ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1749/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1749/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 176 din 14 noiembrie

2011 a Tribunalului Suceava, în baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175

alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și a

art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen., a

fost condamnat inculpatul H.I., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la

omor calificat "în public", la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 6 (șase)

luni închisoare.

În temeiul art. 65

alin. (2) C. pen. raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit.

b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus luarea, față de inculpat, a măsurii de

siguranță a confiscării speciale a cuțitului.

În baza art. 14 și

art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 și urm C. civ., a fost obligat

inculpatul la plata sumei de 547,28 RON către partea civilă Spitalul Județean

de Urgență "S.I.N." Suceava, reprezentând cheltuieli de spitalizare a

părții civile L.V. și către partea civilă L.V. a sumei de 2000 RON, cu titlu de

daune materiale.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Suceava nr. 316/P/2011 din 21 iunie 2011, s-a dispus trimiterea în

judecată a inculpatului H.I., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de

omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1)

lit. i) C. pen.

În fapt, s-a reținut

că inculpatul H.I. și partea vătămată L.V. locuiesc în comuna Pătrăuți, iar din

cercetări nu a reieșit ca între aceștia ar fi existat incidente care să fi

generat o stare de animozitate.

La data de 22

decembrie 2010, inculpatul și partea vătămată au consumat, pe tot parcursul

zilei, cantități apreciabile de băuturi alcoolice, astfel că în cursul serii

amândoi se aflau în stare avansată de ebrietate.

În jurul orelor

20:00, partea vătămată L.V. se deplasa pe drumul principal ce străbate comuna

Pătrăuți, cu intenția de a ajunge la domiciliu. Pe același drum se deplasa și

inculpatul H.I., însă din sens opus. În momentul în care cele două persoane au

ajuns una în fața celeilalte, pe fondul stării de ebrietate în care se aflau,

probabil că și-au adresat reciproc expresii neprincipiale. În acest context,

fără niciun motiv, inculpatul a lovit victima cu piciorul în abdomen, după care

a scos din buzunar un cuțit tip briceag (cu lungimea lamei de 8 centimetri,

ascuțită pe o parte și totodată prezentând zimți) și cu acesta a aplicat o

singură lovitură victimei spre zona pieptului. Sesizând intenția autorului,

partea vătămată a încercat să se apere, însă a reușit doar să devieze puțin

lovitura - lama respectivului cuțit producând și o plagă tăiată în zona

antebrațului stâng. Lovitura aplicată de inculpat i-a provocat victimei o plagă

înjunghiată subclaviculară. La momentul incidentului victima era îmbrăcată cu două

bluze groase de lâna, un tricou, precum și o vestă - obiecte care au reușit să

împiedice pătrunderea mai adâncă a lamei cuțitului. S-a reținut totodată și

faptul că incidentul a fost observat de la mică distanță de martorul ocular

H.V.

Sesizând că i-a fost

produsă o leziune serioasă, victima a reușit să ajungă la barul aparținând SC

B.V. SRL, aflat în apropiere, a comunicat martorilor numele persoanei care a

înjunghiat-o și, deși le-a solicitat ajutorul, aceștia au refuzat, considerând

că L.V. nu a pățit nimic, fiind doar în stare de ebrietate. Victima a reușit cu

mare greutate să ajungă singură la domiciliu, iar fiul său, martorul L.D., a

solicitat telefonic prezența unei ambulanțe.

Victima a fost

transportată la Spitalul Județean de Urgență "S.I.N." Suceava, unde a

fost supusă unei intervenții chirurgicale.

După comiterea

faptei, inculpatul s-a deplasat la locuința fratelui său, martorul H.D.,

comunicându-i acestuia că a avut loc un incident cu o altă persoană, fără a-i

oferi alte detalii. După ce a părăsit gospodăria fratelui său, s-a deplasat la

barul SC B.V.SRL, a cumpărat de acolo o sticlă de votcă, după care s-a deplasat

la locuința martorului C.C.D. Lucrătorii postului local de poliție, sesizați cu

privire la acest incident prin serviciul unic de urgențe, s-au deplasat la

locuința martorului C.C.D. și, constatând că autorul se afla acolo, i-au

solicitat acestuia să-i urmeze la postul de poliție, pentru clarificarea

situației. Înainte de a părăsi locuința martorului menționat, inculpatul a

aruncat sub pat briceagul folosit la comiterea agresiunii, pentru a nu fi

identificat asupra sa.

În dimineața zilei de

23 decembrie 2010, martorul C.C.D. a descoperit respectivul briceag și l-a

predat lucrătorilor de poliție, constatându-se ulterior că pe lama acestuia

sunt pete cu aspect de sânge.

Conform concluziilor

cuprinse în raportul medico-legal nr. 1684/E/2010 întocmit de S.M.L. Suceava,

victima a prezentat plagă înjunghiată profundă, subclaviculară stângă, intens

hemoragică, produsă prin lovire cu un corp înțepător-tăietor, posibil cuțit.

S-a apreciat că această leziune necesită în vederea vindecării un număr de 17 -

18 zile de îngrijiri medicale și, în opinia medicului legist, viața victimei nu

a fost pusă în primejdie la data agresiunii.

Dosarul a fost înregistrat

inițial pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava sub nr.

4533/P/2010, fiind începută urmărirea penală la data de 31 ianuarie 2011 pentru

săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin.

(1), (2) C. pen., confirmată prin rezoluția procurorului din 1 februarie 2011

însă, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava din 13 aprilie

2011, dosarul cauzei a fost declinat Parchetului de pe lângă Tribunalul

Suceava, apreciindu-se că fapta comisă de H.I. întrunește elementele

constitutive ale unei alte infracțiuni.

Prin ordonanța

Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava din 16 mai 2011, s-a dispus

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de lovire sau alte violențe,

prev. de art. 180 alin. (1), (2) C. pen. în tentativă la infracțiunea de omor

calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit.

i) C. pen.

În faza de urmărire

penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: ordonanța

Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava nr. 4533/P/2010; proces-verbal de

sesizare din oficiu; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa

fotografică aferentă; raport de constatare medico-legală traumatologică; planșa

fotografică cu aspecte ale leziunilor victimei; proces-verbal de examinare

criminalistică și planșa fotografică aferentă; proces-verbal de depistare;

proces-verbal de conducere în teren și planșa fotografică aferentă; dovezi

predare-primire bunuri; declarațiile părții vătămate L.V.; declarațiile

martorilor: L.D.C., B.R., B.S., M.P.I., C.C.D., H.V., H.D., coroborate cu

declarațiile inculpatului.

La termenul de

judecată din data de 26 septembrie 2011, inculpatul, prin apărătorul ales, a

solicitat schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor

calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit.

i) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184

C. pen., iar în subsidiar, în cea de vătămare corporală gravă, prev. de art.

182 alin. (2) ultima teză C. pen., întrucât nu a acționat cu intenția de a

ucide victima și nu a urmărit în mod direct acest lucru.

Prin Încheierea de

ședință din data de 4 octombrie 2011, în baza art. 334 C. proc. pen., instanța

a respins cererea formulată de inculpatul H.I. de schimbare a încadrării

juridice dată faptei prin actul de sesizare.

La termenul de

judecată din data de 7 noiembrie 2011, inculpatul a invocat aplicabilitatea în

speță a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., arătând că a

recunoscut săvârșirea faptei.

Analizată fiind cauza din perspectiva incidenței

art. 320

1

C. proc. pen., instanța de fond a regăsit toate condițiile

impuse de art. 320

1

C. proc. pen., pentru ca acest articol să-și

producă efectul de drept substanțial referitor la reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, pentru

infracțiunea pentru care inculpatul H.I. a fost trimis în judecată (tentativă

la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1)

lit. i) C. pen., cu limite de pedeapsă de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6

luni ani închisoare, reduse cu o treime: 5 ani și 1 lună - 8 ani și 4 luni

închisoare).

Astfel fiind, și

coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut

în fapt că, la data de 22 decembrie 2010, într-un loc public situat pe raza

comunei Pătrăuți, inculpatul H.I. a exercitat asupra victimei L.V. acte de

violență de intensitate ridicată cu un cuțit, cu intenția de a-i suprima viața.

Așa cum rezultă din

concluziile raportului de constatare medico-legală traumatologică nr. 1684/E/28

decembrie 2010 efectuat în cauză de S.M.L. Suceava, numitul L.V. a prezentat

plagă înjunghiată profundă, subclaviculară stângă intens hemoragică, excoriații

și echimoză. După morfologia lor, leziunile s-au putut produce prin lovire cu

un corp înțepător-tăietor (cuțit), la data de 22 decembrie 2010. Timpul de zile

de îngrijiri medicale s-a apreciat ca fiind de 17 - 18, cu incapacitatea de

muncă corespunzătoare. Având în vedere simptomatologia la internare, caracterul

plăgii și lipsa atingerii unor organe de importanță vitală, s-a considerat de

către medicul legist că viața victimei nu a fost pusă în primejdie.

Această situație de

fapt a fost reținută de către instanță exclusiv în baza probelor administrate

în faza de urmărire penală, în conformitate cu dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Inculpatul H.I., audiat pe parcursul urmăririi

penale, a adoptat o poziție oscilantă; în prima declarație din data de 22

decembrie 2010 a arătat că a lovit victima cu cotul în zona umărului, nu a

folosit nici un cuțit sau un alt instrument vulnerant; în cea de-a doua

declarație din 23 decembrie 2010 a recunoscut că a înjunghiat victima cu

cuțitul, motivând că se afla în stare avansată de ebrietate și nu își amintește

ce anume a generat incidentul; la data de 16 februarie 2011, când i s-au adus

la cunoștință acuzațiile de către lucrătorii de poliție judiciară, a declarat

că își menține cele arătate anterior și nu mai dorește să dea lămuriri

suplimentare; în timp ce la data de 6 iunie 2011, cu ocazia audierilor

efectuate la parchet și în prezența apărătorului ales, autorul a susținut că

s-a întâlnit întâmplător cu victima pe drum, a salutat-o dar aceasta i-a

răspuns urât; a observat în mâna victimei o șurubelniță de circa 30 cm lungime

și crezând că ar putea fi lovit cu aceasta, a rupt-o cu mâna; s-a îndepărtat de

victimă, însă și-a dat seama că este urmărit de aceasta (auzindu-i în spatele

său pașii), motiv pentru care a scos briceagul desfăcut din buzunar și, fără a

se uita unde anume lovește, a agresat victima; totodată, inculpatul a precizat

că nu a fost în nici un mod amenințat, atacat ori lovit de victimă, însă a

înjunghiat-o, crezând că ar putea fi atacat.

Audiat în fața

instanței, inculpatul a precizat că la data de 22 decembrie 2010, aflându-se pe

raza comunei Pătrăuți, a lovit partea vătămată L.V. cu un cuțit, fără a avea

însă intenția de a-i suprima viața.

În aceste condiții,

neexistând niciun temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între

declarațiile succesive ale inculpatului, prima instanță a reținut-o, ca

reflectând adevărul, pe cea de recunoaștere dată de către inculpat în instanță,

întrucât s-a coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate.

În speță, fapta

inculpatului de a-i provoca părții vătămate o plagă înjunghiată profundă,

subclaviculară stângă intens hemoragică, excoriații și echimoză, prin lovire cu

un corp înțepător-tăietor - cuțit (instrument care în condițiile speței era

susceptibil de a provoca moartea) și care pentru vindecare a necesitat un număr

de 17 - 18 zile de îngrijiri medicale, cu incapacitatea de muncă

corespunzătoare, aplicarea loviturii în zona pieptului, deviată ca urmare a

acțiunii părții vătămate, sunt elemente care conduc la concluzia că inculpatul

a avut reprezentarea rezultatului, pe care chiar dacă nu l-a urmărit anume, în

orice caz a acceptat în mod conștient eventualitatea producerii lui.

Aceste împrejurări

reale concretizează latura subiectivă a infracțiunii de tentativă la omor sub

forma intenției indirecte în condițiile art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

pen.

În drept, a reținut

instanța de fond, fapta inculpatului întrunește, sub aspect obiectiv și

subiectiv, elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor

calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit.

i) C. pen.

În ceea ce privește

individualizarea judiciară a pedepsei, Tribunalul a aplicat succesiv

dispozițiile art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

și apoi ale art. 320

1

C. proc. pen. Au fost avute totodată în vedere

criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Referitor la persoana

inculpatului, Tribunalul a reținut că acesta este la prima încălcare a legii,

fiind lipsit de antecedente penale și nu este cunoscut ca fiind o persoană

violentă. Și din susținerile inculpatului rezultă că incidentul a avut loc pe

fondul consumului excesiv de alcool la data cu pricina, motiv pentru care prima

instanță a reținut în favoarea inculpatului, ca și circumstanță atenuantă

judiciară, starea de beție voluntară.

Pentru toate motivele

arătate, instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele

atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., cărora le-a dat eficiență

potrivit art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., stabilirea unei

pedepse de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, fiind apreciată ca

necesară și suficientă pentru atingerea scopului de prevenție specială, de

coerciție și de reeducare a sa, astfel cum acestea sunt definite de art. 52

alin. (1) C. pen.

Cum textul de lege

care reglementează regimul sancționator al infracțiunii reținute în sarcina

inculpatului prevede, în mod expres, interzicerea unor drepturi prev. de art.

64 C. pen., instanța de fond, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la

art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a C. pen., a aplicat acestuia și 3 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a

și b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții

elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul

autorității de stat), după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C.

pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus luarea față de inculpatul H.I. a măsurii de

siguranță a confiscării speciale a cuțitului.

În ceea ce privește

latura civilă, instanța de fond a reținut că Spitalul Județean de Urgență

"S.I.N." Suceava, prin adresa din 29 iunie 2011, s-a constituit parte

civilă în cauză cu suma de 547,28 RON, reprezentând cheltuieli ocazionate cu

spitalizarea părții vătămate L.V.

Prin urmare, în baza

art. 14 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 și urm. C. civ., inculpatul

H.I. a fost obligat la plata sumei de 547,28 RON către partea civilă Spitalul

Județean de Urgență "S.I.N." Suceava, reprezentând cheltuieli de

spitalizare a părții civile L.V.

Partea vătămată L.V.

a arătat în fața instanței că dorește să-i fie achitate sumele pe care le-a

cheltuit cu spitalizarea și cu medicamentele, în cuantum de 2.000 RON.

Astfel, instanța de

fond a reținut că în persoana inculpatului H.I. sunt întrunite condițiile

răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prev. de art. 1357 și urm.

C. civ. (respectiv existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite,

existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și

vinovăția celui ce l-a cauzat).

La stabilirea

întinderii prejudiciului material suferit de partea civilă L.V., Tribunalul a

avut în vedere declarația acesteia, precum și declarațiile martorului G.I.

Prin urmare, în baza

art. 14 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 și urm C. civ., inculpatul

a fost obligat la plata către partea civilă L.V. a sumei de 2.000 RON, cu titlu

de daune materiale, apreciată de instanță ca fiind echitabilă în raport de

prejudiciului material încercat de aceasta.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel, în latură penală, inculpatul H.I., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie. În motivarea apelului, acesta a arătat că

pedeapsa aplicată este prea mare, având în vedere situația sa personală și

familială-lipsa antecedentelor penale și aspectul că are în întreținere

exclusivă trei copii minori, dar și poziția sa procesuală corectă, de

recunoaștere și regret a faptei. De asemenea, sub aspectul reindividualizării

modalității de executare a pedepsei, a solicitat suspendarea

condiționată/suspendarea sub supraveghere a executării ei, scopul sancțiunii

putând fi și astfel atins.

Prin Decizia penală

nr. 8 din 23 ianuarie 2012, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru

cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpatul H.I. împotriva Sentinței

penale nr. 176 din 14 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava, în

Dosarul nr. 7459/86/2011.

A desființat în parte

sentința penală susmenționată și, în rejudecare:

A condamnat pe

inculpatul H.I. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat,

prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu

aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și a art. 74 alin. (2), art. 76

alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 3 (trei) ani

închisoare (în loc de 3 ani și 6 luni închisoare).

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței care nu contravin deciziei pronunțate.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul H.I., solicitând, prin

apărătorul desemnat din oficiu, admiterea recursului, casarea hotărârilor

pentru motivul prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și, în

rejudecare, acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante prev. de

art. 74, art. 76 C. pen. și aplicarea disp. art. 81 C. pen. sau art. 86

1

C. pen.

Înalta Curte,

examinând motivul de recurs invocat, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform

prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art.

385

6

alin. (1) și art. 385

7

C. proc. pen., constată că

recursul este nefondat pentru următoarele considerente.

În cauză a fost

reținută corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedându-se la

încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de acesta.

De altfel, inculpatul

nici nu contestă comiterea faptei, pe care a recunoscut-o, beneficiind, astfel

de disp. art. 320

1

C. proc. pen.

Referitor la motivul de recurs formulat de inculpat,

prin care se solicită o nouă individualizare a pedepsei în sensul reducerii

acesteia și aplicării disp. art. 81 C. pen. sau art. 86

1

C. pen. sub

aspectul modalității de executare a pedepsei, Înalta Curte constată că este

neîntemeiat.

Potrivit disp. art.

52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.

Ca măsură de

constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate,

ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește

fapta penală săvârșită cât și în ceea privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și

modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel încât

inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite

pe viitor săvârșirea de fapte penale.

În speță, instanța de

apel a apreciat corect asupra gravității faptei, dar și a împrejurărilor în

care a fost comisă, coroborate cu persoana inculpatului.

Astfel, în cauză au

fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.

pen., respectiv modalitatea și împrejurările comiterii faptei, gradul de

pericol social al infracțiunii săvârșite, limitele de pedeapsă prevăzute de

lege, cât și circumstanțe personale (este la prima încălcare a legii penale, nu

este cunoscut ca o persoană violentă, iar incidentul a avut loc pe fondul

consumului excesiv de alcool), aspecte ce au condus la reținerea în favoarea

inculpatului a disp. art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 C. pen. și stabilirea

unei pedepse de către instanța de control judiciar care, prin cuantum și

modalitate de executat, este în măsură să asigure atingerea scopurilor

pedepsei, astfel cum sunt reglementate de disp. art. 52 C. pen.

Prin urmare,

solicitarea recurentului inculpat de reducere a pedepsei și de suspendare a

executării acesteia este neîntemeiată.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul disp. art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul H.I. împotriva Deciziei penale nr. 8

din 23 ianuarie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 mai 2012.

Procesat de GGC - AA