ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3761/2010

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 158/D din 13 mai 2010, Tribunalul Bacău a dispus

condamnarea inculpatului B.S.P. la pedeapsa închisorii de 8 ani și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., în

condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) teza I C.

pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menținut

starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., a computat din

pedeapsa aplicată perioada executată prin reținere din 4 august 2009 și arestul

preventiv, de la 5 august 2009, la zi.

În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la

art. 998 C. civ., a luat act că partea vătămată, minora H.N., prin reprezentant

legal, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006,

modificată și completată prin O.U.G. nr. 72/2006, a admis pretențiile civile

ale părții civile Spitalul Județean de Urgență Bacău și, în consecință, l-a

obligat pe inculpat, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata

sumei de 500 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli aferente

spitalizării victimei.

A dispus plata din fondurile Ministerului

Justiției pentru asistența juridică din oficiu către Baroul de Avocați Bacău în

sumă de 200 RON, iar în temeiul art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul în

solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 800 RON, cu titlul

de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această soluție, prima

instanță a reținut, în fapt, următoarele:

În după-amiaza zilei de 31 iulie 2009, partea

vătămată H.N., în vârstă de 4 ani, a plecat spre domiciliul bunicii sale, aflat

la o distanță de aproximativ 60 metri de locuința sa. La întoarcere spre

domiciliu, în jurul orelor 16:00, pe drumul comunal, minora H.N. s-a întâlnit

cu inculpatul B.S.P. care, aflat sub influența băuturilor alcoolice, a hotărât

să întrețină raporturi sexuale cu minora, profitând de naivitatea victimei,

datorată vârstei acesteia, i-a cerut să îl însoțească, motivându-i că

intenționează să-i cumpere dulciuri.

Inculpatul B.S.P. a condus victima în afara

localității Valea Seacă, unde, într-o cultură de viță-de-vie, a dezbrăcat-o de

pantaloni și chiloți, același lucru făcându-l și el. Așa cum a reieșit din depoziția

inculpatului, a acoperit cu mâna gura victimei, pentru a o împiedica să țipe,

după care a întreținut cu ea acte sexuale normale.

Apoi, inculpatul B.S.P. a îmbrăcat victima, a

luat-o în brațe și a dus-o până la drumul comunal, arătându-i direcția de

deplasare spre casă, el mergând în satul C., comuna Valea Seacă, la domiciliul

numitului D.G., unde a doua zi, pe data de 1 august 2009, a fost depistat de

organele de poliție. În momentul depistării, inculpatul era îmbrăcat cu

aceleași obiecte de îmbrăcăminte ca și în data de 31 iulie 2009 și, întrucât

prezenta mai multe pete de sânge, acestea au fost ridicate în vederea

cercetărilor.

Ca urmare a agresiunii sexuale suferite, la

data de 31 iulie 2009, minora H.N. a fost internată la Spitalul Județean Bacău

- Secția ginecologie, iar la data de 3 august 2009 a fost externată. Prin

Raportul de expertiză nr. x/2009 al S.M.L. Bacău, s-a concluzionat că „H.N.

prezintă plagă perineală suturată, congestie regiunea introitului vaginal ce

s-au putut produce într-o agresiune sexuală, tomografia și morfologia

leziunilor determinând a se reține că acestea s-au produs prin acțiunea directă

cu degetul sau echivalent, leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de

8 - 10 zile îngrijiri medicale".

Audiat în cursul cercetării judecătorești,

inculpatul a recunoscut fapta, însă nu a putut explica atitudinea sa

infracțională, aceasta și datorită retardului mintal de care suferă.

Situația de fapt reținută a rezultat din

probele administrate în cauză la urmărirea penală și cercetarea judecătorească:

sesizarea și declarația martorei H.M.; procesul-verbal de conducere în teren și

planșa fotografică; procesul-verbal de ridicare a obiectelor de îmbrăcăminte

aparținând inculpatului minor B.S.P.; declarația numitei H.M.; Raportul de

expertiză medico legală nr. x/2009 al S.M.L. Bacău; declarațiile martorilor

D.I.S., D.G., Ț.C., S.S.C., toate coroborate cu declarațiile inculpatului, care

a recunoscut comiterea faptei.

Împotriva hotărârii de mai sus a declarat

apel inculpatul, care a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Prin Decizia penală nr. 80 din 20 iulie 2010,

Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a admis apelul

declarat de inculpatul B.S.P., a desființat sentința și, pe fond, a dispus ca

pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și b) C. pen., aplicată în condițiile și pe durata

prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen., să se execute după ce inculpatul devine

major.

A menținut celelalte prevederi ale sentinței

penale de mai sus.

În baza art. 383 alin. (1

1

) C.

proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului și, în temeiul art. 383

alin. (2) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată arestarea, de la data de

13 mai 2010 la zi.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a

declarat recurs inculpatul B.S.P. care, prin apărătorul desemnat din oficiu, a

invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C.

proc. pen., invocând starea sa de sănătate psihică.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs

invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art.

385

7

C. proc. pen., constată că prima instanță a reținut, în mod

corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei

juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de acesta

încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, în cauză s-a efectuat o justă

individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și

al cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate

criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Instanța de apel a procedat corect prin

admiterea apelului inculpatului în sensul stabilirii datei la care se va pune

în executare pedeapsa accesorie aplicată în cauză, inculpatul fiind minor.

Recursul declarat de inculpat este nefondat,

pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată

inculpatului a fost just individualizată atât în ceea ce privește cuantumul,

dar și ca modalitate de executare.

Potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen.,

pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe

lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea conținând

dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală

săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și modalitatea de

executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se

convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite pe viitor

săvârșirea de fapte penale.

În speță, instanța a apreciat corect asupra

gravității faptei, dar și a împrejurărilor în care a fost comisă, coroborate cu

persoana inculpatului.

În raport de vârsta victimei, de impactul

fizic și psihologic pe care l-a avut fapta inculpatului asupra acesteia, de

aspectul că, deși inculpatul suferă de oligofrenie grad I, păstrează

discernământul asupra faptelor și consecințelor acestora, că este minor și nu

are antecedente penale, pedeapsa aplicată este suficientă pentru a asigura

scopul ei, astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 52 C. pen.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.S.P.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) C.

proc. pen. raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. și art. 381 C. proc.

pen., va deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării

preventive de la 4 august 2009 la 26 octombrie 2010.

În temeiul art. 192 alin. (2) raportat la

art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei

de 400 RON, cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul B.S.P. împotriva Deciziei penale nr. 80 din 20 iulie 2010 a Curții

de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului

timpul reținerii și arestării preventive de la 4 august 2009 la 26 octombrie

2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

400 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 26

octombrie 2010.

Procesat

de GGC - AZ