ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1807/2012

Deliberând asupra recursului de față, constată că prin sentința penală nr. 165 din 26 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava, inculpatul H.P.D. a fost condamnat pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. raportat la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 347 raportat la art. 320 1 alin. (5) C. proc. pen., a fost disjunsă acțiunea civilă a părții vătămate Ș.M.M. și a părților civile Spitalul Municipal Rădăuți și Spitalul Județean de Urgență „S.I.N." Suceava și în baza art. 99 alin. (4) al Regulamentului de ordine interioară a instanțelor judecătorești s-a stabilit termen în ședință publică pentru data de 16 noiembrie 2011, ora 09:00. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul avocatului din oficiu din timpul cercetării judecătorești, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, în contul Baroului Suceava.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 754/P/2010 din 11 aprilie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava fost trimis în judecată inculpatul H.P.D., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, inculpatul H.P.D. se află în stare de recidivă postexecutorie deoarece prin sentința penală nr. 520 din 04 mai 2006 a Judecătoriei Rădăuți a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni pentru comiterea unor infracțiuni contra patrimoniului persoanei, fiind arestat la data de 14 iunie 2006 și liberat la data de 18 decembrie 2007, cu rest neexecutat de 361 zile.

Și anterior acestei condamnări a mai comis infracțiuni contra patrimoniului persoanelor pentru care a fost condamnat de Judecătoria Rădăuți. Pentru a dovedi că pedepsele mici la care a fost condamnat nu au constituit un mijloc de reeducare pentru persoana sa, acesta a continuat să comită fapte antisociale, așa după cum se va arăta și în continuare. Fratele inculpatului, martorul H.V.N., trăiește în concubinaj cu martora J.A.M. (la casa părinților acesteia) din anul 2009. Motivați de nașterea primului lor copil, cei doi concubini au hotărât să organizeze botezul acestuia la data de 13 noiembrie 2010, urmând ca în ziua de 14 noiembrie 2010 să fie organizată „scăldușca" copilului. Întrucât casa familiei J. era neîncăpătoare pentru toți invitații, aceste evenimente au fost organizate la casa martorilor D.C.

și D.E. din comuna B.. În ziua de 14 noiembrie 2010, la petrecerea de „scăldușca", martora J.S. (mama numitei J.A.M.) l-a invitat și pe Ș.M.M. Din cercetări a reieșit că martora J.S. întreține de mai multă vreme relații de prietenie cu victima Ș.M.M., relații cunoscute și acceptate și de soțul acesteia, martorul J.M. De asemenea, s-a reținut și faptul că partea vătămată avea relații foarte bune cu numiții H.V.N. și J.A.M., motiv pentru care, la sfârșitul lunii octombrie 2010, i-a invitat pe aceștia să vină cu copilul lor și să locuiască în casa sa. Partea vătămată Ș.M.M. a ajuns la casa familiei D. în jurul orei 13:00 cu aproximație și până la ora 18:00 a consumat o cantitate mare de băuturi alcoolice.

Mare parte din timp, partea vătămată a stat la masă și a ținut-o pe genunchii pe martora J.S. La aceeași petrecere a participat și inculpatul H.P.D., și în cursul zilei de 13 noiembrie 2010, dar și în cursul zilei de 14 noiembrie, acesta a consumat cantități apreciabile de băuturi alcoolice. În timpul petrecerii din ziua de 14 noiembrie 2010, în jurul orelor 17:00, inculpatul a invitat-o la dans pe numita J.S. și, probabil datorită stării de ebrietate în care se afla, s-a dedat la un comportament indecent. Partea vătămată Ș.M.M. a observat acest lucru și i-a solicitat să o lase în pace pe martoră, folosind și expresii triviale la adresa acestuia. Vizibil deranjat de faptul că a fost întrerupt din „dans", inculpatul s-a apropiat de partea vătămată Ș.M.M.

și i-a aplicat o lovitură cu palma peste față. Pentru ca acest incident să nu degenereze, martorii D.C. și D.E. au intervenit între cei doi, reușind să-i tempereze. În intervalul de timp care a urmat, victima și inculpatul au continuat, de la distanță, să se insulte reciproc. De asemenea, inculpatul a adresat victimei mai multe „invitații" de a ieși amândoi afară pentru a se bate. În jurul orelor 18:00 - 18:30 cu aproximație, partea vătămată Ș.M.M. a luat hotărârea de a pleca spre domiciliul său. Sesizând intenția victimei, în momentul în care aceasta a trecut prin dreptul său, inculpatul a încercat să o lovească cu piciorul în spate, intenție nematerializată datorită intervenției prompte a martorului D.C.

Sesizând atitudinea vădit agresivă a inculpatului, martorul D.C. împreună cu soția sa l-au împiedicat pe acesta să iasă după victimă și în mod forțat l-au condus într-una din camerele casei. Cu mare greutate cei doi martori au reușit să îl țină pe inculpat preț de câteva minute în cameră, timp în care acesta, proferând în continuare injurii și amenințări, tot încerca să iasă după victimă. După câteva minute, inculpatul a reușit să fugă din încăpere în pofida eforturilor martorilor de a-l reține acolo, a părăsit casa și a pornit în urmărirea părții vătămate Ș.M.M., pe care a reușit să o ajungă din urmă și în apropierea casei unde se desfășura petrecerea, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în diverse zone ale corpului.

Considerând că în acest mod a aplicat o corecție persoanei care l-a împiedicat „să se distreze", inculpatul a revenit în casa soților D.C. și D.E. și a afirmat față de aceștia că „a condus victima spre casă". Din tonul inculpatului, martorul D.C. a înțeles că acesta a exercitat acte de violență asupra lui Ș.M.M. Totodată, martorul D.C. i-a solicitat soției sale să vadă dacă s-a întâmplat ceva cu partea vătămată, motiv pentru care aceasta împreună cu martora J.A.M. au părăsit casa și s-au deplasat pe uliță. Observând că Ș.M.M. este căzut în drum, cele două persoane i-au comunicat acest lucru și martorului D.C. Auzind aceasta, martorul a întrebat din nou pe inculpat ce s-a petrecut afară, iar de această dată, i-a răspuns martorului „i-am dat un pumn în cap". Martora J.A.M.

i-a adus la cunoștință concubinului său, H.V.N. despre incidentul survenit și a solicitat acestuia să meargă afară să vadă ce este cu partea vătămată. S-a mai reținut că, din depoziția martorei Ș.M.M. care a relatat că în momentul în care s-a apropiat de locuința sa, a văzut doi tineri în apropierea victimei, iar unul dintre aceștia îl înjura pe cel de-al doilea și i se adresa cu expresia „băi G." (G. este porecla pe care o are inculpatul), rezultă că H.V.N. a ieșit singur din casă, urmat în scurt timp de inculpat, care ajungând din nou în apropierea victimei și sesizând că aceasta este căzută, acesta i-a aplicat noi lovituri în zona cranio-cerebrală. În jurul orei 20:00, inculpatul a ieșit din casa familiei D., s-a apropiat de locul unde era căzută victima și pentru a înlătura urmele agresiunii anterioare, a apucat-o de umeri și a târât-o în acest mod pe o distanță de circa 18 metri, abandonând-o apoi în curtea gospodăriei numitului C.P.

La ora 20:10 martorul C.P., ieșind întâmplător din casă, a descoperit victima căzută în curtea imobilului său și a informat despre acest lucru pe lucrătorii postului local de poliție. Ulterior, la fața locului a fost solicitată și prezența unei ambulanțe care a transportat victima la Spitalul Municipal Rădăuți. În cursul zilei de 15 noiembrie 2010, victima a fost transportată și internată la Spitalul Județean de Urgență „S.I.N." Suceava unde a fost supusă unor intervenții chirurgicale complexe. Conform concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. M1. întocmit de Serviciul de Medicină Legală. Suceava (dosar de urmărire penală), victima a prezentat un traumatism cranio -cerebral cu hemoragie subarahnoidiană difuză, dilacerare temporală stângă cu edem cerebral masiv, contuzii hemoragice frontale, fractură parieto - temporală stângă, echimoze și excoriații.

După morfologia lor, leziunile craniene au putut fi produse prin lovire cu un corp contondent cu suprafață plană la nivel parieto - temporal stâng, urmată de cădere, și de lovire cu mijloace contondente (pumni, picioare). Echimoza orbitară dreaptă, echimoza frontală stânga extinsă orbitar și suborbitar, excoriția de pe piramida nazală precum și excoriația malară stângă s-au putut produce prin lovire cu mijloace contondente (pumni, picioare). Excoriația de la nivelul genunchiului stâng s-a putut produce prin cădere pe o suprafață dură sau prin lovire cu mijloace contondente. După topografia leziunilor s-a apreciat că poziția posibilă a agresorului a fost în partea antero-laterală stângă a victimei.

Leziunile victimei nu prezintă caracteristici tipice de autoapărare. Leziunile pot necesita 65-75 zile de îngrijiri medicale, iar în opinia medicului legist viața victimei a fost pusă în primejdie, intervenția neurochirurgicală impunându-se de urgență pentru salvarea vieții sale. S-a reținut că în cauză există constituire de parte civilă din partea Spitalului municipal Rădăuți (dosarul de urmărire penală) și a Spitalul Județean de Urgență „S.I.N." Suceava (dosarul de urmărire penală). Dată fiind starea gravă în care victima se află și în prezent, aceasta nu a putut fi audiată. Numita M.L., fiica victimei nu a precizat dacă se constituie sau nu parte civilă în cauză (dosarul de urmărire penală).

Cu privire la latura civilă a cauzei, prima instanță a reținut că, partea vătămată Ș.M.M. s-a constituit parte civilă în cursul cercetării judecătorești (dosarul instanței de fond), iar în cadrul procedurii speciale în baza căreia s-a soluționat latura penală, partea vătămată a arătat că dorește efectuarea unei expertize medico-legale prin care să se stabilească faptul că a suferit leziuni care au determinat încadrarea sa în grad de handicap I, iar pentru dovedirea pretențiilor civile a considerat se impune administrarea probelor. În baza art. 347 raportat la art. 320 1 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus disjungerea acțiunii civile formulată de partea vătămată Ș.M.M. și de părțile civile Spitalul Municipal Rădăuți și Spitalul Județean de Urgență „S.I.N." Suceava și în baza art. 99 alin. (4) din Regulamentului de ordine interioară a instanțelor judecătorești, s-a stabilit termen în ședință publică pentru data de 16 noiembrie 2011, ora 09:00.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpatul H.P.D. și partea civilă Ș.M.M. În apelul său, inculpatul a criticat hotărârea instanței de fond, sub aspectul netemeinicie, considerând cuantumul pedepsei ca fiind prea sever. Partea civilă nu și-a motivat apelul nici în scris și nici oral, nefiind prezentă la dezbateri. Prin decizia penală nr. 2 din 9 ianuarie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul H.P.D. și partea civilă Ș.M.M. împotriva sentinței penale nr. 165 din 26 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 3764/86/2011. A fost obligată partea civilă la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare și inculpatul la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON pentru onorariul apărătorului din oficiu (av.

C.I.) urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava. Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate, cât și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 371 C. proc. pen., instanța de prim control judiciar a constatat că acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente: Din ansamblul probelor administrate în faza de urmărire penală, respectiv: procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă, raportul de constatare medico-legală traumatologică, raportul de expertiză medico-legală traumatologică nr. M1.

întocmit de Serviciul de Medicină Legală Suceava, procesele-verbale de examinare criminalistică și planșele fotografice aferente, raportul de expertiză genetică, raportul de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat, adresa Spitalului Municipal Rădăuți, adresa Spitalului Județean de urgență „S.I.N." Suceava, dovezi predare primire bunuri, procesle-verbale de audiere a minorului J.V., declarațiile martorilor M.L., C.P., C.M.D., Ș.M.M., D.C., D.E., B.R.R., J.A.M., P.I.N., G.V., J.V., J.S., J.M., B.S., H.M.M., T.P.A., H.V.N., procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, coroborate cu declarațiile inculpatului, instanța de prim control judiciar a reținut aceeași situație de fapt și de drept ca cea descrisă în rechizitoriu și reținută și de prima instanță, în sensul că la data de 14 noiembrie 2010, inculpatul H.P.D.

, într-un loc public situat pe raza comunei B., a exercitat acte de violență de intensitate ridicată cu intenția de a suprima viața victimei Ș.M.M., producându-i leziuni care i-au pus acesteia viața în primejdie, faptă ce întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. S-a mai reținut că, pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut și a regretat săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., apreciindu-se că în mod corect prima instanță a procedat la reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei, aspect criticat de inculpat în apelul său, s-a constatat că prima instanță a respectat criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., având în mod corect în vedere gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei, modalitatea de săvârșire, urmarea produsă, poziția procesuală corectă, precum și antecedentele sale penale, inculpatul fiind anterior condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea unor infracțiuni contra patrimoniului persoanei și liberat condiționat la data de 18 decembrie 2007, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 361 zile. În raport de aceste elemente, instanța de apel a apreciat că, în mod corect a reținut instanța de fond că nu se poate reține în favoarea inculpatului nicio circumstanță atenuantă sau personală, astfel încât, pedeapsa aplicată acestuia pentru infracțiunea săvârșită, prev. de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., de 7 ani închisoare, exprimă gradul concret de pericol social al infracțiunii și periculozitatea inculpatului, fiind de natură să asigure reeducarea sa și prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni, așa cum prevăd dispozițiile art. 52 C. pen. De asemenea, instanța de apel a considerat că, în mod legal prima instanță a făcut și aplicarea art. 65 alin. (2) C. pen., referitoare la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale, precum și a dispozițiilor art. 71 C. pen.

privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă, instanța de prim control judiciar a constatat că acesta este nefondat, întrucât instanța de fond, în mod corect a aplicat dispozițiile art. 320 1 alin. (5) C. proc. pen., care prevăd posibilitatea disjungerii acțiunii civile de acțiunea penală, atâta timp cât rezolvarea acțiunii civile presupune administrarea de probe în fața instanței. S-a reținut că în cauză, partea vătămată a solicitat efectuarea unei expertize medico - legale. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul H.P.D., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și reducerea pedepsei aplicate, prin reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante legale a stării de provocare, întrucât a aplicat lovituri victimei deoarece aceasta i-a adresat injurii.

A mai solicitat să se țină seama de circumstanțele sale personale care îi sunt favorabile în sensul că a avut o atitudine procesuală sinceră, a recunoscut și regretat fapta comisă, nu are o fire violentă, are o situație materială precară, fiind singurul întreținător al familiei și are un copil în vârstă de 4 luni. Examinând recursul în raport de motivul invocat, care se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen.

, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se reține că, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în raport cu materialului probator administrat în cauză, au dat o corectă încadrare juridică faptei, iar pedeapsa aplicată a fost just proporționalizată în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. În baza propriului examen, Înalta Curte constată că inculpatul H.P.D. a recunoscut comiterea faptei atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești astfel cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței, fiind de acord ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită de întregul material probator administrat în cauză, relevante fiind declarațiile date de inculpat, inclusiv cea prin care a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă, raportul de constatare medico-legală traumatologică, raportul de expertiză medico-legală traumatologică nr. M1. întocmit de Serviciul de Medicină Legală Suceava, procesele - verbale de examinare criminalistică și planșele fotografice aferente, raportul de expertiză genetică, raportul de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat, procesele - verbale de audiere a minorului J.V., declarațiile martorilor M.L., C.P., C.M.D., Ș.M.M., D.C., D.E., B.R.R., J.A.M., P.I.N., G.V., J.V., J.S., J.M., B.S., H.M.M., T.P.A.

și H.V.N. Constatând întrunite condițiile tragerii la răspundere penală, instanța de fond și instanța de apel au hotărât în mod corect, în opinia Înaltei Curți, condamnarea inculpatului H.P.D. pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., reținându-se că la data de 14 noiembrie 2010 pe fondul consumului de alcool, acesta a avut o altercație verbală cu victima Ș.M.M. în interiorul locuinței martorilor D.C. și D.E., iar după o perioadă de timp după ce victima a părăsit imobilul, cu intenția de a se deplasa la domiciliul său, inculpatul a urmărit-o și a exercitat asupra acesteia acte de violență cu corpuri și mijloace contondente dure.

Ulterior acestui incident, inculpatul a târât victima de la locul altercației pe o distanță de aproximativ 18 m, abandonând-o în stare de inconștiență în curtea gospodăriei martorului C.P. În ceea ce privește critica recurentului inculpat privind greșita individualizare a pedepsei aplicate acestuia de instanța de fond și menținută de instanța apel, Înalta Curte constată că, potrivit art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., care prevăd criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a C. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Infracțiunea de tentativă la omor calificat, reținută în sarcina inculpatului, este sancționată cu închisoare de la 7 ani și 6 luni și 12 ani și 6 luni închisoare și interzicerea unor drepturi. Inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă de 7 ani închisoare, care sub aspectul cuantumului se situează sub limita minimă a pedepsei prevăzută de textul de lege incriminator.

Înalta Curte constată că în mod justificat, în procesul de stabilire a tratamentului sancționator aplicat inculpatului, instanța de fond a avut în vedere, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile generale ale C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, reduse cu o treime, prin aplicarea dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., modalitatea și împrejurările comiterii faptei, inculpatul a aplicat mai multe lovituri victimei, în zone anatomice vitale, cu obiecte contondente dure, a deplasat-o de la locul unde a avut altercația pentru a scăpa de răspundere penală și deși aceasta se afla în stare de inconștiență, a abandonat-o, fără a lua măsurile necesare și a anunța serviciul medical de urgență în vederea acordării de îngrijiri medicale, valoarea socială ocrotită de lege, dreptul la viață a victimei, dar și urmarea produsă - din raportul de constatare medico-legală întocmit de Serviciul de Medicină Legală Suceava, rezultând că victima a suferit leziuni foarte grave și anume, traumatism cranio - cerebral cu hemoragie subarahnoidiană difuză, dilacerare temporală stângă cu edem cerebral masiv, contuzii hemoragice frontale, fractură parieto - temporală stângă, echimoze și excoriații, viața sa fiind pusă în primejdie.

De asemenea, în procesul de individualizare a pedepsei au fost avute în vedere și datele ce caracterizează persoana inculpatului, care a avut o atitudine sinceră pe parcursul desfășurării procesului penal, a recunoscut și regretat fapta comisă, din fișa de cazier judiciar și din înscrisurile atașate la dosarul de urmărire penală (dosar de urmărire penală), rezultă că nu se află la prima confruntare cu rigorile legii penale, nefiind lipsit de relevanță faptul că acesta a săvârșit fapta din prezenta cauză, în sare de recidivă postexecutorie, fiind condamnat prin sentința penală nr. 520 din 04 mai 2006 a Judecătoriei Rădăuți, la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni pentru comiterea unor infracțiuni contra patrimoniului persoanei, fiind arestat la data de 14 iunie 2006 și liberat la data de 18 decembrie 2007, cu rest neexecutat de 361 zile, aspect ce denotă perseverența sa infracțională și demonstrează împrejurarea că scopul pedepsei aplicate anterior, ca măsură de constrângere și mijloc de reeducare și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, nu a fost atins, acesta continuând să comită fapte antisociale.

Susținerea inculpatului în sensul că ar fi săvârșit fapta în stare de provocare, ca reacție la cuvintele injurioase pe care partea vătămată i le-ar fi adresat, sunt infirmate de materialul probator administrat în cauză, acestea neconducând la stabilirea unei situații de fapt care să justifice reținerea circumstanței atenuante legale prevăzută de art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen.

Înalta Curte reține că din interpretarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., rezultă că pentru existența circumstanței atenuante legale a stării de provocare se cer întrunite cumulativ mai multe condiții: infracțiunea să fie săvârșită sub stăpânirea unei puternice emoții, starea aceasta să fi avut drept cauză o provocare din partea persoanei vătămate prin violență, provocarea să fi fost săvârșită de victima infracțiunii printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, iar riposta la acțiunea de provocare trebuie îndreptată împotriva autorului actului provocator.

Astfel, pentru a fi reținută această circumstanță atenuantă legală, este necesar ca actul provocator, constând într-o atingere adusă demnității inculpatului, să aibă o anumită gravitate, de natură a determina o puternică tulburare sau emoție în psihicul acestuia, or în cauză probele administrate nu confirmă existența unei conduite ilicit, culpabile a victimei, iar faptul că nu poate constitui o stare de provocare. Raportând cauzei acest text de lege, din materialul probator administrat în ambele faze procesuale, respectiv depozițiile martorilor D.C., D.E., J.A.M., P.I.N., G.V., J.V., J.S., J.M., H.M.M. și B.S., rezultă că cel care a inițiat conflictul dintre părți este inculpatul H.P.D. După ce partea vătămată Ș.M.M.

i-a reproșat inculpatului că are un comportament necorespunzător față de concubina sa, matora J.S., inculpatul și partea vătămată și-au adresat reciproc injurii, iar inculpatul i-a aplicat acestuia și o palmă. Pentru ca acest incident să nu degenereze, martorii D.C. și D.E. au intervenit între cei doi, reușind să-i tempereze. în intervalul de timp care a urmat, victima și inculpatul au continuat, de la distanță, să se insulte reciproc. De asemenea, inculpatul a adresat victimei mai multe „invitații" de a ieși amândoi afară pentru a se bate. La o perioadă scurtă de timp, după ce a avut loc altercația între cei doi, victima, aflată într-o stare avansată de ebrietate, a părăsit imobilul familiei D., martorii încercând să îl tempereze pe inculpat pentru a nu pleca în urmărirea victimei, pe care intenționa să o bată.

După câteva minute, inculpatul a reușit să fugă din locuința familiei D., în pofida eforturilor martorilor de a-l reține acolo și a pornit în urmărirea părții vătămate Ș.M.M. Ajungând din urmă victima, inculpatul și-a pus în aplicare planul infracțional, aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în diverse zone ale corpului, cu corpuri contondente, continuând să o lovească și după ce aceasta era căzută la pământ. Așa fiind, se constată că probatoriul administrat nu confirmă susținerea inculpatului în sensul că „ar fi fost provocat" prin una din modalitățile prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.

(„prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă") și nu relevă o atitudine agresivă din partea victimei Ș.M.M., folosirea de amenințări sau de obiecte contondente care să îi creeze inculpatului o puternică tulburare sau emoție soldată cu gestul extrem vizând lovirea acesteia cu obiecte contondente dure peste tot corpul, în zone anatomice vitale. Constatând că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.P.D., apreciind hotărârea pronunțată de instanța de apel ca fiind legală și temeinică.

Se va constata că recurentul inculpat este arestat in alta cauză. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligată la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.P.D. împotriva deciziei penale nr. 2 din 9 ianuarie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Constată că recurentul inculpat este arestat in alta cauză. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 29 mai 2012.