ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1068/2012

Asupra cauzei penale

de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 404 din 24 octombrie

2011 pronunțată de Tribunalul Alba, secția penală, în Dosarul nr.

10984/107/2011, s-a dispus, în baza art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatului B.A.F., la

pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută

și pedepsită de art. 197 alin. (1) și alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen.

În baza art. 65 C.

pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii, pe o durată

de 5 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

I-au fost interzise inculpatului

exercitarea, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., a drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv

începând cu 27 iulie 2011 și până la zi.

În baza art. 350 C.

proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 14, art.

17 și art. 346 C. proc. pen. coroborate cu art. 998, art. 999 C. civ. a fost obligat

inculpatul să plătească părții civile C.I.M., suma de 20.000 RON cu titlu de daune

morale.

În baza art. 7 din Legea

nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii

în S.N.D.G.J. la data eliberării din penitenciar și dispune comunicarea hotărârii

în acest sens la I.G.P.R.

În baza art. 5 din Legea

nr. 76/2008 s-a dispus încunoștiințarea inculpatului despre necesitatea prelevării

de probe biologice.

În baza art. 191 C. proc.

pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare în favoarea statului, din care suma de 500 RON reprezentând onorariul

apărătorului din oficiu în cursul urmăririi penale și al judecății a fost avansată

de Ministerul Justiției în favoarea B.C.A.J. Alba.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

Inculpatul B.A. are domiciliul

în municipiul Aiud, sat G., județul Alba, locuind, însă, fără forme legale, la mama

sa în localitatea T., județul Alba.

Partea vătămată C.I.M.,

în vârstă de 14 ani, prezintă un retard psihic, fiind încadrată în gradul mediu

de handicap, locuind împreună cu familia sa pe raza localității T.

În lunile mai-iunie 2011,

inculpatul a acostat partea vătămată pe care o cunoștea de aproximativ 8 ani știind

că este bolnavă, conducând-o într-o livadă de la marginea orașului T. Aici, inculpatul

i-a dat jos pantalonii scurți, i-a cerut să se așeze pe burtă și, profitând de imposibilitatea

minorului de a se apăra și de a-și exprima voința, a obținut satisfacții sexuale.

Cercetările efectuate

în cauză au reflectat faptul că și în iarna anului 2010, inculpatul a ademenit aceeași

parte vătămată și, profitând de starea de sănătate a acesteia, a dus-o în incinta

fostelor grajduri C.A.P. unde a obținut satisfacție sexuală prin folosirea sexului

asupra victimei.

După consumarea actului

sexual, inculpatul i-a cerut victimei să nu spună nimănui despre cele întâmplate.

Mama părții vătămate a

fost anunțată, însă, de martorele H.M. și P.S.E. despre ceea ce s-a întâmplat, și

în aceste împrejurări a sesizat organele de poliție.

În drept, fapta inculpatului

a fost încadrată în dispozițiile art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța de fond a reținut

că probele administrate dovedesc vinovăția inculpatului, aplicându-i o pedeapsă

în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva sentinței a

declarat apel inculpatul B.A. solicitând desființarea acesteia și, în rejudecare,

achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. a) C. proc. pen., întrucât nu există probe certe din care să rezulte că inculpatul

a comis fapta.

Prin decizia penală

nr. 5/A/2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a dispus

admiterea apelului declarat de inculpatul B.A.F.

A desființat sentința

penală atacată numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei și, în rejudecare,

a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru infracțiunea de viol prevăzută

de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de

la 15 ani închisoare la 11 ani închisoare.

Au fost menținute celelalte

dispoziții.

A fost menținută starea

de arest a inculpatului și dedusă perioada detenției provizorii de la 27 iulie 2011

la zi.

Instanța de apel a reținut,

în esență, în raport de împrejurările concrete în care au fost comise faptele, de

datele ce caracterizează persoana inculpatului, de atitudinea sa procesuală, că

se justifică reducerea pedepsei la 11 ani închisoare.

S-a apreciat ca fiind

neîntemeiate criticile invocate de inculpat în ceea ce privește vinovăția sa, instanța

de fond evaluând, în mod corespunzător, probele administrate.

Împotriva ambelor hotărâri

a declarat recurs inculpatul B.A.F. invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., reiterând criticile din apel, în sensul că, prezumția

de nevinovăție nu a fost înlăturată prin probe certe, astfel că se impune achitarea

sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C.

proc. pen.

Înalta Curte de Casație

și Justiție examinând recursul, prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu

cauza, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. constată că acesta este

nefondat pentru următoarele considerente:

Condamnarea inculpatului

B.A.F. s-a dispus pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197

alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea

că, în perioada mai-iunie 2011 și în iarna anului 2010, profitând de imposibilitatea

victimei minore C.I.M., în vârstă de 14 ani, de a se apăra și de a-și exprima consimțământul

– persoană care prezintă retard psihic, cu gradul mediu de handicap – a întreținut

cu aceasta, în mod repetat, mai multe raporturi sexuale.

Vinovăția inculpatului

rezultă, cu evidență, din probele administrate în faza de urmărire penală și în

cursul cercetării judecătorești.

Din declarațiile părții

vătămate rezultă că îl cunoștea pe inculpat deplasându-se la domiciliul acestuia

pentru a se juca cu fratele inculpatului în vârstă de 10 ani. În acest context,

inculpatul i-a propus să meargă într-o livadă pentru a strânge fier vechi urmând

să împartă banii. Când au ajuns în livadă, inculpatul i-a pus mâna la gură, i-a

dat jos pantalonii jos, l-a amenințat că-l omoară, întreținând cu acesta raport

sexual.

În același fel și în același

scop, inculpatul a întreținut un alt raport sexual cu victima minoră în cursul anului

2010.

Partea vătămată a relatat

cele întâmplate membrilor familiei sale, determinându-și părinții să sesizeze organele

de poliție.

Starea de fapt prezentată

de partea vătămată este confirmată și de martorii P.S.E., dar și de martorii H.M.,

C.A., D.A., C.V., aceștia observând, totodată, faptul că victima violului era mai

retrasă, nu mai comunica cu vecinii, mama acesteia fiind sfătuită să sesizeze organele

de poliție.

Relevante, sub aspectul

vinovăției inculpatului sunt și declarațiile martorilor C.V. și O.R.I., partea vătămată

povestindu-le împrejurările comiterii faptei.

Pe de altă parte inculpatul,

audiat fiind în faza de urmărire penală, în prezența unui apărător din oficiu, a

recunoscut comiterea faptei, împrejurările relevante fiind în acord cu cele prezentate

de partea vătămată și de martorii audiați în cauză.

Ca atare, revenirea inculpatului

asupra declarațiilor date este nejustificată, astfel că susținerea sa, potrivit

cu care nu s-ar fi exercitat acte de violentă, nu este veridică.

Materialul probator administrat

în cauză susține, astfel, acuzațiile formulate împotriva inculpatului, ambele instanțe

reținând corect vinovăția, încadrarea juridică și circumstanțele săvârșirii infracțiunii.

În ceea ce privește individualizarea

pedepsei, Înalta Curte constată că, la stabilirea acesteia, instanța de apel a ținut

seama de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., apreciind,

în egală măsură, atât împrejurările în care s-a comis activitatea infracțională,

cât și datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Atât prima instanță, cât

și instanța de apel au reținut că infracțiunile săvârșite prezintă un grad ridicat

de pericol social, determinat de faptul că inculpatul știa de afecțiunile părții

vătămate, alegându-și o victimă vulnerabilă, aflată în imposibilitatea de a se apăra.

De asemenea, s-a ținut seama de consecințele irevocabile asupra dezvoltării psihice

a victimei, trauma la care a fost supusă fiind majoră.

Pe de altă parte, buna

conduită a inculpatului înainte de săvârșirea faptelor, dedusă din lipsa antecedentelor

penale, atitudinea sa procesuală în faza de urmărire penală, au fost reținute ca

elemente de natură a caracteriza favorabil persoana inculpatului și de a indica

posibilitatea acesteia de a fi reeducat prin aplicarea unei pedepse orientată spre

minimul special.

Prin urmare, se constată

că decizia recurată este legală, neexistând temeiuri care să justifice casarea sa.

Ca urmare, Înalta Curte,

în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, recursul declarat de inculpatul B.A.F. împotriva deciziei penale

nr. 5/A/2012 din 24 ianuarie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze

cu minori și de familie.

Va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 27 iulie 2011

la 9 aprilie 2012.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.A.F. împotriva deciziei penale nr. 5/A/2012 din

24 ianuarie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de

familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 27 iulie 2011 la 9 aprilie

2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400

RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 aprilie 2012.