ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 114/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 114/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față;

în baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

206/D din 27 august 2012, pronunțată în dosarul nr. 5654/110/2011 al

Tribunalului Bacău s-a dispus condamnarea inculpatului A.D., deținut în

Penitenciarul Bacău pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- tentativă la infracțiunea

de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175

alin. (1) lit. i) - 176 alin. (1) lit. f) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

prin schimbarea încadrării juridice din art. 20 C. pen. raportat la art.

174-175 alin. (1) lit. f), i) - 176 alin. (1) lit. f) cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen., faptă din 8 august 2011, la pedeapsa de 9 ani închisoare și 5 ani

pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza II și lit. b) C. pen.;

- ultraj contra bunelor

moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 321 alin.

(1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., faptă din 8 august 2011

la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și

34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai

grea de 9 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen.

Pedeaps

ă rezultantă: 9 ani

închisoare și 5 ani pedeapsă

complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b)

C.

pen.

În baza art. 83 C. pen. s-a

dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de un an

închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 317 din 31 mai 2010 a

Judecătoriei Moinești rămasă

definitiv

ă la 14 iunie 2010 prin

nerecurare, pedeapsă ce va fi executată alături de pedeapsa rezultantă din

cauză.

Pedeaps

ă de executat: 10 ani

închisoare și 5 ani pedeapsa

complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b)

C.

pen.

I

s-a interzis inculpatului exerci

țiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și

lit. b) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C.

pen.

În

baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest

a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a

dedus din pedeapsa aplicată perioada arestului preventiv începând cu data de 9

august 2011 la zi.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen. s-a dispus confiscarea unei țevi metalice (135 cm lungime și 5,5 cm

grosime) aflată la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.

În baza art. 14, 346 C.

proc. pen. și art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata

despăgubirilor civile către partea civilă H.I.I. în sumă de 15.000 euro

echivalentul în lei la data punerii în executare daune materiale și 15.000 euro

echivalentul în lei la data punerii în executare reprezentând daune morale.

În baza art. 14, 346 C.

proc. pen. și art. 998 C. civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat

inculpatul la plata despăgubirilor civile către părțile civile după cum

urmează: suma de 3517,24 lei către Spitalul Sf. Spiridon lași; suma de 36,45

lei către Spitalul Județean de Urgență Bacău.

În baza art. 7 din Legea

nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor

biologice

de la inculpat la data rămânerii definitive a hotărârii.

Pentru a dispune astfel,

prima instan

ță

a arătat că în seara zilei de

08 august

2011, în jurul orelor 20:00-20:30, inculpatul s-a întâlnit pe drumul public,

în

apropierea locuinței sale, cu un grup de tineri, între care se afla și martorul

G.A. Acei tineri purtau o anume discuție, la al cărei conținut inculpatul a

devenit atent.

La un moment dat, martorul

a f

ăcut o

afirmație despre faptul că cineva

ar fi

nebun, iar inculpatul a crezut că se referă la persoana sa, fapt pentru care

l-a

amenințat pe martor cu bătaia și imediat a încercat să-l agreseze. Martorul s-a

refugiat din calea sa, escaladând mai multe garduri, însă a fost urmărit de

către inculpat, care l-a prins în curtea martorei G.N. unde i-a aplicat câteva

lovituri cu pumnul în zona cefei și a spatelui.

Întrucât comportamentul

inculpatului a fost de natură a crea zarvă, martora s-a sesizat de cele

întâmplate în curtea sa și a ieșit din casă în apărarea celui agresat, fapt

pentru care inculpatul s-a retras, iar numitul G.A. a plecat din calea

acestuia, refugiindu-se chiar în gospodăria unui alt consătean, de teamă ca

inculpatul să nu-și pună în aplicare în acea noapte intenția de a-i incendia

locuința, așa cum afirmase anterior, în aceeași

sear

ă. Starea de agitație a inculpatului

s-a datorat și faptului că în aceeași seară, acesta avusese un conflict cu

părinții săi, A.Ș. și A.I., pe care îi alungase din gospodărie, pentru faptul

că părinții au refuzat să-i restituie contravaloarea contribuției fizice și

financiare pe care el a avut-o la ridicarea casei.

În

aplanarea conflictului din curtea martorei G.N. au intervenit

și fiii acesteia, situație

care l-a iritat și mai mult pe inculpat, iar după ce s-a retras în curte,

acesta s-a urcat pe un imobil de pe acoperișul căruia a continuat scandalul,

dar și din curte a început să arunce cu pietre către vecini, locuințele lor

fiind apropiate.

Pe fondul acestei st

ări conflictuale, de o

oarecare durată în timp, mai multe persoane au sesizat organele de poliție

pentru a interveni să-l liniștească pe inculpat. Așa se face că, în jurul orei

22:00, la fața locului s-a deplasat echipa de agenți de poliție aflată de

serviciu, respectiv agenții B.D. și H.I.I., cu autoturismul din dotare.

Cei doi agen

ți de poliție le-au

solicitat să-i însoțească și să-i sprijine martorilor G.V. și C.C., iar când au

ajuns la fața locului, inculpatul se afla în drumul public. Agenții de poliție

au aflat ce se întâmplase

și au încercat să

poarte un dialog cu inculpatul care, pe parcursul discuției, s-a

dovedit

a fi recalcitrant și față de aceștia, motive pentru care a fost invitat să-i

însoțească la postul de poliție. Inculpatul a refuzat să dea curs invitației,

pretinzând că cei doi agenți de poliție doresc să-l bată și a început să le ceară

cu insistență restituirea permisului de conducere, reținut anterior de un coleg

al acestora, după ce s-a refugiat în curte, de unde a început să-i amenințe pe

cei doi agenți cu moartea, să le adreseze expresii care nu pot fi reproduse și

să arunce cu bolovani, peste gard, în drum, în

direcția în care se aflau aceștia,

precum și alte persoane. Fiind

întuneric, celelalte persoane prezente pe drumul public s-au retras și s-au

refugiat, din teamă să nu fie lovite de bolovanii aruncați de inculpat. Agentul

H.l.l. s-a deplasat de

la autoturismul din

dotare și l-a deplasat la o oarecare distanță de locul în care

parcase

inițial, din grijă să nu fie avariat, după care s-a întors la poarta

inculpatului. Agitația inculpatului a devenit tot mai accentuată, văzând la

centura agentului H. un spray iritant, fapt pentru care s-a înarmat cu o bucată

de țeava metalică, de 135 cm lungime și 5,5 cm grosime, tip tubing, cu care a

început să lovească în porțile metalice, avertizându-i totodată pe cei

doi agenți de poliție să plece de la poarta sa

pentru că, în caz contrar, le va da

în cap cu acea țeava, făcând

afirmații de genul că „Așa cum sar scântei din porți, așa vor sări scântei și

din capetele lor". Inculpatul Ie-a precizat celor doi agenți de poliție că

în satul său el este poliția și Ie-a solicitat să plece de la poarta sa,

oferindu-le pentru aceasta un interval de 5 minute pentru a se conforma. Pentru

că inculpatul alterna aceste gesturi cu aruncarea bolovanilor peste gard,

agentul H.l.I. s-a deplasat din nou către autoturismul din dotare, pentru a-i

muta încă o dată locul, timp în care

inculpatul a ie

șit din curte având în mâini țeava anterior precizată și

s-a deplasat după acesta. În timp ce agentul de poliție H.l.l. se afla în

picioare lângă autoturism, a fost ajuns de inculpat, care a ridicat cu ambele

mâini țeava cu intenția de a-l lovi în cap. Instinctiv, dar și fără a avea

timpul necesar pentru a aborda o altă reacție de apărare, agentul de poliție a

ridicat brațul mâinii stângi, în intenția de a bara lovitura.

Lovitura a fost una

însă foarte puternică și

care i-a fracturat ambele oase ale antebrațului stâng, fapt pentru care agentul

de poliție s-a prăbușit de durere. Din depozițiile martorilor B.D., G.V. și

C.C. reiese că inculpatul ar fi intenționat să-i aplice agentului de poliție

agresat și alte lovituri, însă acesta și-a abandonat intenția inițială și s-a

refugiat înapoi în curte, ca urmare a intervenției celui de-al doilea agent de

poliție, care a dus mâna la tocul pistolului și a strigat către cu afirmații de

genul „Stai, nu mai da!" și/sau „Stai că trag!".Agentul de poliție și

cu una dintre persoanele de sprijin - martorul C.C. - au intervenit imediat,

l-au urcat în autoturism pe agentul H.l.l. și l-au transportat spre spital, dar

la scurt timp s-au întors la fața locului. Inculpatul și-a continuat însă

manifestările reprobabile, în sensul că a continuat să arunce cu bolovani în

curțile și pe acoperișurile imobilelor vecine și să facă scandal în curtea sa,

declarația martorului G.V., rămas la fața locului, fiind elocventă în acest

sens. După întoarcere, agentul de poliție B.D. nu a mai avut curajul de a

interveni în aplanarea scandalului, fapt pentru care a rămas în supraveghere și

a așteptat deplasarea la fața locului a echipei operative pe care o anunțase. Pentru

aplanarea scandalului și liniștirea inculpatului, a fost nevoie de deplasarea

în aceeași noapte, după ora 24:00 (cercetarea la fața locului fiind începută la

ora 00:30 a zilei de 09 august 2011), a unei echipe de intervenție rapidă

(„mascații") a I.P.J. Bacău, la apariția căreia inculpatul a fugit prin

grădină și s-a ascuns. Inculpatul a fost identificat abia a doua zi, în timp ce

se deplasa pe drumul județean 117, la câțiva kilometri de casa sa, având asupra

sa și țeava cu care îl agresase pe agentul de poliție H.I.I., împrejurare ce a

permis organelor de poliție prinderea lui,

ridicarea

armei folosite și conducerea în fața organelor de anchetă.

Partea v

ătămată H.l.l. a fost

transportată cu autoturismul din dotarea organelor de poliție la Spitalul mun. Onești,

de unde a fost trimisă la Spitalul Județean de Urgență Bacău și apoi la

Spitalul Clinic Județean de Urgențe Sf. Spiridon lași, unde a suferit o

intervenție chirurgicală de necesitate în cadrul Secției exterioare Copou -

ortopedie și traumatologie.

Potrivit

examin

ării

medico-legale de către specialiștii C.M.L. Onești, reiese că partea vătămată

H.I.I. prezenta „Fractură ambele oase 1/3 proximală antebraț stg., atelă

ghipsată. Leziunile pot data din 8 august 2011 și au putut fi produse prin

lovire cu un corp contondent. Necesită 50-55 zile îngrijiri medicale."

Situa

ția de fapt descrisă mai

sus a fost probată cu: plângerea și fișa

intervenției

la eveniment cu extras din registrul intervenției; procesul-verbal de

cercetare

la fața locului și planșa foto aferentă, cu actele depuse; procesul-verbal de

identificare a inculpatului și planșa foto aferentă; declarațiile părții

vătămate H.I.I.; actele medicale depuse de acesta; graficul serviciului de

permanență pentru luna august 2011, a Postului de poliție Berzunți și a

Postului de poliție Livezi; Raportul medico-legal din 10 august 2011 al C.M.L.

Onești; foaia de observație clinică generală a părții vătămate; adresa cu

relații cheltuieli de spitalizare; declarațiile martorilor B.D., C.C., G.V.,

G.A., G.N., A.V., S.M., A.V.C., A.Ș., A.I., G.G.E., G.C., G.A.M. și U.P.

At

ât în cursul urmăririi penale cât și

în fața instanței de judecată inculpatul a recunoscut incidentul care a avut

loc în seara zilei de 08 august 2011 arătând că a lovit partea vătămată cu

țeava metalică dar intenția nu a fost aceea de a aplica lovitura în zona

capului ci în zona brațului. De altfel și cu ocazia dezbaterilor pe fond a

cauzei inculpatul prin apărător a solicitat schimbarea de încadrare juridică,

considerând că fapta comisă este ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (3) și (5)

C. pen. Aceste aspecte expuse de către inculpat nu au putut fi reținute de

către instanță ca fiind în totalitate corespunzătoare adevărului, întrucât se

observă în mod vădit că ele reprezintă exagerări de ordin subiectiv ale

inculpatului, făcute din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii penale

sau cel puțin a atenua impactul

acestor

consecințe. Din probatoriul administrat în cauză a rezultat cu prisosință

faptul

că în urma unei discuții contradictorii dintre inculpat și agenții de poliție,

primul dintre aceștia a acționat cu o violență extremă, vizând o zonă corporală

vitală (zona capului) și folosind un obiect contondent dur și apt de a produce

moartea unei persoane. Chiar dacă leziunile nu au fost prin ele însele apte de

a produce moartea unei persoane, neavând potențial tanato-generator, aceasta nu

îi poate profita inculpatului întrucât se datorează în mod exclusiv reacției de

apărare energice a părții vătămate, care și-a apărat capul cu antebrațul mâinii.

În cauză, încă de la începutul procesului, partea vătămată a declarat că

intenția inculpatului a fost a o lovi cu țeava metalică în cap, dar apărându-se

cu brațul, acesta i-a fost fracturat. Declarațiile părții vătămate s-au

coroborat cu actele medico-legale în care se precizează că acesta a prezentat

„fractură ambele oase 1/3 proximală antebraț stg." ce s-a putut produce

prin lovire cu un corp contondent. Faptul că intenția inculpatului a fost aceea

de a lovi partea vătămată în zona capului a fost confirmată și de depozițiile

martorilor oculari B.D. și C.C. din care se reține că au văzut momentul în care

inculpatul a ridicat țeava deasupra capului părții vătămate însă aceasta a

reușit să ridice brațul pentru a se apăra. De vreme ce lovitura a fost aplicată

cu o țeava metalică în direcția

capului p

ărții

vătămate, cu o asemenea forță încât a produs fractura ambelor oase a

antebrațului stâng ridicat în apărare, se impune concluzia că inculpatul a

acționat cu intenția de a ucide și nu de a produce numai vătămări corporale,

acțiunea sa putând să producă moartea victimei dacă lovitura ar fi atins capul.

Împrejurarea că partea vătămată a reușit să pareze lovitura îndreptată asupra

capului și, deci, să împiedice consecințe dintre cele mai grave, nu este

relevantă nici din punctul de vedere al poziției subiective a inculpatului,

caracterizată prin intenția de a ucide, nici din punctul de vedere al laturii

obiective a infracțiunii de omor.

C

ât privește încadrarea

juridică a faptei s-a pus în discuția părților schimbarea acesteia din

infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. f) și

i) - art. 176 lit. f) C. pen. cu art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. - 176

lit. f) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. deci prin înlăturarea lit.

f) de la art. 175 alin. (1) C. pen. având în vedere că încercarea inculpatului

de a ucide partea vătămată agent de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor

de serviciu, lovind-o cu o țeava metalică peste antebrațul mâinii stângi cu

care acesta și-a apărat zona capului, se încadrează în prevederile art. 176

lit. f) C. pen., fapta fiind săvârșită asupra unui polițist aflat în timpul

îndeplinirii îndatoririlor de serviciu.

În drept, s-a reținut că

fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 20 raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) - art. 176

alin. (1) lit. f) C. pen., text de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea

sa. De asemenea fapta inculpatului care în public a proferat gesturi și a

proferat expresii de nereprodus, a produs scandal public, iar prin manifestări

reprobabile a tulburat în mod grav liniștea publică, pentru aplanarea

scandalului produs de acesta fiind necesară deplasarea la fața locului a unei

echipe de intervenție rapidă a poliției, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., text de lege în baza

căruia s-a dispus condamnarea sa. În cauză s-au reținut și dispozițiile art. 37

lit. a) C. pen. privind recidiva postcondamnatorie avându-se în vedere că

faptele deduse judecății au fost comise de către inculpat înăuntrul termenului

de încercare stabilit potrivit art. 82 C. pen. prin sentința penală nr. 317 din

31 mai 2010 a Judecătoriei Moinești rămasă definitivă la 14 iunie 2010, astfel

că în baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea beneficiului suspendării

condiționate a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală

menționată, pedeapsă ce a fost cumulată în întregime alături de pedeapsa

aplicată în cauză.

Fiind stabilit

ă vinovăția inculpatului

s-a dispus condamnarea acestuia, și s-a ținut seama la individualizarea

pedepsei de criteriile generale de individualizare cuprinse în art. 72 C. pen.,

respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, condițiile și

împrejurările concrete în care au fost săvârșite infracțiunile, consecințele

produse asupra integrității fizice a

p

ărții

vătămate, precum și datele ce conturează persoana inculpatului care a avut o

poziție sinceră pe parcursul procesului penal și este cunoscut cu antecedente

penale, fiind recidivist.

Av

ând în

vedere datele cauzei instanța a apreciat că scopul educativ al

pedepsei ce s-a aplicat

inculpatului poate fi atins numai cu executarea într-un loc de detenție,

aplicându-i-se și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. I s-a interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen.

în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. În baza art.

350 C. proc. pen. s-a menținut starea de

arest

a inculpatului iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa

aplicată

perioada reținerii și arestului preventiv la zi. În baza art. 118 lit. b) C.

pen. s-a dispus confiscarea unei țevi metalice aflate la Camera de corpuri

delicte a Tribunalului Bacău.

Referitor la latura civil

ă a cauzei s-a constatat că

partea vătămată H.I.I. s-a constitut parte civilă în cauză cu suma de 15.000

euro daune materiale și 15.000 euro daune morale,

sume la care inculpatul a

achiesat. Față de această situație, în baza

art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul la

plata sumelor mai sus menționate. De asemenea, a fost obligat inculpatul la

plata despăgubirilor civile către unitățile spitalicești reprezentând

contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru partea vătămată la Spitalul

de Urgență Bacău și Spitalul Sf. Spiridon lași. În baza art. 7 din Legea nr.

76/2008 s-a dispus la data rămânerii definitive a hotărârii prelevarea de probe

biologice de la inculpat.

În

cauză a formulat apel în termen legal inculpatul, nemotivat în scris.

Concluziile

orale prezentate de ap

ărătorul ales au fost redate pe larg în

practicaua prezentei

decizii, astfel că ele nu au mai fost reluate.

Analiz

ând

actele și lucrările dosarului și hotărârea apelată, prin prisma

motivelor invocate și din

oficiu, Curtea de Apel a reținut următoarele:

Prima instan

ță a apreciat în mod corect

probele administrate legal în cauză, în baza cărora s-a reținut situația de

fapt redată în considerentele sentinței penale apelate și vinovăția

inculpatului. De altfel, acesta a dat o declarație de recunoaștere a vinovăției

la data de 13 decembrie 2011 (fi.59 dosar Tribunalul Bacău) prin care urmărea

să beneficieze de prevederile art. 320

1

C. proc. pen., referitoare

la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, cerere care a fost respinsă

temeinic de prima instanță, întrucât legea

exceptează

de la această procedură infracțiunile pedepsite cu detențiunea pe

viață,

cum este cazul și în prezentul dosar, pentru fapta consumată. Separat de scopul

urmărit de A.D., s-a reținut că rămâne situația de fapt descrisă în actul de

sesizare, astfel cum acesta și l-a însușit în declarația menționată.

Or,

rechizitoriul a expus

în

amănunt inclusiv actul material comis de inculpat de ridicare cu ambele mâini a

țevii pe care o avea, cu intenția de a-l

lovi

în cap și doar gestul instinctiv de

apărare făcut de agentul de poliție H.l.l. a dus la evitarea unui posibil

deznodământ tragic, decesul. Mai mult, declarațiile martorilor oculari C.C. și

B.D. (fi. 151 și 152 dosar Tribunalul Bacău) au relatat cu claritate același

episod de reacție a victimei prin apărarea capului, de lovitura aplicată de

inculpat, cu mâna stângă. Rezultatul vătămător a fost unul grav, „fractură

ambele oase" ale antebrațului stâng, cu o perioadă de vindecare de 50-55

de zile de îngrijiri medicale, ceea ce a relevat intensitatea mare cu care a

fost aplicată lovitura.

În aceste condiții s-a

reliefat intenția, chiar indirectă, a inculpatului de a produce moartea

victimei, obiectivată în actul material întreprins de acesta și descris

anterior, astfel că s-a reținut că încadrarea juridică reținută de prima

instanță este una corectă. Apă rărea inculpatului

în apel, în sensul că nu a vizat

zona capului, s-a apreciat că este

incorectă, fie și numai pentru faptul că prevederile art. 320

1

C. proc.

pen. au fost invocate ca și circumstanță atenuantă la

individualizarea pedepsei.

Sub acest aspect,

Tribunalul Bac

ău

a făcut o justă individualizare a pedepselor, acestea fiind proporționale cu

gradul de pericol social al faptelor și consecințele produse, dar și cu datele

ce caracterizează persoana inculpatului, care este recidivist

postcondamnatoriu, conform art. 37 lit. a) C. pen., în raport de pedeapsa de 1

an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 317 din 31 mai 2010 a

Judecătoriei Moinești. Mai mult, ținând seama și de atitudinea sa post

infracțională, respectiv împrejurarea că a fugit și s-a ascuns de organele de

ordine care-l căutau, fiind identificat abia a doua zi, s-a

apreciat că nu se impune reducerea pedepselor sau

reținerea de circumstanțe

atenuante.

Hot

ărârea pronunțată de instanța de fond,

s-a apreciat este legală și temeinică și sub aspectul rezolvării laturii civile

a cauzei, atâta timp cât

inculpatul a fost

de acord cu pretențiile formulate de victimă.

Astfel,

în baza art. 379, pct. 1

lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul

A.D., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, s-a dedus în

continuare durata arestului preventiv de la 27 august 2012 la zi.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, a declarat recurs, inculpatul A.D. criticând decizia recurată

prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen.

Prin

motivele de recurs, sus

ținute oral de către apărătorul desemnat din

oficiu, recurentul inculpat

a solicitat redozarea pedepsei aplicate, cu reținerea circumstanțelor

atenuante, având drept consecință aplicarea unei pedepse sub minimul special

prevăzut de lege.

Examin

ând recursul declarat prin

prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte apreciază recursul ca fiind

nefondat, pentru următoarele considerente:

La

individualizarea pedepsei aplicat

ă inculpatului de către instanța de

fond și menținută în apel, au fost avute în vedere criteriile enumerate de art.

72

C. pen.

care prevede că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de

dispozițiile părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în

partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

În speța de față, având în

vedere datele cauzei înalta Curte apreciază că scopul educativ al pedepsei, ce

s-a aplicat inculpatului poate fi atins numai

cu

executarea într-un loc de detenție, având în vedere gradul ridicat de pericol

social

al faptei comise, condițiile și împrejurările concrete în care au fost

săvârșite infracțiunile, consecințele produse asupra integrității fizice a

părții vătămate, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului care

a avut o poziție parțial sinceră pe parcursul procesului penal și este cunoscut

cu antecedente penale, fiind recidivist postcondamnatoriu.

Curtea adaug

ă aspectelor analizate și

reținute de instanțele de fond și apel, evidențiate anterior, pe aspectul

individualizării pedepsei, și faptul că gravitatea faptelor este dată de

pluralitatea actelor de executare care

dovedesc

perseverența infracțională a inculpatului A.D.

Astfel,

în aceste condiții pedepsele principale aplicate inculpatului pentru

infracțiunile cercetate în

prezenta cauză, chiar dacă sunt orientate peste minimul special prevăzut de

textele de lege incriminatoare, acest fapt se datorează pluralității de

infracțiuni, săvârșirea acestora în public cât și perseverenței infracționale a

inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist

postcondamnatoriu.

În aceste condi

ții nu se impune reducerea

cuantumului pedepselor principale care oricum apar ca fiind blânde față de cele

expuse anterior.

Circumstan

țele personale referitoare

la situația familială, nu sunt suficiente pentru a justifica necesitatea

reducerii cuantumului pedepsei ori la reținerea unor circumstanțe atenuante.

Înalta Curte apreciază că,

instanțele de fond și apel în mod corect au reținut împrejurarea că, poziția

procesuală a inculpatului în ansamblu, nu justifică reținerea prevederilor art.

74 lit. c) C. pen., având în vedere poziția procesuală oscilantă în faza de

cercetare judecătorească, când a solicitat soluționarea cauzei în procedura

simplificată, doar pentru a obține reducerea pedepsei.

Astfel c

ă, instanța apreciază că nu este justificată cererea

inculpatului de

reducere

a pedepsei, pe de-o parte, date fiind împrejurările comiterii faptei, astfel

cum au fost reținute în prezenta decizie, cuantumul pedepsei rezultante de 10

ani închisoare fiind suficient pentru atingerea scopului pedepsei, crearea

premiselor conștientizării de către inculpat a faptelor sale și asumării

consecințelor lor, iar pe de altă parte, instanța de recurs nu a identificat

circumstanțe favorabile inculpatului, care să poată fi valorificate de

instanță.

Fa

ță de aceste considerente,

în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul A.D. împotriva deciziei penale nr.

127 din 09 octombrie 2012 a Curții de Apel Bacău - secția penală, cauze minori

și familie.

Va

deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului A.D., durata arest

ării preventive de la 09

august 2011 la 16 ianuarie 2013.

Va obliga recurentul

inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare c

ătre stat, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul A.D.

împotriva

deciziei penale nr. 127 din 09 octombrie 2012 a Curții de Apel

Bacău - secția penală, cauze

minori și familie.

Deduce

din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului A.D.,

durata arest

ării preventive de la 09 august 2011

la 16 ianuarie 2013.

Oblig

ă recurentul inculpat la

plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitiv

ă.

Pronun

țată în ședință publică,

azi 16 ianuarie 2013