ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 875/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 875/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr.

101 din 7 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru

cauze cu minori, a fost respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul G.D.S.

împotriva sentinței penale nr. 166 din 2 noiembrie 2011 a Tribunalului Suceava.

A fost respinsă cererea

inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu una mai puțin

coercitivă ca nefondată, a fost menținută starea de arest și dedusă prevenția

de la 2 noiembrie 2011 la zi.

A fost obligat

inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 166 din 02

noiembrie 2011, Tribunalul Suceava, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a

respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice, formulate

de către apărătorul inculpatului, din infracțiunea prevăzută de art. 20

raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., de „tentativă la

omor calificat”, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin

rechizitoriu, în infracțiunea de „vătămare corporală” prevăzută de art. 181 alin.

(1) C. pen.

În temeiul art. 20

raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., raportat la art. 74

alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat

inculpatul G.D.S., la 5 (cinci) ani închisoare, cu titlu de pedeapsă

principală, și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b)

C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective

publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de

stat), cu titlu de pedeapsă complementară

.

În baza art. 71 C.

pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în

funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul

autorității de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de

la data de 26 iulie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin.

(1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului G.D.S.

A luat act că partea

vătămată C.F. nu se constituie parte civilă împotriva inculpatului G.D.S.

În temeiul art. 14 și

art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1357 C. civ., a admis

acțiunea civilă formulată de partea vătămată, parte civilă Spitalul Județean de

Urgență Sf. Ioan cel Nou Suceava și a fost obligat inculpatul G.D.S. la plata

către aceasta a sumei de 251,91 lei, cu titlu de despăgubiri materiale

(contravaloare cheltuieli de spitalizare și asistență medicală a victimei C.F.).

În baza art. 191 alin.

(1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 1.554,93 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.154,93 lei în fondul

Ministerului Public și suma de 400 lei în fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că inculpatul G.D.S., la

data de 25 iulie 2011, într-un loc public situat pe raza comunei Ipotești, a

exercitat asupra victimei C.F. acte de violență cu un cuțit, cu intenția

indirectă de a-i suprima viața, cauzându-i leziuni constând în plagă tăiată

înțepată hemitorace stâng anterior penetrantă în cavitatea pleurală, fără

lezarea plămânului sau a vaselor subcostale, ce au putut necesita pentru

vindecare un număr de 13 – 14 zile de îngrijiri medicale, cu incapacitate de

muncă corespunzătoare.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat apel inculpatul, solicitând admiterea, desființarea sentinței

atacate și în rejudecare schimbarea încadrării juridice, considerând că în mod

greșit a fost condamnat pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat,

deoarece el nu a avut intenția de a ucide, nu a premeditat acest lucru, iar viața

victimei nu a fost pusă în pericol. A mai susținut că din modul în care s-au

petrecut lucrurile reiese faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive

ale infracțiunii de tentativă la omor calificat. A mai arătat că între el și

partea vătămată a existat un conflict mai vechi datorat faptului că pe vremea

în care partea vătămată lucra la stâna tatălui inculpatului, acesta a furat un

animal pe care l-a tăiat și l-a abandonat într-un lan de porumb. Tot partea

vătămată a fost cel care a adresat amenințări la adresa sa și a familiei sale.

De la data furtului și până în seara în care a avut loc altercația respectivă

din partea inculpatului nu a existat niciun fel de amenințări. Cu ocazia

audierii sale în fața instanței, a arătat în detaliu cum s-au petrecut

lucrurile, faptul că niciun moment nu a avut intenția de a-l ucide, lucru

confirmat atât de către partea vătămată cât și de către martorii audiați în

cauză. A mai arătat că briceagul folosit era utilizat zilnic la activitatea la

stână. A apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada că s-a înarmat cu acel

briceag pentru a o ucide pe partea vătămată. Esențial pentru încadrarea juridică

a faptei este forma și modalitatea de comitere a infracțiunii, în cazul de față

intenția fiind doar de lovire.

În subsidiar, a solicitat

admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și redozarea pedepsei dându-se

o eficiență sporită circumstanțelor prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. b) și c)

C. pen. Totodată, a solicitat a se ține cont și de situația sa familială,

faptul că care are un copil de 3 ani, iar soția sa nu lucrează.

A mai solicitat

înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara

sau localitatea.

Examinând cauza atât prin

prisma motivelor invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în

conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța a

constatat că apelul este neîntemeiat.

Din ansamblul

probelor administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și în faza

cercetării judecătorești, a rezultat următoarea situație de fapt:

Pe raza comunei

Ipotești familia G. deține o stână. În primăvara anului 2011, cel mai probabil

în luna mai, la această stână a fost angajat (fără înscrisuri doveditoare)

numitul C.F. Din datele de anchetă a reieșit că pentru munca prestată la stână

membrii familiei G. se obligau să-i asigure acestuia trei mese pe zi, un pachet

de țigări, precum și o sumă de bani, al cărei cuantum exact nu s-a putut

stabili din anchetă. La începutul lunii iunie 2011, nemulțumită că nu i s-au dat

toți banii promiși, victima C.F. a părăsit stâna; ulterior plecării sale la

stână a fost angajat, în aceleași condiții, fratele victimei, martorul C.Șt.

Cel mai probabil, în

jurul datei de 04 iunie 2011, victima C.F. s-a deplasat la stâna familiei G., a

luat o oaie pe care ulterior a vândut-o unei alte persoane. Din declarația

victimei a reieșit că a informat cu privire la acest lucru pe martorul G.T.,

comunicându-i totodată acestuia că dacă nu-și va primi banii, le va mai lua un

miel. Cu privire la acest incident, la data de 10 iunie 2011 martorul G.T. a

sesizat pe lucrătorii Postului de poliție Ipotești, solicitând în mod expres

acestora să ia măsuri pentru ca nici o altă o persoană să nu cumpere oi de la

stâna sa fără acceptul său expres; din conținutul declarațiilor date în fața

lucrătorilor de poliție s-a mai reținut și faptul că martorul G.T. a declarat

că nu formulează plângere penală împotriva numitului C.F.

Ulterior acestui

incident victima nu s-a mai întâlnit nici cu martorul G.T., dar nici cu fiul

acestuia, inculpatul G.D.S.

Totodată, din datele

de anchetă s-a mai desprins și faptul că, pe fondul consumului de băuturi

alcoolice, persoana vătămată a afirmat față de persoane neidentificate că nici

organele de poliție și nici cei din familia G. nu au ce să-i facă chiar dacă

s-ar duce la stână și le-ar omorî mai multe animale, în condițiile în care

familia G. nu a plătit-o pentru munca pe care a depus-o la stână. Astfel de

afirmații au ajuns atât la cunoștința martorului G.T., cât și la cunoștința

inculpatului, dar aceste persoane, cunoscând persoana victimei, nu s-au alarmat

în nici un mod și nici nu au considerat necesar să informeze organele judiciare

cu privire la așa-zisele amenințări ale victimei.

La data de 25 iulie

2011, începând cu orele amiezii, inculpatul C.F. a consumat o cantitate

nedeterminată de băuturi alcoolice, pe raza comunei Ipotești, împreună cu

martorul G.I. În cursul după amiezii cei doi s-au deplasat în municipiul

Suceava unde au continuat să consume băuturi alcoolice. Cu aproximație, în

jurul orelor 21:30, inculpatul a revenit cu martorul G.I., cu un taxi, în

comuna Ipotești, oprindu-se în dreptul magazinului aparținând SC E. SRL.

În timp ce martorul G.I.

a achitat costul deplasării cu taxiul, inculpatul a intrat în curtea interioară

a magazinului cu intenția de a cumpăra o nouă cantitate de băuturi alcoolice.

În curtea respectivă inculpatul a observat-o pe partea vătămată C.F., s-a

reținut că victima se afla acolo pentru a se întâlni cu martorul M.B., persoană

căreia trebuia să-i restituie un obiect vestimentar.

Starea avansată de

ebrietate în care se afla atunci inculpatul, precum și „reamintirea”

incidentului cu oaia furată, l-au determinat pe acesta să adopte spontan

hotărârea infracțională de a agresa victima.

În acest sens, profitând

de faptul că victima se afla așezată pe scările de acces în magazin, inculpatul

i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu palmele peste față, după care a scos

de la curea un cuțit tip briceag și a afirmat față de victimă că intenționează

să-l taie. Întrucât în zona respectivă putea fi observat și de alte persoane,

inculpatul l-a apucat de haine pe C.F. și în acest mod l-a dus forțat spre zona

terasei magazinului. În locul respectiv inculpatul a continuat să bruscheze

victima după care a agitat în fața acesteia cuțitul, continuând să afirme că o

va tăia, în acele împrejurări victima a avut convingerea că inculpatul i-a

tăiat tricoul, motiv pentru care s-a uitat la acel obiect vestimentar.

Profitând de lipsa de atenție a victimei, inculpatul i-a aplicat atunci o

lovitură directă cu cuțitul vizând zona toracelui. Probabil datorită stării de

ebrietate în care se afla agresorul atunci, dar și datorită mișcării bruște a

victimei, lovitură nu a atins zona vizată, provocând însă victimei o leziune în

zona hemitoracelui stâng.

Sesizând că a fost

înjunghiată, victima a început să strige, reținându-se și faptul că martora C.R.L.

a strigat la rândul său către inculpat să-l lase în pace pe C.F. În aceste

condiții inculpatul a părăsit în fugă locul comiterii agresiunii, ascunzându-se

apoi la casa unei rude apropiate. Pe parcursul acestei deplasări inculpatul a

aruncat instrumentul vulnerant într-un loc neidentificat.

La scurt timp după

incident, victima a fost transportată cu o ambulanță la Spitalul Județean de

Urgență Sf. Ioan cel Nou Suceava, unde a primit asistența medicală necesară.

Conform concluziilor cuprinse în raportul medico-legal nr. 263/A/2011 întocmit

de S.M.L. Suceava, victima a prezentat o plagă tăiată-înțepată hemitorace stâng

anterior, penetrantă în cavitatea pleurală. Instrumentul vulnerant a fost

aplicat de jos în sus și de la stânga la dreapta victimei, cu un traiect

relativ tangențial pe coasta a VI-a, deschizând cavitatea pleurală într-un

punct imediat superior coastei. Această leziune a necesitat un număr de 13-14

zile de îngrijiri medicale în vederea vindecării. În opinia medicului legist,

viața victimei nu a fost pusă în primejdie.

Cu privire la

încadrarea juridică a faptei, curtea a reținut că, elementul material al

infracțiunii de omor implică activitatea de ucidere, de suprimare a vieții unei

persoane fizice, activitate care, prin modalitatea în care a fost săvârșită,

este aptă de a provoca moartea. Din punct de vedere al laturii subiective,

omorul se săvârșește cu intenție directă sau indirectă, după cum autorul,

prevăzând moartea victimei, a urmărit sau numai a acceptat producerea acestui

rezultat.

Raportând

dispozițiile legale referitoare la infracțiunea prevăzută de art. 174 și

175 alin. [(19 lit. i)] C. pen., care dau conținut infracțiunii de tentativă la

omor calificat, la întregul ansamblu probator administrat în cauză în faza de

urmărire penală, coroborat cu probatoriul astfel cum a fost readministrat,

respectiv administrat la prima instanță, rezultă că, într-adevăr, inculpatul G.D.S.

se face vinovat de săvârșirea infracțiunii, astfel cum a fost reținută în

cuprinsul rechizitoriului, fapta, din punct de vedere a întrunirii elementelor

constitutive ale infracțiunii, probându-se cu următoarele:

- declarația părții

vătămate C.F., din faza de urmărire penală, în care relatează ambele incidente

din data de 25 iulie 2011, intervenite cu inculpatul G.S., primul ce a avut loc

încă din momentul când stătea pe treptele de la intrarea din magazin, când

inculpatul a lovit-o cu palmele pe partea vătămată, a scos cuțitul, a

amenințat-o că o taie, îndreptându-l spre aceasta care a prins lama cuțitului

cum mâna dreaptă ceea ce a provocat tăierea, zgârierea acesteia în palmă,

aspect de fapt dovedit și de planșele foto atașate la dosar ce surprind detalii

metrice asupra a două plăgi tăiate, superficiale, identificate în zona digito –

palmară și pe interiorul falangei mijlocii a degetului arătător de la mâna

dreaptă, cel de-al doilea incident având loc imediat, în spatele magazinului,

unde s-a produs și înjunghierea în zona abdomenului, aspect de fapt dovedit și

de planșele foto atașate la dosar ce surprind detaliu metric asupra unei plăgi

tăiate înțepate hemitorace stâng anterior penetrantă în cavitatea pleurală;

- declarația

inculpatului G.D.S., din faza de urmărire penală, prin care confirmă ambele

secvențe ale incidentului din data de25 iulie 2011, lovirea victimei cu palmele

urmată de scoaterea cuțitului tip briceag finalizată cu înjunghierea părții

vătămate la nivelul abdomenului;

- existența

incidentului sub aspectul laturii obiective este confirmat de toate celelalte

probe de la dosar, constând în certificatului medico legal nr. 263/ A din 26

iulie 2011 – 01 august 2011 eliberat de S.M.L. Suceava, din care rezultă că

leziunea suferită de partea vătămată C.F., constând în plagă tăiată înțepată

hemitorace stâng anterior penetrantă în cavitatea pleurală, fără lezarea

plămânului sau a vaselor subcostale, a putut necesita 13 – 14 zile de îngrijiri

medicale, cu incapacitate de muncă corespunzătoare, fără a fi pusă viața

victimei în pericol, leziune ce a putut fi produsă prin tăierea cu un obiect

vulnerant, cuțit tip briceag, declarațiile martorilor audiați în cauză, C.Șt.,

I.I., C.R.L., G.I., M.B.M., G.T., S.E., martori direcți sau indirecți la faptă.

Așa cum a reținut și

prima instanță, interpretarea laturii subiective cu care s-a acționat în

săvârșirea faptei, latură subiectivă ce a fost reținută tot pe baza probelor

administrate în cauză, s-a apreciat că aceasta prezintă greutate pentru

reținerea în sarcina inculpatului G.S. a infracțiunii, simplă intenție de

vătămare sau intenție de ucidere.

Inculpatul prin fapta

sa, dacă nu a urmărit suprimarea vieții victimei, cel puțin a acceptat

eventualitatea producerii unui astfel de rezultat, în ambele situații însă

fiind dată condiția laturii subiective pentru atragerea încadrării juridice a

faptei în tentativă de omor calificat. La stabilirea laturii subiective a autorului

unei infracțiuni de violență, trebuie avute în vedere instrumentul folosit în

exercitarea actelor de violență, zona corpului vizată, numărul de lovituri

aplicate etc.

Ori, inculpatul a

utilizat la agresiune un cuțit (instrument apt să provoace decesul unei

persoane), provocându-i victimei leziuni într-o zonă vitală. Intenția, fără

succes, a inculpatului (directă sau indirectă) de a-i suprima viața părții

vătămate rezultă și din modul cum s-a desfășurat incidentul. Astfel, inculpatul

s-a apropiat de victima așezată pe scări, i-a aplicat mai multe lovituri cu

palmele peste față, după care a scos cuțitul afirmând că o va „tăia”. În

același loc a intenționat să înjunghie victima, însă aceasta a reușit să prindă

lama cuțitului și în acele împrejurări i-au fost produse tăieturi în palmă.

Apoi, inculpatul a ridicat victima de pe scări și, în mod forțat, a „condus-o”

într-o zonă întunecoasă, în laterala magazinului, pentru a împiedica eventuala

intervenție a altor persoane. Tot inculpatul, în locul respectiv a agitat de

mai multe ori cuțitul prin fața victimei, împrejurare în care i-a tăiat tricoul

în zona abdomenului, după care, profitând de lipsa de atenție a victimei, care

se uita atunci la tricoul său, autorul i-a aplicat atunci o lovitură directă,

vizând o zonă vitală a corpului victimei.

S-a arătat că toate

aceste elemente de fapt ilustrează suficient de convingător aprecierea că

inculpatul a urmărit să suprime viața părții vătămate, afirmațiile acestuia, în

sensul că a vrut doar să o sperie, că nici măcar nu a urmărit vătămarea sa,

leziunea fiindu-i produsă din greșeală, sunt simple încercări nereușite de

înlăturare a răspunderii penale pentru o faptă deosebit de gravă.

Independent de

concluziile obiective ale medicului legist (care a apreciat că leziunea nu a

pus în primejdie viața victimei), curtea a constatat, așa cum a reținut și

prima instanță, că infracțiunea sus menționată subzistă atâta timp cât

rezultatul urmărit de autor nu s-a produs din cauze independente de voința sa,

respectiv, de prezența de spirit a victimei care a reușit să fugă din fața

inculpatului, a ajuns la o persoană de la care a solicitat ajutor de urgență,

iar echipajul medical a reușit să transporte victima într-un timp foarte scurt

la spital, loc unde victima a primit asistență de specialitate.

În ceea ce privește

individualizarea judiciară a pedepsei ce i-a fost aplicată, curtea a apreciat

că aceasta a fost în mod corect individualizată, atât sub aspectul cuantumului

cât și al modalității de executare, tribunalul aplicând succesiv dispozițiile art.

175 C. pen., limite de pedeapsă de la 15 la 25 ani închisoare, și apoi ale art.

21 C. pen., rezultând prin micșorarea cu jumătate limite de pedeapsă de la 7

ani și 6 luni – 12 ani și 6 luni închisoare. Au fost avute în vedere criteriile

generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și anume: dispozițiile

Părții generale ale Codului penal, gradul de pericol social concret ridicat al

faptei comise, împrejurările și modalitatea în care a fost săvârșită, descrisă

detaliat mai sus și urmarea produsă.

Referitor la persoana

inculpatului, s-a arătat că tribunalul a constatat, în mod corect, că acesta nu

are antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar

existentă la dosar, reținând în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă

prevăzută de la art. 74 alin. (1) lit. a), prin raportare la art. 76 alin. (1) lit.

b) C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepsei la 5 ani închisoare,

stabilirea pedepsei în cuantumul arătat fiind apreciată ca necesară și

suficientă pentru atingerea scopului de prevenție specială, de coerciție și de

reeducare a inculpatului, astfel cum acestea sunt definite de art. 52 alin. (1)

C. pen.

Fapta a fost

săvârșită pe fondul consumului de alcool cât și a neînțelegerilor anterioare

dintre inculpat și victimă vizând faptele și amenințările din partea victimei

în sensul de furt și tăiere a oilor drept contra echivalent la munca prestată

de victimă la stâna tatălui inculpatului, ce au determinat și la data comiterii

faptei ivirea unui conflict între aceștia, conflict provocat tot de către

inculpat, astfel încât aceste elemente de fapt nu se pot circumscrie într-o

„scuză” din partea inculpatului în săvârșirea faptei, într-o eventuală „stare

de provocare” sub influența căreia să se fi aflat inculpatul, dat fiind faptul

că nu este dată în cauză acea puternică stare de tulburare sau emoție, cum este

definită de legiuitor în art. 73 lit. b) C. pen., determinată de o provocare

din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a

demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, tulburare sau emoție

sub stăpânirea căreia inculpatul să fi săvârșit fapta.

De asemenea, având în

vederea cuantumul pedepsei principale aplicate, raportat la prevederea expresă

în textul de lege ce sancționează fapta de omor, a pedepsei complementare

constând în „interzicerea unor drepturi”, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen.,

raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., s-a apreciat că în mod

legal i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în

funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul

autorității de stat), cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de

2 ani.

În ceea ce privește

modalitatea de executare a pedepsei, față de gravitatea faptei săvârșite, în

mod just instanța de fond a apreciat că numai prin executarea sa în regim de

detenție pedeapsa își va atinge finalitatea instituită de lege, suspendarea

executării acesteia nefiind posibilă nici din punct de vedere legal (față de

cuantumul de 5 ani închisoare) și nici oportună față de gravitatea faptei în

sine.

Cât privește starea

de arest preventiv în care se află inculpatul și în prezent, curtea a constatat

că această măsură se impune a fi menținută, având în vedere faptul că

temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, respectiv, cele de la art.

148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., subzistă și în prezent, respectiv,

existența probelor și indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit o

infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și

că există probe că inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea

publică, pericol care este dat și de gradul ridicat de pericol social al faptei

comise, care a declanșat o reacție de indignare, de dezaprobare și de

insecuritate publică.

Instanța de apel a

arătat că, pentru a admite cererea inculpatului de a-i fi înlocuita măsura

arestării preventive cu una mai puțin coercitivă, ar însemna să se dea dovadă

de o lipsă a unei reacții ferme din partea organelor judiciare, ce ar putea

constitui o încurajarea a altor persoane să comită fapte de același gen.

Față de cale arătate

mai sus, și cum nici alte motive pentru desființarea sentinței tribunalului nu

au fost reținute, curtea de apel în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

a respins apelul declarat de inculpat, ca nefondat, și totodată, a respins și

cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu una mai

puțin coercitivă, măsura arestării preventive fiind menținută, în baza art. 383

alin. (2), art. 350 alin. (1) C. proc. pen.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat recurs inculpatul, criticând soluția ca netemeinică și

nelegală și solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri

și alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. Ca urmare a schimbării

încadrării juridice a solicitat încetarea procesului penal în temeiul art. 10 lit.

h) C. proc. pen., luându-se act că partea vătămată nu a formulat pretenții

civile sau penale.

În subsidiar a

solicitat reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 81 sau art. 86

1

C. pen.

A invocat cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Înalta Curte, analizând

decizia prin prisma cazurilor de casare invocate, cât și a celor care, conform art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu de

instanță, constată că recursul formulat este nefondat.

În mod corect au

încadrat cele două instanțe fapta inculpatului de a încerca mai întâi să

lovească victima cu un cuțit și apoi de a o înjunghia în zona abdomenului în

infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor calificat.

Nu poate fi primită

solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea

prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., întrucât lovitura a fost aplicată cu

un corp contondent apt să producă moartea, într-o zonă vitală, cu intensitate,

toate aceste elemente obiective, conturând intenția inculpatului de a produce

moartea victimei.

Numărul de zile de

îngrijiri medicale nu este relevant în cazul infracțiunii de tentativă la omor,

această încadrare juridică putând fi reținută și în situația în care nu au fost

acordate zile de îngrijiri medicale, dacă din analiza elementelor obiective

rezultă că fapta inculpatului a fost produsă cu intenția de a ucide.

În cauză se poate

reține ca formă de vinovăție chiar intenția directă întrucât inculpatul a

aplicat o primă lovitură victimei, dar acesta a prins cuțitul cu mâna, fiind rănit

în palmă, iar după o perioadă de timp i-a aplicat o lovitură în zona

abdominală.

Aspectul invocat de

inculpat că lovitura nu a fost aplicată cu intensitate nu poate fi reținut,

deoarece plaga a fost tăiată înțepată penetrantă în cavitatea pleurală.

Nici solicitarea

inculpatului de reindividualizare a pedepsei nu poate fi primită, deoarece

sancțiunea aplicată este blândă în raport cu gravitatea faptei, iar o reducere

a cuantumului ar avea drept efect înfrângerea scopurilor trasate pentru

pedeapsă în art. 52 C. pen., prevenția specială și prevenția generală.

De aceea, în baza art.

385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., se va respinge, ca nefundat,

recursul formulat, urmând ca în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

inculpatul să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

recurentul inculpat G.D.S. împotriva deciziei penale nr. 101 din 7 decembrie

2011, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului

inculpat, durata reținerii și a arestării preventive, de la 26 iulie 2011 la 22

martie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

250 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 22 martie 2012.