ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 875/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 101 din 7 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul G.D.S. împotriva sentinței penale nr. 166 din 2 noiembrie 2011 a Tribunalului Suceava. A fost respinsă cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu una mai puțin coercitivă ca nefondată, a fost menținută starea de arest și dedusă prevenția de la 2 noiembrie 2011 la zi. A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 166 din 02 noiembrie 2011, Tribunalul Suceava, în temeiul art. 334 C. proc.

pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice, formulate de către apărătorul inculpatului, din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., de „tentativă la omor calificat”, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriu, în infracțiunea de „vătămare corporală” prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. În temeiul art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.D.S., la 5 (cinci) ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

(dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), cu titlu de pedeapsă complementară . În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la data de 26 iulie 2011 la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului G.D.S.

A luat act că partea vătămată C.F. nu se constituie parte civilă împotriva inculpatului G.D.S. În temeiul art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1357 C. civ., a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată, parte civilă Spitalul Județean de Urgență Sf. Ioan cel Nou Suceava și a fost obligat inculpatul G.D.S. la plata către aceasta a sumei de 251,91 lei, cu titlu de despăgubiri materiale (contravaloare cheltuieli de spitalizare și asistență medicală a victimei C.F.). În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 1.554,93 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.154,93 lei în fondul Ministerului Public și suma de 400 lei în fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că inculpatul G.D.S., la data de 25 iulie 2011, într-un loc public situat pe raza comunei Ipotești, a exercitat asupra victimei C.F. acte de violență cu un cuțit, cu intenția indirectă de a-i suprima viața, cauzându-i leziuni constând în plagă tăiată înțepată hemitorace stâng anterior penetrantă în cavitatea pleurală, fără lezarea plămânului sau a vaselor subcostale, ce au putut necesita pentru vindecare un număr de 13 – 14 zile de îngrijiri medicale, cu incapacitate de muncă corespunzătoare. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul, solicitând admiterea, desființarea sentinței atacate și în rejudecare schimbarea încadrării juridice, considerând că în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat, deoarece el nu a avut intenția de a ucide, nu a premeditat acest lucru, iar viața victimei nu a fost pusă în pericol.

A mai susținut că din modul în care s-au petrecut lucrurile reiese faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat. A mai arătat că între el și partea vătămată a existat un conflict mai vechi datorat faptului că pe vremea în care partea vătămată lucra la stâna tatălui inculpatului, acesta a furat un animal pe care l-a tăiat și l-a abandonat într-un lan de porumb. Tot partea vătămată a fost cel care a adresat amenințări la adresa sa și a familiei sale. De la data furtului și până în seara în care a avut loc altercația respectivă din partea inculpatului nu a existat niciun fel de amenințări. Cu ocazia audierii sale în fața instanței, a arătat în detaliu cum s-au petrecut lucrurile, faptul că niciun moment nu a avut intenția de a-l ucide, lucru confirmat atât de către partea vătămată cât și de către martorii audiați în cauză.

A mai arătat că briceagul folosit era utilizat zilnic la activitatea la stână. A apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada că s-a înarmat cu acel briceag pentru a o ucide pe partea vătămată. Esențial pentru încadrarea juridică a faptei este forma și modalitatea de comitere a infracțiunii, în cazul de față intenția fiind doar de lovire. În subsidiar, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și redozarea pedepsei dându-se o eficiență sporită circumstanțelor prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. b) și c) C. pen. Totodată, a solicitat a se ține cont și de situația sa familială, faptul că care are un copil de 3 ani, iar soția sa nu lucrează. A mai solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.

Examinând cauza atât prin prisma motivelor invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța a constatat că apelul este neîntemeiat. Din ansamblul probelor administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești, a rezultat următoarea situație de fapt: Pe raza comunei Ipotești familia G. deține o stână. În primăvara anului 2011, cel mai probabil în luna mai, la această stână a fost angajat (fără înscrisuri doveditoare) numitul C.F. Din datele de anchetă a reieșit că pentru munca prestată la stână membrii familiei G. se obligau să-i asigure acestuia trei mese pe zi, un pachet de țigări, precum și o sumă de bani, al cărei cuantum exact nu s-a putut stabili din anchetă.

La începutul lunii iunie 2011, nemulțumită că nu i s-au dat toți banii promiși, victima C.F. a părăsit stâna; ulterior plecării sale la stână a fost angajat, în aceleași condiții, fratele victimei, martorul C.Șt. Cel mai probabil, în jurul datei de 04 iunie 2011, victima C.F. s-a deplasat la stâna familiei G., a luat o oaie pe care ulterior a vândut-o unei alte persoane. Din declarația victimei a reieșit că a informat cu privire la acest lucru pe martorul G.T., comunicându-i totodată acestuia că dacă nu-și va primi banii, le va mai lua un miel. Cu privire la acest incident, la data de 10 iunie 2011 martorul G.T. a sesizat pe lucrătorii Postului de poliție Ipotești, solicitând în mod expres acestora să ia măsuri pentru ca nici o altă o persoană să nu cumpere oi de la stâna sa fără acceptul său expres; din conținutul declarațiilor date în fața lucrătorilor de poliție s-a mai reținut și faptul că martorul G.T.

a declarat că nu formulează plângere penală împotriva numitului C.F. Ulterior acestui incident victima nu s-a mai întâlnit nici cu martorul G.T., dar nici cu fiul acestuia, inculpatul G.D.S. Totodată, din datele de anchetă s-a mai desprins și faptul că, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, persoana vătămată a afirmat față de persoane neidentificate că nici organele de poliție și nici cei din familia G. nu au ce să-i facă chiar dacă s-ar duce la stână și le-ar omorî mai multe animale, în condițiile în care familia G. nu a plătit-o pentru munca pe care a depus-o la stână. Astfel de afirmații au ajuns atât la cunoștința martorului G.T., cât și la cunoștința inculpatului, dar aceste persoane, cunoscând persoana victimei, nu s-au alarmat în nici un mod și nici nu au considerat necesar să informeze organele judiciare cu privire la așa-zisele amenințări ale victimei.

La data de 25 iulie 2011, începând cu orele amiezii, inculpatul C.F. a consumat o cantitate nedeterminată de băuturi alcoolice, pe raza comunei Ipotești, împreună cu martorul G.I. În cursul după amiezii cei doi s-au deplasat în municipiul Suceava unde au continuat să consume băuturi alcoolice. Cu aproximație, în jurul orelor 21:30, inculpatul a revenit cu martorul G.I., cu un taxi, în comuna Ipotești, oprindu-se în dreptul magazinului aparținând SC E. SRL. În timp ce martorul G.I. a achitat costul deplasării cu taxiul, inculpatul a intrat în curtea interioară a magazinului cu intenția de a cumpăra o nouă cantitate de băuturi alcoolice. În curtea respectivă inculpatul a observat-o pe partea vătămată C.F., s-a reținut că victima se afla acolo pentru a se întâlni cu martorul M.B., persoană căreia trebuia să-i restituie un obiect vestimentar.

Starea avansată de ebrietate în care se afla atunci inculpatul, precum și „reamintirea” incidentului cu oaia furată, l-au determinat pe acesta să adopte spontan hotărârea infracțională de a agresa victima. În acest sens, profitând de faptul că victima se afla așezată pe scările de acces în magazin, inculpatul i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu palmele peste față, după care a scos de la curea un cuțit tip briceag și a afirmat față de victimă că intenționează să-l taie. Întrucât în zona respectivă putea fi observat și de alte persoane, inculpatul l-a apucat de haine pe C.F. și în acest mod l-a dus forțat spre zona terasei magazinului. În locul respectiv inculpatul a continuat să bruscheze victima după care a agitat în fața acesteia cuțitul, continuând să afirme că o va tăia, în acele împrejurări victima a avut convingerea că inculpatul i-a tăiat tricoul, motiv pentru care s-a uitat la acel obiect vestimentar.

Profitând de lipsa de atenție a victimei, inculpatul i-a aplicat atunci o lovitură directă cu cuțitul vizând zona toracelui. Probabil datorită stării de ebrietate în care se afla agresorul atunci, dar și datorită mișcării bruște a victimei, lovitură nu a atins zona vizată, provocând însă victimei o leziune în zona hemitoracelui stâng. Sesizând că a fost înjunghiată, victima a început să strige, reținându-se și faptul că martora C.R.L. a strigat la rândul său către inculpat să-l lase în pace pe C.F. În aceste condiții inculpatul a părăsit în fugă locul comiterii agresiunii, ascunzându-se apoi la casa unei rude apropiate. Pe parcursul acestei deplasări inculpatul a aruncat instrumentul vulnerant într-un loc neidentificat.

La scurt timp după incident, victima a fost transportată cu o ambulanță la Spitalul Județean de Urgență Sf. Ioan cel Nou Suceava, unde a primit asistența medicală necesară. Conform concluziilor cuprinse în raportul medico-legal nr. 263/A/2011 întocmit de S.M.L. Suceava, victima a prezentat o plagă tăiată-înțepată hemitorace stâng anterior, penetrantă în cavitatea pleurală. Instrumentul vulnerant a fost aplicat de jos în sus și de la stânga la dreapta victimei, cu un traiect relativ tangențial pe coasta a VI-a, deschizând cavitatea pleurală într-un punct imediat superior coastei. Această leziune a necesitat un număr de 13-14 zile de îngrijiri medicale în vederea vindecării. În opinia medicului legist, viața victimei nu a fost pusă în primejdie.

Cu privire la încadrarea juridică a faptei, curtea a reținut că, elementul material al infracțiunii de omor implică activitatea de ucidere, de suprimare a vieții unei persoane fizice, activitate care, prin modalitatea în care a fost săvârșită, este aptă de a provoca moartea. Din punct de vedere al laturii subiective, omorul se săvârșește cu intenție directă sau indirectă, după cum autorul, prevăzând moartea victimei, a urmărit sau numai a acceptat producerea acestui rezultat. Raportând dispozițiile legale referitoare la infracțiunea prevăzută de art. 174 și 175 alin. [(19 lit. i)] C. pen., care dau conținut infracțiunii de tentativă la omor calificat, la întregul ansamblu probator administrat în cauză în faza de urmărire penală, coroborat cu probatoriul astfel cum a fost readministrat, respectiv administrat la prima instanță, rezultă că, într-adevăr, inculpatul G.D.S.

se face vinovat de săvârșirea infracțiunii, astfel cum a fost reținută în cuprinsul rechizitoriului, fapta, din punct de vedere a întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii, probându-se cu următoarele: - declarația părții vătămate C.F., din faza de urmărire penală, în care relatează ambele incidente din data de 25 iulie 2011, intervenite cu inculpatul G.S., primul ce a avut loc încă din momentul când stătea pe treptele de la intrarea din magazin, când inculpatul a lovit-o cu palmele pe partea vătămată, a scos cuțitul, a amenințat-o că o taie, îndreptându-l spre aceasta care a prins lama cuțitului cum mâna dreaptă ceea ce a provocat tăierea, zgârierea acesteia în palmă, aspect de fapt dovedit și de planșele foto atașate la dosar ce surprind detalii metrice asupra a două plăgi tăiate, superficiale, identificate în zona digito – palmară și pe interiorul falangei mijlocii a degetului arătător de la mâna dreaptă, cel de-al doilea incident având loc imediat, în spatele magazinului, unde s-a produs și înjunghierea în zona abdomenului, aspect de fapt dovedit și de planșele foto atașate la dosar ce surprind detaliu metric asupra unei plăgi tăiate înțepate hemitorace stâng anterior penetrantă în cavitatea pleurală; - declarația inculpatului G.D.S., din faza de urmărire penală, prin care confirmă ambele secvențe ale incidentului din data de25 iulie 2011,

lovirea victimei cu palmele urmată de scoaterea cuțitului tip briceag finalizată cu înjunghierea părții vătămate la nivelul abdomenului; - existența incidentului sub aspectul laturii obiective este confirmat de toate celelalte probe de la dosar, constând în certificatului medico legal nr. 263/ A din 26 iulie 2011 – 01 august 2011 eliberat de S.M.L. Suceava, din care rezultă că leziunea suferită de partea vătămată C.F., constând în plagă tăiată înțepată hemitorace stâng anterior penetrantă în cavitatea pleurală, fără lezarea plămânului sau a vaselor subcostale, a putut necesita 13 – 14 zile de îngrijiri medicale, cu incapacitate de muncă corespunzătoare, fără a fi pusă viața victimei în pericol, leziune ce a putut fi produsă prin tăierea cu un obiect vulnerant, cuțit tip briceag, declarațiile martorilor audiați în cauză, C.Șt., I.I., C.R.L., G.I., M.B.M., G.T., S.E., martori direcți sau indirecți la faptă.

Așa cum a reținut și prima instanță, interpretarea laturii subiective cu care s-a acționat în săvârșirea faptei, latură subiectivă ce a fost reținută tot pe baza probelor administrate în cauză, s-a apreciat că aceasta prezintă greutate pentru reținerea în sarcina inculpatului G.S. a infracțiunii, simplă intenție de vătămare sau intenție de ucidere. Inculpatul prin fapta sa, dacă nu a urmărit suprimarea vieții victimei, cel puțin a acceptat eventualitatea producerii unui astfel de rezultat, în ambele situații însă fiind dată condiția laturii subiective pentru atragerea încadrării juridice a faptei în tentativă de omor calificat.

La stabilirea laturii subiective a autorului unei infracțiuni de violență, trebuie avute în vedere instrumentul folosit în exercitarea actelor de violență, zona corpului vizată, numărul de lovituri aplicate etc. Ori, inculpatul a utilizat la agresiune un cuțit (instrument apt să provoace decesul unei persoane), provocându-i victimei leziuni într-o zonă vitală. Intenția, fără succes, a inculpatului (directă sau indirectă) de a-i suprima viața părții vătămate rezultă și din modul cum s-a desfășurat incidentul. Astfel, inculpatul s-a apropiat de victima așezată pe scări, i-a aplicat mai multe lovituri cu palmele peste față, după care a scos cuțitul afirmând că o va „tăia”. În același loc a intenționat să înjunghie victima, însă aceasta a reușit să prindă lama cuțitului și în acele împrejurări i-au fost produse tăieturi în palmă.

Apoi, inculpatul a ridicat victima de pe scări și, în mod forțat, a „condus-o” într-o zonă întunecoasă, în laterala magazinului, pentru a împiedica eventuala intervenție a altor persoane. Tot inculpatul, în locul respectiv a agitat de mai multe ori cuțitul prin fața victimei, împrejurare în care i-a tăiat tricoul în zona abdomenului, după care, profitând de lipsa de atenție a victimei, care se uita atunci la tricoul său, autorul i-a aplicat atunci o lovitură directă, vizând o zonă vitală a corpului victimei. S-a arătat că toate aceste elemente de fapt ilustrează suficient de convingător aprecierea că inculpatul a urmărit să suprime viața părții vătămate, afirmațiile acestuia, în sensul că a vrut doar să o sperie, că nici măcar nu a urmărit vătămarea sa, leziunea fiindu-i produsă din greșeală, sunt simple încercări nereușite de înlăturare a răspunderii penale pentru o faptă deosebit de gravă.

Independent de concluziile obiective ale medicului legist (care a apreciat că leziunea nu a pus în primejdie viața victimei), curtea a constatat, așa cum a reținut și prima instanță, că infracțiunea sus menționată subzistă atâta timp cât rezultatul urmărit de autor nu s-a produs din cauze independente de voința sa, respectiv, de prezența de spirit a victimei care a reușit să fugă din fața inculpatului, a ajuns la o persoană de la care a solicitat ajutor de urgență, iar echipajul medical a reușit să transporte victima într-un timp foarte scurt la spital, loc unde victima a primit asistență de specialitate.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei ce i-a fost aplicată, curtea a apreciat că aceasta a fost în mod corect individualizată, atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, tribunalul aplicând succesiv dispozițiile art. 175 C. pen., limite de pedeapsă de la 15 la 25 ani închisoare, și apoi ale art. 21 C. pen., rezultând prin micșorarea cu jumătate limite de pedeapsă de la 7 ani și 6 luni – 12 ani și 6 luni închisoare. Au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și anume: dispozițiile Părții generale ale Codului penal, gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise, împrejurările și modalitatea în care a fost săvârșită, descrisă detaliat mai sus și urmarea produsă.

Referitor la persoana inculpatului, s-a arătat că tribunalul a constatat, în mod corect, că acesta nu are antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar existentă la dosar, reținând în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de la art. 74 alin. (1) lit. a), prin raportare la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepsei la 5 ani închisoare, stabilirea pedepsei în cuantumul arătat fiind apreciată ca necesară și suficientă pentru atingerea scopului de prevenție specială, de coerciție și de reeducare a inculpatului, astfel cum acestea sunt definite de art. 52 alin. (1) C. pen.

Fapta a fost săvârșită pe fondul consumului de alcool cât și a neînțelegerilor anterioare dintre inculpat și victimă vizând faptele și amenințările din partea victimei în sensul de furt și tăiere a oilor drept contra echivalent la munca prestată de victimă la stâna tatălui inculpatului, ce au determinat și la data comiterii faptei ivirea unui conflict între aceștia, conflict provocat tot de către inculpat, astfel încât aceste elemente de fapt nu se pot circumscrie într-o „scuză” din partea inculpatului în săvârșirea faptei, într-o eventuală „stare de provocare” sub influența căreia să se fi aflat inculpatul, dat fiind faptul că nu este dată în cauză acea puternică stare de tulburare sau emoție, cum este definită de legiuitor în art. 73 lit. b) C. pen., determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, tulburare sau emoție sub stăpânirea căreia inculpatul să fi săvârșit fapta.

De asemenea, având în vederea cuantumul pedepsei principale aplicate, raportat la prevederea expresă în textul de lege ce sancționează fapta de omor, a pedepsei complementare constând în „interzicerea unor drepturi”, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., s-a apreciat că în mod legal i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de 2 ani.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, față de gravitatea faptei săvârșite, în mod just instanța de fond a apreciat că numai prin executarea sa în regim de detenție pedeapsa își va atinge finalitatea instituită de lege, suspendarea executării acesteia nefiind posibilă nici din punct de vedere legal (față de cuantumul de 5 ani închisoare) și nici oportună față de gravitatea faptei în sine. Cât privește starea de arest preventiv în care se află inculpatul și în prezent, curtea a constatat că această măsură se impune a fi menținută, având în vedere faptul că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, respectiv, cele de la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc.

pen., subzistă și în prezent, respectiv, existența probelor și indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că există probe că inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol care este dat și de gradul ridicat de pericol social al faptei comise, care a declanșat o reacție de indignare, de dezaprobare și de insecuritate publică. Instanța de apel a arătat că, pentru a admite cererea inculpatului de a-i fi înlocuita măsura arestării preventive cu una mai puțin coercitivă, ar însemna să se dea dovadă de o lipsă a unei reacții ferme din partea organelor judiciare, ce ar putea constitui o încurajarea a altor persoane să comită fapte de același gen.

Față de cale arătate mai sus, și cum nici alte motive pentru desființarea sentinței tribunalului nu au fost reținute, curtea de apel în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelul declarat de inculpat, ca nefondat, și totodată, a respins și cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu una mai puțin coercitivă, măsura arestării preventive fiind menținută, în baza art. 383 alin. (2), art. 350 alin. (1) C. proc. pen. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul, criticând soluția ca netemeinică și nelegală și solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri și alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. Ca urmare a schimbării încadrării juridice a solicitat încetarea procesului penal în temeiul art. 10 lit. h) C. proc.

pen., luându-se act că partea vătămată nu a formulat pretenții civile sau penale. În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 81 sau art. 86 1 C. pen. A invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen. Înalta Curte, analizând decizia prin prisma cazurilor de casare invocate, cât și a celor care, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu de instanță, constată că recursul formulat este nefondat. În mod corect au încadrat cele două instanțe fapta inculpatului de a încerca mai întâi să lovească victima cu un cuțit și apoi de a o înjunghia în zona abdomenului în infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor calificat.

Nu poate fi primită solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., întrucât lovitura a fost aplicată cu un corp contondent apt să producă moartea, într-o zonă vitală, cu intensitate, toate aceste elemente obiective, conturând intenția inculpatului de a produce moartea victimei. Numărul de zile de îngrijiri medicale nu este relevant în cazul infracțiunii de tentativă la omor, această încadrare juridică putând fi reținută și în situația în care nu au fost acordate zile de îngrijiri medicale, dacă din analiza elementelor obiective rezultă că fapta inculpatului a fost produsă cu intenția de a ucide. În cauză se poate reține ca formă de vinovăție chiar intenția directă întrucât inculpatul a aplicat o primă lovitură victimei, dar acesta a prins cuțitul cu mâna, fiind rănit în palmă, iar după o perioadă de timp i-a aplicat o lovitură în zona abdominală.

Aspectul invocat de inculpat că lovitura nu a fost aplicată cu intensitate nu poate fi reținut, deoarece plaga a fost tăiată înțepată penetrantă în cavitatea pleurală. Nici solicitarea inculpatului de reindividualizare a pedepsei nu poate fi primită, deoarece sancțiunea aplicată este blândă în raport cu gravitatea faptei, iar o reducere a cuantumului ar avea drept efect înfrângerea scopurilor trasate pentru pedeapsă în art. 52 C. pen., prevenția specială și prevenția generală. De aceea, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., se va respinge, ca nefundat, recursul formulat, urmând ca în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat G.D.S. împotriva deciziei penale nr. 101 din 7 decembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive, de la 26 iulie 2011 la 22 martie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 martie 2012.