ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.05.2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1807/2012

HOTĂRÂRE
29.05.2012
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1807/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra recursului de față,

constată

că prin sentința

penală nr. 165 din 26 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava,

inculpatul H.P.D. a fost condamnat pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea

de omor calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 alin. (1)

lit. i) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. raportat la art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o

perioadă de 5 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului,

ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen.

În baza art. 347 raportat la art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen., a fost disjunsă acțiunea civilă a părții vătămate Ș.M.M.

și a părților civile Spitalul Municipal Rădăuți și Spitalul Județean de Urgență

„S.I.N." Suceava și în baza art. 99 alin. (4) al Regulamentului de ordine interioară

a instanțelor judecătorești s-a stabilit termen în ședință publică pentru data de

16 noiembrie 2011, ora 09:00.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5.500 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul avocatului

din oficiu din timpul cercetării judecătorești, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției, în contul Baroului Suceava.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 754/P/2010 din 11 aprilie 2011 al Parchetului

de pe lângă Tribunalul Suceava fost trimis în judecată inculpatul H.P.D., pentru

săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la

art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut

că, inculpatul H.P.D. se află în stare de recidivă postexecutorie deoarece prin

sentința penală nr. 520 din 04 mai 2006 a Judecătoriei Rădăuți a fost condamnat

la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni pentru comiterea unor infracțiuni contra

patrimoniului persoanei, fiind arestat la data de 14 iunie 2006 și liberat la data

de 18 decembrie 2007, cu rest neexecutat de 361 zile. Și anterior acestei condamnări

a mai comis infracțiuni contra patrimoniului persoanelor pentru care a fost condamnat

de Judecătoria Rădăuți. Pentru a dovedi că pedepsele mici la care a fost condamnat

nu au constituit un mijloc de reeducare pentru persoana sa, acesta a continuat să

comită fapte antisociale, așa după cum se va arăta și în continuare.

Fratele inculpatului, martorul H.V.N.,

trăiește în concubinaj cu martora J.A.M. (la casa părinților acesteia) din anul

botezul acestuia la data de 13 noiembrie 2010, urmând ca în ziua de 14 noiembrie

2010 să fie organizată „scăldușca" copilului. Întrucât casa familiei J. era

neîncăpătoare pentru toți invitații, aceste evenimente au fost organizate la casa

martorilor D.C. și D.E. din comuna B..

În ziua de 14 noiembrie 2010, la petrecerea

de „scăldușca", martora J.S. (mama numitei J.A.M.) l-a invitat și pe Ș.M.M.

Din cercetări a reieșit că martora J.S. întreține de mai multă vreme relații de

prietenie cu victima Ș.M.M., relații cunoscute și acceptate și de soțul acesteia,

martorul J.M.

De asemenea, s-a reținut și faptul că partea

vătămată avea relații foarte bune cu numiții H.V.N. și J.A.M., motiv pentru care,

la sfârșitul lunii octombrie 2010, i-a invitat pe aceștia să vină cu copilul lor

și să locuiască în casa sa.

Partea vătămată Ș.M.M. a ajuns la casa

familiei D. în jurul orei 13:00 cu aproximație și până la ora 18:00 a consumat o

cantitate mare de băuturi alcoolice. Mare parte din timp, partea vătămată a stat

la masă și a ținut-o pe genunchii pe martora J.S.

La aceeași petrecere a participat și inculpatul

H.P.D., și în cursul zilei de 13 noiembrie 2010, dar și în cursul zilei de 14 noiembrie,

acesta a consumat cantități apreciabile de băuturi alcoolice. În timpul petrecerii

din ziua de 14 noiembrie 2010, în jurul orelor 17:00, inculpatul a invitat-o la

dans pe numita J.S. și, probabil datorită stării de ebrietate în care se afla, s-a

dedat la un comportament indecent.

Partea vătămată Ș.M.M. a observat acest

lucru și i-a solicitat să o lase în pace pe martoră, folosind și expresii triviale

la adresa acestuia. Vizibil deranjat de faptul că a fost întrerupt din „dans",

inculpatul s-a apropiat de partea vătămată Ș.M.M. și i-a aplicat o lovitură cu palma

peste față.

Pentru ca acest incident să nu degenereze,

martorii D.C. și D.E. au intervenit între cei doi, reușind să-i tempereze. În intervalul

de timp care a urmat, victima și inculpatul au continuat, de la distanță, să se

insulte reciproc. De asemenea, inculpatul a adresat victimei mai multe „invitații"

de a ieși amândoi afară pentru a se bate.

În jurul orelor 18:00 - 18:30 cu aproximație,

partea vătămată Ș.M.M. a luat hotărârea de a pleca spre domiciliul său. Sesizând

intenția victimei, în momentul în care aceasta a trecut prin dreptul său, inculpatul

a încercat să o lovească cu piciorul în spate, intenție nematerializată datorită

intervenției prompte a martorului D.C.

Sesizând atitudinea vădit agresivă a inculpatului,

martorul D.C. împreună cu soția sa l-au împiedicat pe acesta să iasă după victimă

și în mod forțat l-au condus într-una din camerele casei. Cu mare greutate cei doi

martori au reușit să îl țină pe inculpat preț de câteva minute în cameră, timp în

care acesta, proferând în continuare injurii și amenințări, tot încerca să iasă

după victimă.

După câteva minute, inculpatul a reușit

să fugă din încăpere în pofida eforturilor martorilor de a-l reține acolo, a părăsit

casa și a pornit în urmărirea părții vătămate Ș.M.M., pe care a reușit să o ajungă

din urmă și în apropierea casei unde se desfășura petrecerea, i-a aplicat mai multe

lovituri cu pumnii și picioarele în diverse zone ale corpului.

Considerând că în acest mod a aplicat o

corecție persoanei care l-a împiedicat „să se distreze", inculpatul a revenit

în casa soților D.C. și D.E. și a afirmat față de aceștia că „a condus victima spre

casă". Din tonul inculpatului, martorul D.C. a înțeles că acesta a exercitat

acte de violență asupra lui Ș.M.M.

Totodată, martorul D.C. i-a solicitat soției

sale să vadă dacă s-a întâmplat ceva cu partea vătămată, motiv pentru care aceasta

împreună cu martora J.A.M. au părăsit casa și s-au deplasat pe uliță. Observând

că Ș.M.M. este căzut în drum, cele două persoane i-au comunicat acest lucru și martorului

D.C.

Auzind aceasta, martorul a întrebat din

nou pe inculpat ce s-a petrecut afară, iar de această dată, i-a răspuns martorului

„i-am dat un pumn în cap".

Martora J.A.M. i-a adus la cunoștință concubinului

său, H.V.N. despre incidentul survenit și a solicitat acestuia să meargă afară să

vadă ce este cu partea vătămată.

S-a mai reținut că, din depoziția martorei

Ș.M.M. care a relatat că în momentul în care s-a apropiat de locuința sa, a văzut

doi tineri în apropierea victimei, iar unul dintre aceștia îl înjura pe cel de-al

doilea și i se adresa cu expresia „băi G." (G. este porecla pe care o are inculpatul),

rezultă că H.V.N. a ieșit singur din casă, urmat în scurt timp de inculpat, care

ajungând din nou în apropierea victimei și sesizând că aceasta este căzută, acesta

i-a aplicat noi lovituri în zona cranio-cerebrală.

În jurul orei 20:00, inculpatul a ieșit

din casa familiei D., s-a apropiat de locul unde era căzută victima și pentru a

înlătura urmele agresiunii anterioare, a apucat-o de umeri și a târât-o în acest

mod pe o distanță de circa 18 metri, abandonând-o apoi în curtea gospodăriei numitului

C.P.

La ora 20:10 martorul C.P., ieșind întâmplător

din casă, a descoperit victima căzută în curtea imobilului său și a informat despre

acest lucru pe lucrătorii postului local de poliție.

Ulterior, la fața locului a fost solicitată

și prezența unei ambulanțe care a transportat victima la Spitalul Municipal Rădăuți.

În cursul zilei de 15 noiembrie 2010, victima a fost transportată și internată la

Spitalul Județean de Urgență „S.I.N." Suceava unde a fost supusă unor intervenții

chirurgicale complexe.

Conform concluziilor raportului de expertiză

medico-legală nr. M1. întocmit de Serviciul de Medicină Legală. Suceava (dosar de

urmărire penală), victima a prezentat un traumatism cranio -cerebral cu hemoragie

subarahnoidiană difuză, dilacerare temporală stângă cu edem cerebral masiv, contuzii

hemoragice frontale, fractură parieto - temporală stângă, echimoze și excoriații.

După morfologia lor, leziunile craniene au putut fi produse prin lovire cu un corp

contondent cu suprafață plană la nivel parieto - temporal stâng, urmată de cădere,

și de lovire cu mijloace contondente (pumni, picioare). Echimoza orbitară dreaptă,

echimoza frontală stânga extinsă orbitar și suborbitar, excoriția de pe piramida

nazală precum și excoriația malară stângă s-au putut produce prin lovire cu mijloace

contondente (pumni, picioare). Excoriația de la nivelul genunchiului stâng s-a putut

produce prin cădere pe o suprafață dură sau prin lovire cu mijloace contondente.

După topografia leziunilor s-a apreciat că poziția posibilă a agresorului a fost

în partea antero-laterală stângă a victimei. Leziunile victimei nu prezintă caracteristici

tipice de autoapărare. Leziunile pot necesita 65-75 zile de îngrijiri medicale,

iar în opinia medicului legist viața victimei a fost pusă în primejdie, intervenția

neurochirurgicală impunându-se de urgență pentru salvarea vieții sale.

S-a reținut că în cauză există constituire

de parte civilă din partea Spitalului municipal Rădăuți (dosarul de urmărire penală)

și a Spitalul Județean de Urgență „S.I.N." Suceava (dosarul de urmărire penală).

Dată fiind starea gravă în care victima

se află și în prezent, aceasta nu a putut fi audiată. Numita M.L., fiica victimei

nu a precizat dacă se constituie sau nu parte civilă în cauză (dosarul de urmărire

penală).

Cu privire la latura civilă a cauzei, prima

instanță a reținut că, partea vătămată Ș.M.M. s-a constituit parte civilă în cursul

cercetării judecătorești (dosarul instanței de fond), iar în cadrul procedurii speciale

în baza căreia s-a soluționat latura penală, partea vătămată a arătat că dorește

efectuarea unei expertize medico-legale prin care să se stabilească faptul că a

suferit leziuni care au determinat încadrarea sa în grad de handicap I, iar pentru

dovedirea pretențiilor civile a considerat se impune administrarea probelor.

În baza art. 347 raportat la art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus disjungerea acțiunii civile formulată de partea

vătămată Ș.M.M. și de părțile civile Spitalul Municipal Rădăuți și Spitalul Județean

de Urgență „S.I.N." Suceava și în baza art. 99 alin. (4) din Regulamentului

de ordine interioară a instanțelor judecătorești, s-a stabilit termen în ședință

publică pentru data de 16 noiembrie 2011, ora 09:00.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal,

au declarat apel inculpatul H.P.D. și partea civilă Ș.M.M.

În apelul său, inculpatul a criticat hotărârea

instanței de fond, sub aspectul netemeinicie, considerând cuantumul pedepsei ca

fiind prea sever.

Partea civilă nu și-a motivat apelul nici

în scris și nici oral, nefiind prezentă la dezbateri.

Prin decizia penală nr. 2 din 9 ianuarie

2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost

respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul H.P.D. și partea civilă

Ș.M.M. împotriva sentinței penale nr. 165 din 26 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul

Suceava în Dosar nr. 3764/86/2011.

A fost obligată partea civilă la plata

sumei de 200 RON cheltuieli judiciare și inculpatul la plata sumei de 400 RON cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 RON pentru onorariul apărătorului din

oficiu (av. C.I.) urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul

Baroului Suceava.

Examinând apelurile prin prisma motivelor

invocate, cât și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate

cu dispozițiile art. 371 C. proc. pen., instanța de prim control judiciar a constatat

că acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:

Din ansamblul probelor administrate în

faza de urmărire penală, respectiv: procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal

de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă, raportul de constatare

medico-legală traumatologică, raportul de expertiză medico-legală traumatologică

nr. M1. întocmit de Serviciul de Medicină Legală Suceava, procesele-verbale de examinare

criminalistică și planșele fotografice aferente, raportul de expertiză genetică,

raportul de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat, adresa

Spitalului Municipal Rădăuți, adresa Spitalului Județean de urgență „S.I.N."

Suceava, dovezi predare primire bunuri, procesle-verbale de audiere a minorului

J.V., declarațiile martorilor M.L., C.P., C.M.D., Ș.M.M., D.C., D.E., B.R.R., J.A.M.,

P.I.N., G.V., J.V., J.S., J.M., B.S., H.M.M., T.P.A., H.V.N., procesul-verbal de

prezentare a materialului de urmărire penală, coroborate cu declarațiile inculpatului,

instanța de prim control judiciar a reținut aceeași situație de fapt și de drept

ca cea descrisă în rechizitoriu și reținută și de prima instanță, în sensul că la

data de 14 noiembrie 2010, inculpatul H.P.D. , într-un loc public situat pe raza

comunei B., a exercitat acte de violență de intensitate ridicată cu intenția de

a suprima viața victimei Ș.M.M., producându-i leziuni care i-au pus acesteia viața

în primejdie, faptă ce întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea

de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175

alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-a mai reținut că, pe parcursul cercetării

judecătorești, inculpatul a recunoscut și a regretat săvârșirea infracțiunii pentru

care a fost trimis în judecată, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320

1

cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei,

aspect criticat de inculpat în apelul său, s-a constatat că prima instanță a respectat

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., având în mod corect în vedere gradul de

pericol social deosebit de ridicat al faptei, modalitatea de săvârșire, urmarea

produsă, poziția procesuală corectă, precum și antecedentele sale penale, inculpatul

fiind anterior condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare,

pentru comiterea unor infracțiuni contra patrimoniului persoanei și liberat condiționat

la data de 18 decembrie 2007, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 361 zile.

În raport de aceste elemente, instanța

de apel a apreciat că, în mod corect a reținut instanța de fond că nu se poate reține

în favoarea inculpatului nicio circumstanță atenuantă sau personală, astfel încât,

pedeapsa aplicată acestuia pentru infracțiunea săvârșită, prev. de art. 20 C.

pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., de 7 ani

închisoare, exprimă gradul concret de pericol social al infracțiunii și periculozitatea

inculpatului, fiind de natură să asigure reeducarea sa și prevenirea săvârșirii

unor noi infracțiuni, așa cum prevăd dispozițiile art. 52 C. pen.

De asemenea, instanța de apel a considerat

că, în mod legal prima instanță a făcut și aplicarea art. 65 alin. (2) C. pen.,

referitoare la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzută

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după

executarea pedepsei principale, precum și a dispozițiilor art. 71 C. pen. privind

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., ca pedeapsă accesorie.

În ceea ce privește apelul declarat de

partea civilă, instanța de prim control judiciar a constatat că acesta este nefondat,

întrucât instanța de fond, în mod corect a aplicat dispozițiile art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen., care prevăd posibilitatea disjungerii acțiunii civile de

acțiunea penală, atâta timp cât rezolvarea acțiunii civile presupune administrarea

de probe în fața instanței.

S-a reținut că în cauză, partea vătămată

a solicitat efectuarea unei expertize medico - legale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

inculpatul H.P.D.,

solicitând

admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și reducerea pedepsei aplicate,

prin reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante legale a stării de provocare,

întrucât a aplicat lovituri victimei deoarece aceasta i-a adresat injurii. A mai

solicitat să se țină seama de circumstanțele sale personale care îi sunt favorabile

în sensul că a avut o atitudine procesuală sinceră, a recunoscut și regretat fapta

comisă, nu are o fire violentă, are o situație materială precară, fiind singurul

întreținător al familiei și are un copil în vârstă de 4 luni.

Examinând recursul în raport de motivul

invocat, care se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. , Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele

considerente:

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului,

se reține că, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au reținut corect situația

de fapt și vinovăția inculpatului în raport cu materialului probator administrat

în cauză, au dat o corectă încadrare juridică faptei, iar pedeapsa aplicată a fost

just proporționalizată în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C.

pen.

În baza propriului examen, Înalta

Curte constată că inculpatul H.P.D. a recunoscut comiterea faptei atât în cursul

urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești astfel cum a fost reținută

în actul de sesizare a instanței, fiind de acord ca judecata să aibă loc pe baza

probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită

de întregul material probator administrat în cauză, relevante fiind declarațiile

date de inculpat, inclusiv cea prin care a solicitat aplicarea dispozițiilor

art. 320

1

de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă, raportul de constatare

medico-legală traumatologică, raportul de expertiză medico-legală traumatologică

nr. M1. întocmit de Serviciul de Medicină Legală Suceava, procesele - verbale de

examinare criminalistică și planșele fotografice aferente, raportul de expertiză

genetică, raportul de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat,

procesele - verbale de audiere a minorului J.V., declarațiile martorilor M.L., C.P.,

H.M.M., T.P.A. și H.V.N.

Constatând întrunite condițiile tragerii

la răspundere penală, instanța de fond și instanța de apel au hotărât în mod corect,

în opinia Înaltei Curți, condamnarea inculpatului H.P.D. pentru comiterea infracțiunii

de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174

alin. (1) C. pen. și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., reținându-se că la data de 14 noiembrie 2010 pe fondul consumului de alcool,

acesta a avut o altercație verbală cu victima Ș.M.M. în interiorul locuinței martorilor

D.C. și D.E., iar după o perioadă de timp după ce victima a părăsit imobilul, cu

intenția de a se deplasa la domiciliul său, inculpatul a urmărit-o și a exercitat

asupra acesteia acte de violență cu corpuri și mijloace contondente dure. Ulterior

acestui incident, inculpatul a târât victima de la locul altercației pe o distanță

de aproximativ 18 m, abandonând-o în stare de inconștiență în curtea gospodăriei

martorului C.P.

În ceea ce privește critica recurentului

inculpat privind greșita individualizare a pedepsei aplicate acestuia de instanța

de fond și menținută de instanța apel, Înalta Curte constată că, potrivit art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse

greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite

decât cele prevăzute de lege.

În conformitate cu dispozițiile art. 72

pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele

de pedeapsă stabilite în partea specială a C. pen., de gradul de pericol social

al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală.

Infracțiunea de tentativă la omor calificat,

reținută în sarcina inculpatului, este sancționată cu închisoare de la 7 ani și

6 luni și 12 ani și 6 luni închisoare și interzicerea unor drepturi.

Inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă

de 7 ani închisoare, care sub aspectul cuantumului se situează sub limita minimă

a pedepsei prevăzută de textul de lege incriminator.

Înalta Curte constată că în mod justificat,

în procesul de stabilire a tratamentului sancționator aplicat inculpatului, instanța

de fond a avut în vedere, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv

dispozițiile generale ale C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege

incriminator, reduse cu o treime, prin aplicarea dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., modalitatea și împrejurările comiterii faptei, inculpatul

a aplicat mai multe lovituri victimei, în zone anatomice vitale, cu obiecte contondente

dure, a deplasat-o de la locul unde a avut altercația pentru a scăpa de răspundere

penală și deși aceasta se afla în stare de inconștiență, a abandonat-o, fără a lua

măsurile necesare și a anunța serviciul medical de urgență în vederea acordării

de îngrijiri medicale, valoarea socială ocrotită de lege, dreptul la viață a victimei,

dar și urmarea produsă - din raportul de constatare medico-legală întocmit de Serviciul

de Medicină Legală Suceava, rezultând că victima a suferit leziuni foarte grave

și anume, traumatism cranio - cerebral cu hemoragie subarahnoidiană difuză, dilacerare

temporală stângă cu edem cerebral masiv, contuzii hemoragice frontale, fractură

parieto - temporală stângă, echimoze și excoriații, viața sa fiind pusă în primejdie.

De asemenea, în procesul de individualizare

a pedepsei au fost avute în vedere și datele ce caracterizează persoana inculpatului,

care a avut o atitudine sinceră pe parcursul desfășurării procesului penal, a recunoscut

și regretat fapta comisă, din fișa de cazier judiciar și din înscrisurile atașate

la dosarul de urmărire penală (dosar de urmărire penală), rezultă că nu se află

la prima confruntare cu rigorile legii penale, nefiind lipsit de relevanță faptul

că acesta a săvârșit fapta din prezenta cauză, în sare de recidivă postexecutorie,

fiind condamnat prin sentința penală nr. 520 din 04 mai 2006 a Judecătoriei Rădăuți,

la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni pentru comiterea unor infracțiuni contra

patrimoniului persoanei, fiind arestat la data de 14 iunie 2006 și liberat la data

de 18 decembrie 2007, cu rest neexecutat de 361 zile, aspect ce denotă perseverența

sa infracțională și demonstrează împrejurarea că scopul pedepsei aplicate anterior,

ca măsură de constrângere și mijloc de reeducare și prevenire a săvârșirii de noi

infracțiuni, nu a fost atins, acesta continuând să comită fapte antisociale.

Susținerea inculpatului în sensul că ar

fi săvârșit fapta în stare de provocare, ca reacție la cuvintele injurioase pe care

partea vătămată i le-ar fi adresat, sunt infirmate de materialul probator administrat

în cauză, acestea neconducând la stabilirea unei situații de fapt care să justifice

reținerea circumstanței atenuante legale prevăzută de art. 73 alin. (1) lit. b)

Înalta Curte reține că din interpretarea

dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., rezultă că pentru existența circumstanței

atenuante legale a stării de provocare se cer întrunite cumulativ mai multe condiții:

infracțiunea să fie săvârșită sub stăpânirea unei puternice emoții, starea aceasta

să fi avut drept cauză o provocare din partea persoanei vătămate prin violență,

provocarea să fi fost săvârșită de victima infracțiunii printr-o atingere gravă

a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, iar riposta la acțiunea

de provocare trebuie îndreptată împotriva autorului actului provocator.

Astfel, pentru a fi reținută această circumstanță

atenuantă legală, este necesar ca actul provocator, constând într-o atingere adusă

demnității inculpatului, să aibă o anumită gravitate, de natură a determina o puternică

tulburare sau emoție în psihicul acestuia, or în cauză probele administrate nu confirmă

existența unei conduite ilicit, culpabile a victimei, iar faptul că nu poate constitui

o stare de provocare.

Raportând cauzei acest text de lege, din

materialul probator administrat în ambele faze procesuale, respectiv depozițiile

martorilor D.C., D.E., J.A.M., P.I.N., G.V., J.V., J.S., J.M., H.M.M. și B.S., rezultă

că cel care a inițiat conflictul dintre părți este inculpatul H.P.D. După ce partea

vătămată Ș.M.M. i-a reproșat inculpatului că are un comportament necorespunzător

față de concubina sa, matora J.S., inculpatul și partea vătămată și-au adresat reciproc

injurii, iar inculpatul i-a aplicat acestuia și o palmă.

Pentru ca acest incident să nu degenereze,

martorii D.C. și D.E. au intervenit între cei doi, reușind să-i tempereze. în intervalul

de timp care a urmat, victima și inculpatul au continuat, de la distanță, să se

insulte reciproc.

De asemenea, inculpatul a adresat victimei

mai multe „invitații" de a ieși amândoi afară pentru a se bate.

La o perioadă scurtă de timp, după ce a

avut loc altercația între cei doi, victima, aflată într-o stare avansată de ebrietate,

a părăsit imobilul familiei D., martorii încercând să îl tempereze pe inculpat pentru

a nu pleca în urmărirea victimei, pe care intenționa să o bată.

După câteva minute, inculpatul a reușit

să fugă din locuința familiei D., în pofida eforturilor martorilor de a-l reține

acolo și a pornit în urmărirea părții vătămate Ș.M.M. Ajungând din urmă victima,

inculpatul și-a pus în aplicare planul infracțional, aplicându-i mai multe lovituri

cu pumnii și picioarele în diverse zone ale corpului, cu corpuri contondente, continuând

să o lovească și după ce aceasta era căzută la pământ.

Așa fiind, se constată că probatoriul administrat

nu confirmă susținerea inculpatului în sensul că „ar fi fost provocat" prin

una din modalitățile prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. („prin violență, printr-o

atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă")

și

nu relevă o atitudine agresivă

din partea victimei Ș.M.M., folosirea de amenințări sau de obiecte contondente care

să îi creeze inculpatului o puternică tulburare sau emoție soldată cu gestul extrem

vizând lovirea acesteia cu obiecte contondente dure peste tot corpul, în zone anatomice

vitale.

Constatând că în cauză nu este incident

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și nici vreun

alt caz de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. să

poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

H.P.D., apreciind hotărârea pronunțată de instanța de apel ca fiind legală și temeinică.

Se va constata că recurentul inculpat este

arestat in alta cauză.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat

va fi obligată la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul H.P.D. împotriva deciziei penale nr. 2 din 9 ianuarie 2012 a Curții

de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Constată că recurentul inculpat este arestat

in alta cauză.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 29 mai 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-03-23
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 897/2012
Asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 156 din 17 octombrie 2011 a Tribunalului Suceava, s-a dispus condamnarea, inculpatului C.P.C., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunii de omor calificat „i
ÎCCJ 2011-12-07
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4170/2011
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 19 din 26 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art
ÎCCJ 2012-09-18
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2854/2012
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani. În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) cu titlu de pedeapsă accesorie. În baz
ÎCCJ 2012-05-25
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1749/2012
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 176 din 14 noiembrie 2011 a Tribunalului Suceava, în baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicare
ÎCCJ 2011-10-31
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3842/2011
Asupra recursului penal de față; Analizând actele și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 176 din 5 iulie 2010, Tribunalul Mehedinți, în baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C.
Sursă