ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5729/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 10 mai 2011, reclamanta E.A.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Prestații Sociale anularea parțială a Ordinului nr. 182 emis de aceasta la 9 martie 2011, respectiv, art. 2 alin. (1) prin care s-a dispus încetarea de drept a contractului de management și revocarea din funcția de director coordonator, reintegrarea într-o funcție publică de conducere echivalentă și obligarea la plata despăgubirilor reprezentate de drepturile salariale de care a fost lipsită, de la data eliberării din funcție și până la reintegrarea efectivă. În motivare s-a arătat că, prin sentința nr. 11/2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, rămasă irevocabilă, s-a dispus anularea Ordinului nr. 164 emis de pârâtă la 12 octombrie 2009, așa încât președintele A.N.P.S.

a dispus prin Ordinul nr. 182/2001 reintegrarea în funcția de director, începând cu 9 martie 2011, la art. 1, iar la art. 2, încetarea de drept a contractului de management și revocarea din funcția de director coordonator. Prin sentința nr. 318 din 8 iunie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta E.A.I. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea, a reținut în esență următoarele. Prin ordinul contestat în prezenta acțiune, reclamanta a fost repusă în funcția de director coordonator al A.J.P.S. Argeș, iar începând cu 10 martie 2011 s-a dispus încetarea de drept a contractului de management și revocarea din funcția de director coordonator, urmând ca reclamanta să-și continue activitatea în funcția publică de execuție.

S-a reținut că dispozițiile art. 2 din Ordinul nr. 182/2011 nu pot fi considerate ca fiind nelegale, de vreme ce, pe de o pare, repunerea în funcția de director coordonator nu a avut la bază o dispoziție a instanței de judecată, iar pe de altă parte, în prezent, funcția de director coordonator nu există în structura Agenției Județene pentru Prestații Sociale Argeș. A concluzionat Curtea, că postul de director coordonator nu mai există, că prin sentința nr. 11/F/Cont/2010 nu s-a dispus reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior și că numirea acesteia prin Decizia nr. 182/2011 s-a făcut fără îndeplinirea condițiilor cu privire la accesul la funcțiile de conducere, așa cum sunt ele sunt determinate de art. 66 și următoarele din Legea nr. 188/1999.

Prin urmare s-a apreciat că eliberarea din funcție s-a făcut în mod legal și nu poate fi acceptată o numire care nesocotește dispoziții imperative ale legii. Împotriva sentinței nr. 318 din 8 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta E.A.I. invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., susținând în esență, următoarele: Printr-o primă critică formulată recurenta susține că instanța de fond în mod greșit a apreciat ca nefondată acțiunea pe motiv că repunerea în funcția de director coordonator nu a avut la bază o dispoziție a instanței de judecată, că instanța de fond trebuia să aibă în vedere că reintegrarea a fost dispusă din inițiativa angajatorului prin Ordinul nr. 182 din 09 martie 2011, precum și că instanța de fond trebuia să cenzureze actul administrativ numai privitor la legalitatea măsurii eliberării din funcția de conducere.

Printr-o altă critică formulată, recurenta susține că având în vedere că funcția de director coordonator este o funcție publică de conducere, instanța de fond avea obligația să analizeze numai dacă eliberarea din funcție s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 99 din Legea nr. 188/1999. S-a mai arătat în motivarea căii de atac că instanța de fond în mod greșit a reținut că numirea pe funcția de director coordonator s-a făcut fără susținerea unui concurs, conform art. 66 și următoarele din Legea nr. 188/1999. Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor recurentei circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge prezentul recurs pentru considerentele arătate în continuare.

Prin Ordinul nr. 182 din 09 martie 2011, emis de președintele A.N.P.S, s-a pus în executare sentința civilă nr. 11 din 13 ianuarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 1567/46/2009, prin care s-a dispus anularea Ordinului nr. 164/2009 de revocare din funcția de director coordonator al A.J.P.S. Argeș, emis de Președintele A.N.P.S. Prin sentința civilă nr. 11 din 13 ianuarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 1567/46/2009, s-a dispus anularea Ordinului nr. 164/2009 de revocare din funcția de director coordonator al A.J.P.S. Argeș, emis de Președintele A.N.P.S.

Față de prima critică formulată de recurentă, se constată că aceasta este nefondată, instanța de fond a analizat legalitatea măsurii eliberării din funcția de conducere, reținând că postul de director coordonator nu mai există, că prin sentința civilă nr. 11 din 13 ianuarie 2010, nu s-a dispus reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior și că numirea s-a făcut fără îndeplinirea condițiilor cu privire la accesul la funcțiile de conducere, așa cum sunt ele determinate de art. 66 și următoarele din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici. Astfel, așa cum în mod corect a apreciat și instanța de fond eliberarea din funcție s-a făcut în mod legal și nu poate fi acceptată o numire care nesocotește dispozițiile imperative ale legii.

Prin urmare referirile recurentei privind anularea ordinului și reintegrarea pe funcția publică de conducere celei din care a fost eliberată, respectiv Director Coordonator contravin dispozițiilor Curții Constituționale, care prin Decizia nr. 414/2010 a stabilit că: „eventualele măsuri de reintegrare dispuse de instanțele judecătorești în posturile de director executiv și director executiv adjunct nu ar putea fi puse în executare în condițiile noii legi din moment ce postul a fost desființat, iar noul post va fi ocupat în condițiile legii, și anume prin concurs”, întrucât se ajunge să fie “consacrată o modalitate paralelă de acces efectiv la funcțiile publice de execuție, iar, pe de altă parte, poate constitui temei pentru ocuparea fără concurs a funcțiilor publice de conducere.

Astfel cum s-a arătat la pct. I, accesul la funcția publică trebuie să se facă prin concurs, și nu prin alte modalități ce ar ocoli această cerință constituțională. În caz contrar, s-ar ajunge la situații de discriminare sub aspectul accesului la funcția publică.” Cu privire la critica adusă de recurentă hotărârii pronunțată de instanța de fond în sensul că reintegrarea se putea face pe un post echivalent celui din care a fost demisă sau într-o funcție publică vacantă la nivel inferior, se reține că aceasta nu poate fi primită.

Încadrarea funcționarilor publici de conducere se face în condițiile prevăzute de Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar în momentul de față normele în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice deconcentrate (agențiile județene pentru prestații sociale, respectiv a municipiului București) nu permit ca numirea în funcția publică de conducere, funcția de director executiv, precum și funcțiile de conducere pe postul de șef serviciu sau de birou, să se ocupe fără a avea la bază un concurs, organizat în condițiile legii.

În concluzie soluția instanței de fond este legală și temeinică, întrucât postul de director coordonator nu mai există, prin sentința nr. 11/F/CONT/2010 nu s-a dispus reintegrarea reclamantei recurente pe postul deținut anterior și numirea acesteia prin Decizia nr. 182/2011 s-a făcut fără îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 66 și următoarele din Legea nr. 188/1999, apreciindu-se astfel că eliberarea din funcție s-a făcut în mod legal. Față de cele anterior menționate, instanța urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de E.A.I. împotriva sentinței nr. 318 din 8 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2011.