ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3169/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 29 din 22 februarie

2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 885/85/2010 s-a dispus:

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. și art. 48 C.

pen., a achitat pe inculpatul V.V.I. pentru săvârșirea infracțiunii de omor

calificat prev. de art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. c) C.

pen.

În baza art. 114 C.

pen. s-a luat față de inculpat măsura internării într-un institut medical de specialitate

până la însănătoșire.

În baza art. 14, 346

C. proc. pen. combinat cu art. 998-999 C. civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006,

a obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență

Sibiu, suma de 7.708,80 RON și părții civile Serviciul de Ambulanță Sibiu, suma

de 469 RON cu titlu de despăgubiri civile, sumă la care se vor calcula dobânzi și

penalități până la data stingerii datoriei.

S-a luat act că partea

vătămată V.V. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen. s-a dispus confiscarea cuțitului - corp delict folosit de inculpat la

comiterea faptei, înregistrat în Registru Corpuri delicte al Tribunalului Sibiu.

În baza art. 192 pct.

1 lit. c) C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească suma de 3.500 RON cu

titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 252 RON reprezintă

taxă de nouă expertiză medico-legală psihiatrică.

Onorariul avocatului din

oficiu în cuantum de 200 RON a fost suportat din fondurile Ministerului Justiției.

În considerente instanța

a reținut că:

Inculpatul V.V.I. suferă

din copilărie de epilepsie și retard mental ușor, frecventând învățământul special.

Conform probatoriului

administrat în cauză, inculpatul a fost în permanență în relații tensionate cu tatăl

său - victima V.I., sursa acestor relații fiind comportamentul șicanator, autoritar

și uneori agresiv al tatălui inculpatului.

În data de 30

noiembrie 2009, în jurul orelor 17.30, pe fondul acestor relații, între inculpat

și tatăl său a avut loc inițial un conflict verbal determinat de refuzul lui V.I.

de a-i permite inculpatului V.V.I. să vizioneze programul dorit la televizor.

În continuare, V.I. l-a

lovit cu pantoful pe fiul său, fapt ce a determinat o reacție violentă a acestuia

din urmă, care a aplicat tatălui său o lovitură cu un cuțit în zona pectorală stângă.

Intensitatea loviturii

și zona corpului în care a fost aplicată, au determinat, în pofida îngrijirilor

medicale de specialitate acordate, decesul victimei la data de 26 decembrie 2009.

Împotriva sentinței a

declarat apel inculpatul V.V.I. și a solicitat desființarea hotărârii atacate numai

sub aspectul măsurii de siguranță luată față de inculpat, și luarea față de acesta

a măsurii obligării la tratament medical. S-a arătat că această măsură ar fi suficientă

pentru inculpat, raportat la împrejurarea că fapta a fost comisă pe fondul provocării

inculpatului de victimă.

Prin decizia penală

nr. 53/A/2012 din 24 aprilie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a respins

ca nefondat apelul declarat de inculpatul V.V.I. împotriva sentinței penale nr.

29 din 22 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu.

A obligat apelantul să

achite statului suma de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 50

RON reprezentând onorariul parțial acordat apărătorului desemnat din oficiu urmând

să se avanseze din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de apel a reținut că în mod just s-a luat față de inculpat măsura

de siguranță a internării medicale prevăzută de art. 114 C. pen. fiind îndeplinite

condițiile acestui text de lege. Raportat la actele medico-legale existente la dosar

s-a considerat că măsura internării medicale a fost instituită în mod corect fiind

singura aptă să asigure scopul măsurii de siguranță.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs inculpatul V.V.I. Apărătorul acestuia invocând cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. a pus concluzii

de admitere a recursului solicitând ca față de inculpat să se ia măsura de siguranță

a obligării la tratament medical.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte

apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca

atare pentru următoarele considerente:

Art. 114 C. pen. prevede

că atunci când făptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman și se află într-o stare

care prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-un institut

medical de specialitate, până la însănătoșire.

În cauză s-a reținut că

la data de 30 noiembrie 2009 în locuința din comuna L., județul Sibiu, pe parcursul

altercației avută cu tatăl său, victima V.I., inculpatul i-a aplicat o lovitură

cu cuțitul în urma căreia victima a fost spitalizată și, în pofida îngrijirilor

medicale acordate a decedat la data de 26 decembrie 2009.

Înalta Curte apreciază

că în mod just s-a luat față de inculpat măsura de siguranță a internării medicale

prevăzută de art. 114 C. pen., fiind îndeplinite condițiile acestui text de lege.

Examinându-se actele și

lucrările dosarului se constată că expertiza medico-legală psihiatrică efectuată

de Serviciul de Medicină Legală Județean Sibiu, în faza de cercetare judecătorească,

a concluzionat că față de fapta imputată, inculpatul V.V.I. a acționat având discernământul

diminuat recomandându-se instituirea măsurii de siguranță a obligării la tratament

medical.

Noua expertiză psihiatrică

efectuată de I.M.L. Cluj Napoca.

Conform concluziilor raportului

de nouă expertiză psihiatrică inculpatul prezintă tulburare organică de personalitate;

encefalopatie infantilă sechelară; hemipareză dreaptă, retard mintal ușor. S-a apreciat

că inculpatul are discernământul general diminuat, iar discernământul pentru faptă

abolit.

Urmare a concluziilor

contradictorii a celor două instituții sanitare de medicină legală instanța de fond

a solicitat Comisiei Superioare Medico-Legale din cadrul I.N.M.L. „Mina Minovici”

ca în temeiul art. 24 alin. (1) din O.G. nr. 1/2000 să avizeze una din cele două

expertize.

Comisia Superioară de

Medicină Legală a recomandat efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice

la I.N.M.L. București, urmând ca după efectuarea raportului de nouă expertiză medico-legală

să se pronunțe.

Concluziile raportului

de nouă expertiză medico-legală efectuat la I.N.M.L. „Mina Minovici” București au

stabilit că inculpatul V.V.I. nu a avut capacitate psihică de apreciere critică

asupra conținutului și consecințelor social-negative ale faptei pentru care este

judecat acționând fără discernământ.

Văzând conținutul acestor

concluzii, se constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că inculpatul

V.V.I. a acționat fără vinovăție atunci când a comis fapta de omor acționând în

stare de iresponsabilitate, cauză care înlătură caracterul penal al faptei, astfel

că în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la

art. 10 lit. e) C. proc. pen. și art. 48 C. pen. l-a achitat pe acesta pentru comiterea

faptei reținute în sarcina sa.

Astfel cum rezultă din

raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.N.M.L. „Mina

Minovici” afecțiunea psihică de care suferă inculpatul, periculozitatea socială

și absența discernământului în raport de fapta comisă impun aplicarea măsurii de

siguranță prevăzută de art. 114 C. pen. cu tratament obligatoriu intraspitalicesc.

Raportat la actele medico-legale

depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță

a instituit măsura internării medicale a inculpatului prevăzută de art. 114 C.

pen. apreciindu-se că aceasta este o măsură eficientă și aptă să asigure realizarea

scopului eminamente preventiv al măsurii de siguranță constând în înlăturarea stării

de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte prevăzute de legea penală.

Față de considerentele

arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

alin. (1) lit.

b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul V.V.I. împotriva deciziei penale nr. 53/A din 24

aprilie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 5 octombrie 2012.