ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2100/2012

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 191 din 5 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava, în baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și a art. 74 alin. (2), 76 alin. (1) lit. a) și 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata D.I., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat "asupra soțului sau a unei rude apropiate", la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus luarea față de inculpata D.I. a măsurii de siguranță a confiscării speciale a cuțitului, ridicat în vederea efectuării cercetărilor și înaintat Camerei de corpuri delicte a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 și urm. C. civ., a fost obligată inculpata la plata sumei de 2.084,86 RON către partea civilă Spitalul Județean de Urgență "Sfântul Ioan cel Nou" Suceava, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate D.C.I.

S-a luat act că partea vătămată D.C.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 91 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, s-a dispus sesizarea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava cu privire la situația celor trei copii minori ai inculpatei, respectiv: A.D.T., H.I. și D.C.M.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Suceava a reținut că, prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 401/P/2011 din 25 iulie 2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei D.I., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

În fapt, în actul de sesizare, s-au reținut următoarele:

Inculpata D.I. este căsătorită cu victima D.C.I. din anul 2005; din relațiile intime ale acestora s-a născut minorul C.M., la data de ... 2007. Din relații anterioare învinuita mai are doi copii, respectiv A.D.T.  și H.I.

Până în anul 2010 relațiile dintre cei doi soți au fost normale, nefiind semnalate incidente între aceștia. Începând cu anul 2010 și inculpata, dar și partea vătămată, au început să consume cantități mari de băuturi alcoolice, iar pe acest fond între ei au survenit în repetate rânduri certuri, scandaluri, care aproape întotdeauna se finalizau și cu incidente violente. Altercațiile violente dintre cei doi soți nu au produs însă consecințe deosebite; parte dintre acestea au fost semnalate și autorităților judiciare - conform datelor furnizate de lucrătorii Postului de Poliție I., numita D.I. a sesizat de mai multe ori, apelând numărul unic de urgențe 112, că soțul său o agresează, acesta fiind sancționat cu avertismente sau cu amendă.

La data de 15 iunie 2011, inculpata a lucrat pe la diverse persoane din comuna I., de la unele dintre acestea primind drept plată și o cantitate nedeterminată de băuturi alcoolice; în jurul orelor 17:00 cu aproximație, inculpata s-a deplasat la barul aparținând SC D. SRL, situat la mică distanță de locuința sa, loc unde a început să consume băuturi alcoolice.

Partea vătămată a lucrat în ziua respectivă până la orele 16:00; a consumat o cantitate nedeterminată de bere după terminarea programului, s-a deplasat spre domiciliu unde s-a ocupat de cei trei copii minori, iar în jurul orelor 18:00 - 19:00 s-a deplasat la același local unde a consumat împreună cu soția sa o cantitate mare de băuturi alcoolice.

În jurul orelor 22:00, la închiderea acestui local, soții D. s-au deplasat la un alt bar, aparținând SC B. SRL, unde au continuat să consume cantități mari de băuturi alcoolice. În jurul orelor 01:30, pe fondul stării avansate de ebrietate în care se aflau, soții D. au început ca de obicei să se insulte reciproc. Acest fapt i-a deranjat pe ceilalți consumatori aflați în local, motiv pentru care martorul V.V. (administratorul localului) Ie-a solicitat să plece. Soții D. au ieșit din bar, începând deplasarea spre domiciliu. Probabil datorită faptului că inculpata dorea să mai consume în continuare băuturi alcoolice, partea vătămată i-a solicitat să meargă împreună spre casă. Întrucât aceasta I-a refuzat, D.C.I. a lovit-o cu palmele peste față, după care a proiectat-o într-un gard aflat la marginea drumului - în acele împrejurări inculpata s-a tăiat la mâna dreaptă. Aflat în apropierea lor, martorul B.A. a intervenit, solicitându-i imperios victimei să nu o agreseze pe D.I.

Deranjată de loviturile aplicate de soțul său, inculpata a apelat numărul unic de urgențe 112, solicitând sprijin autorităților competente, însă nu a putut oferi mai multe detalii operatorului de la dispecerat întrucât victima i-a luat telefonul. Potrivit listing-ului telefonului inculpatei, apelul către dispecerat a fost înregistrat la orele 02:15. S-a reținut totodată că și dispeceratul numărului unic de urgențe 112 a încercat să ia legătura cu inculpata, însă partea vătămată (având telefonul asupra sa) a refuzat să răspundă.

După acest incident - petrecut pe drum, la o distanță de aproximativ 200 - 300 m de locuință -partea vătămată s-a deplasat singură spre domiciliu, urmată la câteva minute și de inculpată.

În momentul în care inculpata a intrat în locuință, l-a observat pe soțul său stând în poziția "în șezut" pe unul din cele două paturi aflate în cameră, proferând expresii triviale la adresa copiilor (s-a reținut că cei doi copii mai mari se uitau în acele momente la televizor, iar cel de-al treilea copil dormea). În această situație inculpata a luat hotărârea (ca și în alte ocazii) de a pleca cu copiii la casa bătrânească. Astfel, i-a îmbrăcat pe cei doi copii și i-a trimis pe holul imobilului pentru a se încălța, după care i-a spus soțului său că îl trezește și pe cel mic și îl va lua cu ea. Fără a-și schimba în vreun mod poziția, adică stând în continuare pe pat, victima i-a spus soției sale să-l lase pe cel mic să doarmă, după care a proferat la adresa ei insulte.

Starea de ebrietate în care se afla atunci inculpata a determinat-o pe aceasta să adopte rezoluția infracțională de a suprima viața soțului său - în acest sens a luat de pe masa din cameră un cuțit tip de bucătărie (cu lungimea lamei de 14,5 cm, lățimea la baza mânerului de 2,2 cm, ascuțit la vârf), s-a deplasat câțiva pași spre soțul său și, fără a-i spune altceva, l-a înjunghiat în zona abdomenului. Deși a constatat că i-a provocat acestuia o leziune gravă, inculpata a părăsit imobilul cu cei doi copii mai mari, luând totodată cu sine și cuțitul folosit la agresiune.

S-a reținut că partea vătămată a rămas în imobil împreună cu copilul cel mic. În opinia organului de urmărire penală, acest incident s-a petrecut la orele 02:45 - 03:00 cu aproximație.

Până în dimineața zilei de 16 iunie inculpata a stat cu cei doi copii la casa bătrânească; în jurul orelor 08:00 aceasta a revenit la domiciliu, trezindu-l pe minorul C.M. și ducându-l apoi la grădiniță; s-a reținut și faptul că aceasta a adus acasă cuțitul, lăsându-l în bucătărie. Deși a constatat că starea soțului său este tot mai gravă, nu a solicitat sprijin de la alte persoane, lăsându-l pe acesta singur în imobil.

În jurul orelor amiezii inculpata a revenit la domiciliu și a încercat să-i ofere ajutor soțului său. Sesizând că rana pe care i-a produs-o este gravă, i-a propus acestuia să solicite ajutor medical -totodată s-a reținut că i-a solicitat soțului său să nu declare că a fost înjunghiat, ci să afirme că s-a tăiat singur în timp ce încerca să își pregătească masa; partea vătămată a acceptat acest lucru.

Conform listing-ului telefonului inculpatei, la orele 15:43 aceasta a apelat serviciul unic de urgențe 112, solicitând asistență medicală pentru soțul său care "s-a tăiat singur în casă". La scurt timp de la acest apel, soții D. au părăsit locuința, s-au deplasat pe o distanță de aproximativ 500 metri spre drumul principal, unde se afla echipajul medical. Împreună cu acest echipaj a sosit în același loc și un echipaj din cadrul poliției locale; tuturor persoanelor aflate acolo (polițiști, asistenți medicali) inculpata Ie-a comunicat că soțul său s-a tăiat accidental, aspect confirmat și de victima D.C.I.

Victima a fost transportată la Spitalul Municipal Vatra Dornei, iar de acolo a fost transferată la Spitalul Județean de Urgențe "Sf. Ioan cel Nou" Suceava, unde a fost supusă unor intervenții chirurgicale. Și în cele două unități sanitare victima a continuat să susțină cele convenite cu soția sa, în sensul că s-a autoaccidentat cu un cuțit.

După ce victima a fost internată în spital, inculpata a revenit la domiciliu și a modificat câmpul infracțional (a spălat obiectele murdare cu sânge, a ascuns hainele pe care le purta victima la momentul incidentului etc.).

Conform concluziilor cuprinse în Raportul medico-legal întocmit de S.M.L. Suceava, victima a prezentat plagă tăiată-înțepată abdominală, penetrantă, cu interesarea ficatului și hemoperitoneu consecutiv, operat. Leziunea, având traiect dinainte înapoi, de la stânga la dreapta, profundă de aproximativ 4 - 6 cm, a putut fi produsă prin lovire unică activă cu un corp înțepător-tăietor. Această leziune poate necesita în vederea vindecării un număr de 35 - 40 zile de îngrijiri medicale. Fiind interesat un organ de importanță vitală, intervenția operatorie a fost necesară și obligatorie pentru salvarea vieții victimei, care a fost pusă în primejdie. Totodată, medicul legist a precizat și faptul că leziunea putea fi produsă prin lovire unică din fața victimei.

În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: procese-verbale de sesizare din oficiu; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă; raport de constatare medico-legală traumatologică asupra victimei; planșă fotografică cu aspecte ale leziunilor victimei D.C.I.; procese-verbale de examinare criminalistică și planșele fotografice aferente; procese-verbale de constatare și de investigații; listing-ul telefonului inculpatei; raport de constatare medico-legală traumatologică asupra numitei D.I. și planșa fotografică aferentă; raport de constatare tehnico-științifică cu privire la comportamentul simulat; dovezi predare-primire bunuri; declarațiile părții vătămate D.C.I.; declarațiile martorilor S.M., V.V., B.E., B.A., P.M., H.G.; proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, coroborate cu declarațiile inculpatei.

Înainte de începerea cercetării judecătorești, a fost audiată inculpata, care a invocat aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., arătând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care și le însușește.

Analizată fiind cauza din perspectiva incidenței art. 320

1

C. proc. pen., instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor legale ce dau conținut articolului menționat: "Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată. La termenul de judecată, instanța întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, procedează la audierea acestuia și apoi acordă cuvântul procurorului și celorlalte părți. Instanța de judecată soluționează latura penală atunci când, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.

Instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispozițiile alin. (1) - (6) nu se aplică în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață (...)".

În procesul penal pendinte instanța de fond a regăsit toate condițiile impuse de art. 320

1

C. proc. pen. pentru ca acest articol să-și producă efectul de drept substanțial referitor la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, pentru infracțiunea pentru care inculpata D.I. a fost trimisă în judecată (tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu limite de pedeapsă de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni închisoare, reduse cu o treime: 5 ani și 1 lună - 8 ani și 4 luni închisoare).

Astfel, s-a reținut că începerea cercetării judecătorești nu a avut loc în condițiile în care, la primul termen de judecată pe fondul cauzei, fără a fi avut loc citirea actului de sesizare care marchează momentul procesual al debutului cercetării judecătorești, inculpata D.I. a declarat expres disponibilitatea de a urma procedura simplificată prev. de art. 320

1

C. proc. pen.

Inculpata D.I. a declarat personal, în fața instanței de judecată, că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței.

Infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei nu este pedepsită de lege cu detențiunea pe viață, pentru a nu deveni astfel incidente dispozițiile prev. de art. 320

1

alin. (7) teza a II-a C. proc. pen.

Instanța de fond s-a considerat pe deplin lămurită numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, apreciind că fapta inculpatei este complet și corect stabilită și, de asemenea, există suficiente date cu privire la persoana acesteia pentru a permite stabilirea unei pedepse, fără a mai fi necesară administrarea de probe sub acest aspect.

Cu privire la situația de fapt s-a reținut că la data de 16 iunie 2011, în locuința comună situată în comuna I., inculpata D.I. a exercitat asupra soțului său, victima D.C.I., acte de violență de intensitate ridicată, cu un cuțit, cu intenția de a-i suprima viața, producându-i acesteia leziuni care i-au pus viața în primejdie.

Această situație de fapt a fost reținută de către instanță exclusiv în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Astfel, martora P.M. a declarat că locuiește într-un bloc din comuna I., la etajul acestui imobil, în partea din față, pe același palier locuiesc și soții D., împreună cu cei trei copii minori, iar camera sa este perete în perete cu dormitorul, bucătăria și holul locuinței celor doi. În noaptea de 16 iunie 2011, în jurul orelor 02:00 - 02:30, a auzit pe casa scării urcând o persoană care a intrat în locuința soților D., iar la scurt timp, a auzit cum a urcat o altă persoană pe scările de acces la etaj. Nu a auzit gălăgie, certuri sau alte zgomote în locuința soților D. După circa un sfert de oră, a auzit din nou mișcare pe casa scării, fapt pentru care s-a uitat pe geam și a văzut-o pe D.I. cu cei doi copii mai mari, îndreptându-se spre strada unde locuiește fratele ei. La scurt timp, a auzit din locuința soților D. strigăte, fără să înțeleagă ce se spune, produse de către victimă, care au durat aproximativ o jumătate de oră. Dimineață, în jurul orelor 07:00, a venit D.I., l-a luat pe copilul cel mic, pe care l-a îmbrăcat la ea în casă, întrucât a spus că soțul său a încercat să o bată, după care a plecat la grădiniță. În cursul zilei de 14 iunie 2011 a mai fost vizitată de D.I. și, văzând-o agitată, a întrebat-o dacă s-a întâmplat ceva, aceasta spunându-i că nu s-a întâmplat nimic.

A mai declarat martora că, în jurul orelor 17:00, a văzut-o pe D.I. ducându-l pe soțul său de sub braț la salvare, care era la pasarelă. După ce D.I. s-a întors acasă, a întrebat-o ce s-a întâmplat cu soțul său, aceasta spunându-i că s-a umflat în zona abdomenului.

Tot din declarația acestei martore rezultă faptul că soții D. obișnuiesc să consume frecvent băuturi alcoolice, iar pe acest fond au avut loc scandaluri violente, în urma cărora copiii au fost agresați de D.C. și, din gelozie, o bătea și pe D.I. (în urma bătăilor aceasta a avut coastele rupte, fiind internată la Spitalul Vatra Dornei), reproșându-i că a avut relații amoroase cu alți bărbați, precum și că îl enervează faptul că are doi copii dintr-o altă relație. În urma acestor scandaluri, D.I. a fost nevoită de foarte multe ori să plece de acasă cu copiii și că de câteva ori a găzduit-o chiar ea.

Din declarațiile martorului B.A. rezultă că, în seara zilei de 15 iunie 2011, în jurul orelor 20:00, s-a deplasat la barul aparținând SC B. SRL din I. pentru a servi o bere. A observat că la o masă se aflau soții D., care serveau băuturi alcoolice. La un moment dat a observat că între cei doi a început un schimb de cuvinte contradictorii, D.C. adresându-i cuvinte jignitoare soției sale, reproșându-i că fiul lor cel mic, rezultat în urma căsătoriei, nu este al lui. Văzând aceasta, administratorul barului i-a rugat să părăsească localul, ceea ce au și făcut, în jurul orelor 23:00. Martorul declară că în momentul în care cei doi au ieșit din bar, a ieșit și el până afară, aceștia continuând să se certe, iar la un moment dat, a văzut cum D.C. a lovit-o pe soția sa în zona capului, după care au început să se îmbrâncească reciproc. Martorul a intervenit între aceștia, despărțindu-i, după care cei doi s-au îndreptat spre locuința lor, iar el s-a întors în bar.

Din declarațiile martorului H.G., fratele inculpatei, rezultă că locuiește singur în casa lui, care se află la un km de casa surorii sale, iar în aceeași curte este și casa bătrânească. În dimineața zilei de 16 iunie 2011, în jurul orelor 09:00, i-a văzut pe cei trei nepoți, copiii I., la casa bătrânească, care i-au spus că au dormit acolo, împreună cu mama lor. Mai arată martorul că el nu a văzut-o pe I. și nici nu a știut că au dormit acolo. Aceasta mai obișnuia să vină să doarmă în casa bătrânească atunci când avea necazuri cu soțul său.

Așa cum rezultă din concluziile Raportului de constatare medico-legală traumatologică întocmit de Serviciul de Medicină Legală Suceava, victima a prezentat plagă tăiată-înțepată abdominală, penetrantă, cu interesarea ficatului și hemoperitoneu consecutiv, operat. Leziunea, având traiect dinainte înapoi, de la stânga la dreapta, profundă de aproximativ 4 - 6 cm, a putut fi produsă prin lovire unică activă cu un corp înțepător-tăietor. Această leziune poate necesita în vederea vindecării un număr de 35 - 40 zile de îngrijiri medicale. Fiind interesat un organ de importanță vitală, intervenția operatorie a fost necesară și obligatorie pentru salvarea vieții victimei, care a fost pusă în primejdie. Totodată, medicul legist a precizat și faptul că leziunea putea fi produsă prin lovire unică din fața victimei.

Inculpata D.I., audiată pe parcursul urmăririi penale, a adoptat o poziție oscilantă, încercând în acest mod să împiedice tragerea sa la răspundere pentru o faptă deosebit de gravă. Inițial, inculpata a susținut că soțul său s-a înjunghiat singur în timp ce încerca să-și pregătească masa; ulterior a susținut, de asemenea în mod nereal, că în momentul în care a vrut să părăsească domiciliul împreună cu cei trei copii, soțul său s-a împotrivit și a lovit-o cu pumnul în zona feței, iar atunci, pentru a se apăra, a luat cuțitul de pe masă și l-a lovit cu acesta în zona abdomenului; în alte declarații inculpata a arătat că în momentul în care intenționa să părăsească imobilul cu cei doi copii mai mari, l-a sesizat în spatele său pe soț, a observat că intenționează să o lovească și, de frică, a luat cuțitul de pe masă și cu acesta a lovit către în spate, fără a se uita unde anume lovește; la finalul cercetărilor, după ce a fost supusă testării cu tehnica de detecție a comportamentului simulat, inculpata a revenit asupra depozițiilor anterioare, arătând că în realitate a luat cuțitul de pe masă și s-a îndreptat direct către soțul său, așezat atunci în poziția "în șezut" pe un pat și l-a înjunghiat cu respectivul cuțit; totodată, inculpata D.I. a precizat că soțul său nu a agresat-o în niciun mod, nu a încercat să o lovească cu vreun obiect anume, doar stătea pe acel pat și o insulta.

Aceste depoziții se coroborează întru totul cu declarațiile persoanei vătămate D.C.I.

Audiată în fața instanței, inculpata D.I. a precizat că recunoaște și regretă fapta comisă.

În aceste condiții, neexistând niciun temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile succesive ale inculpatei, instanța poate să considere, atunci când declarațiile sunt contradictorii, că numai una dintre ele este expresia adevărului, având obligația de a le înlătura pe celelalte. Prin urmare, instanța de fond a reținut, ca reflectând adevărul, declarația de recunoaștere dată de către inculpată în instanță, întrucât se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate și prezentate în detaliu mai sus.

În speță, fapta inculpatei de a-i provoca părții vătămate o plagă tăiată-înțepată abdominală, penetrantă, cu interesarea ficatului și hemoperitoneu consecutiv, operat, prin lovire unică activă cu un corp înțepător-tăietor - cuțit (instrument care în condițiile speței era susceptibil de a provoca moartea) și care pentru vindecare a necesitat un număr de 35 - 40 zile de îngrijiri medicale, fiind interesat un organ de importanță vitală, intervenția operatorie fiind necesară și obligatorie pentru salvarea vieții victimei, care a fost pusă în primejdie, sunt elemente care conduc la concluzia că inculpata a avut reprezentarea rezultatului, pe care chiar dacă nu l-a urmărit anume, în orice caz a acceptat în mod conștient eventualitatea producerii lui.

Aceste împrejurări reale concretizează latura subiectivă a infracțiunii de tentativă la omor sub forma intenției indirecte, în condițiile art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen.

În drept, fapta inculpatei D.I. care, la data de 16 iunie 2011, în locuința comună situată în comuna I., a exercitat asupra soțului său, victima D.C.I., acte de violență de intensitate ridicată, cu un cuțit, cu intenția de a-i suprima viața, producându-i acesteia leziuni care i-au pus viața în primejdie, întrunește, sub aspect obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, Tribunalul a aplicat succesiv dispozițiile art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) C. pen. și apoi ale art. 320

1

C. proc. pen., rezultând limite de pedeapsă de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni închisoare, reduse cu o treime: 5 ani și 1 lună - 8 ani și 4 luni închisoare. Au fost avute în vedere în continuare criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., și anume: dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise, împrejurările și modalitatea în care a fost săvârșită, descrisă detaliat mai sus, și urmarea produsă.

Referitor la persoana inculpatei, Tribunalul a reținut că aceasta este la prima încălcare a legii penale, fiind lipsită de antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar existentă la dosar urmărire penală. Din materialul probator administrat în cauză, cu deosebire procesul-verbal care atestă numărul mare de solicitări 112, venite din partea inculpatei, rezultă că incidentul a avut loc pe fondul unei relații tensionate dintre părți, generate de consumul de alcool și gelozie a părții vătămate, motiv pentru care instanța a reținut în favoarea inculpatei, ca și circumstanță atenuantă judiciară, starea de "teroare psihică" la care a fost frecvent supusă inculpata de către partea vătămată.

Pentru toate motivele arătate, instanța de fond a reținut în favoarea inculpatei circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., cărora Ie-a dat eficiență potrivit art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., stabilirea unei pedepse de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, executată în regim privativ de libertate, fiind apreciată ca necesară și suficientă pentru atingerea scopului de prevenție specială, de coerciție și de reeducare a inculpatei, astfel cum acestea sunt definite de art. 52 alin. (1) C. pen.

Aprecierea instanței că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea acesteia se întemeiază pe considerente privind: importanța deosebită a valorilor sociale ce constituie în acest caz obiectul protecției penale, respectiv cele referitoare la dreptul la viață al fiecărei persoane, împrejurările și modul de comitere al infracțiunii și, nu în ultimul rând, condițiile care au favorizat comiterea acestei infracțiuni, respectiv consumul frecvent de către partea vătămată de băuturi alcoolice, care au condus în repetate rânduri, în ultimii doi ani, la conflicte între părți, inculpata fiind alungată din domiciliul comun împreună cu cei trei copii minori. Evident că aceste împrejurări pot și sunt privite ca circumstanță atenuantă în favoarea inculpatei, supusă fiind în mod frecvent unui tratament degradant, dar faptul că nu a căutat sprijin în altă parte (deși anunța organele de poliție, nu mai formula ulterior plângere penală), a devenit la rândul ei consumatoare de băuturi alcoolice, (declarația martorei S.M. - "pe cei doi soți îi cunosc de mai mult timp, fiind cunoscuți în societate ca și consumatori de alcool și deseori între aceștia existau certuri și scandaluri", în același sens sunt și declarațiile martorului V.V. și P.M., care a menționat că scandalurile dintre cei doi soți, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, erau frecvente și extrem de violente) și a încercat în final să-și facă singură dreptate, au creat convingerea instanței că o modalitate alternativă de executare a pedepsei nu este numai insuficientă, dar și extrem de periculoasă atât pentru părți, cât și pentru cei trei copii minori.

Cum textul de lege care reglementează regimul sancționator al infracțiunii reținute în sarcina inculpatei prevede, în mod expres, interzicerea unor drepturi prev. de art. 64 C. pen., instanța, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., a aplicat acesteia și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., instanța a dispus luarea față de inculpata D.I. a măsurii de siguranță a confiscării speciale a cuțitului, ridicat în vederea efectuării cercetărilor și înaintat Camerei de corpuri delicte a Parchetului de pe lângă Tribunalului Suceava.

În ceea ce privește latura civilă, instanța de fond a reținut că Spitalul Județean de Urgență "Sf. Ioan cel Nou" Suceava, prin Adresa din 3 noiembrie 2011, depusă la dosar la data de 8 noiembrie 2011, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.084,86 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu internarea părții vătămate D.C.I.

Prin urmare, în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 și urm. C. civ., inculpata D.I. a fost obligată la plata sumei de 2.084,86 RON către partea civilă Spitalul Județean de Urgență "Sfântul Ioan cel Nou" Suceava, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate D.C.I.

La termenul de judecată din data de 24 octombrie 2011, partea vătămată D.C.I. a arătat că nu se constituie parte civilă în cauză, motiv pentru care instanța a luat act de această manifestare de voință.

Potrivit art. 91 alin. (1) din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, "Orice persoană care, prin natura profesiei sau ocupației sale, lucrează direct cu un copil și are suspiciuni în legătură cu existența unei situații de abuz sau de neglijare a acestuia este obligată să sesizeze serviciul public de asistență socială sau direcția generală de asistență socială și protecția copilului în a cărei rază teritorială a fost identificat cazul respectiv".

În speță, inculpata D.I. este căsătorită cu victima D.C.I. din anul 2005; din relațiile intime ale acestora s-a născut minorul C.M., la data de ... 2007. Din relații anterioare inculpata mai are doi copii, respectiv A.D.T.  și H.I.

Inculpata D.I. a declarat în cursul urmăririi penale că pe parcursul căsătoriei soțul său, respectiv partea vătămată D.C.I., a lovit copiii săi, dar nu a formulat plângere împotriva acestuia, întrucât s-ar fi înțeles să nu-i mai lovească. De asemenea, a precizat că soțul său este extrem de gelos și nu-i acceptă pe cei doi copii ai săi. În același timp, martorul B.A. a arătat că "(...) De multă vreme relațiile dintre soții D. sunt tensionate, pe fondul geloziei. Victima D.C.I. era foarte geloasă, o bănuia pe I. că umblă cu alți bărbați. Uneori, chiar zicea că nici băiatul cel mic, C.M., nu ar fi al lui.".

Având în vedere toate acestea, precum și sancțiunea aplicată inculpatei, respectiv mamei celor trei copii, și faptul că cei doi băieți mai mari nu păstrează legături cu tatăl adevărat, este evident că se găsesc într-o situație specială, autoritățile statului, în limitele competențelor ce le revin, urmând să ia față de aceștia toate măsurile necesare pentru asigurarea unui mediu adecvat dezvoltării și exercitării drepturilor acestora.

În consecință, în baza art. 91 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, urmează să fie sesizată Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava cu privire la situația celor trei copii minori ai inculpatei, respectiv: A.D.T., H.I. și D.C.M.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpata D.I., solicitând, în esență, redozarea pedepsei (în sensul reducerii acesteia) și aplicarea disp. art. 81 C. pen., referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în subsidiar, aplicarea disp. art. 86

1

C. pen.

Prin Decizia penală nr. 20 din 16 februarie 2012, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata D.I. împotriva Sentinței penale nr. 191 din 5 decembrie 2011 a Tribunalului Suceava și a obligat-o pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul urmăririi penale.

Rezultă din ansamblul probator la care a făcut referire detaliată prima instanță că, în noaptea de 15 - 16 iunie 2011, în locuința comună situată în comuna I., jud. Suceava pe fondul unui scandal determinat de consumul de băuturi alcoolice, inculpata D.I. a exercitat asupra soțului său - partea vătămată D.C.I., acte de violență de intensitate ridicată, cu un cuțit, cu intenția de a-i suprima viața, care au produs victimei leziuni ce i-au pus viața în pericol.

Conform concluziilor din Raportul medico-legal întocmit de S.M.L. Suceava, victima a prezentat plagă tăiată-înțepată abdominală, penetrantă, cu interesarea ficatului și hemoperitoneu consecutiv, operat. Leziunea, având traiect dinainte înapoi, de la stânga la dreapta, profundă de aproximativ 4 - 6 cm, a putut fi produsă prin lovire unică activă cu un corp înțepător-tăietor, fiind necesar un număr de 35 - 40 zile de îngrijiri medicale. Fiind atins un organ de importanță vitală, intervenția operatorie a fost necesară și obligatorie pentru salvarea vieții victimei, care a fost pusă în primejdie.

Raportat la situația de fapt reținută, s-a stabilit corect încadrarea juridică legală a infracțiunii reținute în sarcina inculpatei-apelante, respectiv infracțiunea de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

De asemenea, în mod corect a reținut prima instanță că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen., întrucât inculpata a recunoscut în mod expres în fața primei instanțe săvârșirea faptei reținute în rechizitoriu și a solicitat ca judecarea cauzei să se facă doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată inculpatei-apelante de către prima instanță, Curtea a constatat că aceasta a fost în mod just individualizată, în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen.

De asemenea, având în vedere cele de mai sus, Curtea a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 81 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv de art. 86

1

alin. (1) lit. c) C. pen., pentru a se putea dispune suspendarea (condiționată sau sub supraveghere) a pedepsei.

Împotriva Deciziei penale nr. 20 din 16 februarie 2012, pronunțată de instanța de apel a declarat recurs inculpata D. (fostă H.) I., solicitând aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen. cu consecința reducerii pedepsei reținute în sarcina inculpatei într-un cuantum care să permită aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, cauza, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat de recurenta-inculpată D. (fostă H.) I. nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:

Înalta Curte reține că instanța de fond a dat eficiență maximă criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., reținându-se pericolul social al faptei comise și conduita bună a inculpatei anterior comiterii faptei, aceasta fiind la primul impact cu legea penală; atitudinea procesuală adoptată pe parcursul procesului, constând în prezența sa în fața autorităților judiciare la solicitarea acestora, și atitudinea sinceră de recunoaștere a faptei, în fața primei instanțe de judecată, reținându-se totodată aplicarea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., cărora Ie-a dat eficiență potrivit art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. cu consecința stabilirii unei pedepse sub minimul special în cuantum de 3 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție, soluție care, în mod corect a fost adoptată și de instanța de apel.

Toate aceste împrejurări reținute de instanța de fond și menținute și de instanța de apel urmează a fi luate în considerare și de Înalta Curte, întrucât în ansamblul lor contribuie la reducerea într-o asemenea măsură a gravității faptei săvârșite, care caracterizează favorabil persoana inculpatei D. (fostă H.) I., întrucât aplicarea unei pedepse sub minimul special stabilit de textele incriminatoare satisface pe deplin justa individualizare a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă care este menită să satisfacă și scopul acesteia instituit de dispozițiile art. 52 C. pen.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei reținute în sarcina inculpatei, Înalta Curte constată că a fost stabilită în mod corect în sensul executării pedepsei în regim de detenție, neimpunându-se o reindividualizare nici cu privire la apreciere unei eficiențe mai mari a circumstanțelor atenuante deja aplicate inculpatei sau a modalității de executare a pedepsei.

Infracțiunea prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. este o infracțiune care are un pericol social ridicat prin prisma faptului că inculpata a săvârșit această faptă cu intenția de a pune în pericol viața părții vătămate D.C.I., prin loviturile aplicate provocându-i acestuia o plagă tăiată-înțepată abdominală, penetrantă, cu interesarea ficatului și hemoperitoneu consecutiv, operat, leziunea având traiect dinainte înapoi, de la stânga la dreapta, profundă de aproximativ 4 - 6 cm, așa încât legiuitorul a manifestat severitate atunci când a stabilit limitele pedepselor, ce nu exclud însă, ca în procesul de individualizare judecătorească a executării pedepsei, ținându-se cont de gravitatea concretă a faptei, de condițiile de comitere, de persoana infractorului și de posibilitățile sale de reeducare, dar și de aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și a art. 74 alin. (2), 76 alin. (1) lit. a) și 76 alin. (2) C. pen., reținute în cauză, să se dispună chiar și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, atâta vreme cât sunt îndeplinite toate condițiile aplicării acestei instituții.

Însă, Înalta Curte constată că ambele instanțe au examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare și a modului de executare a pedepsei, respectiv în regim de detenție, reținută în sarcina inculpatei D. (fostă H.) I., evidențiind faptul că dincolo de pericolul social generic al infracțiunii săvârșite, în mod concret acesta s-a atenuat ca urmare a împrejurărilor în care a fost săvârșită, astfel că o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepsei atât ca și cuantum, cât și ca modalitate de executare nu se mai impune.

Înalta Curte de Casație și Justiție, de asemenea, atât prin prisma propriei evaluări asupra individualizării pedepsei rezultante aplicate inculpatei D. (fostă H.) I., cât și a modalității de executare prin aplicarea unei pedepse în regim de detenție, față de criticile formulate în recurs, constată că în contextul cauzei nu se justifică micșorarea pedepsei stabilite sau schimbarea modalității de executare, deoarece în examinarea criteriilor obiective prevăzute de art. 72 C. pen. s-au avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatei, în raport cu gradul de pericol social concret al faptei comise, agravat prin modul de comitere, valorile sociale atinse, precum și consecințele pe care Ie-a produs sub aspectul pericolului față de viața și integritatea persoanei.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile formulate în recurs de către inculpata D. (fostă H.) I. întrucât în cauză pedeapsa aplicată reflectă respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptei comise și profilul sociomoral și de personalitate al inculpatei, nejustificându-se micșorarea pedepsei sau stabilirea unei alte modalități de executare a pedepsei, astfel încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin. (2) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D. (fostă H.) I. împotriva Deciziei penale nr. 20 din 16 februarie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D. (fostă H.) I. împotriva Deciziei penale nr. 20 din 16 februarie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta-inculpată la plata sumei de 250 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 iunie 2012.

Procesat de GGC - AZ