicale impusă de urgență ca urmare a atingerii unui organ de importanță vitală, medicul legist a apreciat că la data agresiunii și prin ele însele, leziunile nu au pus în primejdie viața victimei.

Numita P.D. a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză. Există constituire de parte civilă din partea Spitalului Județean de Urgență S.N. Suceava, unde victima a fost internată, care se constituie parte civilă cu suma de 614,31 RON. Prima instanță a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, pronunțând condamnarea inculpatului. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul P.V., care a criticat-o, prin principal, sub aspectul încadrării juridice a faptei, solicitând schimbarea acesteia în infracțiunea prev. de art. 181 alin. (1 1 ) C. pen. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei, prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a), b), c) C. pen.

și aplicarea art. 86 1 C. pen. Instanța de apel a apreciat că situația de fapt și încadrarea în drept au fost corect reținute, solicitarea de schimbare a încadrării juridice nefiind întemeiată. S-a constatat că inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a ucide, lovind victima cu un cuțit, direct înțepător, apt de a produce rezultatul letal pe care inculpatul, chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. S-a apreciat, însă, întemeiată critica subsidiară, având în vedere lipsa antecedentelor penale, recunoașterea faptei, astfel că pot fi aplicate prevederile art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei aplicate. Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 23 din 30 martie 2011, a admis apelul declarat de inculpat și a desființat în parte sentința primei instanțe.

Rejudecând, a făcut aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. și a redus de la 7 ani și 6 luni închisoare la 4 ani și 6 luni închisoare pedeapsă aplicată inculpatului, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.V., care a invocat cazul de casare, prev. de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 181 alin. (1 1 ) C. pen., întrucât a acționat cu intenția de a ucide. Subsecvent schimbării încadrării juridice a solicitat încetarea procesului penal, în baza art. 10 lit. f) C. proc. pen., deoarece partea vătămată nu a formulat plângere penală împotriva sa.

Recursul este neîntemeiat. Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de inculpat, cât și conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică. Solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 182 alin. (1 1 ) C. pen., formulată în cadrul cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. nu este fondată, astfel cum corect au reținut și instanțele de fond și apel.

Independent de concluziile medicului legist, care a constatat că leziunile nu au pus în pericol viața victimei, precum și de poziția subiectivă a părții vătămate soția inculpatului, împreună cu care are doi copii, care nu a formulat plângere penala împotriva acestuia, în mod corect s-a apreciat că fapta comisă de inculpat constituie tentativă la infracțiunea de omor calificat. Calificarea faptei este relevată de faptul că inculpatul a utilizat pentru agresiunea îndreptată împotriva soției sale un instrument apt să producă moartea (cuțit de bucătărie cu dimensiunile de 12 cm lungime și 2,1cm lățime) la momentul lovirii victimei aceasta se afla cu spatele într-o poziție lipsită de apărare, iar lovitura a fost aplicată de la o distanță redusă și într-o zonă vitală, producând penetrarea cavității toracice.

Împrejurarea că viața victimei a fost salvată, întrucât aceasta a solicitat intervenția organelor medicale, iar acestea au intervenit promt nu modifică latura subiectivă cu care s-a acționat, căci inculpatul, chiar dacă nu a urmărit uciderea părții vătămate, a prevăzut posibilul rezultat letal al actului său de violență și a acceptat producerea acestui rezultat. Cum corect s-a reținut de instanțe, rezultatul nu s-a produs din cauze ulterioare, independente de viața inculpatului, ceea ce a făcut ca infracțiunea de omor să rămână în faza tentativei. Cât privește solicitarea subsecventă de încetare a procesului penal în baza art. 10 lit. f) C. proc.

pen., aceasta nu are obiect câtă vreme cererea principală de schimbare a încadrării juridice a fost respinsă, cu observația că, în cazul infracțiunii prev. de art. 181 alin. (1 1 ) C. pen., (vătămarea corporală săvârșită asupra membrilor familiei), acțiunea penală se pune în mișcare și din oficiu, conform art. 181 alin. (2) C. pen. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul parțial acordat avocatului din oficiu, până la prezentarea avocatului ales, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva deciziei penale nr. 23 din 30 martie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 decembrie 2011.