ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1030/2010

Asupra recursului penal de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 2 martie 2010 pronunțată de Curtea de

Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori – pronunțată în Dosarul nr. 03099/89/2008,

s-a dispus, printre altele, menținerea măsurii arestării preventive a

inculpatului C.S. în temeiul dispozițiilor art. 300

2

C. proc. pen.

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de apel a reținut, în esență, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143

C. proc. pen. cu referire la art. 148 lit. f) C. proc. pen., constatând că

măsura arestării preventive a inculpatului C.S. se situează pe coordonatele

legalității, iar menținerea acesteia este justificată, pe de o parte, de scopul

derulării în condiții bune a procesului penal, iar pe de altă parte, de

necesitatea izolării inculpatului de comunitatea din care face parte.

Instanța de fond a apreciat, totodată, că

durata arestării preventive - 6 august 2008 până în prezent - se situează în

limitele generate de rezonabilitatea specifică unui proces echitabil, astfel

cum rezultă și din jurisprudența C.E.D.O.

Împotriva încheierii pronunțată de instanța de

apel a formulat recurs inculpatul C.S. solicitând casarea acesteia și în cadrul

rejudecării revocarea măsurii arestării preventive și continuarea judecății cu

inculpatul în stare de libertate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând

recursul în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 385

14

C.

proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată

că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Vaslui s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.S. pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., reținându-se că, în data de

11 mai 2008, pe fondul unui conflict generat de folosința unei suprafețe de

teren, inculpatul i-a aplicat unchiului său C.V. o lovitură cu o bâtă în cap,

mai multe lovituri cu picioarele peste corp și o lovitură cu partea metalică a

unui hârleț în gât, cauzându-i leziuni traumatice severe, care au pus în

pericol viața părții vătămate.

Ulterior, prin sentința penală nr. 392 din 13

noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, secția penală – în Dosarul nr. 3099/89/2008,

s-a dispus condamnarea inculpatului C.S., la pedeapsa de 7 ani și 6 luni

închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) C.

pen.

I-au fost interzise inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile și pe durata

prevăzută de art. 71 C. pen.

În temeiul art. 113 C. pen. s-a luat față de inculpat

măsura de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire.

Inculpatul a fost obligat la despăgubiri

civile și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de

fond, au declarat apel inculpatul C.S. și partea civilă C.V., cauza formând

obiectul Dosarului nr. 03099/89/2008 a Curții de Apel Iași.

Prin încheierea recurată pronunțată de

instanța de apel la data de 2 martie 2010, aceasta a menținut starea de arest a

inculpatului apreciind ca fiind îndeplinite condițiile legii.

Cu privire la această dispoziție din încheiere

Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că potrivit dispozițiilor art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., în cursul judecății, instanța verifică periodic dar nu

mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

În alin. (3) al aceluiași articol se arată că

atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun

în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică

privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea

măsurii arestării preventive.

Din actele dosarului rezultă că arestarea

preventivă s-a dispus în temeiul dispozițiilor art. 148 lit. b) și f) C. proc.

pen. cu referire la art. 143 C. proc. pen.

Reținerea dispozițiilor art. 148 lit. b) C.

proc. pen. a fost determinată de împrejurarea că, după consumarea agresiunii,

inculpatul a exercitat presiuni și amenințări asupra martorului ocular C.T. cerându-i

să denatureze adevărul, în caz contrar, acesta îl va omorî.

Deși aceste dispoziții nu mai pot fi reținute

ca temei de arestare – cercetarea judecătorească în primă instanță fiind

finalizată – se constată ca fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de

art. 148 lit. f) C. proc. pen., temei suficient pentru menținerea, în

continuare a măsurii arestării preventive.

Relativ la condiția pericolului concret pentru

ordinea publică, Înalta Curte reține că acesta rezultă din probele administrate

care confirmă faptul că inculpatul este o persoană violentă dar și din cazierul

judiciar care atestă că acesta a fost condamnat anterior, de trei ori, pentru

săvârșirea unor infracțiuni de violență. Chiar dacă s-a împlinit termenul de

reabilitare, condamnările anterioare, pentru același gen de fapte, configurează

o tendință de violentă a inculpatului și, pe cale de consecință, faptul că

acesta prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Elementele de fapt care impun menținerea, în

continuare, a măsurii arestării preventive sunt conjugate de pronunțarea unei

hotărâri de condamnare în primă instanță, care chiar nedefinitivă, justifică pe

deplin detenția provizorie.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată

că încheierea recurată este legală și temeinică, astfel încât, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.S.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.S. împotriva încheierii de ședință din 2 martie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr.

03099/89/2008.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 martie 2010.