ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3822/2013

Deliberând asupra recursurilor de față, în baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 23/D din 29 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 3043/110/2012, s-a dispus respingerea cerererii de schimbarea a încadrării juridice ca nefondată.

A fost condamnat inculpatul V.V., aflat în Penitenciarul Bacău, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (3), art. 100 alin. (2) și art. 109 alin. (1) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și b) C. pen., în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen., de la data la care va deveni major.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestul preventiv începând cu data de 14 aprilie 2012 până la zi.'

Conform art. 86

1

, art. 86

2

, art. 103 alin. (1) și art. 110

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supravegherea Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău, pe durata termenului de încercare de 5 ani.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 5 ani.

Conform art. 103 alin. (3) din C. pen. s-au impus următoarele obligații pentru inculpatul V.V. până la împlinirea vârstei de 18 ani:

- să nu frecventeze barurile și unitățile în care se consumă băuturi alcoolice din com. Pâncești jud. Bacău;

- să presteze 150 ore de muncă în folosul comunității, la Consiliul local al com. Pâncești, jud. Bacău, activitate ce va fi supravegheată de Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău.

Conform art. 86

3

alin. (1) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani, inculpatul V.V. va avea următoarele obligații:

-

să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău;

-

să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

-

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

-

să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 110

1

alin. (3), art. 86

4

alin. (2) și art. 83 C. pen., referitoare la revocarea beneficiului suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni ori al neîndeplinirii cu rea credință a obligațiilor stabilite de lege și de instanță.

Conform art. 350 alin. (1), (3) lit. b) din C. proc. pen., s-a revocat măsura arestării preventive luată față de inculpatul V.V. și s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia.

În temeiul art. 14 alin. (3) lit. b) și alin. (5) și art. 346 din C. proc. pen. a fost inculpatul V.V. la plata sumei de 33.278 lei către partea civilă B.N.A., reprezentând daune materiale 13.278 lei și daune morale 20.000 lei.

S-au respins restul pretențiilor, ca nefondate.

În temeiul art. 14 și art. 346 din C. proc. pen. și art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006 a fost obligată inculpata să plătească suma de 4.392,78 lei către S.J.U. Bacău, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei B.N.A..

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat la data rămânerii definitive a hotărârii.

S-a constatat ca inculpatul a fost asistat de apărător desemnat din oficiu.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei către stat reprezentând cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 193 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei către partea vătămată B.N.A. reprezentând cheltuielilor judiciare efectuare de aceasta.

Pentru a pronunța aceasta sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 1321/P/2012 din 17 mai 2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V.V., aflat în Penitenciarul Bacău, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. c) din C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (3), art. 100 alin. (2) și art. 109 alin. (1) C. pen. constând în aceea că, în noaptea de 13/14 aprilie 2012, în jurul orelor 00.00 - 00.30, în urma unei altercații avută anterior, în aceeași seară, cu partea vătămată B.A.N., a urmărit-o pe aceasta în timp ce se îndrepta spre locuința vărului său E.A.N. și i-a aplicat mai multe lovituri cu o bâtă în zona capului cauzându-i leziuni traumatice ce i-au pus viața în primejdie.

Pe parcursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul, partea vătămată, părțile responsabile civilmente și martorii L.V.M., V.I.F., V.I., T.S., T.V., T.D., E.C.C., P.V., E.A.N. și Ș.I.

Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză în ambele faze ale procesului penal, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 13 aprilie 2012, în jurul orelor 20.00 - 20.30 inculpatul V.V. s-a aflat în barul administrat de martorul Pruteanu Viorel, bar situat în satul Pâncești com. Pâncești jud. Bacău unde a consumat bere. în același bar se afla și partea vătămată B.N.A. care consuma la rândul său băuturi alcoolice. Pe fondul acestui consum și a influenței alcoolului asupra comportamentului uman, la un moment dat cei doi au avut o altercație, aplanată în final de celelalte persoane prezente.

Conflictul a fost stins pe moment pentru că inculpatul, dorind să se răzbune i-a cooptat și pe martorii E.C.C. și V.I.F. (fratele său) ambii aflați la domiciliile lor, cu intenția de a o bate partea vătămată. Toți trei s-au deplasat la barul amintit unde nu au mai găsit-o pe aceasta, dar au plecat în căutarea ei pe traseul spre domiciliu.

Au reușit până la urmă să o găsească pe o uliță, după ce au urmărit-o mult timp și aceasta a încercat să se ascundă și apoi să se apere, aruncând cu pietre în cei trei tineri, lovindu-l pe martorul E.C.C.

Acesta din urmă a fost primul care a lovit partea vătămată cu pumnii în zona cefei și cu piciorul în umărul stâng, dar inculpatul V.V. cu ajutorul unei șipci sau un băț i-a aplicat acesteia mai multe lovituri în zona capului și apoi peste picioare și s-a oprit doar la solicitarea celorlalți doi tineri din grup. Victima a rămas la pământ, fără cunoștință, fiind găsită de o persoană care locuia în apropiere și apoi transportată cu ambulanța la S.J.U. Bacău unde a fost suspusă la două intervenții chirurgicale fiind internat timp de 18 zile.

În urma examinării victimei și a documentației medicale, medicii legiști au stabilit că partea vătămată B.N.A. prezintă leziuni traumatice - traumatism encefalic acut cu fractură cominutivă F-T-P dr. cu hematom extradural și hemoragie meningo arahnoidiană, contuzii hemoragice intra parenchimatoase drept-operat, iar leziunile s-a putu produce prin lovire și au necesitat 40-45 de zile de îngrijiri medicale.

Totodată, aceștia au apreciat leziunile encefalice au avut caracter tanatogenerator și au fost de natură a-i pune viața în primejdie din punct de vedere al criteriologiei medico-legale - la 17 dup.

Fapta descrisă mai sus a fost recunoscută de inculpat în declarațiile date pe parcursul urmăririi penale, declarația acestuia coroborându-se cu cele ale părții vătămate (arată că inculpatul era singurul care avea un par în mână fiind lovit de acesta în umărul stâng și în cap - filele 15,16 dup) și ale martorilor E.C.C. (acesta susține că inculpatul a lovit victima cu șipca în cap), V.l.F. (în declarația dată în timpul urmăririi penale susține aceeași variantă), LV.M. (V.l.F. i-a spus că fratele său la bătut pe B., în realitate dorind să-l bată pe I.), T.V., T.D. (au găsit victima în drum), T.S. (în ambulanță partea vătămată i-a spus că a fost bătut de băieții lui S. - porecla familiei V.), P.V.

În timpul cercetării judecătorești, inculpatul V.V. a precizat a aplicat lovituri părții vătămate doar la nivelul membrelor, însă aceste declarații au fost înlăturate fiind contrazise de cele menționate în paragraful anterior

În drept, fapta inculpatului V.V. de a lovi victima aflată într-un loc public, cu un băț/șipcă in zona encefalică, leziunile cauzate punându-i viața în primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174-art. 175 lit. i) C. pen.

Astfel, constatând că fapta pentru care a fost trimisă în judecată există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpată, instanța, în temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a dispus condamnarea acestuia.

La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acestora instanța, conform art. 72 C. pen. a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale afectate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege .pentru aceasta infracțiune, datele ce caracterizează persoana inculpatului, dar și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În concret instanța a constatat că fapta inculpatului prezintă pericol social pentru valorile ocrotite de art. 174 C. pen. (viața persoanei), aceasta a cooperat cu organele judiciare și a recunoscut comiterea faptei în timpul urmăririi penale, era în stare de ebrietate la momentul în care a lovit victima, nu are antecedente penale.

De asemenea inculpatul este minor fiind aplicabile prevederile art. 99 alin. (3), 100 și 109 alin. (1) C. pen. cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă la 5 - 12 ani și 6 luni închisoare, acestea urmând a fi reduse la jumătate conform art. 20 C. pen.

Având în vedere aceste aspecte, instanța a apreciat că o pedeapsă de 3 ani închisoare este de natură să asigure realizarea scopurilor prev. de art. 52 C. pen.

Față de lipsa antecedentelor penale, de efectul pe care 1-a avut asupra acestuia perioada de detenție și de șansele reale de corectare a conduitei și prevenirii reiterării comportamentului deviant, perspective identificate de consilierul de probațiune și menționate în referatul de evaluare, instanța a considerat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, fapt pentru care a fost suspendată executarea pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău, conform art. 86

1

, art. 86

2

, art. 103 alin. (1) și art. 110

1

C. pen., pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, s-a reținut că natura faptelor săvârșite și circumstanțele personale ale inculpatului conduc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.

Conform art. 350 alin. (1), (3) lit. b) C. proc. pen. instanța a revocat măsura arestării preventive luată față de inculpatul V.V. și a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia.

Inculpatul au fost reținut și arestat preventiv începând cu data de 14 aprilie 2012.

Ca urmare, în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate, perioada reținerii și arestării preventive, de la 14 aprilie 2012 la zi.

În ceea ce privește latura civilă instanța a constatat că partea vătămată B.N.A. s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpatului la plata unor daune materiale în cuantum de 30.000 lei (contravaloarea asigurare medicală, alimentație adecvată, medicamente, cheltuieli de transport, pierderea capacității de muncă) și a unor daune morale în cuantum de 40.000 lei.

Potrivit art. 14 C. proc. pen., acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente.

Acțiunea civilă poate fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă.

Repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile:

a) în natură, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, prin desființarea totală ori parțială a unui înscris și prin orice alt mijloc de reparare;

b) prin plata unei despăgubiri bănești, în măsura în care repararea în natură nu este cu putință.

De asemenea, se acordă despăgubiri bănești pentru folosul de care a fost lipsită partea civilă.

Acțiunea civilă poate avea ca obiect și tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor morale, potrivit legii civile.

Conform art. 1391 alin. (1) din noul C. civ., în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.

Aplicând aceste prevederi la cauza de față, instanța a constatat că prin fapta sa ilicită inculpatul a cauzat un prejudiciu moral părții vătămate dar într-un cuantum mai mic decât cel solicitat de aceasta, astfel încât, în temeiul art. 14 alin. (5) și art. 346 C. proc. pen. instanța a obligat inculpatul la plata unor daune morale în cuantum de 20.000 lei.

Potrivit art. 1387 alin. (1) din noul C. civ., în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății unei persoane, despăgubirea trebuie să cuprindă, în condițiile, art. 1388 și 1389 după caz, echivalentul câștigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat să îl dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacității sale de muncă. în afară de aceasta, despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală și, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viață ale celui păgubit, precum și orice alte prejudicii materiale.

În cazul părții vătămate au existat asemenea cheltuieli dovedite cu înscrisuri - contract de împrumut 9.000 lei, contract împrumut amanet 1.650 lei, chitanță asigurări de sănătate - 378 lei, echivalentul câștigului în muncă de care a fost lipsit în condițiile în care lucra ca ziler - 2.250 lei (45 de zile de îngrijiri medicale conform raportului de constatare medico-legală 50 lei - câștigul zilnic), toate acestea ajungând la suma de 13.278 lei la plata căreia inculpatul a fost obligat conform art. 14 alin. (3) lit. b) și alin. (5) și art. 346 din C. proc. pen.

Restul pretențiilor materiale au fost respinse ca nefondate.

Totodată inculpatul a fost obligat, în temeiul art. 14 alin. (3) și art. 346 din C. proc. pen. și art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006 la plata sumei de 4.392,78 lei către S.J.U. Bacău, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei B.N.A.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpată la data rămânerii definitive a hotărârii.

Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 193 din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul V.V. la plata sumei de 1.000 lei către partea vătămată B.N.A., reprezentând cheltuieli judiciare efectuare de aceasta.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul V.V.

Prin Decizia penală nr. 83 din 07 mai 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în temeiul art. 369 C. proc. pen., s-a luat act, că apelantul inculpat V.V. și-a retras apelul formulat împotriva sentinței penale 23/D din 29 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 3043/110/2012.

S-a constatat că apelantul inculpat a fost asistat de apărător desemnat din oficiu.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 193 din C. proc. pen. obligă apelantul inculpat la plata sumei de 700 lei către partea vătămată B.N.A. reprezentând cheltuielilor judiciare efectuate de aceasta în apel.

II. În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva aceleași sentințe penale, în ceea ce privește reținerea greșită a dispozițiilor art. 86

2

C. pen. în loc de art. 110 C. pen., modul de soluționare a laturii civile și a cheltuielilor judiciare.

A fost desființată sentința atacată, sub aceste aspecte și reținând cauza spre rejudecare, în fond:

S-a dispus înlocuirea dispozițiilor art. 86

2

C. pen. cu dispozițiile art. 110 C. pen.

În temeiul art. 14 alin. (3) lit. b), alin. (5), art. 16

1

și art. 346 din C. proc. pen. s-a admis acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul V.V. în solidar cu părțile responsabile civilmente V.V. și V.A. către partea civilă B.N.A. la plata sumei de 70.000 lei, din care 30.000 daune materiale și 40.000 lei daune morale.

În temeiul art. 14 și art. 346 din C. proc. pen. și art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006 a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească suma de 4.392,78 lei către S.J.U. Bacău, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei B.N.A.

În baza art. 191 alin. (1) și 3 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 1.500 lei către stat, reprezentând cheltuieli judiciare la fond.

În temeiul art. 193 din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 1.000 lei către partea vătămată B.N.A., reprezentând cheltuielilor judiciare efectuare de aceasta la fond.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate. în baza art. 192 alin.  3 cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că la termenul de judecată din 07 mai 2013 apelantul inculpat a declarat că își retrage apelul.

Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, a constatat că apelul declarat de procuror este fondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond, în urma evaluării probelor administrate în cauză, a reținut o situație de fapt corespunzătoare adevărului și a stabilit o încadrare juridică corectă.

Cât privește modalitatea de individualizare a pedepsei principale aplicată inculpatului, instanța de apel a considerat că pedeapsa stabilită de prima instanță este adecvată, corespunzând funcțiilor de constrângere și reeducare, precum și scopului preventiv.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, Curtea a constatat că s-a făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise, în raport cu circumstanțele reale de săvârșire, descrisă detaliat în partea expozitivă a sentinței apelate, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului care caracterizează pozitiv persoana sa.

S-a reținut că, din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău rezultă că inculpatul minor este la prima abatere de natură penală, a avut o conduită conformă cu normele sociale, a abandonat școala din cauza greutăților financiare și s-a preocupat de prestarea unor activități lucrative aducătoare de venit, ajutându-și astfel familia. Inculpatul minor are abilități sociale bine conturate, este respectuos și responsabil, apropiat de membrii familiei sale, a manifestat deschidere, interes pentru soluționarea cauzei în care este implicat și totodată rușine, atât pentru supărarea produsă familiei, cât și din cauza deteriorării imaginii sale în comunitate. în concluzie, inculpatul minor este bine integrat în familie și comunitate, nu are un comportament infracțional structurat, implicarea sa în faptă fiind în strânsă legătură cu factorii conjuncturali și a neanticipării consecințelor ce pot decurge din anumite fapte.

În aceste condiții, Curtea a apreciat că pedeapsa principală aplicată inculpatului minor în cuantum de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea comisă, cu suspendarea executării sub supraveghere, este în măsură să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate și cel educativ, în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.

În acord cu opinia instanței de fond, Curtea a considerat că perioada arestării preventive, condamnarea pronunțată constituie un avertisment pentru inculpat și, chiar fără executarea pedepsei, inculpatul nu va mai săvârși infracțiuni

Deși, în mod corect, a dispus suspendarea executării sub supraveghere, instanța de fond a stabilit în mod greșit temeiul termenului de încercare.

Astfel, potrivit Deciziei nr. 75/2007 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului minor, instanța va stabili un termen de încercare în condițiile art. 110 C. pen. și nu potrivit dispozițiilor art. 86 alin. (1) C. pen.

Sub aspectul laturii civile, Curtea a reținut că hotărârea instanței de fond este nelegală sub aspectul omisiunii obligării inculpatului minor în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata despăgubirilor civile, în condițiile în care sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale pentru fapta minorului (art. 1372 noul C. civ.).

Potrivit art. 16

1

alin. (2) C. proc. pen., inculpatul, cu acordul părții responsabile civilmente, poate recunoaște, în tot sau în parte, pretențiile părții civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, în cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii.

Audiați în cursul cercetării judecătorești, atât inculpatul (fila 73 verso dos. fond ) cât și părțile responsabile civilmente V.V. și V.A. (filele 74-75 verso dos. fond ) au fost de acord să despăgubească partea civilă cu sumele solicitate (70.000 lei, din care 30.000 daune materiale și 40.000 lei daune morale), astfel încât se impunea acordarea acestora în totalitate.

Ca o consecință a obligării părților responsabile civilmente la plata despăgubirilor civile, s-a apreciat că se impune obligarea acestora și la plata cheltuielilor judiciare (art. 191 alin. (3) C. proc. pen. și art. 193 C. proc. pen.).

Împotriva deciziei menționate, în termen legal, au declarat recurs părțile responsabile civilmente V.V. și V.A.,

criticând soluția instanței de apel sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate părții civile, arătând că sunt în imposibilitate să plătească suma stabilită.

Examinând cauza, atât sub aspectul criticilor invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului, art. 385

6

C. proc. pen. stabilește în alineatul 2 că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385

9

din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, recurenții și instanța se pot referi doar la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385

9

C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen., se constată că recurenții și-au motivat recursurile la data declarării căii de atac, criticile de recurs fiind expuse în memoriul aflat la fila 4 a dosarului.

Înalta Curte constată că soluția dispusă de instanța de apel, de obligare a inculpatului V.V. în solidar cu părțile responsabile civilmente V.V. și V.A. către partea civilă B.N.A. la plata sumei de 70.000 lei, este legală, în cauză făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 16

1

alin. (3) C. proc. pen.

Prin declarațiile date în fața instanței de fond (filele 74, 75) părțile responsabile civilmente V.V. și V.A. au fost de acord cu

pretențiile civile formulate de către partea civilă, iar această poziție reprezintă un act de dispoziție asupra căruia nu se mai poate reveni ulterior.

Astfel, față de limitele recursului strict legate de probleme de drept și de incidența dispozițiilor art. 16

1

alin. (3) C. proc. pen., instanța de recurs nu poate reaprecia cuantumul despăgubirilor stabilit de instanța de apel.

În consecință, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile responsabile civilmente V.V. și V.A. împotriva Deciziei penale nr. 83 din 07 mai 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentele părți responsabile civilmente vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile responsabile civilmente V.V. și V.A. împotriva Deciziei penale nr. 83 din 07 mai 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Obligă recurentele părți responsabile civilmente la plata sumei de câte 110 lei, cu tiltu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat V.V., se va avansa din fondul Ministerului Justiției

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 03 decembrie 2013.