ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 391/2012

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 177/ D din 08 august 2011 a Tribunalului Bacău s-a dispus: În temeiul art. 20 C. pen., cu art. 174 alin. (l) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.N., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza Il-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului C.N., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a Il-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsă durata executată prin reținere din data de 14 decembrie 2010. S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, pretențiile civile formulate de partea civilă V.A. În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., cu aplicarea art. 313 din Legea nr. 95/2006, s-a admis pretenții civile formulate de părțile civile Spitalul Județean de Urgență Bacău și în consecință obligă inculpatul să plătească suma de 703,02 RON către Spitalul Județean de Urgență Bacău reprezentând cheltuielile efectuate cu spitalizarea părții vătămate V.A. În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul C.N., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. S-a dispus păstrarea corpurilor delicte aflate la Camera de Corpuri delicte din cadrul Tribunalului Bacău și înregistrate la nr. 8 din 17 februarie 2011. S-a dispus plata din fondurile M.J.L.C.

către B.A. Bacău a sumei de 200 lei cu titlu de onorariu avocat oficiu, pentru avocat B.C. În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care s-au inclus cheltuielile judiciare efectuate la urmărirea penală, și onorariul pentru asistența juridică din oficiu la instanță. Pentru a pronunța această hotărâre, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut, în fapt, următoarele: Inculpatul și martora C.C. trăiesc în concubinaj și locuiesc fără forme legale într-un imobil situat în mun. Bacău, vis-a-vis de penitenciar. În noaptea de 13 decembrie 2010, partea vătămată V.A.

a consumat băuturi alcoolice și, în jurul orei 03,00, intenționând să întrețină raporturi sexuale cu o femeie, a sunat-o pe concubina inculpatului, al cărui număr de telefon mobil îl avea anterior de la o cunoștință și i-a făcut o propunere în acest sens, ocazie cu care s-au înțeles și asupra prețului. Concubina inculpatului i-a precizat părții vătămate adresa la care să se prezinte, iar aceasta s-a deplasat pe jos până la locul convenit. Sus-numita a invitat-o pe partea vătămată în locuință, loc în care acesteia nu i-a mai convenit prețul, având în vedere înfățișarea fizică a femeii, fapt pentru care între cei doi a început o discuție contradictorie legată de faptul că partea vătămată îi achitase deja aproape toată suma de bani convenită și îi cerea să i-o restituie, lucru cu care martora nu era de acord.

Deși inculpatul și martora susțin că partea vătămată ar fi pătruns fără drept în locuință, din cercetarea locului faptei reiese că sistemul de închidere al ușii este intact, nu prezintă urme de forțare, iar depozițiile martorei sunt oscilante. În discuția contradictorie dintre cei doi, a intervenit inculpatul, care a pus mâna pe un cuțit și a lovit-o pe victimă de mai multe cu acesta în zona gâtului. Partea vătămată a încercat să se ferească și s-a apărat cu mâinile așa cum a putut și a reușit să fugă, fiind ulterior internată în spital cu diagnosticul de plagă înjunghiată jugulară externă stângă. După cum singur și declară, inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată însă nu a mai găsit-o și s-a întors la domiciliu, timp în care a scăpat cel mai probabil și de cuțit, iar la ora 07,10, a fost condus la sediul organelor de politie pentru cercetări.

La fața locului au fost identificate mai multe urme de sânge situate la o înălțime care confirmă cele declarate de persoana vătămată, iar inculpatul și martora nu neagă prezența acesteia în locuință. Chiar dacă leziunile produse victimei nu au fost prin ele însele apte de a pune în pericol viața victimei și nu au avut potențial tanatogenerator, având în vedere zona anatomică a victimei vizată (cervicală - a gâtului) și obiectul vulnerant folosit (cuțit, apt prin el însuși a provoca decesul unei persoane), precum și împrejurările concrete ale comiterii faptei, instanța de fond a apreciat că intenția inculpatului a fost cea de a suprima în mod violent viața persoanei vătămate și nu doar una simplă, numai de a-i crea suferințe și leziuni corporale de altă natură, de mai mică intensitate.

Victima a avut șansa de a scăpa cu viață datorită reacției sale rapide. Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, susținând că a găsit pe partea vătămată în locuința sa agresând-o pe concubina sa, și că nu a făcut decât să o elibereze pe aceasta din brațele părții vătămate, izbindu-1 de perete. Nu a recunoscut folosirea cuțitului, afirmând că leziunea produsă, sangerarea produsă s-au datorat unei „înțepături” pe care și-a făcut singură partea vătămată, lovindu-se într-un cui aflat în tocul ușii atunci când a fugit spre ieșire. Că partea vătămată și-a luat din fugă un prosop de pe masa sa și l-a așezat pe rană. Afirmă inculpatul, că la scurt timp a plecat după aceasta pentru a-l căuta și întrebând șoferii de taxi, a aflat de la aceștia că s-a dus la spital și l-a urmat.

Acolo nu a reușit să discute cu partea vătămată, doar cu asistentele și că a doua zi a sosit poliția la poarta lui pentru cercetări. Instanța nu putut reține această apărare deoarece în cuprinsul expertizei medico-legale întocmită de S.M.L. Bacău, se menționează faptul că partea vătămată a fost internată de urgență la Spitalul jud. Bacău, în data de 14 decembrie 2010, ora 4,45, cu diagnosticul „plagă înjunghiată laterocervical stângă datorată unei plăgi de 1 cm aflată la mijlocul mușchiului sternocleidomastoidian interesend pielea și țesutul subcutan, plagă de 1 cm regiunea detroidstâng cu interesare musculară superficială și plagă de 2 cm. La nivelul pliului retroarticular drept”. Așadar acea „înțepătură” provocată de un cui din tocul ușii nu poate produce leziuni, plagă de 1 cm, și respectiv 2 cm., concluziile C.M.L.

sunt evidente, în sensul că plăgile s-au produs prin lovire cu corp înțepător tăios (cuțit, etc.) și dure și pot data din 14 decembrie 2010. De asemenea, s-a apreciat că este puțin credibilă afirmația inculpatului și atitudinea sa de după incident în sensul că dacă nu l-ar fi înjunghiat așa cum afirmă el, nu se explică și dorința lui de a-l căuta până la spital. Astfel, par mult mai aproape de adevăr cele afirmate de partea vătămată, care arată că inculpatul s-a manifestat deosebit de violent verbal (la început), „lăudându-se cu palmaresul său bogat petrecut în penitenciar și cu „personalitățile” cu care și-a efectuat pedepsele”, că după ce l-a înjunghiat și a văzut că sângerează, dându-și seama de gravitatea situații i-a oferit un prosop, devenind brusc mai calm și înțelegător, lăsându-l să plece singur.

În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., instanța, a respins-o având în vedere doctrina și practica judiciară în sensul că, în astfel de situații, când inculpatul folosește un obiect tanato-generator, cum este cazul cuțitului, și în raport de faptul că regiunea unde a fost aplicată lovitura este una vitală, „plagă înjunghiată jugulară externă stg.”. Aceste împrejurări denotă o anumită atitudine psihică manifestată de inculpat față de faptă, de rezultatul ce s-ar produce, atitudine psihică pe care instanța a apreciat-o, în consonanță cu actul de sesizare, a fi intenție directă. Rezultatul nu s-a produs urmare a comportamentului părții vătămate care a presat rana cu un prosop, s-a deplasat de urgență la spital unde i-au fost acordate îngrijiri medicale de urgență.

Ca atare, s-a apreciat că, în drept fapta inculpatului, de a înjunghia cu un cuțit prin aplicarea mai multor lovituri în zona gâtului, pe V.A., într-o zonă vitală, cu intensitate deosebită, în urma cărora a fost necesară internarea medicală a acestuia, viața acestuia fiind salvată prin intervenția medicală, întrunește, elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în raport de ultima condamnare de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 239 alin. (1) și (2) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen., art. 239 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen., art. 321 alin. (l) și (2), C. pen., cu art. 37 lit. b) ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 1213 din 08 iulie 2008 (în dosar nr. 1641/180/2008) de către Judecătoria Bacău, pedeapsă executată de la 20 iulie 2008 la data de 04 noiembrie 2009, având un rest de 257 zile.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. Privitor la persoana și conduita inculpatului s-a reținut că este necăsătorit, nu are copii minori, are 2 clase, stagiul militar satisfăcut, fără loc de muncă, nu a recunoscut fapta săvârșită, însă a fost de acord cu plata cheltuielilor efectuate de unitatea sanitară, de Spitalul jud. Bacău, cu vindecarea părții vătămate V.A., în cuantum de 703,02 RON. S-a apreciat că, indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicția votului și scopul pedepsei, acela de a prevenii săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura reinserția socială a infractorilor.

În consecință inculpatului i s-au interzis numai drepturile prevăzute de art. 64 alin. (l) teza a II-a, lit. b) C. pen., potrivit art. 71 alin. (2) C. pen. S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză și s-a dedus reținerea din 14 februarie 2012. În ceea ce privește latura civilă, având în vedere că partea civilă nu a probat sub nici o formă pretențiile cerute, instanța a respins cererea de acordare a daunelor materiale. În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Bacău, la plata sumei de 703,02 reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a victimei. S-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, după ce prezenta hotărâre va rămâne definitivă, potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008.

De asemenea, s-a dispus păstrarea corpurilor delicte aflate la Camera de Corpuri delicte din cadrul Tribunalului Bacău și înregistrate la nr. 8 din 17 februarie 2011, respectiv: un cuțit tip briceag cu mâner din plastic, culoare negru găsit pe șifonier; un cuțit tip briceag, cu mâner din plastic de culoare albastru găsit sub pat; un recoltor exudat faringian cu probă din urmele sub formă de culoare brun-roșcată cu aspect de sânge, de pe geamul ușii de acces, partea superioară, în exterior; un recoltor exudat faringian cu probă din urmele sub formă de culoare brun-roșcată cu aspect de sânge, de pe geamul ușii de acces, partea inferioară, în exterior; un recoltor exudat faringian cu probă din urmele sub formă de culoare brun-roșcată cu aspect de sânge, de pe ușa de acces, partea inferioară; un recoltor exudat faringian cu probă din urmele sub formă de picături culoare brun-roșcată cu aspect de sânge, de pe pragul ușii de acces, partea inferioară; un recoltor exudat faringian cu probă din urmele sub formă de stropi culoare brun-roșcată cu aspect de sânge, de pe peretele interior și tocul lateral, partea inferioară din stânga ușii de acces.

S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești către B.A. Bacău a sumei de 200 lei cu titlu de onorar avocat oficiu, pentru av. B.C. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat, atât pe parcursul urmării penale cât și în faza de cercetare judecătorească, potrivit art. 191 C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul C.N., apel ce a fost respins prin decizia penală nr. 129 din 20 octombrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bacău a constatat că instanța de fond a reținut situația de fapt și vinovăția inculpatului, în concordanță cu probele administrate, încadrând corect în dispozițiile legii infracțiunea săvârșită.

Referitor la certificatul de constatare medico-legală, emis de S.M.L. Bacău, care concluzionează că leziunile traumatice cauzate părții vătămate, produse prin lovire cu un corp dur cu marginea tăietoare (cuțit), au necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale, dar nu au pus în primejdie viața victimei, Curtea a apreciat că acest medical nu poate conduce la schimbarea încadrării juridice, fapta inculpatului întrunind elementele constitutive ale tentativei la infracțiune de omor, întrucât cele două noțiuni de „punere în primejdie a vieții” și de „tentativă la omor” sunt total diferite, prima depinzând de aspectele medicale, cea de-a doua de contextul juridic al producerii faptei sub aspectul tentativei.

S-a arătat că practica instanței supreme a statuat constant că „există tentativă la omor atunci când fapta se realizează prin lovirea victimei cu un obiect vulnerant în zona cervicală, cu consecința unei eviscerații, fără a pune în primejdie viața victimei”. Or, inculpatul a lovit victima în zona cervicală stângă, cauzându-i victimei o plagă înjunghiată cu de 1 cm laterocervical stâng la mijlocul mușchiului sternocleidomastoidian interesând pielea și țesutul subcutan. Și plagă de 2 cm la nivelul pliului retroauricular, ceea ce constituie tentativă la infracțiunea de omor. S-a arătat că, concluziile actului medical nu contrazic celelalte acte medicale depuse la dosarul cauzei și nu demonstrează existența unei împrejurări care să infirme celelalte mijloace de probă administrate.

Ca atare, din examinarea întregului material probator Curtea a reținut că nu există contrarietate necontestabilă între actele dosarului și faptele reținute de instanța de fond, în sensul comiterii unei erori cu privire la încadrarea juridică dată infracțiunii comise, dimpotrivă mijloacele de probă administrate conduc la concluzia certă că există tentativă la infracțiunea de omor, întrucât inculpatul aflându-se într-o stare de nervozitate accentuată, iritat de comportarea victimei, a lovit-o cu un cuțit într-o zona vitală a corpului, cu intensitate, viața fiindu-i salvată în urma intervenției chirurgicale efectuate la timp. S-a apreciat de către instanța de apel că acționând în modul descris, inculpatul a prevăzut neîndoielnic rezultatul posibil al faptei sale, suprimarea vieții victimei, rezultat pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat.

Mijlocul folosit în agresiune cuțitul, zonele vitale vizate - cervicală, intensitatea deosebită a loviturilor și în mod repetat, constituie elemente suficiente pentru a se reține intenția de a ucide, numai intervenția în timp util, pe cale chirurgicală-au împiedicat producerea decesului victimei. În ceea ce privește cel de al doilea motiv de apel invocat, s-a reținut că dispozițiile art. 72 C. pen., reprezintă coordonate pe baza cărora se realizează în mod concret individualizarea pedepsei, în raport cu fapta comisă, astfel încât sancțiunea aplicată să răspundă cerințelor scopului preventiv, coercitiv și educativ prevăzute de art. 52 C. pen.

Raportat la persoana inculpatului, persoană care a mai cunoscut repercusiunea penală, fiind recidivist, la valoarea socială lezată, urmările imediate ale infracțiunii, timpul și mijloacele folosite pentru săvârșirea infracțiunii, mobilul și scopul urmărit, poziția inculpatului care nu regretă infracțiunea și o consideră chiar necesară în împrejurările în care a fost comisă, s-a constatat că acordarea de circumstanțe atenuante, în condițiile în care nu au apărut elemente noi față de situația existentă pe parcursul judecării cauzei în fața primei instanțe, nu poate fi realizată și nici nu este de natură să realizeze, scopul preventiv, educativ și sancționator al pedepsei. S-a apreciat că pedeapsa aplicată, ca și cuantum și modalitate de executare nu este excesivă și corespunde coordonatelor stabilite de legiuitor prin dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen.

Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefundat, apelul declarat, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică. Împotriva acestei decizii, în termenul prevăzut de dispozițiile art. 382 C. proc. pen., a declarat recurs inculpatul C.N. Recursul nu a fost motivat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 385 alin. (2) C. proc. pen., criticile formulate cu ocazia dezbaterilor privind greșita încadrare juridică și greșita individualizare a pedepsei, încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 14 teza I C. proc. pen., putând fi însă analizate și din oficiu, conform art. 385 alin. (2 1 ) C. proc.

pen. și art. 385 alin. (3) C. proc. pen. Analizând hotărârile recurate prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare în care acestea se încadrează, dar și din perspectiva cazurilor de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul este nefondat. În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., recurentul critică încadrarea juridică dată faptei, reluând apărările formulate pe parcursul întregului proces penal, arătând că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de dispozițiile art. 180 alin. (2) C. pen., în raport de numărul de zile de îngrijiri medicale și de faptul că nu a acționat cu intenția de a suprima viața victimei.

Înalta Curte reține că, în baza probatoriului administrat, instanțele au stabilit ca situație de fapt că, în urma unei discuții contradictorii cu partea vătămată V.A. privind o sumă de bani pe care o achitase martorei C.C. pentru a întreține relații sexuale, inculpatul a lovit-o pe aceasta cu un cuțit, în mod repetat, în zona gâtului cauzându-i leziuni, după cum urmează: plagă laterocervicală stâng la mijlocul mușchiului sternocleidomastoidian interesînd pielea și țesutul subcutan, plagă de 1 cm regiunea deltoid stâng cu interesară musculară superficială și plagă de 2 cm la nivelul pliului retroauricular drept, leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale, Iară a-i pune în primejdie viața.

Înalta Curte constată că încadrarea juridică este în concordanță cu situația de fapt reținută, în drept fapta inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., criticile formulate sub acest aspect fiind nefondate. Așa cum în mod constant s-a statuat în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, existența tentativei la infracțiunea de omor nu este condiționată de punerea în primejdie a vieții victimei, esențial pentru încadrarea juridică fiind stabilirea formei și modalității vinovăției cu care s-a săvârșit fapta. Dacă în cazul infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., făptuitorul acționează cu intenția generală de vătămare, în cazul tentativei la omor acesta acționează cu intenția de ucidere, intenție ce poate fi directă sau indirectă, după cum autorul, prevăzând moartea victimei, a urmărit sau numai a acceptat producerea acestui rezultat.

Aceasta rezultă chiar din modul de săvârșire a faptei, din materialitatea acțiunii („dohis ex re”), care evidențiază poziția psihică a făptuitorul ui. Astfel, folosirea unor instrumente apte să conducă la deces, aplicarea de lovituri cu intensitate, în zone vitale ale corpului demonstrează neîndoielnic intenția de a ucide. În prezenta cauză, Înalta Curte constată că modalitatea de săvârșire a faptei, constând în lovirea repetată a victimei cu un cuțit în zona gâtului, exclude apărarea inculpatului, în sensul că nu ar fi acționat cu intenția de omor, ci cu intenția generală de vătămare. Chiar dacă inculpatul nu a urmărit moartea victimei, folosirea unui instrument apt să ucidă și aplicarea de lovituri într-o zonă vitală, impun concluzia că acesta a prevăzut rezultatul faptei sale și acceptat posibilitatea producerii lui, împrejurări ce caracterizează intenția indirectă, a formă a vinovăției.

Ca atare, instanța de recurs constată că dispozițiile art. art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., nu sunt incidente în cauză, încadrarea juridică stabilită de către prima instanță, menținută în apel, fiind corectă. Nici criticile formulate din perspectiva cazului de casare prevăzute art. 385 9 alin. (1) pct. 14 teza I C. proc. pen., nu sunt fondate. Curtea constată că inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă de 5 ani închisoare, egală cu minimul prevăzut de lege pentru infracțiune prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., coborârea sub acest minim fiind posibilă doar în situația reținerii unor circumstanțe atenuante. Or, probatoriul administrat în cauză nu relevă elemente de natură a caracteriza favorabil persoana inculpatului sau a reduce gravitatea faptei și care ar putea fi valorificate ca și circumstanțe atenuante conform dispozițiilor art. 74 C. pen.

Astfel, inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fapta fiind comisă în stare de recidivă postexecutorie, fiind condamnat anterior tot pentru săvârșirea unor infracțiuni de violență (tâlhărie și ultraj), iar în prezent este arestat în altă cauză, a avut o poziție procesuală nesinceră, susținând că partea vătămată s-ar fi lovit într-un cui, variantă infirmată de concluziile raportului de expertiză medico-legală, nu a contribuit în nici un fel la acoperirea prejudiciului cauzat părții civile Spitalul Județean de Urgență Bacău. Ca atare, niciuna din circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de dispozițiile art. 74 alin. (1) C. pen., nu este incidență în cauză, neexistând nici alte date care să poată fi valorificate în condițiile alin. (2) al aceluiași articol și care, în acest fel, să permită coborârea pedepsei sub minimul de 5 ani prevăzut de lege pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.

În raport de aceste considerente, constatând neîntemeiate criticile aduse hotărârilor recurate, și, având în vedere că nu se reține incidența vreunuia din cazurile de casare care pot fi luate în considerare din oficiu conform art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 pct. lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului ca nefondat. Va deduce din pedeapsa aplicată reținerea de la 14 decembrie 2010 și va lua act că inculpatul este arestat în altă cauză. Față de soluția pronunțată, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 129 din 20 octombrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea de la 14 decembrie 2010. Ia act că inculpatul este arestat în altă cauză. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2012.