ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3946/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 452 din 22 decembrie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul M.D., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Prestații Sociale, și a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 250 din 12 octombrie 2009, emis de conducătorul autorității pârâte, prin care s-a dispus revocarea reclamantului din funcția de director coordonator la Direcția de Muncă și Protecție Socială Timiș. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că, în speță, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta, în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., susținând, în esență, că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare. Obiectul cererii formulate de reclamant în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 îl constituie suspendarea executării Ordinului nr. 250 din 12 octombrie 2009, emis de conducătorul autorității pârâte, prin care s-a dispus revocarea reclamantului din funcția de director coordonator la Direcția de Muncă și Protecție Socială Timiș, în care fusese numit în baza O.U.G.

nr. 37/2009. Suspendarea actelor administrative reprezintă o situație de excepție și ea se poate dispune numai dacă, pe lângă condiția formulării plângerii prealabile, sunt îndeplinite, cumulativ, și celelalte două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă. Legea contenciosului administrativ a definit „cazul bine justificat", în art. 2 alin. (1) lit. t), ca fiind „împrejurările legate de starea de fapt care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ". Referitor la această condiție, este relevant că O.U.G. nr. 105/2009, act normativ în baza căruia a fost emis actul a cărui suspendare a executării se solicită, a fost declarată neconstituțională dar și O.U.G.

nr. 37/2009, act normativ în baza căruia a fost numit reclamantul în funcția publică și încheiat contractul de management, a fost declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009. In privința efectelor declarării ca neconstituționale a acestor acte normative, trebuie amintite considerentele Deciziei nr. 414/2010 a Curții Constituționale, decizie prin care s-au declarat neconstituționale și unele modificări ale Legii nr. 188/1999 și unde s-a precizat că „lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are ca efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora (contracte de management, actele administrative date în aplicarea celor două ordonanțe de urgență)". Condiția „pagubei iminente" este definită de Legea contenciosului administrativ, în art. 2 alin. (1) lit. ș), ca fiind prejudiciul material, viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.

Pentru a se considera îndeplinită această condiție, nu se poate aprecia că măsura eliberării din funcția de conducere, prin ea însăși, duce la producerea unei pagube iminente. Sub acest aspect, al consecințelor pe plan material, reclamantul nu a prezentat dovezi, rezumându-se să facă referire la drepturile salariale și cele adiacente de care ar fi lipsit, însă această problemă va putea fi analizată în cadrul fondului litigiului, în cazul în care acțiunea în anulare a actului contestat va fi admisă. Față de considerentele arătate, constatându-se că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul și va fi modificată sentința atacată, în sensul respingerii cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de pârâta Agenția Națională pentru Prestații Sociale împotriva sentinței nr.452 din 22 decembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată și respinge, ca nefondată, cererea de suspendare a executării Ordinului nr.250 din 12 octombrie 2009, emis de pârâta Agenția Națională pentru Prestații Sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2010.