ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5679/2010

Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.P.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Prestații Sociale, anularea prevederilor Ordinului nr. 162 din 12 octombrie 2009 al Președintelui Agenției Naționale pentru Prestații Sociale, reintegrarea pe funcția de director coordonator deținută până la data emiterii acestui ordin și plata integrală a drepturilor salariale ce decurg din calitatea de director coordonator, până la data reîncadrării. Totodată, reclamantul a solicitat suspendarea aplicării prevederilor Ordinului nr. 162 din 12 octombrie 2009 al Președintelui Agenției Naționale pentru Prestații Sociale, până la data soluționării prezentei cauze. În motivare acțiunii, reclamantul a arătat că potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, invocă și excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 162 din 12 octombrie 2009 al Președintelui Agenției Naționale pentru Prestații Sociale, întrucât este emis cu depășirea competențelor legale și materiale. În acest sens, a cerut să se constate faptul ca agenția a procedat la emiterea unui ordin de „încetare a aplicabilității” unor contracte de administrare încheiate nu doar sub imperiul legii vechi, ci și a prevederilor Legii nr. 188/1999 și ale Legii nr. 53/2003 – C. muncii. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acțiunii.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 154 din 16 martie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C.P.G. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Prestații Sociale, a anulat ordinul nr. 162 din 12 octombrie 2009 emis pârâtă, dispunând reintegrarea reclamantului în funcția corespunzătoare de director coordonator la Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Arad. Prin aceeași sentință, a obligat pârâta Agenția Națională pentru Prestații Sociale la plata către reclamant a tuturor drepturilor salariale cuvenite de la data eliberării din funcția de director coordonator la Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Arad și până la reintegrarea acestuia în funcția corespunzătoare la această autoritate, a respins cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 162 din 12 octombrie 2009 emis de Agenția Națională pentru Prestații Sociale, luând act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Motivele de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe Prin Ordinul nr. 162 din 12 octombrie 2009 emis de Agenția Națională pentru Prestații Sociale s-a dispus revocarea reclamantului din funcția de director coordonator al Agenției Județeane pentru Prestații Sociale Arad, cu încetarea contractului de management încheiat în vederea ocupării acestei funcții. Prima instanță a reținut că acest ordin a fost emis în baza O.U.G. nr. 105/2009, privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local. Totodată, a reținut că ordinul în litigiu a fost motivat pe dispozițiile O.U.G. nr. 105/2009, fără a fi făcute alte precizări privind motivele emiterii acestui ordin, astfel că nu conține nici măcar minime referiri la motivul pentru care s-a dispus măsura revocării reclamantului din funcție. În ceea ce privește O.U.G. nr. 105/2009, ce constituie temeiul în baza căruia a fost emis ordinul atacat, prima instanță a reținut că acest act normativ a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 1629 din 03 decembrie 2009, care a constatat că prin O.U.G. nr. 37/2009, aprobată prin lege de către Parlament, a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate în sensul încălcării prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituție, astfel că ordinul atacat a fost emis exclusiv în baza O.U.G. nr. 105/2009, ordonanță declarată neconstituțională. Cu privire la susținerea reclamantului, potrivit căreia ordinul în litigiu a fost emis în perioada în care se afla în concediu medical, prima instanță a reținut că aceste afirmații nu au fost probate. Cu referire la încălcarea dispozițiilor din contractul de management prin emiterea ordinului de revocare din funcție invocată de către reclamant, prima instanță a reținut că prin O.U.G. nr. 105/2009 s-a pus capăt contractului de management încheiat de reclamant cu o autoritate a Statului Român înainte de termen și fără a se invoca nerespectarea contractului de către reclamant. Sub acest aspect, în condițiile în care prin contractul de management, reclamantul avea dreptul la un salariu de care este lipsit prin revocarea sa din funcție, prima instanță a reținut aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, apreciind ca nerelevante argumentele pârâtei privind revocarea reclamantului din funcție exclusiv pe considerentul intrării în vigoare a O.U.G. nr. 105/2009. În privința cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 162 din 12 octombrie 2009 emis de Agenția Națională pentru Prestații Sociale, prima instanță a reținut că, în speță, prima instanță a reținut că reclamantul nu a depus la dosar niciun înscris din care să rezulte situația sa financiară, situație care să fie agravată de executarea actului administrativ a cărui suspendare a solicitat-o, considerând astfel că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ atacat.

Recursul exercitat de pârâtă Împotriva aceastei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Națională pentru Prestații Sociale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susținut că în mod greșit prima instanță a apreciat că reclamantul nu a avut cunoștință de motivele invocate în cuprinsul ordinului atacat și din acest motiv nu a avut posibilitatea să formuleze apărări, întrucât părțile contractante au stabilit de comun acord faptul că efectele contractului încetează și în alte cazuri prevăzute expres de lege, or consemnarea acestei clauze contractuale vizează tocmai evenimentele legislative ulterioare ce pot interveni, în speță abrogarea expresă și directă a O.U.G. nr. 37/2009. Totodată, a arătat că temeiul legal al revocării reclamantului din funcția de director coordonator este O.U.G. nr. 105/2009 în întregul ei, iar lipsa motivării lipsa motivării explicite nu poate conduce la anularea ordinului emis. În privința contractului de management, recurenta-pârâtă a susținut că în speță nu sunt incidente prevederile Legii nr. 53/2003, acest contract fiind asimilat contractului individual de muncă doar în ceea ce privește vechimea în muncă și în specialitate a titularului contractului, astfel că este un cotract atipic și nu un contract individual de muncă, un argument în acest sens fiind durata acestuia, de cel mult patru ani. În privința reintegrării reclamantului în funcția corespunzătoare de director coordonator al Agenției Județene pentru Prestații Sociale Arad, recurenta a arătat că nu ar fi posibilă întrucât acest serviciu s-a reorganizat și funcția respectivă nu mai există. Referitor la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului, a arătat că în mod greșit prima instanță a obligat pârâta la plata acestor drepturi, întrucât autoritatea nu a făcut altceva decât să respecte dispozițiile legale incidente în cauză. În concluzie, recurenta-pârâtă a susținut că revocarea reclamantului din funcția deținută s-a efectuat ca urmare a abrogării actului normativ în temeiul căruia a fost numit în funcție, or, în speță, trebuie avute în vedere dispozițiile legale incidente astfel cum erau ele în vigoare la data emiterii ordinului atacat.

Apărarea intimatului-reclamant Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, ca temeinică și legală. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 , constată că recursul este fondat. 1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate Intimatul-reclamant a fost numit în funcția de director coordonator la Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Arad, prin Ordinul nr. 982 din 25 mai 2009 emis Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale în baza O.U.G. nr. 37/2009, care a fost declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009. Prin ordinul nr. 162 din 12 octombrie 2009, supus controlului instanței de contencios administrativ, pârâta Agenția Națională pentru Prestații Sociale a dispus încetarea contractului de management începând cu data de 12 octombrie 2009, cu consecința revocării reclamantului din funcția de director coordonator al Agenției Județene pentru Prestații Sociale Arad, în temeiul O.U.G. nr. 105/2009, H.G. nr. 1285/2008 și ordinul nr. 1636/2009. Prin Decizia nr. 1629 din 03 decembrie 2009, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale dispozițiile O.U.G. nr. 105/2009. În considerentele deciziilor sus menționate, Curtea Constituțională a arătat, în esență, că modalitatea de reglementare a funcției publice, respectiv actul administrativ de numire reprezintă construcții juridice deficitare și confuze care ridică problema statutului juridic a directorului coordonator și a naturii juridice a contractului de management. Funcția publică ocupată de intimatul-reclamant a fost înființată prin O.U.G. nr. 37/2009 care a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 și lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are drept consecință încetarea efectelor actelor subsecvente emise în baza acestora, astfel că ordinul de numire a directorului coordonator este lipsit de efecte juridice, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituția României, republicată. În decizia nr. 414/2010, Curtea Constituțională a reținut că, începând cu 28 februarie 2010 continuă să-și producă efectele juridice Legea nr. 188/1999, cu conținutul său normativ de dinainte de modificările neconstituționale care i-au fost aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 și prin art. 1 pct. 1-5 și 26, art. 3, art. 5, art. 8 și Anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009. Ca urmare a acestor modificări legislative, funcția de director coordonator în cadrul Agenției Județeane pentru Prestații Sociale Arad s-a desființat, astfel că în mod greșit instanța de fond a considerat că intimatul-reclamant mai poate fi reintegrat, într-o funcție a cărei existență a fost afectată de neconformitatea actului normativ prin care a fost înființată. Așadar, dat fiind faptul că situația de neconstituționalitate ivită ca urmare a Deciziei nr. 1257 din 07 octombrie 2009, poate produce, implicit, unele efecte asupra raporturilor juridice născute anterior, Înalta Curte constată că, atât ordinul de numire nr. 982 din 25 mai 2009, cât și contractul de management încheiat între părți la 25 mai 2009, în baza O.U.G. nr. 37/2009, nu-și mai pot menține valabilitatea, fiind emise/încheiate în conformitate cu un act normativ declarat neconstituțional. Este de necontestat că neconformitatea actului normativ aplicat de recurenta-pârâtă, respectiv O.U.G. nr. 105/2009, a afectat legalitatea actului administrativ de eliberare din funcție a intimatului-reclamant, prin Ordinul nr. 162 din 12 octombrie 2009 al Agenției Naționale pentru Prestații Sociale, însă acest lucru nu poate justifica hotărârea instanței de fond în sensul reintegrării intimatului-reclamant în funcția de director coordonator în condițiile în care actul administrativ de numire, respectiv ordinul nr. 982 din 25 mai 2009, nu mai producea efecte juridice după momentul constatării neconstituționalității actului normativ în executarea căruia a fost emis. 2. Soluția pronunțată în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.