ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1807/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1807/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Deliberând asupra recursului de față,
constată
că prin sentința
penală nr. 165 din 26 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava,
inculpatul H.P.D. a fost condamnat pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea
de omor calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 alin. (1)
lit. i) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. raportat la art. 320
1
alin.
(7) C. proc. pen., la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare și interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o
perioadă de 5 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, după executarea pedepsei
principale.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului,
ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și
lit. b) C. pen.
În baza art. 347 raportat la art. 320
1
alin. (5) C. proc. pen., a fost disjunsă acțiunea civilă a părții vătămate Ș.M.M.
și a părților civile Spitalul Municipal Rădăuți și Spitalul Județean de Urgență
„S.I.N." Suceava și în baza art. 99 alin. (4) al Regulamentului de ordine interioară
a instanțelor judecătorești s-a stabilit termen în ședință publică pentru data de
16 noiembrie 2011, ora 09:00.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc.
pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5.500 RON cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul avocatului
din oficiu din timpul cercetării judecătorești, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției, în contul Baroului Suceava.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima
instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 754/P/2010 din 11 aprilie 2011 al Parchetului
de pe lângă Tribunalul Suceava fost trimis în judecată inculpatul H.P.D., pentru
săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la
art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut
că, inculpatul H.P.D. se află în stare de recidivă postexecutorie deoarece prin
sentința penală nr. 520 din 04 mai 2006 a Judecătoriei Rădăuți a fost condamnat
la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni pentru comiterea unor infracțiuni contra
patrimoniului persoanei, fiind arestat la data de 14 iunie 2006 și liberat la data
de 18 decembrie 2007, cu rest neexecutat de 361 zile. Și anterior acestei condamnări
a mai comis infracțiuni contra patrimoniului persoanelor pentru care a fost condamnat
de Judecătoria Rădăuți. Pentru a dovedi că pedepsele mici la care a fost condamnat
nu au constituit un mijloc de reeducare pentru persoana sa, acesta a continuat să
comită fapte antisociale, așa după cum se va arăta și în continuare.
Fratele inculpatului, martorul H.V.N.,
trăiește în concubinaj cu martora J.A.M. (la casa părinților acesteia) din anul
Motivați de nașterea primului lor copil, cei doi concubini au hotărât să organizeze
botezul acestuia la data de 13 noiembrie 2010, urmând ca în ziua de 14 noiembrie
2010 să fie organizată „scăldușca" copilului. Întrucât casa familiei J. era
neîncăpătoare pentru toți invitații, aceste evenimente au fost organizate la casa
martorilor D.C. și D.E. din comuna B..
În ziua de 14 noiembrie 2010, la petrecerea
de „scăldușca", martora J.S. (mama numitei J.A.M.) l-a invitat și pe Ș.M.M.
Din cercetări a reieșit că martora J.S. întreține de mai multă vreme relații de
prietenie cu victima Ș.M.M., relații cunoscute și acceptate și de soțul acesteia,
martorul J.M.
De asemenea, s-a reținut și faptul că partea
vătămată avea relații foarte bune cu numiții H.V.N. și J.A.M., motiv pentru care,
la sfârșitul lunii octombrie 2010, i-a invitat pe aceștia să vină cu copilul lor
și să locuiască în casa sa.
Partea vătămată Ș.M.M. a ajuns la casa
familiei D. în jurul orei 13:00 cu aproximație și până la ora 18:00 a consumat o
cantitate mare de băuturi alcoolice. Mare parte din timp, partea vătămată a stat
la masă și a ținut-o pe genunchii pe martora J.S.
La aceeași petrecere a participat și inculpatul
H.P.D., și în cursul zilei de 13 noiembrie 2010, dar și în cursul zilei de 14 noiembrie,
acesta a consumat cantități apreciabile de băuturi alcoolice. În timpul petrecerii
din ziua de 14 noiembrie 2010, în jurul orelor 17:00, inculpatul a invitat-o la
dans pe numita J.S. și, probabil datorită stării de ebrietate în care se afla, s-a
dedat la un comportament indecent.
Partea vătămată Ș.M.M. a observat acest
lucru și i-a solicitat să o lase în pace pe martoră, folosind și expresii triviale
la adresa acestuia. Vizibil deranjat de faptul că a fost întrerupt din „dans",
inculpatul s-a apropiat de partea vătămată Ș.M.M. și i-a aplicat o lovitură cu palma
peste față.
Pentru ca acest incident să nu degenereze,
martorii D.C. și D.E. au intervenit între cei doi, reușind să-i tempereze. În intervalul
de timp care a urmat, victima și inculpatul au continuat, de la distanță, să se
insulte reciproc. De asemenea, inculpatul a adresat victimei mai multe „invitații"
de a ieși amândoi afară pentru a se bate.
În jurul orelor 18:00 - 18:30 cu aproximație,
partea vătămată Ș.M.M. a luat hotărârea de a pleca spre domiciliul său. Sesizând
intenția victimei, în momentul în care aceasta a trecut prin dreptul său, inculpatul
a încercat să o lovească cu piciorul în spate, intenție nematerializată datorită
intervenției prompte a martorului D.C.
Sesizând atitudinea vădit agresivă a inculpatului,
martorul D.C. împreună cu soția sa l-au împiedicat pe acesta să iasă după victimă
și în mod forțat l-au condus într-una din camerele casei. Cu mare greutate cei doi
martori au reușit să îl țină pe inculpat preț de câteva minute în cameră, timp în
care acesta, proferând în continuare injurii și amenințări, tot încerca să iasă
după victimă.
După câteva minute, inculpatul a reușit
să fugă din încăpere în pofida eforturilor martorilor de a-l reține acolo, a părăsit
casa și a pornit în urmărirea părții vătămate Ș.M.M., pe care a reușit să o ajungă
din urmă și în apropierea casei unde se desfășura petrecerea, i-a aplicat mai multe
lovituri cu pumnii și picioarele în diverse zone ale corpului.
Considerând că în acest mod a aplicat o
corecție persoanei care l-a împiedicat „să se distreze", inculpatul a revenit
în casa soților D.C. și D.E. și a afirmat față de aceștia că „a condus victima spre
casă". Din tonul inculpatului, martorul D.C. a înțeles că acesta a exercitat
acte de violență asupra lui Ș.M.M.
Totodată, martorul D.C. i-a solicitat soției
sale să vadă dacă s-a întâmplat ceva cu partea vătămată, motiv pentru care aceasta
împreună cu martora J.A.M. au părăsit casa și s-au deplasat pe uliță. Observând
că Ș.M.M. este căzut în drum, cele două persoane i-au comunicat acest lucru și martorului
D.C.
Auzind aceasta, martorul a întrebat din
nou pe inculpat ce s-a petrecut afară, iar de această dată, i-a răspuns martorului
„i-am dat un pumn în cap".
Martora J.A.M. i-a adus la cunoștință concubinului
său, H.V.N. despre incidentul survenit și a solicitat acestuia să meargă afară să
vadă ce este cu partea vătămată.
S-a mai reținut că, din depoziția martorei
Ș.M.M. care a relatat că în momentul în care s-a apropiat de locuința sa, a văzut
doi tineri în apropierea victimei, iar unul dintre aceștia îl înjura pe cel de-al
doilea și i se adresa cu expresia „băi G." (G. este porecla pe care o are inculpatul),
rezultă că H.V.N. a ieșit singur din casă, urmat în scurt timp de inculpat, care
ajungând din nou în apropierea victimei și sesizând că aceasta este căzută, acesta
i-a aplicat noi lovituri în zona cranio-cerebrală.
În jurul orei 20:00, inculpatul a ieșit
din casa familiei D., s-a apropiat de locul unde era căzută victima și pentru a
înlătura urmele agresiunii anterioare, a apucat-o de umeri și a târât-o în acest
mod pe o distanță de circa 18 metri, abandonând-o apoi în curtea gospodăriei numitului
C.P.
La ora 20:10 martorul C.P., ieșind întâmplător
din casă, a descoperit victima căzută în curtea imobilului său și a informat despre
acest lucru pe lucrătorii postului local de poliție.
Ulterior, la fața locului a fost solicitată
și prezența unei ambulanțe care a transportat victima la Spitalul Municipal Rădăuți.
În cursul zilei de 15 noiembrie 2010, victima a fost transportată și internată la
Spitalul Județean de Urgență „S.I.N." Suceava unde a fost supusă unor intervenții
chirurgicale complexe.
Conform concluziilor raportului de expertiză
medico-legală nr. M1. întocmit de Serviciul de Medicină Legală. Suceava (dosar de
urmărire penală), victima a prezentat un traumatism cranio -cerebral cu hemoragie
subarahnoidiană difuză, dilacerare temporală stângă cu edem cerebral masiv, contuzii
hemoragice frontale, fractură parieto - temporală stângă, echimoze și excoriații.
După morfologia lor, leziunile craniene au putut fi produse prin lovire cu un corp
contondent cu suprafață plană la nivel parieto - temporal stâng, urmată de cădere,
și de lovire cu mijloace contondente (pumni, picioare). Echimoza orbitară dreaptă,
echimoza frontală stânga extinsă orbitar și suborbitar, excoriția de pe piramida
nazală precum și excoriația malară stângă s-au putut produce prin lovire cu mijloace
contondente (pumni, picioare). Excoriația de la nivelul genunchiului stâng s-a putut
produce prin cădere pe o suprafață dură sau prin lovire cu mijloace contondente.
După topografia leziunilor s-a apreciat că poziția posibilă a agresorului a fost
în partea antero-laterală stângă a victimei. Leziunile victimei nu prezintă caracteristici
tipice de autoapărare. Leziunile pot necesita 65-75 zile de îngrijiri medicale,
iar în opinia medicului legist viața victimei a fost pusă în primejdie, intervenția
neurochirurgicală impunându-se de urgență pentru salvarea vieții sale.
S-a reținut că în cauză există constituire
de parte civilă din partea Spitalului municipal Rădăuți (dosarul de urmărire penală)
și a Spitalul Județean de Urgență „S.I.N." Suceava (dosarul de urmărire penală).
Dată fiind starea gravă în care victima
se află și în prezent, aceasta nu a putut fi audiată. Numita M.L., fiica victimei
nu a precizat dacă se constituie sau nu parte civilă în cauză (dosarul de urmărire
penală).
Cu privire la latura civilă a cauzei, prima
instanță a reținut că, partea vătămată Ș.M.M. s-a constituit parte civilă în cursul
cercetării judecătorești (dosarul instanței de fond), iar în cadrul procedurii speciale
în baza căreia s-a soluționat latura penală, partea vătămată a arătat că dorește
efectuarea unei expertize medico-legale prin care să se stabilească faptul că a
suferit leziuni care au determinat încadrarea sa în grad de handicap I, iar pentru
dovedirea pretențiilor civile a considerat se impune administrarea probelor.
În baza art. 347 raportat la art. 320
1
alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus disjungerea acțiunii civile formulată de partea
vătămată Ș.M.M. și de părțile civile Spitalul Municipal Rădăuți și Spitalul Județean
de Urgență „S.I.N." Suceava și în baza art. 99 alin. (4) din Regulamentului
de ordine interioară a instanțelor judecătorești, s-a stabilit termen în ședință
publică pentru data de 16 noiembrie 2011, ora 09:00.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal,
au declarat apel inculpatul H.P.D. și partea civilă Ș.M.M.
În apelul său, inculpatul a criticat hotărârea
instanței de fond, sub aspectul netemeinicie, considerând cuantumul pedepsei ca
fiind prea sever.
Partea civilă nu și-a motivat apelul nici
în scris și nici oral, nefiind prezentă la dezbateri.
Prin decizia penală nr. 2 din 9 ianuarie
2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost
respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul H.P.D. și partea civilă
Ș.M.M. împotriva sentinței penale nr. 165 din 26 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul
Suceava în Dosar nr. 3764/86/2011.
A fost obligată partea civilă la plata
sumei de 200 RON cheltuieli judiciare și inculpatul la plata sumei de 400 RON cheltuieli
judiciare către stat, din care suma de 200 RON pentru onorariul apărătorului din
oficiu (av. C.I.) urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul
Baroului Suceava.
Examinând apelurile prin prisma motivelor
invocate, cât și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate
cu dispozițiile art. 371 C. proc. pen., instanța de prim control judiciar a constatat
că acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Din ansamblul probelor administrate în
faza de urmărire penală, respectiv: procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal
de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă, raportul de constatare
medico-legală traumatologică, raportul de expertiză medico-legală traumatologică
nr. M1. întocmit de Serviciul de Medicină Legală Suceava, procesele-verbale de examinare
criminalistică și planșele fotografice aferente, raportul de expertiză genetică,
raportul de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat, adresa
Spitalului Municipal Rădăuți, adresa Spitalului Județean de urgență „S.I.N."
Suceava, dovezi predare primire bunuri, procesle-verbale de audiere a minorului
J.V., declarațiile martorilor M.L., C.P., C.M.D., Ș.M.M., D.C., D.E., B.R.R., J.A.M.,
P.I.N., G.V., J.V., J.S., J.M., B.S., H.M.M., T.P.A., H.V.N., procesul-verbal de
prezentare a materialului de urmărire penală, coroborate cu declarațiile inculpatului,
instanța de prim control judiciar a reținut aceeași situație de fapt și de drept
ca cea descrisă în rechizitoriu și reținută și de prima instanță, în sensul că la
data de 14 noiembrie 2010, inculpatul H.P.D. , într-un loc public situat pe raza
comunei B., a exercitat acte de violență de intensitate ridicată cu intenția de
a suprima viața victimei Ș.M.M., producându-i leziuni care i-au pus acesteia viața
în primejdie, faptă ce întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea
de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175
alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
S-a mai reținut că, pe parcursul cercetării
judecătorești, inculpatul a recunoscut și a regretat săvârșirea infracțiunii pentru
care a fost trimis în judecată, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen., apreciindu-se că în mod corect prima instanță a procedat la reducerea
cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei,
aspect criticat de inculpat în apelul său, s-a constatat că prima instanță a respectat
criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., având în mod corect în vedere gradul de
pericol social deosebit de ridicat al faptei, modalitatea de săvârșire, urmarea
produsă, poziția procesuală corectă, precum și antecedentele sale penale, inculpatul
fiind anterior condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare,
pentru comiterea unor infracțiuni contra patrimoniului persoanei și liberat condiționat
la data de 18 decembrie 2007, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 361 zile.
În raport de aceste elemente, instanța
de apel a apreciat că, în mod corect a reținut instanța de fond că nu se poate reține
în favoarea inculpatului nicio circumstanță atenuantă sau personală, astfel încât,
pedeapsa aplicată acestuia pentru infracțiunea săvârșită, prev. de art. 20 C.
pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea
art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., de 7 ani
închisoare, exprimă gradul concret de pericol social al infracțiunii și periculozitatea
inculpatului, fiind de natură să asigure reeducarea sa și prevenirea săvârșirii
unor noi infracțiuni, așa cum prevăd dispozițiile art. 52 C. pen.
De asemenea, instanța de apel a considerat
că, în mod legal prima instanță a făcut și aplicarea art. 65 alin. (2) C. pen.,
referitoare la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzută
de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după
executarea pedepsei principale, precum și a dispozițiilor art. 71 C. pen. privind
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen., ca pedeapsă accesorie.
În ceea ce privește apelul declarat de
partea civilă, instanța de prim control judiciar a constatat că acesta este nefondat,
întrucât instanța de fond, în mod corect a aplicat dispozițiile art. 320
1
alin. (5) C. proc. pen., care prevăd posibilitatea disjungerii acțiunii civile de
acțiunea penală, atâta timp cât rezolvarea acțiunii civile presupune administrarea
de probe în fața instanței.
S-a reținut că în cauză, partea vătămată
a solicitat efectuarea unei expertize medico - legale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs
inculpatul H.P.D.,
solicitând
admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și reducerea pedepsei aplicate,
prin reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante legale a stării de provocare,
întrucât a aplicat lovituri victimei deoarece aceasta i-a adresat injurii. A mai
solicitat să se țină seama de circumstanțele sale personale care îi sunt favorabile
în sensul că a avut o atitudine procesuală sinceră, a recunoscut și regretat fapta
comisă, nu are o fire violentă, are o situație materială precară, fiind singurul
întreținător al familiei și are un copil în vârstă de 4 luni.
Examinând recursul în raport de motivul
invocat, care se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen. , Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele
considerente:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului,
se reține că, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au reținut corect situația
de fapt și vinovăția inculpatului în raport cu materialului probator administrat
în cauză, au dat o corectă încadrare juridică faptei, iar pedeapsa aplicată a fost
just proporționalizată în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C.
pen.
În baza propriului examen, Înalta
Curte constată că inculpatul H.P.D. a recunoscut comiterea faptei atât în cursul
urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești astfel cum a fost reținută
în actul de sesizare a instanței, fiind de acord ca judecata să aibă loc pe baza
probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită
de întregul material probator administrat în cauză, relevante fiind declarațiile
date de inculpat, inclusiv cea prin care a solicitat aplicarea dispozițiilor
art. 320
1
C. proc. pen., procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal
de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă, raportul de constatare
medico-legală traumatologică, raportul de expertiză medico-legală traumatologică
nr. M1. întocmit de Serviciul de Medicină Legală Suceava, procesele - verbale de
examinare criminalistică și planșele fotografice aferente, raportul de expertiză
genetică, raportul de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat,
procesele - verbale de audiere a minorului J.V., declarațiile martorilor M.L., C.P.,
C.M.D., Ș.M.M., D.C., D.E., B.R.R., J.A.M., P.I.N., G.V., J.V., J.S., J.M., B.S.,
H.M.M., T.P.A. și H.V.N.
Constatând întrunite condițiile tragerii
la răspundere penală, instanța de fond și instanța de apel au hotărât în mod corect,
în opinia Înaltei Curți, condamnarea inculpatului H.P.D. pentru comiterea infracțiunii
de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174
alin. (1) C. pen. și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.
pen., reținându-se că la data de 14 noiembrie 2010 pe fondul consumului de alcool,
acesta a avut o altercație verbală cu victima Ș.M.M. în interiorul locuinței martorilor
D.C. și D.E., iar după o perioadă de timp după ce victima a părăsit imobilul, cu
intenția de a se deplasa la domiciliul său, inculpatul a urmărit-o și a exercitat
asupra acesteia acte de violență cu corpuri și mijloace contondente dure. Ulterior
acestui incident, inculpatul a târât victima de la locul altercației pe o distanță
de aproximativ 18 m, abandonând-o în stare de inconștiență în curtea gospodăriei
martorului C.P.
În ceea ce privește critica recurentului
inculpat privind greșita individualizare a pedepsei aplicate acestuia de instanța
de fond și menținută de instanța apel, Înalta Curte constată că, potrivit art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse
greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite
decât cele prevăzute de lege.
În conformitate cu dispozițiile art. 72
C. pen., care prevăd criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea
pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele
de pedeapsă stabilite în partea specială a C. pen., de gradul de pericol social
al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează
sau agravează răspunderea penală.
Infracțiunea de tentativă la omor calificat,
reținută în sarcina inculpatului, este sancționată cu închisoare de la 7 ani și
6 luni și 12 ani și 6 luni închisoare și interzicerea unor drepturi.
Inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă
de 7 ani închisoare, care sub aspectul cuantumului se situează sub limita minimă
a pedepsei prevăzută de textul de lege incriminator.
Înalta Curte constată că în mod justificat,
în procesul de stabilire a tratamentului sancționator aplicat inculpatului, instanța
de fond a avut în vedere, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv
dispozițiile generale ale C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege
incriminator, reduse cu o treime, prin aplicarea dispozițiilor art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., modalitatea și împrejurările comiterii faptei, inculpatul
a aplicat mai multe lovituri victimei, în zone anatomice vitale, cu obiecte contondente
dure, a deplasat-o de la locul unde a avut altercația pentru a scăpa de răspundere
penală și deși aceasta se afla în stare de inconștiență, a abandonat-o, fără a lua
măsurile necesare și a anunța serviciul medical de urgență în vederea acordării
de îngrijiri medicale, valoarea socială ocrotită de lege, dreptul la viață a victimei,
dar și urmarea produsă - din raportul de constatare medico-legală întocmit de Serviciul
de Medicină Legală Suceava, rezultând că victima a suferit leziuni foarte grave
și anume, traumatism cranio - cerebral cu hemoragie subarahnoidiană difuză, dilacerare
temporală stângă cu edem cerebral masiv, contuzii hemoragice frontale, fractură
parieto - temporală stângă, echimoze și excoriații, viața sa fiind pusă în primejdie.
De asemenea, în procesul de individualizare
a pedepsei au fost avute în vedere și datele ce caracterizează persoana inculpatului,
care a avut o atitudine sinceră pe parcursul desfășurării procesului penal, a recunoscut
și regretat fapta comisă, din fișa de cazier judiciar și din înscrisurile atașate
la dosarul de urmărire penală (dosar de urmărire penală), rezultă că nu se află
la prima confruntare cu rigorile legii penale, nefiind lipsit de relevanță faptul
că acesta a săvârșit fapta din prezenta cauză, în sare de recidivă postexecutorie,
fiind condamnat prin sentința penală nr. 520 din 04 mai 2006 a Judecătoriei Rădăuți,
la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni pentru comiterea unor infracțiuni contra
patrimoniului persoanei, fiind arestat la data de 14 iunie 2006 și liberat la data
de 18 decembrie 2007, cu rest neexecutat de 361 zile, aspect ce denotă perseverența
sa infracțională și demonstrează împrejurarea că scopul pedepsei aplicate anterior,
ca măsură de constrângere și mijloc de reeducare și prevenire a săvârșirii de noi
infracțiuni, nu a fost atins, acesta continuând să comită fapte antisociale.
Susținerea inculpatului în sensul că ar
fi săvârșit fapta în stare de provocare, ca reacție la cuvintele injurioase pe care
partea vătămată i le-ar fi adresat, sunt infirmate de materialul probator administrat
în cauză, acestea neconducând la stabilirea unei situații de fapt care să justifice
reținerea circumstanței atenuante legale prevăzută de art. 73 alin. (1) lit. b)
C. pen.
Înalta Curte reține că din interpretarea
dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., rezultă că pentru existența circumstanței
atenuante legale a stării de provocare se cer întrunite cumulativ mai multe condiții:
infracțiunea să fie săvârșită sub stăpânirea unei puternice emoții, starea aceasta
să fi avut drept cauză o provocare din partea persoanei vătămate prin violență,
provocarea să fi fost săvârșită de victima infracțiunii printr-o atingere gravă
a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, iar riposta la acțiunea
de provocare trebuie îndreptată împotriva autorului actului provocator.
Astfel, pentru a fi reținută această circumstanță
atenuantă legală, este necesar ca actul provocator, constând într-o atingere adusă
demnității inculpatului, să aibă o anumită gravitate, de natură a determina o puternică
tulburare sau emoție în psihicul acestuia, or în cauză probele administrate nu confirmă
existența unei conduite ilicit, culpabile a victimei, iar faptul că nu poate constitui
o stare de provocare.
Raportând cauzei acest text de lege, din
materialul probator administrat în ambele faze procesuale, respectiv depozițiile
martorilor D.C., D.E., J.A.M., P.I.N., G.V., J.V., J.S., J.M., H.M.M. și B.S., rezultă
că cel care a inițiat conflictul dintre părți este inculpatul H.P.D. După ce partea
vătămată Ș.M.M. i-a reproșat inculpatului că are un comportament necorespunzător
față de concubina sa, matora J.S., inculpatul și partea vătămată și-au adresat reciproc
injurii, iar inculpatul i-a aplicat acestuia și o palmă.
Pentru ca acest incident să nu degenereze,
martorii D.C. și D.E. au intervenit între cei doi, reușind să-i tempereze. în intervalul
de timp care a urmat, victima și inculpatul au continuat, de la distanță, să se
insulte reciproc.
De asemenea, inculpatul a adresat victimei
mai multe „invitații" de a ieși amândoi afară pentru a se bate.
La o perioadă scurtă de timp, după ce a
avut loc altercația între cei doi, victima, aflată într-o stare avansată de ebrietate,
a părăsit imobilul familiei D., martorii încercând să îl tempereze pe inculpat pentru
a nu pleca în urmărirea victimei, pe care intenționa să o bată.
După câteva minute, inculpatul a reușit
să fugă din locuința familiei D., în pofida eforturilor martorilor de a-l reține
acolo și a pornit în urmărirea părții vătămate Ș.M.M. Ajungând din urmă victima,
inculpatul și-a pus în aplicare planul infracțional, aplicându-i mai multe lovituri
cu pumnii și picioarele în diverse zone ale corpului, cu corpuri contondente, continuând
să o lovească și după ce aceasta era căzută la pământ.
Așa fiind, se constată că probatoriul administrat
nu confirmă susținerea inculpatului în sensul că „ar fi fost provocat" prin
una din modalitățile prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. („prin violență, printr-o
atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă")
și
nu relevă o atitudine agresivă
din partea victimei Ș.M.M., folosirea de amenințări sau de obiecte contondente care
să îi creeze inculpatului o puternică tulburare sau emoție soldată cu gestul extrem
vizând lovirea acesteia cu obiecte contondente dure peste tot corpul, în zone anatomice
vitale.
Constatând că în cauză nu este incident
cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen. și nici vreun
alt caz de casare care, potrivit art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen. să
poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul
H.P.D., apreciind hotărârea pronunțată de instanța de apel ca fiind legală și temeinică.
Se va constata că recurentul inculpat este
arestat in alta cauză.
În
baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat
va fi obligată la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa
din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat
de inculpatul H.P.D. împotriva deciziei penale nr. 2 din 9 ianuarie 2012 a Curții
de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.
Constată că recurentul inculpat este arestat
in alta cauză.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei
de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând
onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată,
în ședință publică, azi 29 mai 2012.