ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3277/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3277/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului penal de față:

Prin rechizitoriul din 2 noiembrie

2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, emis în Dosarul nr. 2225/P/2010,

s-a dispus trimiterea în judecata, în stare de arest preventiv, a inculpatului C.N.M.,

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20

rap. la art. 174-175 lit. c) C. pen., constând în aceea că, la data de 09 iunie

2010, în locuința comună din București, str. Amurgului, a înjunghiat-o cu un

cuțit pe partea vătămată C.D.F., fiul său, în zone corporale vitale, cu

intenția de a-i suprima viața.

Prin sentința penală

nr. 171/F din 24 februarie 2011 a

Tribunalului București, secția a II-a penală, s-au dispus următoarele:

În baza art. 20 rap la art. 174-175 lit.

c) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.N.M. la pedeapsa de 7 ani si 6 luni

închisoare si 3 ani interdicția drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a

lit. b), d) și e) C. pen., conform art. 65 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a)

teza a II-a lit. b), d), e) C. pen. S-a luat act că partea vătămată C.D.F. nu

s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza prev. art. 14, 346 C. pen. cu

ref. la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.516,27

lei, cheltuieli de spitalizare către partea civila Spitalul Universitar de

Urgenta București, cu dobânda legală la completa achitare a debitului.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost

menținută starea de arest a inculpatului și, conform art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția de la 10 iunie 2010 la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a

dispus confiscarea cuțitului cu dimensiunea de 17 mm.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost

obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare datorate statului.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

Inculpatul C.N.M. consuma deseori băuturi alcoolice și în aceste condiții

devenea violent față de membrii familiei sale, respectiv concubina sa, martora

I.M.A. și fiul său, C.D.F., asupra cărora exercita acte de violență.

Pe de altă parte, între inculpat și

partea vătămată C.D.F., fiul său, exista o stare conflictuală determinată de

comportamentul inculpatului, pe fondul căreia partea vătămată a părăsit

locuința comună în mai multe rânduri, numiții P.M., P.S.L., B.A., M.M. și C.I. -

vecini de bloc cu inculpatul - arătând că acesta se afla foarte des sub

influența băuturilor alcoolice, că o agresa adeseori pe concubina sa, martora I.M.A.

și că partea vătămată a plecat de mai multe ori de la domiciliu din cauza

comportamentului tatălui său.

La data de 05 iunie 2010, partea

vătămată C.D.F. s-a întors în locuința din București, str. Amurgului, împreună

cu concubina lui, martora P.A.V.

La data de 09 iunie 2010, în jurul

orei 15.00, în locuința din București, str. Amurgului, se aflau inculpatul C.N.M.,

partea vătămată C.D.F. și martorele I.M.A. - concubina inculpatului și P.A.V. -

concubina părții vătămate. Cei patru fuseseră anterior în piața Rahova pentru a

vinde diferite bunuri, iar inculpatul consumase o cantitate semnificativă de

bere și vin, iar pe drum spre apartament avusese un comportament violent față

de martora I.M.A.. După ce au ajuns în locuință, inculpatul C.N.M., aflat sub

influența alcoolului, a început să o lovească cu pumnii și palmele pe concubina

lui, I.M.A., faptă cu atât mai gravă cu cât aceasta era gravidă în luna a

șasea. Partea vătămată C.D.F. a intervenit în apărarea acesteia și, astfel,

între inculpat și partea vătămată a avut loc un prim conflict, pe hol, în care

cei doi s-au lovit reciproc cu pumnii. în urma loviturilor aplicate, inculpatul

a început să sângereze în zona nasului și a obrajilor. Cei doi s-au oprit,

inculpatul s-a dus să se spele de sânge, iar partea vătămată s-a dus în camera

sa împreună cu martora P.A.V., care asistase la evenimentele descrise mai sus,

pentru a-și împacheta lucrurile cu intenția de a părăsi locuința.

Între partea vătămată C.D.F. și

inculpatul C.N.M. au continuat schimburi de replici, însă partea vătămată nu l-a

mai agresat în niciun fel pe inculpat.

La un moment dat, inculpatul a luat

din suportul pentru scurs vase din bucătărie un cuțit și a intrat în camera în

care se afla partea vătămată, pe care a atacat-o cu cuțitul, cu intenția de a-i

suprima viața. In interiorul camerei, inculpatul nu a reușit să o lovească cu

cuțitul pe partea vătămată, deoarece a intervenit martora I.M.A., care a încercat

să-l oprească pe inculpat și s-a interpus între acesta și partea vătămată. In

același timp, martora P.A.V. a început să strige la inculpat pentru a-l opri.

În această situație, partea vătămată a

reușit să fugă din cameră și a traversat holul spre ușa de ieșire, cu intenția

de a fugi din apartament. în fața ușii a fost ajunsă de inculpat care,

continuându-și atacul - în ciuda încercărilor părții vătămate, care nu era

înarmată, de a se apăra și ale martorelor I.M.A. și P.A.V. de a-l opri pe

inculpat - a înjunghiat-o pe partea vătămată în zona din spate a toracelui.

După ce a fost înjunghiată, partea

vătămată a reușit să fugă, iar martora I.M.A. l-a împiedicat pe inculpat să

urmărească victima.

Aceste acțiuni ale inculpatului au

fost percepute direct de martorii I.M.A. și P.A.V., fiind descrise detaliat în

declarațiile acestora, care se coroborează și cu declarația părții vătămate și

cu planșele fotografice privind leziunile celor două martore. Astfel, din

aceste planșe a reieșit că martora I.M.A. prezenta excoriații în regiunea

posterioară a gâtului, iar martora P.A.V. avea o excoriație pe fața exterioară

a mâinii stângi.

Partea vătămată a fost urmată aproape

imediat de martora P.A.V. și a fost observată când cobora scările de martorul P.M.

care a auzit, când a intrat în bloc, în jurul orei 15.30, țipete și urlete și,

dându-și seama că acestea proveneau din apartamentul 12, a bătut la ușa

acestuia aproximativ 5 minute. Nerăspunzându-i nimeni, a coborât pentru a

anunța poliția. Pe scări a trecut pe lângă el partea vătămată, care avea urme

de sânge pe tot corpul, iar martorul a observat cum îi curgea sânge din zona

spatelui. După ce a ajutat victima să meargă la Secția 19 Poliție, aflată

foarte aproape de locul săvârșirii faptei, martorul a condus organele de

poliție la apartamentul inculpatului. întrucât C.N.M. a refuzat să deschidă

ușa, iar din interior se auzeau țipetele unei femei, organele de polițe au

forțat ușa de acces în prezența martorului P.M.

Victima C.D.F. a fost transportată la

Spitalul Universitar de Urgență București, unde a fost internată cu următorul

diagnostic: „ traumatism toracic prin agresiune cu armă albă; plagă toracică

posterior lateral înjunghiată 1,5 cm penetrantă intrapleural cu plagă pulmonară

stângă; pneumotorax stâng total f. După ce a fost supusă unei intervenții

chirurgicale de urgență, victima a fost externată la 16 iunie 2010 cu

diagnosticul de "hemopneumotorax stâng total posttraumatic; traumatism

toracic stâng prin agresiune cu armă albă; plagă toracică 1,5 cm penetrantă

intrapleural; Plagă pulmonară". Din buletinul de analize medicale

radiologie a reieșit că pe radiografia din 09 iunie 2010 se observă prezența

unui hemopneumotorax masiv stâng.

La reținerea acestei situații de fapt

instanța a ținut seama de întreg ansamblul probator administrat în cauză,

respectiv: declarațiile părții vătămate C.D.F.;declarațiile inculpatului C.N.M.;

proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice; proces-verbal

de deplasare la spital și C.D. - ul cu declarația verbală a părții vătămate;

declarațiile martorilor I.M.A., P.A.V. și P.M.; procesele-verbale de sesizare

și investigații încheiate de Secția 19 Poliție; înscrisuri - acte medicale

privind diagnosticul preoperator și cel postoperator; foaia de observație

clinică generală, diagnosticul de prezentare al inculpatului C.N.M.; raport de

expertiză medico-legală x; raport de expertiză medico-legală z; raport de

constatare tehnico-științifică din 14 iulie 2010 și planșele fotografice cu

bluza de trening purtată de partea vătămată și cuțitul folosit la săvârșirea

faptei; planșe fotografice cu leziunile prezentate de inculpatul C.N.M. și de

martorele I.M.A. și P.A.V.; procesul-verbal de consemnare a declaraților

verbale ale numiților P.M., P.S.L., B.A., M.M. și C.I., probe coroborate si cu

declarația de recunoaștere a inculpatului.

Cu ocazia cercetării la fața locului,

s-au observat urme de sânge care urcau în formă de cărare de la baza treptelor

care duc de la parter la etajul 1 până în partea superioară a acestora, în

dreptul ușii de la apartamentul nr. 12. Prezența acelorași gen de urme a fost

constatată pe ușa de acces, pe pardoseala băii, în cadă, între frigider și

pragul ușii de acces, pe tocul ușii de la primul dormitor și podeaua din ambele

dormitoare. Totodată, în interiorul mașinii de spălat s-a găsit un prosop din

material textil alb cu urme de sânge.

În timpul efectuării cercetării la

fața locului, martora I.M.A. a indicat locul situat în holul apartamentului, în

dreptul ușii de ieșire din apartament unde, la data de 09 iunie 2010, în jurul

orei 15, a fost lovită cu pumnii și cu palmele de concubinul ei, inculpatul C.N.M.,

arătând că fiul acestuia, C.D.F., a intervenit în apărarea ei. A arătat apoi

locul - în hol, la peretele dintre ușile de acces în cele două dormitoare -

unde cei doi s-au lovit reciproc, precum și spațiile și încăperile (baie,

primul dormitor, hol) în care s-a deplasat C.N.M. sângerând la nas și lăsând

urme de sânge. Martora a indicat cel de al doilea dormitor unde C.D.F.,

împreună cu prietena lui P.A.V., s-a dus să-și facă bagajele cu intenția de a

pleca și a arătat locul, respectiv suportul pentru tacâmuri de pe marginea

chiuvetei din spațiul amenajat pentru bucătărie, de unde C.N.M., supărat de o

replică a lui C.D.F., a luat un cuțit. Martora a descris cum C.N.M., cu cuțitul

în mână, a intrat în cel de al doilea dormitor și l-a atacat cu cuțitul pe C.D.F.,

fără a reuși să-l lovească deoarece a intervenit ea. A mai arătat cum C.D.F. a

reușit să fugă din cameră, a traversat holul spre ușa de ieșire și a indicat

locul, situat în holul apartamentului, în dreptul ușii de ieșire din

apartament, unde C.N.M. l-a ajuns din urmă pe C.D.F. Martora a reconstituit

cele întâmplate, arătând cum ea a încercat să-l oprească pe C.N.M., cum C.D.F.

a încercat să se apere și cum inculpatul C.N.M. a înjunghiat-o pe partea

vătămată C.D.F. cu cuțitul în zona spatelui și cum acesta, după ce a fost

înjunghiată, aceasta a reușit să fugă din apartament.

Prin raportul de constatare tehnico

științifică traseologică din 14 iulie 2010 s-a stabilit că obiectul de

vestimentație purtat de victimă în momentul săvârșirii faptei prezintă în

regiunea scapulară stânga un orificiu înțepat-tăiat, cu dimensiunea de 17 mm.,

creat de un obiect înțepător-tăietor, probabil cuțit. S-a mai arătat că acest

obiect poate fi cuțitul ridicat din chiuveta aflată în bucătăria apartamentului

inculpatului.

Din concluziile raportului de

expertiză medico-legală a reieșit că partea vătămată C.D.F. prezintă o leziune

traumatică obiectivată prin plagă înjunghiată hemitorace stâng penetrantă

intrapleural cu hemopneumotorax stâng postraumatic, care poate data din 9 iunie

2010, a fost produsă prin lovire cu corp tăietor-înțepător, posibil un cuțit,

necesită 25-30 de zile de îngrijiri medicale și a pus în primejdie viața

victimei.

În prima declarație dată în cauză, la

10 iunie 2010, în fața procurorului, inculpatul a arătat că, la 09 iunie 2010,

partea vătămată C.D.F. l-a atacat în holul locuinței, în dreptul ușii de acces

în apartament, lovindu-l cu pumnii, picioarele și cu un cuțit, întrucât

inculpatul refuzase să îi dea suma de 55 de lei, solicitată de partea vătămată

pentru a merge la ștrand și pentru a-și cumpăra cartele de telefon. După ce a

fost lovit cu pumnii și picioarele, inculpatul și-ar fi pierdut cunoștința,

constatând când și-a revenit că era tăiat la mână și în zona ochilor. După ce

s-a ridicat, inculpatul a încercat să îl lovească pe C.D.F. pentru a se apăra,

dar acesta a continuat să îl lovească și a fost nevoie de intervenția

martorelor I.M.A. și P.A.V. pentru a-i despărți. Partea vătămată a ieșit

imediat din apartament împreună cu martora P.A.V., fără ca inculpatul să

observe că fiul său este rănit. Ulterior, a observat pe jos un cuțit pe care l-a

luat și l-a pus în chiuvetă.

Declarația dată în fata instanței, tot

la 10 iunie 2010, a fost similară, cu mențiunea că partea vătămată 1-a ținut cu

o mână de gât, i-a imobilizat o mână la spate, l-a tăiat la mână și l-a lovit

cu pumnii. In aceeași declarație, inculpatul a precizat că bănuiește că partea

vătămată s-a lovit singură cu cuțitul în timp ce îl ataca pe el.

În declarația dată la 01 noiembrie 2010,

în fața procurorului, inculpatul a revenit parțial asupra acestor afirmații.

Astfel, inculpatul și-a menținut susținerile privind faptul că a fost atacat de

fiul său din cauza refuzului său de a-i da suma de 55 de lei, dar a oferit o

altă descriere a acestui atac și a recunoscut că a lovit-o cu cuțitul pe partea

vătămată. Inculpatul a precizat că partea vătămată a început să îl lovească cu

pumnii și picioarele în dormitorul acesteia din urmă, când inculpatul se

întorsese pe jumătate pentru a ieși din cameră, și a continuat să îl lovească

după ce căzuse lângă ușa dormitorului. Inculpatul s-a ridicat, dar a fost

atacat în continuare de C.D.F. pe hol. Pentru a evita să cadă din nou,

inculpatul s-a sprijinit de frigider și în acest timp a atins un obiect care se

afla pe bufetul de lângă frigider. Neștiind că acest obiect este un cuțit, l-a

luat și l-a lovit pe fiul său pentru a se apăra de acesta, care lovea în

continuare. Inculpatul nu și-a dat seama în ce zonă a corpului a lovit, iar

obiectul i-a căzut imediat din mână. C.D.F. a continuat să îl lovească, astfel

încât inculpatul a căzut în dreptul ușii de la intrare. După ce s-a ridicat,

inculpatul l-a lovit pe C.D.F. cu pumnii și picioarele pentru a se apăra,

martora I.M.A. i-a despărțit, iar partea vătămată C.D.F. împreună cu martora I.M.A.

au părăsit apartamentul.

Aspectele învederate de inculpat au

înlăturate de instanță în totalitate, apreciindu-se că acestea sunt

contradictorii și contrazise de declarațiile părții vătămate și ale martorilor I.M.A.

și P.A.V., precum și de procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele

fotografice privind leziunile celor două martore și raportul de expertiză

medico-legală nr. x privind leziunile inculpatului.

S-a reținut în acest sens că, în cele

trei declarații, inculpatul a descris de fiecare dată diferit locul declanșării

atacului fiului său asupra sa, modul de desfășurare a conflictului dintre el și

partea vătămată și leziunile care i-au fost provocate de fiul său, iar

afirmațiile din ultima declarație privind modul în care a lovit cu cuțitul au

fost apreciate ca neverosimile în raport cu dimensiunile cuțitului folosit și

cu modul de dispunere a obiectelor în apartament. Totodată, s-a reținut că cele

două martore au arătat că partea vătămată a lovit inculpatul doar cu pumnii și

numai pentru a îl opri din agresiunea exercitată asupra martorei I.M.A., iar

inculpatul l-a atacat pe fiul său cu cuțitul în timp ce acesta își făcea

bagajele în camera sa și l-a lovit când încerca să fugă din apartament, în acel

moment atacul părții vătămate încetând de mult.

De asemenea, s-a reținut că martora I.M.A.

a precizat că inculpatul a luat cuțitul din suportul pentru tacâmuri de pe

marginea chiuvetei, nu de pe bufet. Aceste declarații s-au coroborat atât cu

planșele fotografice privind leziunile celor două martore, cât și cu

procesul-verbal de cercetare la fața locului, modul de dispunere a urmelor de

sânge corespunzând descrierii faptei făcute de martore și de partea vătămată.

Deși inculpatul a afirmat că a fost lovit în mod repetat, pe tot corpul și cu o

intensitate deosebită, din raportul de expertiză medico-legală nr. z a reieșit

că acesta a prezentat doar leziuni traumatice faciale și ale mâinii stângi.

Totodată, tribunalul a remarcat

împrejurarea că în instanță inculpatul a consimțit sa dea declarații si a

recunoscut in totalitate fapta astfel cum a fost reținută, precizând însă ca nu

si-a dat seama de urmările faptei sale si ca nu a urmărit în niciun mod să-si

omoare copilul, stare datorata pe de o parte consumului de alcool, dar si

stării de nervozitate excesivă datorată căldurii.

În fața primei instanțe, inculpatul,

prin apărător din oficiu, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei pentru

care a fost trimis în judecată, din art. 20 rap. la art. 174-175 lit. c) C.

pen., în art. 182 alin. (2) C. pen., motivat de faptul ca principala consecință

a faptei inculpatului a constat într-o vătămare corporală ce a necesitat 20-30

zile îngrijiri medicale, concluzie ce se desprinde din raportul de expertiza

medico-legala.

Judecătorul fondului nu a primit

aceasta motivare, ea fiind contrazisa de ansamblul probator administrat si, în

concret, de expertiza medico-legala nr. x din care a rezultat, fără echivoc, ca

partea vătămată a prezentat o leziune traumatică obiectivată din plaga

înjunghiată hemitorace stâng penetranta intrapleural cu hemoneumotorax stâng

posttraumatic, ce poate data din 9 iunie 2010, fiind produsa prin lovire cu

corp tăietor/ înțepător, posibil un cuțit, necesitând 25-30 de zile îngrijiri

medicale si care au pus în primejdie viața victimei.

Încercarea inculpatului de a susține

că, practic, nu a vizat o zonă vitală si că nu a avut reprezentarea

consecințelor faptei sale, încercând doar sa se apere de atacul părții vătămate

a fost înlăturată de instanță, fiind contrazisă de ansamblul probator

administrat in cauza, declarațiile martorilor prezenți la incident evidențiind

ca atacul părții vătămate încetase la momentul când a fost lovit cu cuțitul,

aspect confirmat si de mențiunile din raportul de expertiza medico-legala care

au relevat ca victima a fost lovita in spate, cel de al doilea atac fiind

declanșat de inculpat in contextul in care partea vătămată dorea să-și asigure

scăparea.

Instanța a reținut că intenția

inculpatului de a aplica lovitura într-o zona vitală care să pună in primejdie

viața victimei a rezultat din regiunea anatomica vizată, obiectul folosit apt

sa producă o astfel de leziune, dar și din faptul că încetarea acțiunii

Întreprinsă de inculpat s-a realizat pe fondul intervenției martorelor P.A.V.

si I.M.A.. în plus,victima a fost salvata urmare transportării rapide a

acesteia la spital si a efectuării de urgenta a unei intervenții chirurgicale.

În acest context, instanța a înlăturat

apărarea inculpatului vizând achitarea sa in temeiul art. ll pct. 2 lit. a)

rap la art. 10 alin 1 lit. e) C. proc. pen.

La individualizarea pedepsei aplicate

inculpatului, tribunalul a avut în vedere împrejurările comiterii faptei,

gradul de pericol social deosebit de ridicat al acesteia si conduita parțial

sincera a inculpatului.

Sub aspectul laturii civile a cauzei,

instanța a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Împotriva acestei sentințe penale

a declarat apel inculpatul C.N.M. care

a solicitat, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen. cu referire la art. 44 C. pen.,

susținând că a acționat în legitimă apărare.

Într-un prim subsidiar, inculpatul a

solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptelor de prima instanță din

infracțiunea de tentativă de omor, în infracțiunea de vătămare corporală gravă,

susținând că niciun moment nu a avut intenția de a suprima viața părții

vătămate, care este fiul său.

Într-un al doilea subsidiar,

inculpatul a solicitat reținerea circumstanței atenuante legale a provocării

prev. de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei sub minimul

special prevăzut de lege.

Prin decizia penală

nr. 176/A din 13 mai 2011 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală, a fost respins, ca nefondat, apelul

inculpatului.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a apreciat că prima instanță a reținut în mod corect situația

de fapt, în urma analizei coroborate a întregului material probator administrat

în cauză, atât în faza urmăririi penale, cât și în etapa cercetării

judecătorești, astfel încât analiza instanței de fond fiind una exhaustivă,

Curtea și-a însușit-o pe deplin, făcând trimitere numai la criticile

inculpatului.

Sub un prim aspect, Curtea a reținut

că, fiind audiat în fața primei instanțe, inculpatul nu a contestat, în esență,

situația de fapt, constând în aceea că la data de 09 iunie 2010, în locuința

comună din București, l-a înjunghiat pe fiul său, partea vătămată C.D.F., cu un

cuțit de bucătărie.

Inculpatul a susținut însă că a

acționat în legitimă apărare, pentru a înlătura atacul părții vătămate,

susținere corect înlăturată de prima instanță, în raport de probele

administrate în cauză. Astfel, din declarațiile părții vătămate, ce se

coroborează cu declarațiile martorei I.M.A. (concubina inculpatului) și ale

martorei P.A.V. (concubina de la acea vreme a părții vătămate), reiese că la

data respectivă, pe fondul unor discuții, inculpatul - ce se afla sub influența

băuturilor alcoolice - a agresat-o fizic pe concubina sa, care era însărcinată

în 6 luni. Văzând acest lucru, partea vătămată a intervenit în apărarea

martorei, între el și inculpat având loc un prim conflict, în care cei doi s-au

lovit reciproc cu pumnii. După ce s-au oprit, inculpatul s-a dus la baie să se

spele de sânge, iar partea vătămată a mers în camera sa pentru a-și împacheta

lucrurile, cu intenția de a părăsi locuința.

Între cei doi au continuat schimburi

de replici, fără însă ca partea vătămată să-l mai agreseze în vreun fel pe

inculpat. La un moment dat, inculpatul a luat din bucătărie un cuțit și a

intrat în camera unde se afla partea vătămată, încercând să o înjunghie, dar

fără a reuși, ca urmare a intervenției concubinei sale. Partea vătămată a ieșit

din cameră, îndreptându-se către ușa apartamentului cu intenția de a fugi,

fiind ajunsă în fața ușii de către inculpat și lovită cu cuțitul.

Ca urmare, reținând că lovirea părții

vătămate cu cuțitul a avut loc în a doua etapă a incidentului, după încetarea

conflictului inițial, instanța de apel a apreciat că în cauză nu sunt

îndeplinite cerințele art. 44 C. pen. cu privire la caracterul direct și

imediat al atacului, reținându-se că poate cel mai relevant este faptul că

leziunile suferite de partea vătămată sunt situate în zona din spate a

toracelui, ceea ce infirmă susținerile inculpatului, în sensul că a acționat în

legitimă apărare.

S-a mai reținut că nici cererea

formulată în subsidiar de inculpat, de reținere a circumstanței atenuante

legale prev. de art. 73 lit. b) C. pen. nu este întemeiată întrucât materialul

probator administrat în cauză nu evidențiază existența vreunei „provocări” din

partea părții vătămate, în sensul legii, aceasta nefăcând altceva decât să

intervină în sprijinul concubinei inculpatului, ce era agresată, acesta fiind

contextul în care cele două părți s-au lovit reciproc.

Sub același aspect s-a reținut că deși

în fața instanței de fond martora I.M.A. și-a schimbat parțial declarațiile

date la urmărire penală, încercând să acrediteze apărările formulate de

inculpat, acest lucru este lesne de înțeles din prisma relațiilor de concubinaj

dintre cei doi (care au și doi copii minori împreună). Ca urmare, reținând că

această ultimă declarație nu numai că vine în contradicție cu cele susținute

constant în faza de urmărire penală, precum și cu restul materialului probator,

dar conține ea însăși o serie de inadvertențe, instanța de apel a dispus

înlăturarea ei.

Deopotrivă, instanța de apel a

constatat că încadrarea juridică dată faptei inculpatului în tentativă la omor

calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. c) C. pen. este

corectă.

S-a reținut în acest sens că, în apel,

ca și în fața instanței de fond, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării

juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 C. pen.,

susținând că nu a avut intenția de a suprima viața părții vătămate, care este

fiul său.

Solicitarea a fost apreciată ca

neîntemeiată cu argumentarea că obiectul vulnerant folosit - apt de a provoca

moartea unei persoane (cuțit), zona vitală vizată (partea din spate a

toracelui), intensitatea loviturii aplicate (partea vătămată sângerând

abundent, suferind un hemopneumotorax masiv stâng care i-a pus viața în

primejdie, fiind nevoie să se intervină de urgență chirurgical), insistența de

care a dat dovadă inculpatul (care, nereușind să o înjunghie pe partea vătămată

în camera în care se afla, datorită interpunerii martorei Ionescu, a urmărit-o

pe aceasta pe hol, unde a lovit-o cu cuțitul) relevă faptul că sub raport

subiectiv, inculpatul a acționat cu intenție directă, prevăzând și urmărind

moartea părții vătămate.

Cât privește pedeapsa principală

aplicată inculpatului, de 7 ani și 6 luni închisoare, egală cu minimul special

prevăzut de lege, Curtea a constatat că aceasta a fost corect individualizată

în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., prima instanță ținând

seama, deopotrivă, de gradul de pericol social concret al infracțiunii, dar și

de datele ce caracterizează persoana inculpatului.

S-a reținut în acest sens că

împrejurările și modalitățile concrete în care au fost comise faptele (pe

fondul consumului de alcool, inculpatul înjunghiindu-și propriul copil, care

sărise în ajutorul concubinei acestuia, însărcinată în 6 luni, ce era agresată

de inculpat), precum și urmările produse (părții vătămate fiindu-i pusă în

primejdie viața, fiind necesară o intervenție chirurgicală de urgență) relevă

un grad de pericol social „ ridicat, în raport de care nu se justifică o

reducere a pedepsei aplicate.

Deopotrivă, s-a apreciat că nici

datele ce caracterizează persoana inculpatului nu justifică o astfel de

reducere, prin reținerea circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 74 alin.

(1) lit. a) C. pen., întrucât, singură, lipsa antecedentelor penale nu poate

fundamenta concluzia că inculpatul a avut o bună conduită în societate anterior

comiterii faptelor. De altfel, din probatoriul administrat în cauză reiese că

inculpatul obișnuia să consume băuturi alcoolice, pe acest fond devenind

violent.

În fine, Curtea a constatat că în

favoarea inculpatului nu ar putea fi reținută nici circumstanța atenuantă

judiciară prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., căci conduita procesuală

a inculpatului a fost una doar relativ sinceră, ceea ce demonstrează că acesta

nu a înțeles pe deplin consecințele faptelor sale.

Și împotriva acestei decizii,

în termen legal, a declarat recurs

inculpatul C.N.M., solicitând, în principal, în sfera cazului de casare prev.

de art. 385

9

pct. 20 C. proc. pen., admiterea recursului, casarea

hotărârilor atacate, iar în rejudecare, aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., cu consecința reducerii corespunzătoare a pedepsei, dat fiind

comportamentul sincer și cooperant pe care l-a avut pe parcursul procesului

penal, iar în subsidiar, în sfera cazului de casare . prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., reducerea corespunzătoare a pedepsei, sub limita minimă

prevăzută de lege, ca urmare a reținerii în favoarea sa a circumstanțelor

atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen., ca urmare a unei juste

valorificări a datelor favorabile privind persoana acestuia, respectiv

atitudinea socială exemplară avută anterior săvârșirii faptei și comportamentul

deosebit ulterior, dar și datele familiale deosebite: tată a doi copii minori

și unicul întreținător al familiei.

Examinând cauza prin prisma criticilor

formulate și cazurilor de casare invocate, dar și din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Prima instanță și instanța de apel,

uzând de argumente factuale rezultate din probatoriul administrat și argumente

juridice pertinente, au reținut o corectă situație de fapt, stabilind o

încadrare juridică adecvată stării de fapt reținute în actul de inculpare și

dispozițiilor legale care reglementează fapta deduse judecății.

Analizând în continuare critica

invocată în sfera cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 20 C.

proc. pen., înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată întrucât, în

raport de data înregistrării cauzei pendinte pe rolul instanțelor, 2 noiembrie 2010,

care este ulterioară datei intrării în vigoare a dispozițiilor art. 320 C.

proc. pen. (26 octombrie 2010), se constată că inculpatul se putea prevala de

dispozițiile legale precitate numai până la începerea cercetării judecătorești,

o astfel de posibilitate nefiindu-i recunoscută în stadiile procesuale

ulterioare întrucât în cauză nu este incidență situația tranzitorie .statuată

de O.U.G nr. 121/2011.

Cum inculpatul a dat declarație în

cursul judecății în fond a cauzei ulterior momentului începerii cercetării

judecătorești și cum aceasta nici nu se circumscrie unei declarații de

recunoaștere a faptelor astfel cum au fost descrise în rechizitoriu, se

constată că solicitarea inculpatului vizând aplicarea beneficiului art. 320

1

C. proc. pen., formulată direct în recurs, în sfera cazului de casare prev. de art.

385

9

pct. 20 C. proc. pen., este neîntemeiată.

Deopotrivă neîntemeiate sunt și

criticile formulate în sfera cazului de casare prev. de 385

9

pct. 14

C. proc. pen., Înalta Curte constatând că, în raport de gravitatea deosebită a

faptei, modalitatea de săvârșire, rezultatul produs, dar și de comportamentul

procesul al inculpatului și persoana acestuia, pedeapsa aplicată de prima

instanță, menținută în apel, egală cu limita minimă prevăzută de lege pentru

tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat

la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., este aptă prin cuantum și modalitate de

executare să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate și cel educativ, în

îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și

resocializarea sa viitoare pozitivă.

În concret, în procesul de stabilire a

pedepsei și la individualizarea modului de executare a acesteia, în mod corect,

instanțele au avut în vedere limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege

pentru infracțiunea comisă de inculpat, gradul ridicat de pericol social al

faptei reliefat de modul și mijloacele utilizate pentru săvârșirea acesteia -

pe fondul consumului de alcool, inculpatul și-a înjunghiat propriul copil care

sărise în ajutorul concubinei acestuia, însărcinată în 6 luni, ce era agresată

de inculpat -, precum și urmările produse (părții vătămate fiindu-i pusă în primejdie

viața, fiind necesară o intervenție chirurgicală de urgență), natura relațiilor

sociale ce au fost încălcate, dar și profilul socio-moral al inculpatului care

în antecedență, în repetate rânduri, pe fondul consumului de alcool, și-a agresat

concubina și fiul, ceea ce l-a determinat pe acesta din urmă să părăsească

domiciliul.

Deopotrivă, au fost avute în vedere și

datele privind situația familială deosebită a inculpatului - tată a doi copii,

lipsa antecedentelor penale și atitudinea sa parțial sinceră, elemente care au

fost corect valorificate prin orientarea pedepsei spre limita minimă prevăzută

de lege, fără a li se da însă valențe de circumstanțe atenuante în încadrarea

dată de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

Rezultă, așadar, că nu poate fi

primită critica invocată în recurs referitoare la greșita individualizare a

pedepsei aplicate inculpatului, hotărârea recurată fiind legală și temeinică.

Pentru considerentele ce preced,

constatându-se că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, precum și faptul

că în cauză nu este incident niciunul dintre cazurile de casare prev. de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. care se ia în considerare din oficiu, Înalta Curte, în

temeiul art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge

recursul ca nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare statului, suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.N.M.

Împotriva Deciziei penale nr. 176/A

din 13 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 10 iunie 2010 la

27 septembrie 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 27

septembrie 2011.