ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4394/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 32/D din 04 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1980/110/2009 al Tribunalului Bacău, au fost condamnați inculpații: - în baza art. 180 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.V., cetățean român, studii 2 clase, agricultor, căsătorit, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1.000 RON amendă penală. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 1 C. pen. - în baza art. 180 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata A.M., cetățean român, studii 6 clase, agricultor, căsătorită, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1.000 RON amendă penală. S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 63 1 C. pen.

- în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - art. 175 lit. i), art. 176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.C., cetățean român, necăsătorit, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, recidivist, la pedeapsa de 8 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a fost revocată liberarea condiționată privind restul de 1372 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 15 din 21 martie 1996 a Tribunalului Călărași și s-a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată în cauză urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii din 09 decembrie 2008, ora 16 30 și arestării preventive de la 10 decembrie 2008 la zi. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii. În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificat prin art. 1 pct. 34 din O.U.G. nr. 72/2006 a fost obligat inculpatul G.C. la plata următoarelor sume: 2.947,97 RON, actualizată la data executării, către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Bacău, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții civile P.I. în perioada 08 octombrie 2008 - 20 octombrie 2008 și 552,6 RON, către partea civilă Serviciul de Ambulanță Bacău, reprezentând cheltuieli de transport efectuate cu partea civilă P.I.

la data de 08 octombrie 2008. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și următoarele C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă și au fost obligați în solidar inculpații către partea civilă P.I. la plata sumei de 30.650 RON din care 30.000 RON daune morale și 650 RON daune materiale. În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul G.C. la plata sumei de 300 RON, iar inculpații A.V. și A.M. la plata a câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că partea vătămată P.I., împreună cu B.D., B.C. și H.C., în ziua de 08 octombrie 2008, au mers împreună la B.V., unde au turnat o placă de beton la un grajd, lucrare pe care au terminat-o în jurul orelor 19 00 . După aceasta B.V.

a mers și a deschis magazinul proprietatea sa, unde a venit și B.D. să consume bere. La scurt timp la magazin a venit și partea vătămată P.I. pentru a face cumpărături, în apropierea magazinului aflându-se inculpații A.V., A.M., G.C. și concubina acestuia, T.E. La întoarcerea de la magazin, după ce a trecut de acest grup, partea vătămată a fost lovită de inculpata A.M. cu o sticlă în cap, după care inculpatul G.C. i-a aplicat părții vătămate patru lovituri, trei în zona abdominală și una în zona gâtului cu un cuțit, iar inculpatul A.V. i-a aplicat mai multe lovituri cu o scândură. Din Certificatul medico-legal nr. 1908/A1/2008 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Bacău a rezultat că partea vătămată P.I.

prezintă diagnosticul plagă flanc stâng înjunghiată penetrantă în retroperitoneu și mezocolon stâng, ligament spleno renal, hematom retroperitoneal lateral stâng, hemiperitoneu cantitate medie, plăgi nepenetrante toracic stâng și abdominală epigastrică, infecția plăgii de flanc stâng abdominal operat. Leziunile s-au putut produce prin loviri cu corpuri înțepător tăioase, pot data din 08 octombrie 2008 și au necesitat pentru vindecare un număr de 28 - 30 de zile îngrijiri medicale. Leziunile abdominale au pus în primejdie viața părții vătămate P.I. Partea vătămată a fost transportată la spitalul Județean Bacău, unde a fost internată în perioada 08 octombrie 2008 - 20 octombrie 2008 și supusă unei intervenții chirurgicale.

Inculpatul G.C. a arătat că înainte de conflict inculpatul A.V. i-a strecurat cuțitul tip briceag în buzunarul de la pantaloni și că a lovit cu acesta partea vătămată în zona abdomenului. De asemenea, cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală inculpații A.V. și A.M. au recunoscut că au lovit partea vătămată cu o scândură în zona spatelui, respectiv cu o scândură în cap. Instanța nu a putut reține declarațiile acestora cu privire la săvârșirea faptelor determinate de o provocare din partea părții vătămate și a altor persoane care au participat la conflict. Astfel, A.M. a arătat că în stradă se aflau partea vătămată și fratele său, P.A., iar în fața magazinului se afla B.V. Pe fondul unor discuții contradictorii, partea vătămată a smuls din gardul numitei D.P.

o scândură și l-a lovit pe inculpatul A.V. cu o scândură în zona capului; inculpatul G.C. a intervenit verbal pentru aplanarea conflictului, fiind lovit și el de către partea vătămată cu o scândură în zona capului și din acest motiv a lovit partea vătămată cu o sticlă de bere pe care o avea asupra sa, după care a mers la poarta locuinței numitei B.M. care se afla la o distanță de 2 - 3 metri de locul unde s-a produs fapta. Declarația acesteia nu se coroborează cu declarația inculpatului A.V. care a arătat că a fost lovit de partea vătămată și de P.A., pentru ca în cursul cercetării judecătorești să precizeze că la conflict au participat B.D. și B.V., și nici cu declarația inculpatului G.C. care a declarat că a fost lovit de P.A.

și B.D. De asemenea, declarațiile acestora nu se coroborează cu declarația martorilor B.V. și B.D. care au arătat că se aflau în magazin, auzind gălăgie au ieșit în drum și l-au văzut pe P.I. căzut, lângă el aflându-se inculpații, A.V. cu o scândură în mână, iar lângă partea vătămată se afla un cuțit tip briceag. În cauză, s-a reținut că nu sunt întrunite cerințele referitoare la existența circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. Această circumstanță presupune existența unei puternice stări de tulburare sau emoție generate de conduita agresivă a părții vătămate, așa încât activitatea infracțională să apară ca o consecință a acestei tulburări. În speță, părții vătămate nu i se poate reproșa o conduită agresivă capabilă să genereze din partea inculpaților o reacție de răspuns în condițiile în care inculpații au fost primii care au lovit partea vătămată.

Inculpații G.C. și A.V. au fost loviți de partea vătămată numai pentru a se apăra față de acțiunea agresivă a acestora. De asemenea din probele administrate nu rezultă că la acest conflict au participat și alte persoane care să-l fi generat împreună cu partea vătămată. În drept, fapta inculpatului G.C., care a mai săvârșit un omor, în public, a lovit partea vătămată în zona abdominală de trei ori și o dată în zona gâtului cu un cuțit, provocându-i leziuni ce au pus în primejdie viața acesteia, având reprezentarea că acțiunile sale vor produce rezultatul socialmente periculos, pe care l-a acceptat prin săvârșirea faptei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., art. 176 lit. c) C. pen. În drept, faptele inculpaților A.V. și A.M., care au lovit partea vătămată P.I. cu o scândură în zona toracelui partea din spate și cu o sticlă în zona capului, având reprezentarea că acțiunile lor vor produce rezultatul socialmente periculos, pe care l-au urmărit prin săvârșirea faptelor întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzute de art. 180 alin. (1) C. pen. La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului G.C. instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

și anume: gradul de pericol social al faptei, îndreptată împotriva relațiilor sociale referitoare la dreptul la viață al persoanei, rezultatul socialmente periculos, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta (în public, prin lovirea de trei ori a părții vătămate cu un cuțit), urmările produse sau care s-ar fi putut produce (28 - 30 de zile de îngrijiri medicale) și circumstanțele personale ale inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale și care nu a recunoscut săvârșirea faptei. Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut următoarele: Spitalul Județean de Urgență Bacău s-a constituit parte civilă cu suma de 2.947,97 RON, actualizată la data executării, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei P.I.

în perioada 08 octombrie 2008 - 20 octombrie 2008, iar Serviciul de Ambulanță Bacău s-a constituit parte civilă cu suma de 552,6 RON, reprezentând cheltuieli de transport efectuate cu partea vătămată la data de 08 octombrie 2008. Având în vedere dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificat prin art. 1 pct. 34 din O.U.G. nr. 72/2006 potrivit cărora persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, precum și înscrisurile depuse la dosar, instanța a obligat inculpatul G.C. la plata contravalorii serviciilor medicale și a cheltuielilor de transport efectuate cu partea vătămată P.I., astfel cum au fost solicitate.

Partea vătămată P.I. s-a constituit parte civilă împotriva inculpaților cu suma de 57.000 RON, din care 7.000 RON daune materiale, întrucât nu a putut lucra și 50.000 RON, daune morale pentru durerea suferită. Instanța, constatând îndeplinite în mod cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, raportul de cauzalitate între aceasta și prejudiciul produs, existența prejudiciului (atât moral - suportarea tratamentului medical, conștiința de a fi bolnav, suferința de a fi privat de o viață normală implică și o suferință psihică ce presupune o compensație în cuantum de 30.000 RON, cât și material - 650 RON reprezentând beneficiul nerealizat timp de 13 zile, cât partea vătămată a fost internată în spital (50 de RON pe zi) cum rezultă din declarația martorului B.D.), culpa inculpaților, precum și solidaritatea prevăzută de art. 1003 C. civ., în baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen. raportat la art. 998 și următoarele C. civ., a admis în parte acțiunea civilă și a obligat în solidar inculpații către partea civilă P.I. la plata sumei de 30.650 RON, din care 30.000 RON daune morale și 650 RON, daune materiale. Împotriva sentinței penale sus-menționate au declarat apel, în termen legal, inculpatul G.C. și părțile civile P.I. și Serviciul de Ambulanță Bacău. Inculpatul G.C., prin apărătorul desemnat din oficiu de instanță, a solicitat achitarea sa, motivând că el nu a lovit victima. Partea civilă P.I. nu și-a motivat cererea de apel, apărătorul substituent al apărătorului ales solicitând admiterea apelului pe latură civilă. Serviciul de Ambulanță Bacău a solicitat în scris și oral scutirea de la plata amenzii judiciare aplicate consilierului juridic al instituției de către prima instanță.

Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, prin Decizia penală nr. 50 din 11 mai 2010, a admis apelul formulat de apelantul parte civilă P.I. împotriva sentinței penale a primei instanțe, numai cu privire la încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care au fost condamnați inculpații A.V. și A.M. și cuantumul daunelor materiale acordate. A desființat sentința penală apelată cu privire la aceste aspecte și, reținând cauza spre rejudecare, în fond, a dispus: În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., pentru inculpații A.V. și A.M. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe fiecare din inculpații A.V. și A.M., la pedeapsa principală de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2 și lit. b) C. pen., pentru o durată de 2 ani. A fost interzis fiecărui inculpat exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. A fost majorat cuantumul daunelor materiale de la 650 RON la 1.000 RON.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Pentru a pronunța hotărârea mai sus arătată, a reținut în esență, următoarele: Prin încheierea de ședință din data de 27 aprilie 2010, rectificată prin încheierea din 11 mai 2010, instanța de apel, din oficiu, a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată din infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 lit. i) C. pen., pentru cei doi inculpați A.V. și A.M. S-a reținut că prima instanță a apreciat în mod corect probele administrate legal în cauză, în baza cărora s-a reținut situația de fapt redată în considerentele sentinței penale apelate și vinovăția inculpaților.

Referitor la apelul exercitat de partea civilă P.I., prin apărătorul ales, instanța a reținut că nu a fost motivat și nu s-au formulat critici asupra hotărârii judecătorești pronunțate de prima instanță, iar în concluziile orale, avocatul substituent s-a limitat a preciza că apelul vizează latura civilă. Împotriva deciziei instanței de apel, au declarat recurs partea civilă P.I. și inculpații A.V. și A.M. Prin recursul declarat de partea civilă P.I., aceasta a solicitat admiterea în întregime a cererii de daune morale, astfel cum le-a formulat la instanța de fond. Prin recursurile declarate de inculpați, s-a solicitat casarea deciziei penale și menținerea sentinței instanței de fond sub aspectul încadrării juridice a faptei și reținerea circumstanței atenuante a provocării, pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpați sunt fondate și urmează să fie admise, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 371 C. proc. pen., instanța judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de apel și numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces. Conform alin. (2) al aceluiași text, în cadrul limitelor arătate, instanța este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept. În cauză, instanța de apel a fost învestită cu soluționarea apelurilor declarate de inculpatul G.C.

și părțile civile P.I. și Serviciul de Ambulanță Județean Bacău. Din examinarea cererii de apel formulate de partea civilă P.I., precum și a încheierilor de ședință ale instanței de apel, rezultă că partea civilă nu și-a motivat în scris sau oral apelul declarat și că s-a prezentat în fața instanței de apel doar la primul termen de judecată, din 23 martie 2010, când a fost verificată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului G.C. și s-a dispus amânarea judecării cauzei la cererea inculpatului de a-și angaja apărător ales. Ulterior, la termenul din 27 aprilie 2010, premergător termenului din 11 mai 2010, la care au avut loc dezbaterile și soluționarea apelurilor cu care a fost învestită instanța, partea civilă P.I.

a lipsit, cauza amânându-se la cererea apărătorului ales al părții civile, în vederea pregătirii apărării. La acest termen, în lipsa părții civile și a apărătorului ales care avea delegație de asistență juridică (trimisă prin fax la data de 26 aprilie 2010), instanța a pus în discuție, din oficiu, schimbarea de încadrare juridică a faptei săvârșite de inculpații A.V. și A.M., din infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. în cea prevăzută de art. 174, 175 lit. a) - 176 lit. c) C. pen. și a acordat termen la data de 11 mai 2010, pentru dezbaterile asupra încadrării juridice a faptei și prezentarea apărătorului ales al părții civile. La data de 11 mai 2010, în lipsa părții civile, reprezentată de un apărător cu delegație de substituire pentru apărătorul ales, care a pus concluzii de admitere a apelului în ce privește latura civilă a cauzei, instanța de apel a admis apelul declarat de apelantul parte civilă P.I.

împotriva sentinței penale a primei instanțe, numai cu privire la încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care au fost condamnați inculpații A.V. și A.M. și cuantumul daunelor materiale acordate. Este adevărat că dispozițiile art. 362 lit. d) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006, prevăd dubla facultate a părții civile, de a exercita apel în ambele laturi ale procesului penal, penală și civilă, însă, în cauză, din cele arătate mai sus, rezultă că instanța de apel nu a fost învestită expres de partea civilă și cu privire la latura penală a cauzei. Or, în lipsa unei devoluări exprese a apelului exercitat de partea civilă P.I. și cu privire la latura penală, instanța de apel nu putea reforma în fapt și în drept sentința penală atacată referitor la inculpații A.V.

și A.M. Pentru aceste considerente, urmează să fie admise recursurile declarate de inculpații A.V. și A.M. împotriva deciziei instanței de apel, să fie casată decizia atacată numai sub aspectul soluționării laturii penale a cauzei, ale cărei dispoziții vor fi înlăturate, în ceea ce privește pe inculpații A.V. și A.M. Vor fi menținute dispozițiile sentinței penale a Tribunalului Bacău cu privire la cei doi inculpați. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate. În ce privește recursul declarat de partea civilă P.I., care a solicitat acordarea în întregime a daunelor morale, astfel cum au fost dovedite în cererea de constituire de parte civilă, se constată că nu este fondat.

Astfel, în mod corect, s-a apreciat că suma de 30.000 RON, reprezentând daune morale este suficientă și rezonabilă, în raport de suferințele fizice, psihice și morale ale părții vătămate, care a necesitat un număr de 28 - 30 de zile de îngrijire medicală pentru vindecarea leziunilor. Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile inculpaților A.V. și A.M. să fie admise, în limitele mai sus-arătate, iar recursul părții civile P.I. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații A.V. și A.M. împotriva Deciziei penale nr. 50 din 11 mai 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Casează decizia penală atacată numai sub aspectul soluționării laturii penale a cauzei ale cărei dispoziții le înlătură, în ceea ce privește pe inculpații A.V. și A.M. Menține dispozițiile Sentinței penale nr. 32/D din 4 februarie 2010 a Tribunalului Bacău cu privire la cei doi inculpați. Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă P.I. împotriva Deciziei penale nr. 50 din 11 mai 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat G.C. în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimaților recurenți inculpați A.V. și A.M., în sumă de câte 300 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 7 decembrie 2010.