ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 897/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 897/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului penal de față,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 156 din 17

octombrie 2011 a Tribunalului Suceava, s-a dispus condamnarea, inculpatului C.P.C.,

pentru săvârșirea tentativei la infracțiunii de omor calificat „in

public", prev. de art. 20 rap. la 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C.

pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., la o pedeapsă de 6

(șase) ani închisoare.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen.

raportat la - art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen, s-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen,

cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a

și

lit.

b) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la data de 26

august 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen.

s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen.,

a fost obligat: inculpatul la plata sumei de 1601,01 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție,

Tribunalul Suceava a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Suceava nr. 507/P/2011 din 09 septembrie 2011,

s-a

dispus trimiterea in judecată, în stare

de arest preventiv, a inculpatului C.P.C., pentru săvârșirea tentativei ia

infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art.

175 alin. (1) lit. i) C. pen.

S-a reținut în

actul de sesizare a instanței că, în noaptea de 25 august 2011; în jurul orelor

00:00, inculpatul C.P.C. s-a deplasat împreună cu prietenul său C.I. și numitele

I.G. și A.G. în localul aparținând SC D.B. SRL, din orașul Gura Humorului,

pentru a socializa și consuma băuturi alcoolice. În interiorul localului, la o

masă alăturată de cea ocupată de inculpat și prietenii săi, se aflau numiții V.A.M.,

V.C., S.I. și S.V.

În timp ce se deplasa spre ieșirea din

local, numitul S.I. a pierdut (scăpat) telefonul mobil pe care îi avea asupra

sa, lucru care a fost observat de către inculpatul C., care la ridicat de pe

jos și l-a ascuns în apropierea sa, sub masa la care stătea. Realizând că și-a

uitat telefonul în local, S.I.: a revenit în bar împreună cu însoțitorii săi

pentru a-și căuta telefonul pierdut. V.C. a apelat de pe telefonul său numărul

de telefon al S.l. telefonul fiind ulterior văzut și identificat lângă masa lui

C.P. În continuare, între V.C. și S.I. pe de o parte și C.P. și C.I. pe de altă

parte s-a iscat o altercație verbală, primii reproșându-le celorlalți despre

faptul că au ascuns telefonul și au încercat să și-l însușească pe nedrept.

Conflictul verbal a degenerat, V.C. și C.I. au început să se îmbrâncească și să

se lovească reciproc în apropierea ușii de acces în local. Cu excepția celor

doi protagoniști, nicio altă persoană nu a intervenit în conflict. Aflat la o

distanță de aproximativ 2 m de aceștia, inculpatul C.P.C. a luat un tac de

pe masa de biliard și fără a avea un motiv anume ori o explicație logică, i-a

aplicat lui S.V. o lovitură puternică, din spate, în zona capului, victima

prăbușindu-se la podea în stare de inconștiență.

Important de precizat este faptul că

victima se afla în apropierea celor două persoane care se loveau reciproc fără

a fi implicată în vreun fel, iar inculpatul era poziționat în spatele celor

trei și a agresat victima fără a avea un motiv temeinic.

Conform raportului de constatare

medico-legală nr. 317/A din 26 august 2011 medicii legiști au concluzionat că

victima S.V. prezintă un traumatism cranio-cerebral grav, comă gradul III,

hematom subdural acut tempora-fronto-parietal stâng, edem cerebral difuz,

fractură stâncă temporară stângă, plagă contuză suturata retro-auriculară

stângă. Leziunile au necesitat un nr. de 55-58 zile de îngrijiri medicale, iar

intervenția neuro-chirurgicală de urgență a fost obligatorie pentru salvarea

vieții victimei.

În fază de urmărire penală au fost

administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal din sesizare din

oficiu (f. 2), proces verbal de cercetare la față locului și planșa fotografică

aferentă (f. 3-29), CD cu înregistrări video din interiorul localului (f. 30),

proces verbal de examinare criminalistică (f. 31-35), raport de examinare

medico-legală (f. 35). plângere declarație parte vătămată /parte responsabilă civilmente

(,t 37, 38), declarațiile martorilor (f. 39-42, 43-44, 45-46, 47, 48-50, 51-52,

53-54), dovezi de ridicare, predare bunuri (f. 65-66), procese verbale de

contravenții emise pe numele lui C.P. (f. 67, 68), ordonanță de punere în mișcare

a acțiunii penale și ordonanță de reținere cu nr. 507/P/2011 din data de 26

august 2011 (f. 74,' 78), referat cu propunere de luare a măsurii arestării

preventive din data de 27 august 2011 (f. 80), mandat de arestare preventivă, precum

și încheierea de ședință a Tribunalului Suceava (f.82, 83-84), declarațiile

inculpatului C.P.C. (f. 69, 70-71, 75, 76--. 77). proces verbal de, prezentare a

materialului de, urmărire penală (f. 87).

Instanța, având în atenție voința

inculpatului C.P.C. care a învederat, asistat fiind de apărător, că dorește să

se urmeze procedura simplificată în concordanță cu disp. art. 320

1

C.

proc. pen., a adus la cunoștința acestuia infracțiunea pentru care a fost

deferit justiției și a procedat ia ascultarea lui sub aspectul recunoașterii

faptei imputate, astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu, și însușirii

probelor administrate în cursul urmăririi penale, poziția procesuală exprimată

fiind consemnată in proces verbal separat, atașat la dosarul cauzei.

Având în vedere că partea vătămată S.V.,

în cursul cercetării judecătorești, a arătat că înțelege să, se constituie

parte civilă în cauză cu suma totală de 221.500 lei. din care suma ele 200.000

lei daune morale, iar suma de 21.500 lei daune materiale, prin încheierea de

ședință din data de 10 octombrie 2011, s-a dispus disjungerea dosarului cu

privire la latura civilă a cauzei.

Analizată fiind cauza din perspectiva

incidenței art. 320

1

C. proc. pen., instanța a reținut dispozițiile

legale ce dau conținut articolului menționat: „Până la începerea cercetării judecătorești,

inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea

faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să

se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Judecata

poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele

reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de

probe, cu excepția înscrisurilor in circumstanțiere pe care le poate administra

Ia acest termen ele judecată. La termenul" de judecată, instanța întreabă

pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă ioc în baza probelor administrate

în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, procedează la audierea

acestuia și apoi acordă cuvântul procurorului și celorlalte părți. Instanța de

judecată soluționează latura penală atunci când, din probele administrate,

rezultă ea faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date. Cu privire

la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse. Instanța va pronunța

condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor

de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu

o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.

Dispozițiile alin. (1) – (6) nu se aplică cazul în care acțiunea penală vizează

o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viața.

În procesul

penal pendinte instanța a regăsit toate condițiile de procesibilitate impuse de

art. 320

1

C. proc. pen.,

pentru

ca acest articol să-și producă efectul de drept substanțial referitor la

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei

închisorii, pentru infracțiunea - pentru care inculpatul C.P.C. a fost trimis

în judecată ( tentativă la infracțiunea de omor calificat. prev. de art. 174 alin.

(1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu limite de pedeapsă de la 7 ani și 6 luni

la 12 ani și 6 luni ani închisoare, reduse cu o treime: 5 ani și 1 lună - 8 ani

și 4 luni închisoare).

Astfel:

-

începerea cercetării judecătorești nu a avut loc

în condițiile

în care. la primul termen de judecată pe fondul cauzei,

fără a fi

avut loc citirea actului

de

sesizare care marchează momentul

procesual al debutului cercetării

judecătorești, inculpatul C.P.C. a declarat expres disponibilitatea de a urma

procedura simplificată prev. de art. 320

1

C. proc. pen.;

-

inculpatul C.P.C.

a declarat personal, în fața instanței de judecată, că recunoaște săvârșirea

faptei reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se

facă în

baza probelor administrate in faza

de urmărire penală, pe care le

cunoaște sile însușește;.

- infracțiunea

pentru care s-a. dispus trimiterea în judecată a inculpatului nu este pedepsită

de lege cu detențiunea pe viață, pentru a nu deveni astfel incidente

dispozițiile prev. de art. 320

1

C. proc. pen.

- instanță de

judecată s-a. considerat pe deplin lămurită, numai pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală,

apreciind

că fapta inculpatului este complet și corect stabilită și,

de asemenea,

există Suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru a permite

stabilirea unei pedepse/fără a mai fi necesară administrarea de probe sub acest

aspect, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere depuse la termen de către

inculpat, prin apărător;

Astfel fiind, analizând materialul

probator administrat în cauză, cu privire la latura penala a cauzei, instanța a

reținut următoarele:

În fapt, inculpatul C.P.C., în noaptea

de 25/26 august 2011, cu aproximație orele 01,30, în timp ce se afla într-un

loc public, local din orașul Gura Humorului, a exercitat acte de violență

de-mare intensitate asupra numitului S.V.,

Iovindu-l

cu

tac pentru biliard la nivelul capului, cauzându-i

leziuni grave, viața acestuia fiindu-i pusă în primejdie.

Această situație de fapt a fost

reținută de către instanță

exclusiv în baza

probelor administrate in faza de urmărire penală,

în conformitate cu

dispozițiile art. 320

1

C.

proc. pen.,

probe pe care

inculpatul a declarat că le cunoaște și le însușește, astfel cum rezultă din

declarația acestuia consemnată; în procesul-verbal separat atașat la dosar.

Așa cum rezultă din concluziile

raportului de constatare medico-legală nr. 317/A din 26 august 2011 întocmit de

Serviciul de Medicină Legală Suceava, victima S.V. a prezentat un traumatism

cranio-cerebral grav, comă gradul III, hematofti subdural acut

temporo-fronto-parietal stâng, edem cerebral difuz, fractură stâncă temporară

stângă, plagă confuză suturată retro-auriculară stângă. Leziunile au necesitat

un nr. de 55-58 zile de îngrijiri medicale, iar intervenția neuro-chirurgicală

de urgență a fost obligatorie pentru salvarea vieții victimei (f. 35 dos.

u.p.).

Inculpatul, audiat în cursul urmăririi

penale a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa și a regretat

fapta comisa, declarând că a lovit victima. întrucât

i-a

fost. încă să nu fie și el la rândul său agresat. Însă,

această susținerea a inculpatului nu are niciun suport probator și este în

contradicție cu depozițiile martorilor audiați în cauză (V.A.M. - fila 39 dos.

u.p., V.C.G. - fila 43 dos. u.p., M.M.F. - fila 48 dos.

u.p.),

depoziții conform cărora el nu a fost implicat vreo clipă

în altercația ce a avut loc între C.l. și V.C. Mai mult decât, atât, nu a fost amenințat

în vreun fel cu acte de violență. Elocventă în acest sens este și înregistrarea

video din incinta localului, imaginile fiind mai mult decât grăitoare.

În drept, faptă inculpatului C.P.C.

care, în noaptea de 25/26 august

2011,

cu aproximație orele 01,30, în timp ce se afla într-un Ioc public, local din orașul

Gura Humorului, a exercitat acte de violență de mare intensitate asupra

numitului S.V., lovindu-i cu un tac pentru biliard la nivelul capului,

cauzându-i leziuni grave, viața acestuia fiindu-i pusă în primejdie,

întrunește, sub aspect obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale

tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1), 175 alin.

(1) lit. i) C. pen., pentru care acesta urmează a răspunde penal.

În ceea ce privește individualizarea

judiciară a pedepsei aplicate, Tribunalul a aplicat succesiv dispozițiile art. 20

rap. la art. 174, 175 C. pen. - limite de pedeapsă ce la 7 ani și 6 luni la 12

ani și 6 ani închisoare - și apoi ale art. 320

1

C. proc. pen.,

rezultând prin micșorarea cu o treime limite;ele pedeapsă de la 5 ani și 1 lună

- 8 ani și 4 luni. Au fose avute în vedere în continuare criteriile generale de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și anume: dispozițiile părții

generale ale Codului penal, gradul de pericol social concret ridicat al faptei

comise; împrejurările și modalitatea în care a fost săvârșită, descrisă

detaliat mai sus și urmarea produsă, acțiunea inculpatului conducând la punerea

în primejdie a vieții unui seamăn.

Referitor la persoana inculpatului,

Tribunalul a constatat că acesta este la prima încălcare a legii penale, fiind

lipsit de antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar

existentă la dosar. De asemenea, conform înscrisurilor în circumstanțiere

depuse în fața instanței de judecată, venite din partea numitelor C.D. și D.A.S.,

inculpatul era cunoscut până la data incidentului ca un om așezat, liniștit, nu

consumă băuturi alcoolice, nu este violent, nici scandalagiu, este serios și

muncitor.

Având în vedere discrepanța vădită

între agresivitatea faptei inculpatului (lovirea cu putere, din spate; a

victimei cu un tac pentru biliard la nivelul capului, aceasta prăbușindu-se la

podea - în stare de inconștiență și ajungând la spital în moarte clinică,

faptul că nu există nici o motivație logică a agresiunii comise, nici

inculpatul și nici partea vătămată nefiind implicați direct în conflictul iscat

în incinta localului) și comportamentul tipic anterior al acestuia care nu

deroga de la condițiile de normalitate a desfășurării vieții unei persoane,

prima instanță nu a reținut, în favoarea inculpatului, cum s-a solicitat de

către apărătorul acestuia, circumstanțe atenuante judiciare.

De asemenea, având

în vederea cuantumul pedepsei principale aplicate, raportat la prevederea

expresă în textul de lege ce sancționează fapta de omor calificat, a pedepsei

complementare constând în „interzicerea unor drepturi", în temeiul art. 65

alin. (2) C. pen. raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit.

b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de 2 ani.

În ceea ce

privește modalitatea de executare a pedepsei, față de gravitatea faptei

săvârșite, instanța a apreciat ca numai prin executarea sa în regim de detenție

pedeapsa își va atinge finalitatea instituită de lege, suspendarea executării

acesteia nefiind posibilă nici din punct de vedere legal (față de cuantumul de

6 ani închisoare) și nici oportună față de gravitatea faptei în

sine.

Astfel, fiind, în baza art. 71 C. pen.,

s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art.

88 C. pen., instanța a dedus din pedeapsa aplicată durata: reținerii și

arestării preventive de la data de 26 august 2011 la zi.

Împotriva

acestei sentințe, în termen .legal, au declarat apel inculpatul C.P.C. și

partea vătămată S.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeimcie.

În motivarea apelului sau, partea

vătămată, a arătat, în esență, că pedeapsa aplicată de prima instanță

inculpatului este prea mică în raport de fapta săvârșită și urmările acestuia.

În motivarea apelului său, inculpatul

a arătat, în esență, că în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea de

tentativă de omor (în condițiile în care afirmă că nu a avut intenția de a ucide

victima se impunea schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare

corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2) C. proc. pen.); de asemenea, a mai

arătat inculpatul că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea aspră.

Analizând apelurile

declarate în cauză prin prisma motivelor invocate și în baza actelor și

lucrărilor dosarului, în conformitate cu prevederile art. 371 și 378 C. proc.

pen., Curtea a constatat următoarele:

Astfel, în mod

corect a reținut prima instanță că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute

de art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen. (inculpatul a recunoscut în mod

expres în fața primei instanțe săvârșirea faptei reținute în rechizitoriu și a

solicitat ca judecarea cauzei să se facă doar în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală).

De asemenea, instanța de fond a

reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și

analiza judicioasă a mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul urmăririi

penale.

Rezultă din ansamblul probator, la care

a făcut referire detaliată, primă instanță, că în noaptea de 25 august 2011, în

jurul orelor 00:00, inculpatul C.P.C. s-a deplasat împreună cu prietenul sau C.I.

și numitele I.G. și A.G. în localul aparținând SC D.B. SRL, din orașul Gura

Humorului; î

n

interiorul localului la

o masă alăturată;de cea ocupată de inculpat și prietenii săi, se aflau numiții

V.A.M.. V.C., S.I. și S.V.; în jurul orei 01:30, grupul de tineri printre care

se afla și victima S.V. a intenționat să părăsească localul, deplasându-se

către locuințele lor; în timp, ce se deplasa spre ieșirea din local, numitul S.I.

a pierdut (scăpat) telefonul mobil pe care îl avea asupra

sa,

lucru care a fost observat de către

inculpatul C.; care l-a ridicat de pe jos și li a ascuns în apropierea sa, sub

masa la care stătea; realizând că și-a uitat telefonul în local, S.I. a revenit

în bar împreună cu însoțitorii săi pentru a-și căuta telefonul pierdut; V.C. a

apelat de pe telefonul său numărul de telefon al lui S.l., telefonul fiind ulterior

văzut și identificat lângă masa lui C.P.; în continuare, între V.C. și S.l. pe

de o parte și C.P. și C.l. pe de altă parte s-a iscat o altercație verbală,

primii reproșându-le celorlalți despre faptul că au ascuns telefonul și au încercat

să și-l însușească pe nedrept; conflictul verbal a degenerat, V.C. și C.l. iau

început să se îmbrâncească și să se lovească reciproc în apropierea ușii de

acces în local; cu excepția celor doi protagoniști, nicio altă persoană nu a intervenit

în conflict; aflat la o distanță de aproximativ 2 m de aceștia, inculpatul C.P.C.

a luat un tac de pe masa de biliard și fără a avea un motiv anume ori o

explicație logică, i-a aplicat lui S.V. o lovitură puternică, din spate, în

zona capului, victima prăbușindu-se la podea în stare de inconștiență; conform

raportului de constatare medico-legală nr. 317/A din 26 august 2011; medicii

legiști ați concluzionat că victima S.V. prezintă un. traumatism cranio-cerebral

grav, comă gradul III, hematom subdural acut tetriporo-lronto-parietal stâng,

edem cerebral difuz, fractură stâncă temporară stângă, plagă confuză suturată

retro-auriculară stângă; leziunile au necesitat un număr de 55-58 zile de

îngrijiri medievale, iar intervenția neuro-chirurgicală de urgență a fost

obligatorie pentru salvarea vieții victimei.

Raportat la situația de fapt reținută

s-a stabilit încadrarea juridică legală a infracțiunii reținute în sarcina

apelantului inculpat, respectiv infracțiunea de tentativă de omor calificat,

prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C.

pen.

Curtea, contrar celor susținute în

apelul inculpatului, a apreciat că în mod netemeinic prima instanță a aplicat

inculpatului o pedeapsă de 6 ani închisoare, criticile părții vătămate sub

acest aspect, fiind întemeiate.

'Î

ntr-adevăr, având în vedere, pe lângă

criteriile prev. de art. 72 C. pen. reținute de prima instanță, împrejurarea că

inculpatul a acționat cu o agresivitate extremă (din actele medico-legale de la

dosarul cauzei rezultă că inculpatul a aplicat victimei o lovitură de foarte

mare intensitate cu un tac de lemn în cap), împrejurarea că: acțiunea agresivă

a inculpatului practic nu a avut o justificație logică - (actul agresiv apare

ca fiind gratuit), împrejurarea că inculpatul a lovit victima din spate,

împrejurarea că imediat după comiterea faptei inculpatul a preferat să plece și

nu s-a interesat dacă victima necesită vreun, ajutor medical, precum și

împrejurarea ca inculpatul a rămas cu o serie de sechele fizice și, psihice

importante în urma agresiunii, Curtea a apreciat că doar aplicarea unei pedepse

de 8 ani închisoare (orientată spre maximul prevăzut de norma de incriminare

redus cu o treime conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.) este în

măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art.

52 C. pen. Agresivitatea deosebită a inculpatului și lipsa aparentă de motivație

a actului său conduc la ideea că nu se justifica reținerea în favoarea

inculpatului de circumstanțe atenuante judiciare, conform art. 74 C. pen.,

chiar dacă inculpatul a recunoscut sincer fapta săvârșită.

Așa fiind, pe calea deciziei penale nr.

105 din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, s-a dispus:

Respinge, ca nefondat/apelul declarat

de inculpatul C.P.C., împotriva sentinței penale nr. 156 din 17 octombrie 2011

a Tribunalului Suceava.

Admite apelul declarat de partea

vătămată S.V. împotriva sentinței penale nr. 156 din 17 octombrie   2011 a

Tribunalului Suceava.

Desființează, în parte, sentința

penală menționată și în rejudecare:

Majorează cuantumul pedepsei aplicate

inculpatului C.P.C. la 8 (opt) ani închisoare (în loc de 6 ani închisoare).

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței penale atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Deduce, în continuare, durata

arestării preventive a inculpatului C.P.C. de la 17 octombrie 2011 și menține stare

de arest preventiv a acestuia.

Obligă inculpatul apelant să plătească

părții vătămate S.V. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel

și statului cu același titlu suma de 350 lei.

Celelalte cheltuieli judiciare din

apel rămân în sarcina statului.

În continuare împotriva deciziei s-a

exercitat calea de atac a recursului doar de către inculpat.

Inculpatul C.P.C. a precizat că nu

ridică obiecții cu privire la latura materială a infracțiunii, așa cum a fost

soluționată de instanța de fond, însușită și de instanța de apel. Însă, trebuie

avută în vedere atitudinea subiectivă a inculpatului față de fapta pe care a

comis-o și rezultatele acesteia, contestându-se ușurința cu care s-a încadrat

infracțiunea săvârșită la tentativă de omor și precizând că pentru a exista

această infracțiune, trebuie să se rețină că în mintea inculpatului, înainte de

comiterea sa, a fost luată hotărârea de a ucide. Întrucât că cele două părți nu

se cunoșteau, nu aveau niciun fel de relații, s-au întâlnit ocazional, nu se

poate reține hotărârea inculpatului de a omorî. Inculpatul nu a avut niciodată

această intenție și fapta acestuia a fost determinată de starea de nervozitate

provocată de către grupul de prieteni, respectiv de partea vătămată, motiv

pentru care a lovit-o fără a-și da seama de consecințele acelei acțiuni, însă

fără intenția de a ucide partea vătămată ci doar de a-i aplica o corecție.

Inculpatul a așhiesat la pretențiile civile ale părții vătămate, a recunoscut

fapta atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de fond, este

conștient că partea pe care a lovit-o a suferit un grav prejudiciu de natură

morală și materială, însă nu sunt întrunite condițiile săvârșirii faptei de tentativă

de omor calificat, întrucât este absentă intenția acestuia de a ucide, iar

inculpatul este privit ca un criminal. În plus obiectul cu care a lovit nu era

apt de a ucide. Pentru motivele prezentate, a solicitat admiterea recursului în

sensul schimbării încadrării juridice din fapta de tentativă de omor calificat

își cea de vătămare corporală gravă și, având în vedere că a recunoscut fapta chiar

de la primul termen de judecată operând în beneficiul său prevederile art. 320

1

C. proc. pen., a avut o conduită bună, să se dispună redozarea pedepsei în

sensul aplicării unei sancțiuni mai blânde.

Partea vătămată a pus concluzii de

respingere a recursului formulat de inculpatul C.P.C., ca nefondat, apreciind

că în cauză nu este vorba de infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen., ci de

infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. e) C. pen.,

în sensul că s-a reținut în mod corect faptul că lovitura aplicată de inculpat

a fost de o intensitate deosebita, a vizat o zonă vitală, iar urmările acestei lovituri,

așa cum reiese din actele medicale, sunt deosebit de grave.

Instanța de recurs, în examinarea \ cazurilor

de casare invocate de inculpat, cu abordarea și a acelor ce se tratează din

oficiu, potrivit art. 385

6

C. proc. pen., reține următoarele:

Critica inculpatului

recurent, grefată pe pct. 17 al art. 395

9

C. proc. pen., în sensul

că în cauză se impunea schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare

corporală gravă, prev. de art. 182 C. pen. (motivat de faptul că nu a avut intenția

de a ucide), nu este întemeiată.

Încadrarea juridică a faptei dată de

prima instanță este legală, fiind stabilită în concordanță cu conținutul

constitutiv al normelor de incriminare.

Intenția de a ucide se stabilește în

funcție de materialitatea actului care evidențiază poziția psihică a

făptuitorului și de împrejurările în care s-a produs actul de violență și care,

indiferent de materialitatea actului, pot să confirme sau să infirme intenția

de ucidere.

În concret, se apreciază că există

intenția de a ucide în funcție de intensitatea loviturii, zona anatomică vitală

vizată, aptitudinea de a leza a obiectului cu care s-a acționat.

Examinând împrejurările concrete ale

comiterii faptei, prima instanță a constatat in mod corect că intenția

inculpatului nu a fost de a vătăma corporal victima, ci dimpotrivă, a prevăzut moartea

victimei si chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat eventualitatea producerii ei.)

Intensitatea mare a loviturii aplicate

de inculpat, dedusă din gravitatea leziunilor produse victimei (traumatism

cranio-cerebral grav), zona vitală a corpului victimei vizată (zona capului),

precum și aptitudinea de a ucide a instrumentului folosit fa aplicarea

loviturilor (corp contondent - tac de biliard din lemn,), demonstrează intenția

indirectă de a ucide victima.

În ce privește aspectul individualizării

sancțiunii, aspect criticat în funcție de prev. pct. 14 al art. 385

9

C. proc. pen., într-adevăr, raportat la cele consemnate de Curtea, de Apel,

având în vedere pe lângă criteriile prev. de art. 72 C. pen. reținute de prima instanță,

împrejurarea că inculpatul a acționat cu o agresivitate extremă (din actele

medico-legale de la dosarul cauzei rezultă că inculpatul a aplicat victimei o

lovitură de foarte mare intensitate cu un tac de lemn în cap), împrejurarea că

acțiunea agresivă a inculpatului practic nu a avut o justificare logică (actul

agresiv apare ca fiind gratuit), împrejurarea că inculpatul a lovit victima din

spate, împrejurarea că imediat după comiterea faptei inculpatul a preferat să

plece și nu sa interesat dacă victima necesită vreun ajutor medical, precum șl împrejurarea

că inculpatul a rămas cu o serie de sechele fizice și psihice importante în urma

agresiunii, coreei s-a; apreciat că dom' aplicarea unei pedepse de 8 ani închisoare

(orientată spre maximul prevăzut de norma de incriminare .redus cu o treime

conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.) este în măsură să răspundă

cerințelor de sancționare, corecție și reeducare prev. de art. 52 C. pen.

Agresivitatea deosebită a inculpatului

și lipsa, aparentă de motivație a actului său conduc la ideea că nu se

justifica reținerea în favoarea inculpatului de circumstanțe atenuante

judiciare, conform art. 74 C. pen., chiar dacă inculpatul a recunoscut sincer

fapta săvârșită.

În consecință cum pronunțarea deciziei

din apel s-a concretizat sub auspicii de totala legalitate și temeinicie,

cazuri de casare constatabile din oficiu nu s-au evidențiat, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., urmează a se respinge ca-nefondat recursul declarat de inculpatul C.P.C.,

împotriva deciziei penale nr. 105 din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel

Suceava.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., cheltuieli judiciare avansate de către stat în recurs, vor fi în sarcina

acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.P.C. împotriva

deciziei penale nr. 105 din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, Secția

Penală și pentru Cauze cu Minori.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 26 august 2011 la

23 martie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință public 23 martie

2012.