ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 613/2012

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele

:

Prin încheierea din 9 februarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 5180/99/2010, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, printre altele, a respins cererea formulată de inculpatul C.C., prin apărător, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea/țara.

În baza dispozițiilor art. 300

2

C. proc. pen. a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului C.C..

În baza dispozițiilor art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului C.C., fiul lui T. și E., urmând a fi verificată periodic dar nu mai târziu de 60 zile.

Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut că sunt îndeplinite condițiile art. 143 C. proc. pen. și condițiile cumulative prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Curtea a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului se situează pe coordonatele legalității, iar menținerea acesteia este justificată, pe de o parte, de scopul derulării în condiții bune a procesului penal, iar pe de altă parte, de necesitatea izolării inculpatului de comunitatea din care face parte. Curtea a analizat, totodată, proporționalitatea dintre restrângerea dreptului la libertate al inculpatului și scopul urmărit, proces în cadrul căruia toate argumentele expuse au pledat în favoarea acordării de prioritate intereselor generale ale comunității.

Curtea a apreciat că durata arestării preventive a inculpatului până în prezent, în raport de toate fazele procesuale parcurse se situează în limitele guvernate de rezonabilitatea specifică unui proces echitabil așa cum se desprinde din jurisprudența CEDO în materie.

Curtea a constatat legalitatea și temeinicia măsurii privative de libertate luată față de inculpat, temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii subzistând și în prezent.

Împotriva acestei încheieri în termen legal a declarat recurs inculpatul C.C.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași întocmit în Dosarul nr. 650/P/2010 la data de 10 iunie 2010 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului C.C. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 lit. c) C. pen. Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpatului faptul că la data de 21 aprilie 2010, pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice i-a aplicat mai multe lovituri cu muchia metalică a unei sape fratelui său C.V., lovituri de mare intensitate care au cauzat leziuni interne ce au condus la decesul acestuia.

Prin sentința penală nr. 18 din 11 ianuarie 2011, Tribunalul Iași, secția penală, a condamnat pe inculpatul C.C. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), 175 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza dispozițiilor art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 29 aprilie 2010 la zi.

Nemulțumit de soluția pronunțată inculpatul a declarat apel împotriva sentinței de condamnare, cauza aflându-se în prezent pe rolul Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în vederea soluționării apelului declarat de inculpat.

Procedând la verificarea legalității arestării preventive se constată că în mod corect Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a apreciat ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului reținând că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive prevăzute de art. 143 li art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 143 C. proc. pen. se constată că la dosar există probe temeinice în sensul art. 68

1

C. proc. pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul C.C. ar fi comis fapta prevăzută de legea penală, ce constituie obiect al cercetării.

Și condițiile cumulative prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt întrunite în cauză, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este judecat este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În analiza celei de a doua condiții se are în vedere natura și modalitatea concretă de săvârșire a faptei, împrejurările în care inculpatul a acționat, gravitatea deosebită a faptei, urmarea produsă și sentimentul de insecuritate ce a fost creat în rândul comunității ca urmare a comiterii presupusei infracțiuni.

Faptul că în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare chiar nedefinitivă face necesară în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru buna desfășurare a procesului penal.

Pentru aceleași considerente care vizează menținerea arestării preventive se apreciază că această măsură nu poate fi revocată sau înlocuită cu o altă măsură procesuală neexistând garanții că luarea unei măsuri neprivative de libertate față de acest inculpat ar asigura buna desfășurare a procesului penal.

Față de considerentele arătate, apreciind că soluția de menținere a arestării preventive față de inculpat pronunțată de Curtea de Apel Iași este legală și temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

C.C.

împotriva încheierii din 9 februarie 2012

a Curții de Apel Iași,

s

ecția

p

enală și pentru

cauze

cu

minori

și de

familie

, pronunțată în

Dosarul nr. 5180/99/2010

.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 24 februarie 2012.