ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5679/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul

C.P.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Prestații

Sociale, anularea prevederilor Ordinului nr. 162 din 12 octombrie 2009 al Președintelui

Agenției Naționale pentru Prestații Sociale, reintegrarea pe funcția de director

coordonator deținută până la data emiterii acestui ordin și plata integrală a drepturilor

salariale ce decurg din calitatea de director coordonator, până la data reîncadrării.

Totodată, reclamantul

a solicitat suspendarea aplicării prevederilor Ordinului nr. 162 din 12

octombrie 2009 al Președintelui Agenției Naționale pentru Prestații Sociale, până

la data soluționării prezentei cauze.

În motivare acțiunii,

reclamantul a arătat că potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, invocă și excepția

de nelegalitate a Ordinului nr. 162 din 12 octombrie 2009 al Președintelui Agenției

Naționale pentru Prestații Sociale, întrucât este emis cu depășirea competențelor

legale și materiale. În acest sens, a cerut să se constate faptul ca agenția a procedat

la emiterea unui ordin de „încetare a aplicabilității” unor contracte de administrare

încheiate nu doar sub imperiul legii vechi, ci și a prevederilor Legii nr. 188/1999

și ale Legii nr. 53/2003 – C. muncii.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, pârâta a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința nr. 154

din 16 martie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C.P.G. în contradictoriu

cu pârâta Agenția Națională pentru Prestații Sociale, a anulat ordinul nr. 162

din 12 octombrie 2009 emis pârâtă, dispunând reintegrarea reclamantului în funcția

corespunzătoare de director coordonator la Agenția Județeană pentru Prestații Sociale

Arad.

Prin aceeași sentință,

a obligat pârâta Agenția Națională pentru Prestații Sociale la plata către reclamant

a tuturor drepturilor salariale cuvenite de la data eliberării din funcția de director

coordonator la Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Arad și până la reintegrarea

acestuia în funcția corespunzătoare la această autoritate, a respins cererea de

suspendare a executării Ordinului nr. 162 din 12 octombrie 2009 emis de Agenția

Națională pentru Prestații Sociale, luând act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli

de judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

de drept care au format convingerea primei instanțe

Prin Ordinul nr. 162

din 12 octombrie 2009 emis de Agenția Națională pentru Prestații Sociale s-a dispus

revocarea reclamantului din funcția de director coordonator al Agenției Județeane

pentru Prestații Sociale Arad, cu încetarea contractului de management încheiat

în vederea ocupării acestei funcții.

Prima instanță a reținut

că acest ordin a fost emis în baza O.U.G. nr. 105/2009, privind unele măsuri în

domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la

nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe

ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și ale

altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul

demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului

și cabinetul alesului local.

Totodată, a reținut că

ordinul în litigiu a fost motivat pe dispozițiile O.U.G. nr. 105/2009, fără a fi

făcute alte precizări privind motivele emiterii acestui ordin, astfel că

nu conține nici măcar minime referiri la motivul pentru care

s-a dispus măsura revocării reclamantului din funcție.

În ceea ce privește O.U.G. nr. 105/2009, ce

constituie temeiul în baza căruia a fost emis ordinul atacat, prima instanță a reținut

că

acest

act normativ

a

fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 1629 din

03 decembrie 2009, care a constatat că prin O.U.G. nr. 37/2009, aprobată prin lege

de către Parlament, a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate

în sensul încălcării prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituție, astfel că

ordinul atacat a fost emis exclusiv în baza O.U.G. nr. 105/2009, ordonanță declarată

neconstituțională.

Cu privire la susținerea

reclamantului, potrivit căreia ordinul în litigiu a fost emis în perioada în care

se afla în concediu medical, prima instanță a reținut că aceste afirmații nu au

fost probate.

Cu referire la încălcarea

dispozițiilor din contractul de management prin emiterea ordinului de revocare din

funcție invocată de către reclamant, prima instanță a reținut că prin O.U.G.

nr. 105/2009 s-a pus capăt contractului de management încheiat de reclamant cu o

autoritate a Statului Român înainte de termen și fără a se invoca nerespectarea

contractului de către reclamant.

Sub acest aspect, în condițiile

în care prin contractul de management, reclamantul avea dreptul la un salariu de

care este lipsit prin revocarea sa din funcție, prima instanță a reținut aplicabilitatea

în cauză a prevederilor art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția Europeană

a Drepturilor Omului, apreciind ca nerelevante argumentele pârâtei privind revocarea

reclamantului din funcție exclusiv pe considerentul intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 105/2009.

În privința cererii de

suspendare a executării Ordinului nr. 162 din 12 octombrie 2009 emis de Agenția

Națională pentru Prestații Sociale, prima instanță a reținut că, în speță, prima

instanță a reținut că reclamantul nu a depus la dosar niciun înscris din care să

rezulte situația sa financiară, situație care să fie agravată de executarea actului

administrativ a cărui suspendare a solicitat-o, considerând astfel că nu sunt îndeplinite

cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune

suspendarea executării actului administrativ atacat.

de pârâtă

Împotriva aceastei sentințe

a declarat recurs pârâta Agenția Națională pentru Prestații Sociale, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurenta-pârâtă a susținut că în mod greșit prima instanță a apreciat că reclamantul

nu a avut cunoștință de motivele invocate în cuprinsul ordinului atacat și din acest

motiv nu a avut posibilitatea să formuleze apărări, întrucât părțile contractante

au stabilit de comun acord faptul că efectele contractului încetează și în alte

cazuri prevăzute expres de lege, or consemnarea acestei clauze contractuale vizează

tocmai evenimentele legislative ulterioare ce pot interveni, în speță abrogarea

expresă și directă a O.U.G. nr. 37/2009.

Totodată, a arătat că

temeiul legal al revocării reclamantului din funcția de director coordonator este

O.U.G. nr. 105/2009 în întregul ei, iar lipsa motivării lipsa motivării explicite

nu poate conduce la anularea ordinului emis.

În privința contractului

de management, recurenta-pârâtă a susținut că în speță nu sunt incidente prevederile

Legii nr. 53/2003, acest contract fiind asimilat contractului individual de muncă

doar în ceea ce privește vechimea în muncă și în specialitate a titularului contractului,

astfel că este un cotract atipic și nu un contract individual de muncă, un argument

în acest sens fiind durata acestuia, de cel mult patru ani.

În privința reintegrării

reclamantului în funcția corespunzătoare de director coordonator al Agenției Județene

pentru Prestații Sociale Arad, recurenta a arătat că nu ar fi posibilă întrucât

acest serviciu s-a reorganizat și funcția respectivă nu mai există.

Referitor la plata drepturilor

salariale cuvenite reclamantului, a arătat că în mod greșit prima instanță a obligat

pârâta la plata acestor drepturi, întrucât autoritatea nu a făcut altceva decât

să respecte dispozițiile legale incidente în cauză.

În concluzie, recurenta-pârâtă

a susținut că revocarea reclamantului din funcția deținută s-a efectuat ca urmare

a abrogării actului normativ în temeiul căruia a fost numit în funcție, or, în speță,

trebuie avute în vedere dispozițiile legale incidente astfel cum erau ele în vigoare

la data emiterii ordinului atacat.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii

instanței de fond, ca temeinică și legală.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum

și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

,

constată că recursul este fondat.

motivelor de recurs invocate

Intimatul-reclamant a

fost numit în funcția de director coordonator la Agenția Județeană pentru Prestații

Sociale Arad, prin Ordinul nr. 982 din 25 mai 2009 emis Ministerul Muncii, Familiei

și Protecției Sociale în baza O.U.G. nr. 37/2009, care a fost declarată neconstituțională

prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009.

Prin ordinul nr. 162 din

12 octombrie 2009, supus controlului instanței de contencios administrativ, pârâta

Agenția Națională pentru Prestații Sociale a dispus încetarea contractului de management

începând cu data de 12 octombrie 2009, cu consecința revocării reclamantului din

funcția de director coordonator al Agenției Județene pentru Prestații Sociale Arad,

în temeiul O.U.G. nr. 105/2009, H.G. nr. 1285/2008 și ordinul nr. 1636/2009.

Prin Decizia nr. 1629

din 03 decembrie 2009, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale dispozițiile

O.U.G. nr. 105/2009.

În considerentele deciziilor

sus menționate, Curtea Constituțională a arătat, în esență, că modalitatea de reglementare

a funcției publice, respectiv actul administrativ de numire reprezintă construcții

juridice deficitare și confuze care ridică problema statutului juridic a directorului

coordonator și a naturii juridice a contractului de management.

Funcția publică ocupată

de intimatul-reclamant a fost înființată prin O.U.G. nr. 37/2009 care a fost declarată

neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 și lipsirea de temei

constituțional a actelor normative primare are drept consecință încetarea efectelor

actelor subsecvente emise în baza acestora, astfel că ordinul de numire a directorului

coordonator este lipsit de efecte juridice, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituția

României, republicată.

În decizia nr. 414/2010,

Curtea Constituțională a reținut că, începând cu 28 februarie 2010 continuă să-și

producă efectele juridice Legea nr. 188/1999, cu conținutul său normativ de dinainte

de modificările neconstituționale care i-au fost aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 și

prin art. 1 pct. 1-5 și 26, art. 3, art. 5, art. 8 și Anexa nr. 1 din O.U.G.

nr. 105/2009.

Ca urmare a acestor modificări

legislative, funcția de director coordonator în cadrul Agenției Județeane pentru

Prestații Sociale Arad s-a desființat, astfel că în mod greșit instanța de fond

a considerat că intimatul-reclamant mai poate fi reintegrat, într-o funcție a cărei

existență a fost afectată de neconformitatea actului normativ prin care a fost înființată.

Așadar, dat fiind faptul

că situația de neconstituționalitate ivită ca urmare a Deciziei nr. 1257 din 07

octombrie 2009, poate produce, implicit, unele efecte asupra raporturilor juridice

născute anterior, Înalta Curte constată că, atât ordinul de numire nr. 982 din

25 mai 2009, cât și contractul de management încheiat între părți la 25 mai 2009,

în baza O.U.G. nr. 37/2009, nu-și mai pot menține valabilitatea, fiind emise/încheiate

în conformitate cu un act normativ declarat neconstituțional.

Este de necontestat că

neconformitatea actului normativ aplicat de recurenta-pârâtă, respectiv O.U.G.

nr. 105/2009, a afectat legalitatea actului administrativ de eliberare din funcție

a intimatului-reclamant, prin Ordinul nr. 162 din 12 octombrie 2009 al Agenției

Naționale pentru Prestații Sociale, însă acest lucru nu poate justifica hotărârea

instanței de fond în sensul reintegrării intimatului-reclamant în funcția de director

coordonator în condițiile în care actul administrativ de numire, respectiv ordinul

nr. 982 din 25 mai 2009, nu mai producea efecte juridice după momentul constatării

neconstituționalității actului normativ în executarea căruia a fost emis.

în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 312

alin. (1)-(3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința

atacată, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de

Agenția

Națională pentru Prestații Sociale împotriva sentinței nr. 154 din 16 martie 2010

a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 decembrie 2010.