ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 841/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 841/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 196/ D din 8 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Bacău în

dosarul penal nr. 3088/110/2011 s-a dispus, în temeiul art. 197 alin. (1) și

(2) lit. b) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen pentru săvârșirea infracțiunii de viol calificat condamnarea

inculpatului M.I. la pedeapsa închisorii în cuantum de 16 (șaisprezece) ani si

pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a si b), C. pen., pe o durata de 4 ani.

S-a interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a si b), C. pen. în

condițiile si pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În temeiul art.

350 C. proc. pen s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În temeiul art.

88 C. pen. s-a computat din pedeapsa aplicata perioada executata prin reținere

si arest preventiv de la 6 aprilie 2011 la zi.

În temeiul art.

14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ s-a admis in parte

pretențiile civile ale părții civile C.A.Ș. și a obligat inculpatul la plata

sume de 100 000 ron cu titlu de daune morale.

În baza art. 7

din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat

la data rămânerii definitive a hotărârii.

S-a constatat

ca inculpatul a fost asistat de apărător ales.

În temeiul art.

191 C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei ron cu titlul

de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî

astfel prima instanța a avut în vedere că:

Prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău înregistrat sub nr.

306/P/2011 a fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimis în judecată în

stare de arest preventiv, inculpatul M.I. pentru săvârșirea infracțiunii de

viol prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), (2) lit. b) și (3) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapta constând în aceea că în perioada

martie 2008 - martie 2011 în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin

constrângere, a întreținut raporturi sexuale normale și orale cu fiica sa

vitregă C.A.Ș., în prezent în vârstă de 14 ani.

Analizând

actele și lucrările dosarului, instanța a constatat și reținut următoarele:

La data de 25

martie 2011, numitul H.M. a sesizat organele de poliție, arătând că numitul

M.I. a întreținut în mod repetat, raporturi sexuale normale și orale cu fiica

sa vitregă C.A.Ș., în vârstă de 14 ani, în locuința comună situată în com.

Nicolae Bălcescu. Fiind audiată, partea vătămată C.A.Ș. a declarat că locuiește

cu inculpatul M.I. de șase ani, de când acesta s-a căsătorit cu mama sa M.F., în

prezent plecată la muncă în Italia. În aceeași casă mai locuiește și fratele

părții vătămate, numitul C.D.T.

Susnumita a

precizat că în vara anului 2007, când mama și fratele său nu erau acasă,

inculpatul M.I. a obligat-o să se dezbrace, după care, prin amenințare, a

întreținut cu aceasta raport sexual normal. Seara, partea vătămată a relatat

mamei sale cele întâmplate, însă nu a fost crezută. Ulterior, C.A.Ș. a

întreținut raporturi sexuale, prin constrângere, cu inculpatul M.I. și în

următorii ani, menționând că la finalizarea actelor sexuale, tatăl său vitreg

ejacula pe covor sau pe pat. Actele sexuale dintre partea vătămată și inculpat

au continuat mai ales din toamna anului 2009, când mama părții vătămate, numita

M.F. a plecat la muncă în Italia, iar minora și fratele său au rămas în

îngrijirea inculpatului. Numita C.A.Ș. a menționat că în aceeași perioadă a

avut o relație de prietenie cu numitul J.B. cu care a întreținut raporturi

sexuale de bună voie.

În continuare,

partea vătămată a declarat că în toamna anului 2010 a fost forțată de către

inculpat să întrețină și raporturi sexuale orale. Între timp, la sfârșitul

anului 2010, C.A.Ș. a avut o relație de prietenie și cu numitul B.C.F., cu care

a întreținut, de asemenea, raporturi sexuale de bună voie. Ultimul act sexual

dintre C.A.Ș. și M.I. a avut loc în ziua de 20 martie 2011, când între cele

două părți a avut loc un raport sexual normal, în urma căruia inculpatul a

ejaculat pe covor, lichidul seminal fiind șters de partea vătămată cu un

șervețel de hârtie care a fost aruncat la coșul de gunoi și care a fost

ulterior descoperit de organele de poliție și ridicat pentru cercetări.

Partea vătămată

a adus la cunoștință numitului H.M., profesor de cultură civică la școala

generală, despre abuzurile sexuale comise de tatăl său vitreg, iar acesta a

sesizat organele de poliție. Victima a fost examinată medico-legal, iar din

raportul de constatare medico-legală din 31 martie 2011, emis de S.M.L. Bacău,

rezultă că numita C.A.Ș. prezintă deflorare veche, iar probele biologice

recoltate nu au pus în evidență spermatozoizi (victima a fost examinată la 29

martie 2011, la nouă zile după ultimul act sexual).

În cauză, s-a

procedat la audierea de martori, în vederea confirmării susținerilor părții

vătămate, rezultând următoarele:

părții vătămate, numitul C.D.T. a declarat că a observat, în vara anului 2008,

uitându-se prin ușa întredeschisă dintre bucătărie și dormitor, cum sora sa

C.A.Ș. se afla întinsă pe pat, având pantalonii dați jos, iar deasupra acesteia

se afla M.I. care avea pantalonii de pijama și chiloții dați jos până la

nivelul genunchilor. A mai observat cum inculpatul i-a pus victimei mâna la

gură, după care nu s-a mai uitat, retrăgându-se în bucătărie și începând să

facă gălăgie. La scurt timp a venit sora sa care i-a spus că tatăl ei vitreg a

tras de ea. Susnumitul a mai declarat că în luna ianuarie 2011, trezindu-se din

somn în jurul orei 05:00 dimineața, a observat cum sora sa și cu tatăl vitreg

dormeau împreună în dormitor (de obicei ambii frați dorm împreună în

bucătărie).

De asemenea,

C.D.T. a arătat că sora sa i-a povestit că a întreținut în repetate rânduri

raporturi sexuale cu inculpatul, arătându-i la un moment dat un prezervativ

folosit aflat într-o pungă, despre care spunea că a fost folosit de M.I.

Martorul a mai precizat că în toamna anului 2010 sora sa a vrut să se sinucidă,

spunându-i că nu mai suportă abuzurile sexuale ale tatălui său vitreg, ba mai

mult a prins-o în timp ce îndrepta un cuțit în zona abdominală și a oprit-o să

îl folosească.

a declarat că în cursul anului 2009 partea vătămată C.A.Ș. i-a relatat că tatăl

său vitreg nu o lasă în pace și trage de ea, dându-i de înțeles că întreține

raporturi sexuale cu ea. Martorul a arătat că minora era foarte tristă atunci

când îi povestea aceste lucruri. Aceasta i-a mai povestit ulterior cum

inculpatul o violează în repetate rânduri, că nu mai suportă această situație

și că vrea să scape de el. În cursul lunii martie 2011, C.A.Ș. I-a întrebat pe

P.T. cum poate scăpa de abuzurile sexuale săvârșite de inculpat, iar acesta a

discutat cu numitul H.M. despre problemele pe care le întâmpină victima, iar

ulterior i-a dat acesteia și numărul de telefon al profesorului de cultură

civică, urmând ca aceștia să discute problemele în cauză. Martorul a mai

precizat că partea vătămată a plecat în repetate rânduri de la domiciliu,

obișnuind să doarmă în șura unei case părăsite, iar aceasta i-a spus că nu se

înțelege cu tatăl său, care este violent și care o bate uneori.

Numitul H.M. a

declarat că în timpul orelor de curs desfășurate la școala generală, numitul

P.T. i-a adus la cunoștință faptul că minora C.A.Ș. este abuzată sexual de

tatăl său, iar H.M. i-a solicitat ca minora să ia legătura cu el. Susnumitul a

fost apelat telefonic de partea vătămată și s-a întâlnit cu aceasta și cu

fratele ei în data de 20 martie 2011. Minora i-a povestit despre abuzurile

sexuale la care a fost supusă de-a lungul timpului de către tatăl său vitreg.

Ulterior, H.M. a luat legătura cu M.I., și s-au întâlnit la domiciliul

acestuia, unde în prezența celor doi minori, și a numitului H.D.M., fiul lui

H.M., inculpatul a recunoscut că întreține de mai mult timp raporturi sexuale

cu minora C.A.Ș., ultimul raport având loc la data de 20 martie 2011, că

regretă cele întâmplate și că dorește să înceteze să mai aibă relații sexuale

cu fiica sa. H.M. nu a sesizat autoritățile, întrucât partea vătămată i-a

relatat că este depusă o plângere la postul de poliție. În seara de 24 martie

2011, H.M. a fost apelat telefonic de M.I., care i-a spus că fiii săi vitregi

nu s-au mai întors acasă de la școală, iară doua zi martorul i-a observat pe

cei doi minori pe raza satului care i-au spus că au fost bătuți de tatăl lor

vitreg, că acesta nu și-a schimbat comportamentul și că nu vor să se mai

întoarcă acasă. Atunci, H.M. a făcut demersuri pentru internarea minorilor

într-un centru de asistență socială și a sesizat organele de poliție.

Martora C.C. a

declarat că în cursul anului 2008 partea vătămată întreține mărturisit că tatăl

său vitreg M.I. Întreține cu aceasta relații sexuale în mod frecvent. Într-una

din zile, nu mai reține exact când anume, martora se afla la locuința părții

vătămate, împreună cu acestea fiind și C.D.T., în jurul prânzului, la locuință

a sosit și M.I., iar M.I. i-a spus să se ascundă în casă, deoarece tatăl său se

va supăra dacă o va găsi acolo. Aceasta s-a ascuns într-o cameră sub o masă

acoperită cu o față lungă până la podea. Inculpatul a intrat în casă și I-a

trimis pe fiul său vitreg să spele vase, el rămânând cu fiica sa vitregă într-o

cameră alăturată aproximativ o oră și jumătate. Martora nu a putut vedea dacă

cei doi au întreținut relații sexuale, însă i-a auzit pe inculpat cum îi cerea

părții vătămate să îi arate dacă i-au mai crescut sânii și să se schimbe în

fustă. La scurt timp după acestea, partea vătămată și mama ei au sesizat

poliția, C.C. fiind propusă ca martor, însă aceasta nu a declarat cele văzute,

deoarece i-a văzut pe inculpat și pe soția sa M.F. venind la poliție cu aceeași

mașină și nu a dorit să fie implicată. C.C. a mai menționat că în cursul anului

2010 partea vătămată i-a relatat că tatăl său vitreg nu o lasă în pace aproape

în fiecare seară, întreținând cu ea raporturi sexuale normale, însă nu i-a

relatat dacă a întreținut și raporturi sexuale orale.

Martorul H.D.M.

a declarat că l-a însoțit pe tatăl său H.M. la locuința lui M.I., unde s-a

întâlnit cu acesta și cu fiii săi vitregi. Inculpatul a mărturisit că a

întreținut raporturi sexuale cu fiica sa vitregă, de mai mult timp, că regretă cele

întâmplate și că nu va mai abuza sexual de fiica sa.

Martora B.P.M.

a declarat că în cursul anului 2010, partea vătămată C.A.Ș. i-a relatat în

cursul anului 2010 cum în mod repetat este abuzată sexual de tatăl ei vitreg,

fiind obligată de fiecare dată să facă acest lucru.

Fiind audiat în

calitate de învinuit și apoi de inculpat, M.I. a declarat că în anul 2008,

posibil în luna septembrie, în jurul orelor 16:00-17:00, după ce a consumat

băuturi alcoolice, s-a așezat pe pat să se odihnească, moment în care a venit

fiica sa vitregă lângă el. Atunci inculpatul a început să îi mângâie

picioarele, după care și-a scos penisul din pantaloni, l-a introdus între

picioarele victimei și l-a frecat de acestea, fără a o penetra. Ulterior,

inculpatul s-a întors către marginea patului și a ejaculat pe covor. Susnumitul

a mai arătat că până la sfârșitul anului 2009, când soția sa a plecat în

Italia, nu a mai întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată. Cu

aproximativ 3-4 zile înainte de Crăciunul anului 2009, în timp ce se afla în

cameră și se uita la televizor și era sub influența băuturilor alcoolice, fiica

sa vitregă a venit lângă el și i-a cerut să întrețină raporturi sexuale,

spunând că nu mai este virgină, iar inculpatul, după un moment de ezitare, a

fost de acord, și a întreținut cu C.A.Ș. un raport sexual normal și la final a

ejaculat pe covor. Ulterior, începând cu anul 2010 și până pe 20 martie 2011,

inculpatul a întreținut raporturi sexuale cu fiica sa vitregă atât normale, cât

și orale (inculpatul susține că a avut raport sexual oral doar o singură dată).

Inculpatul a precizat că toate raporturile sexuale au fost de bună voie, fără a

constrânge victima în vreun fel, ba mai mult, de multe ori partea vătămată, din

proprie inițiativă, i-a solicitat inculpatului să întrețină raporturi sexuale.

Inculpatul M.I. a mai fost cercetat în anul 2008 pentru săvârșirea infracțiunii

de viol față de C.A.Ș., cauza fiind înregistrată la Parchetul de pe lângă

Tribunalul Bacău, iar prin rezoluția procurorului din 04 decembrie 2008 s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de M.I. La adoptarea soluției s-a avut

în vedere raportul de constatare medico-legală din 1 octombrie 2008, conform

căruia la data de 29 septembrie 2008, minora C.A.Ș. era virgină. În ceea ce

privește unele declarații ale părților și martorilor din prezenta cauză care

coincid cu perioada când partea vătămată era virgină, trebuie avut în vedere faptul

că există posibilitatea unei greșite poziționări în timp a faptei relatate,

aceasta putând fi săvârșită ulterior lunii septembrie 2008. De asemenea, există

posibilitatea ca abuzul sexual anterior sfârșitului lunii septembrie 2008 să nu

fi implicat penetrarea victimei, având în vedere că în conținutul constitutiv

al infracțiunii de viol intră orice act sexual, inclusiv cel care nu presupune

penetrarea victimei. În orice caz, caracterul continuat al faptei subzistă din

probele administrate în cauză, având în vedere actele săvârșite după septembrie

către organele de poliție pe lângă șervețelul menționat anterior în cuprinsul

expunerii, și un înscris (foaie de caiet de matematică) care conține următorul

mesaj: „Tată noi am plecat de acasă pentru că tu nu ți-ai schimbat

comportamentul. Mai încearcă și mai vorbim. Salut-o pe mama și zii că o iubim

ca și pe tine. A. și D. Nu ne căuta o să ne întoarcem. Promit". înscrisul

a fost ridicat și anexat la dosarul cauzei. În cauză s-a dispus efectuarea unei

expertize biocriminalistice genetice de către specialiști din cadrul

Institutului de Criminalistică București. Din concluziile raportului de

expertiză din 24 mai 2011, a rezultat că pe șervețelul ridicat de la locul

faptei au fost evidențiate urme de spermă, iar haplotipul probei biologice de

referință recoltate de la numitul M.I. sau a oricărei alte persoane înrudite pe

linie paternă cu acesta este inclus în amestecul existent pe șervețel. Fiind

audiați, învinuiții J.B. și B.C.F. au recunoscut că au întreținut raporturi

sexuale cu minora C.A.Ș. În perioada în care au avut cu aceasta relații de

prietenie. B.C.F. a mai declarat că C.A.Ș. i-a povestit cum tatăl său vitreg o

obligă să întrețină raporturi sexuale cu acesta.

Audiat în

cursul cercetării judecătorești, inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art.

320

1

C. proc. pen. și a solicitat judecarea în cazul recunoașterii

vinovăției.

Situația de

fapt reținută rezultă din probele administrate la urmărirea penală, după cum

urmează: proces-verbal de cercetare la fața locului; planșe foto; plic

conținând înscris ridicat de la fața locului; declarații parte vătămată C.A.Ș.;

raport psihologic al minorei C.A.Ș.; raport de constatare medico-legală din 31

martie 2011; declarații inculpat M.I.; declarații învinuit B.C.F.; declarații

învinuit J.B.; declarațiile martorilor C.D.T., P.T., H.M.; C.C.; H.D.M. și

B.P.M.; raportul de expertiză biocriminalistică genetică 24 mai 2011; plicul

conținând șervețelul ridicat de la fața locului și raport de constatare

medico-legală din 1 octombrie 2008.

În drept, fapta

inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol

calificat în formă continuată prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. b) și

(3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La

individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile

generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Având în vedere

pericolul social concret al faptei comise, urmările produse, valorile lezate, vârsta

victimei minore, durata în timp a activității infracționale desfășurată de

acesta, tribunalul a dispus condamnarea acestuia și a aplicat o pedeapsă cu

închisoarea orientată spre maximul prevăzut de lege, astfel cum se impune a fi

redusă ca urmare a recunoașterii vinovăției.

A interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) teza II-a și

b), C. pen. în condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen.

În temeiul art.

350 C. proc. pen a menținut starea de arest a inculpatului.

În temeiul art.

88 C. pen. a computat din pedeapsa aplicata perioada executata prin reținere și

arest preventiv de la 06 aprilie 2011 la zi.

În latură

civilă a cauzei partea civilă C.A.Ș. s-a constituit parte civilă cu suma de 150

Ron, reprezentând c/valoarea unui telefon mobil în timp ce vorbea la telefon cu

un prieten și suma de 10.000.000 lei cu titlu de daune morale.

Cât privește

daunele materiale solicitate, tribunalul a constatat că acestea nu au nici o

legătură cu infracțiunea reclamată, iar cât privește daunele morale, tribunalul

a apreciat că acestea sunt justificate, într-un cuantum normal, proporțional cu

trauma produsă, așa încât, în temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la

art. 998 C. civ. urmează a le admite și va obliga inculpatul la plata acestora.

În baza art. 7

din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat la

data rămânerii definitive a hotărârii.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitându-se desființarea

sentinței în ceea ce privește cuantumul pedepsei principale aplicate, respectiv

s-a solicitat reducerea acestuia, motivele apelului fiind expuse în preambulul

prezentei decizii.

Procedând la

verificarea sentinței apelate în raport de actele și lucrările dosarului și de

motivele de apel invocate Curtea a reținut următoarele:

Prima instanță

a reținut din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză o situație

de fapt cu privire la care inculpatul și-a recunoscut vinovăția, potrivit

căreia în perioada martie 2008 - martie 2011, a întreținut raporturi sexuale

normale și orale, prin constrângere, cu fiica sa vitregă, partea vătămată

C.A.Ș., în prezent în prezent în vârstă de 11 ani.

Împrejurarea

recunoașterii vinovăției a fost avută în vedere de către prima instanță, prin

aplicarea beneficiului conferit de lege inculpatului prin dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. În sensul reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime. În acest

mod limitele de pedeapsă se situează între 6 ani și 8 luni închisoare și 16 ani

și 8 luni închisoare, iar pedeapsa stabilită de prima instanță se situează spre

limita maximului special.

În cauză s-a

apreciat că nu pot fi identificate aspecte cu privire la situația de fapt care

se pot constitui în circumstanțe favorabile pentru inculpat, având în vedere că

faptele au fost comise în mod repetat, pe o perioadă mare de timp, asupra unui

copil în vârstă de numai 11 ani la data săvârșirii primului act material, pe

care inculpatul îl avea în îngrijire. Din acest punct de vedere primai instanță

a reținut în mod justificat criteriile de individualizare prevăzute de art. 72

C. în sensul celor mai sus menționate.

Totuși, Curtea

a apreciat că pedeapsa principală aplicată apelantului - inculpat este prea

mare în raport cu circumstanțele personale ale acestuia și cu atitudinea

procesuală. Fără a fi reținute ca și circumstanțe atenuante, întrucât aplicarea

acestora ar conduce la aplicarea unei pedepse în cuantum sub minimul special,

deja redus cu o treime, iar o pedeapsă sub cuantumul de 6 ani și 8 luni

închisoare nu și-ar atinge scopul educativ - preventiv în raport de gravitatea

extremă a faptelor, trebuie reținut că inculpatul nu posedă antecedente penale

până la vârsta de 51 ani, că la data comiterii faptelor era încadrat în muncă

ca șofer profesionist, iar după inițierea anchetei penale a avut o atitudine de

cooperare cu organele judiciare și adat declarații constante de recunoaștere.

Pentru aceste

considerente instanța de apel a apreciat că aplicarea unei pedepse situate

către media dintre minimul și maximul special prevăzut de lege ar fi mai

echitabilă în raport de toate criteriile de individualizare, printre acestea

situându-se și circumstanțele personale ale inculpatului și atitudinea sa

procesuală.

Prin urmare a

fost admis apelul în sensul celor menționate, desființată în parte sentința

penală apelată, doar cu privire la cuantumul pedepsei principale și,

reținându-se cauza spre rejudecare s-a procedat la reducerea acestuia cuantum,

și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Împotriva

acestei decizii în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.I., criticând

decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Prin motivele

de recurs susținute oral de apărătorul desemnat din oficiu, s-a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei recurate și reducerea pedepsei de 11

ani, aplicată inculpatului.

Examinând

decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzută de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. dar și din oficiu, înalta Curte constată că recursul este

nefondat, pentru considerentele ce vor urma.

Înalta Curte

consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de către recurentul

inculpat M.I., întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă că pedeapsa

aplicată inculpatului a fost corect individualizată, atât din punct de vedere

al cuantumului acesteia cât și a modalității de executare, nefiind identificate

circumstanțe favorabile inculpatului.

Așadar, Înalta

Curte, reține că, la individualizarea pedepsei de 11 ani închisoare ce a fost

aplicată inculpatului, s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al

faptei, inculpatul M.I., a întreținut raporturi sexuale normale și orale cu

fiica sa vitregă C.A.Ș., în vârstă de 14 ani, în locuința comună situată în

com. Nicolae Bălcescu, jud. Bacău, de persoana inculpatului, poziția procesuală

a acestuia, care a recunoscut fapta în conformitate cu art. 320

1

C

proc. pen., însă, scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin

aplicarea unei pedepse întru-un cuantum de 11 ani și cu executarea în regim de

detenție.

Astfel, Înalta

Curte a apreciat că nu au fost identificate alte circumstanțe favorabile

inculpatului care să conducă la o reindividualizare a pedepsei, inculpatul

având o atitudine procesuală constant sinceră și cooperantă, la soluționarea

cauzei a uzat de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Fată de aceste

considerente, Înalta Curte, retine că în cauză nu sunt incidente dispozițiile

art. 385

14

C. proc. pen., neimpunându-se reducerea pedepsei aplicată

inculpatului M.I. împotriva deciziei penale nr. 149 din 06 decembrie 2011 a

Curții de Apel Bacău, secția penală.

Față de aceste

considerente, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va

respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei

penale nr. 149 din 06 decembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Va deduce din

cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reținerii și arestării

preventive de la 06 aprilie 2011 la 21 martie 2012.

Va obliga

recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr.

149 din 06 decembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Deduce din

cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M.I., durata reținerii și arestării

preventive de la 06 aprilie 2011 la 21 martie 2012.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 21 martie 2012.