ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3524/2013

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 54/P din data de 18 martie 2013, Tribunalul Bihor a respins cererea inculpatei, formulată prin apărător ales, de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, în sensul reținerii în sarcina inculpatei a infracțiunii prevăzute de art. 183 C. pen., respectiv în sensul înlăturării agravantei de la lit. i) a art. 175 C. pen. În baza art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., a dispus condamnarea inculpatei N.M.T., la o pedeapsă de: 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie și în temeiul art. 65-66 C. pen. raportat la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., a interzis inculpatei aceleași drepturi cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 2 ani. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatei și a respins cererile formulate în subsidiar. În temeiul art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. cu aplicarea art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și arestării preventive din 19 noiembrie 2012 lăzi. Față de prevederile art. 14 și art. 346 C. proc.

pen. a luat act că succesorul victimei în drepturi nu s-a constituit parte civilă în cauză. A dispus păstrarea și conservarea de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a următoarelor corpuri delicte ridicate potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului din 19 noiembrie 2012: bara metalică cu lungimea de 60 cm, găsită lângă victimă; cuțitul cu lungimea de 25 cm cu mânerul de culoare gri; cuțitul cu lungimea de 31 cm și mâner de os; cuțitul cu lungimea de 31 cm și mâner de lemn. În baza art. 189 C. proc. pen., a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bihor a sumei de 100 lei cu titlu de onorariu parțial apărător din oficiu, avocat Mesaroș Carmen, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 6121 din 14 decembrie 2012. În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a obligat inculpata la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În temeiul art. 7 raportat la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpată, conform art. 5 din aceeași lege și art. 13 din H.G. nr. 25/2011, pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic al acesteia. Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor înregistrat la instanța de fond la data de 13 decembrie 2012 în Dosarul nr. 13216/111/2012 a fost trimisă în judecată inculpata N.M.T. pentru comiterea în data de 18 noiembrie 2012 a infracțiunii de omor calificat, faptă prevăzută de art. 174-175 lit. i) C. pen.

În sarcina inculpatei N.M.T. s-a reținut că în seara zilei de duminică, 18 noiembrie 2012, în timp ce victima K.B. se afla pe stradă, i-a aplicat acesteia două lovituri cu cuțitul în zona toraco-abdominală provocându-i decesul. În fața instanței de fond, inculpata a arătat că nu solicită aplicarea prevederilor art. 320 1 C. proc. pen. Inculpata a fost cercetată în stare de arest preventiv atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței, iar din copia cazierului său judiciar a rezultat că nu este cunoscută cu antecedente penale. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 18 noiembrie 2012, în locuința inculpatei N.M.T. din Diosig, aceasta împreună cu victima K.B.

(vecin și presupusul tată al acesteia) au consumat băuturi alcoolice, în locuință fiind și N.M. (mama inculpatei) și G.G. (concubinul inculpatei). În jurul orei 18.00, pe fondul stării de ebrietate în care se aflau inculpata și victima, între cei doi a izbucnit o ceartă (de față fiind și martorul G.G.), cei doi îmbrâncindu-se reciproc, după care, la insistentele inculpatei și a martorului, victima a părăsit locuința și a plecat înspre casă, mama inculpatei încuind ușa de la stradă cu cheia. După acest prim incident, inculpata a rămas cu mama ei, în camera acesteia din urmă. La scurt timp însă, inculpata s-a înarmat cu un cuțit din bucătărie, a ieșit în curte, a deschis cu cheia ușa de la stradă și de acolo a ieșit în stradă, îndreptându-se spre locuința victimei.

În apropierea locuinței victimei, inculpata i-a aplicat o lovitură cu cuțitul, după care s-a întors spre locuința ei, pe trotuar, fiind urmată de victimă, înarmată cu o bară metalică. Ajunsă în curtea sa, inculpata a încuiat ușa de la stradă, inculpata și victima rămânând de o parte și de alta a ușii de la stradă. La un moment dat, victima a lovit-o pe inculpată în cap, peste ușă, cu o bară metalică, context în care inculpata la rândul ei i-a aplicat victimei, prin grilajul ușii de la stradă, cea de-a doua lovitură cu cuțitul. Victima s-a îndreptat spre locuința sa însă după ce a parcurs o scurtă distantă, s-a prăbușit. Între timp, inculpata a intrat în locuința sa, i-a cerut martorului G.G.

telefonul mobil, după care a ieșit în stradă și a apelat 112, așteptând în stradă sosirea polițiștilor. La fața locului a ajuns un echipaj de poliție din cadrul Secției 3 Politie Rurală Biharia, victima spunându-i polițistului că a fost înjunghiată cu cuțitul de către inculpata N.M.T. La scurt timp după acest moment, victima a decedat. Situația de fapt expusă anterior a rezultat din coroborarea probelor legal administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești. Astfel, inculpata N.M.T. a recunoscut în cursul urmăririi penale săvârșirea faptei. În declarația din 19 noiembrie 2012, a arătat că la un moment dat atât ea cât și victima au ieșit în curte și în stradă, certându-se amândoi la poarta casei inculpatei, victima având în mână o rangă iar ea un cuțit pe care l-a luat dintr-un sertar din bucătărie.

Nu știe cine a lovit primul, cert este că ea a fost lovită. Își amintește că l-a împuns pe K.B. cu cuțitul, de două ori din câte crede, în abdomen, din câte crede o dată lângă poarta casei ei, o dată în alt loc. Nu își amintește să fi fost și în apropierea casei victimei, dar își amintește că a mers și pe trotuar între casa ei și locul în care a căzut victima. În fața instanței de fond, inculpata a adus unele nuanțări, descriind o altă stare de fapt care nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, învederând instanței și că nu dorește aplicarea procedurii recunoașterii vinovăției. Inculpata a arătat că, în locuința sa a consumat împreună cu K.B. și prietenul ei, G.G., băuturi alcoolice, la un moment dat K.B.

a început să o blesteme împrejurare în care i-a solicitat să plece acasă, iar la refuzul acestuia l-a împins în curte. În curte nu mai ține minte ce s-a întâmplat. Când a revenit în casă, mama ei și prietenul ei au întrebat-o ce s-a întâmplat pentru că era pătată de sânge inculpata spunându-le că nu știe. După aceea, împreună cu mama ei a ieșit în curte. La un moment dat victima era în stradă lângă poartă și o lovea cu o bucată de fier, inculpata apărându-se și împungându-l o singură dată cu un cuțit în zona abdomenului. Nu reține când a intrat în posesia acelui cuțit, din câte ține minte l-a luat dintr-un sertar. Nu este adevărat că ar fi împuns victima cu cuțitul de două ori. A arătat că a împuns victima cu cuțitul după ce victima în prealabil a lovit-o cu acea bucată de fier în cap. Întregul incident s-a petrecut în curtea casei ei și în fața porții.

Nu ține minte să se fi îndreptat în timpul incidentului înspre casa victimei ori să fi fugit după aceasta, ține minte că a fugit de victimă, amândoi fiind însă în curtea casei inculpatei. Nu-și amintește să fi înțepat victima de două ori. Este posibil ca motivul pentru care nu își amintește toate detaliile, să fie determinate de starea de ebrietate în care se afla la acel moment, consumând în acea seară circa 300 ml palincă de prune și 2 I de vin. A mai precizat că, din câte reține, locul în care i-a aplicat victimei acea lovitură cu cuțitul a fost în poarta casei, fiind unul lângă celălalt, însă nu poate preciza dacă ea era în curte și victima în stradă, deoparte și de alta a porții, ori dacă acea poartă era închisă sau deschisă.

Inculpata a arătat că și-a dat seama că victima K.B. era pe jos din cauza acelei lovituri pe care eu i-a aplicat-o. A chemat salvarea pentru că l-a văzut că nu se simțea bine și i-a fost milă de el. A mai arătat că îi pare rău pentru ce s-a întâmplat, pentru că l-a iubit pe K.B., i-a fost milă de el și l-a ajutat de câte ori a putut. Declarația inculpatei N.M.T. dată în cursul urmăririi penale, la data de 19 noiembrie 2012, se coroborează și cu celelalte probe administrate în cauză. În primul rând, instanța de fond a reținut că potrivit raportului de constatare medico-legală din 19 noiembrie 2012 al S.M.L. al Județului Bihor, victima prezenta două plăgi tăiate-înțepate, penetrante abdominal, cu interesare viscerală (ficat, stomac, intestine, mezenter), care s-au produs prin acțiunea unui corp tăietor-înțepător (posibil cuțit).

Același raport a concluzionat că moartea victimei K.B. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne și externe prin plăgile tăiate-înțepate menționate, între leziunile de violență și deces existând legătură de cauzalitate directă, necondiționată. în ceea ce privește direcția de aplicare a loviturilor, plaga de la nivelul epigastric stânga a fost antero-posterioară, de la stânga spre dreapta și ușor de sus în jos iar plaga de la nivelul flancului stâng abdominal a fost antero-posterioară și de la stânga spre dreapta (corpul tăietor-înțepător fiind scos parțial și reintrodus prin aceeași plagă cutanată). S-a mai constatat că alcoolemia victimei era de 1,25 grame la mie.

Raportul de constatare medico-iegală confirmă neîndoielnic că victima a fost înțepată, posibil cu un cuțit, de două ori, de fiecare dată în zona abdominală, susținând astfel veridicitatea declarație inculpatei dată în cursul urmăririi penale și infirmând susținerile aceleiași inculpate din fața instanței în sensul că ar fi înjunghiat victima o singură dată cu cuțitul. Cele două lovituri de cuțit aplicate de inculpată, succesiunea lor dar mai ales locul în care acestea au fost aplicate, a rezultat din procesul-verbal de cercetare la fața locului încheiat la data de 19 noiembrie 2012. Potrivit acestuia, cu ocazia cercetării la fața locului efectuate în aceeași seară, s-a constatat că victima K.B., în vârstă de 62 de ani, era căzut pe spate pe trotuar, mâinile și hainele la nivelul abdominal îi erau puternic îmbibate de sânge iar la nivel abdominal prezenta plăgi înțepate.

în apropierea victimei, la o distanță de cea. 2 metri de acesta, a fost găsită o țeava metalică cu lungimea de 60 cm, pe suprafața căreia erau vizibile urme de sânge. Din investigații a rezultat că această țeava metalică s-a aflat în mâna victimei când aceasta a căzut pe trotuar, însă echipajul de ambulanță sosit la fața locului i-a luat țeava din mână. De la corpul victimei spre locuința inculpatei, pe trotuar s-a evidențiat un traseu de urme de sânge sub formă de stropi iar în fața porții de la stradă a locuinței inculpatei, pe trotuar, erau multiple urme de sânge sub formă de baltă și stropi rotunzi, unii suprapuși. Urmele de sânge se continuau apoi din fața porții de la stradă a locuinței victimei spre carosabil, după care se evidențiau pe marginea carosabilului, paralel cu trotuarul, pe o distanță de 24 de metri, până la cadavrul victimei, stropi de sânge având forma alungită, cu codița spre locuința inculpatei.

Deși victima era căzută pe trotuar între locuința inculpatei și locuința sa, totuși au fost găsite urme de sânge și de la cadavrul victimei spre locuința sa de la nr. 30, pe trotuar, sub formă de stropi iar un strop de sânge a fost găsit și în fața ușii de la stradă a casei victimei, având un număr redus de stropi în apropierea locuinței victimei, înmulțindu-se pe trotuar spre locuința inculpatei, forma stropilor de sânge fiind alungită, cu codița spre locuința victimei. În cuprinsul procesului-verbal de cercetare la fața locului, s-a realizat și o interpretare criminalistică, în aprecierea instanței de fond, corectă, a poziției, direcției, formei și cantităților urmelor de sânge descoperite la fața locului.

Analizând traseologia acestor urme de sânge, a rezultat că prima lovitură de cuțit a fost aplicată de inculpată victimei în fața casei acesteia din urmă (un strop fiind găsit în fața ușii de la stradă a casei victimei, numărul redus al stropilor de sânge descoperiți în apropierea locuinței victimei și înmulțirea acestora pe trotuar spre locuința inculpatei), după care a urmat o a doua lovitură de cuțit aplicată de inculpată victimei în fața ușii de la stradă a locuinței inculpatei (multiplele urme de sânge sub formă de baltă și stropi, descoperiți în fața porții de la stradă a locuinței inculpatei, forma rotundă a stropilor și faptul că unii erau suprapuși, indicând o proiecție perpendiculară din poziție statică), lovitură după care victima, încercând să se deplaseze spre locuință, a căzut pe trotuar, în locul în care a și decedat (urmele de sânge de pe marginea carosabilului, paralel cu trotuarul, pe o distanță de 24 de metri, până la cadavrul victimei, indicând direcția de deplasare dinspre locuința inculpatei spre locuința victimei, cu sângerare tot mai pronunțată spre capătul acestui traseu).

Incidentul dintre inculpată și victimă este confirmat și de martorii audiați în cauză. Astfel, martora N.M. (mama inculpatei, căreia i-au fost aduse la cunoștință prevederile art. 80 C. proc. pen., aceasta înțelegând să dea declarație în cauză), a arătat în cursul urmăririi penale că la un moment dat a auzit în camera fiicei sale - în care se afla inculpata, martorul G.G. și victima K.B. - scandal, fiica ei împingând victima, aceasta lovind-o, inculpata și prietenul cerându-i victimei să plece, ceea ce victima a și făcut, condiții în care martora N.M. a închis ușa de la stradă, pentru ca victima să nu se mai întoarcă, inculpata și prietenul ei rămânând la ea în cameră. După câteva minute, a auzit o lovitură în poartă, fiica ei ieșind singură să vadă ce se întâmplă.

Martora a ieșit la rândul ei din casă să vadă ce se întâmplă, văzând victima pe trotuar, în fața ușii de la stradă, de unde a lovit-o pe fiica ei, aflată în curte, de cealaltă parte a porții, cu o rangă, în zona capului. Apoi fiica ei a intrat în locuință și a ieșit imediat în curte, de acolo a ieșit pe poartă și s-a dus pe drum înspre locuința victimei, rămânând în drum. Fiica ei nu s-a apropiat de locul în care victima era căzută, ci a intrat în casă, a luat un telefon, a ieșit din nou în stradă și a sunat la poliție. Martora a arătat că nu a văzut vreun cuțit asupra fiicei sale în timpul incidentului. În fața instanței de fond, aceeași martoră a arătat că în jurul orelor 18:00 a auzit o voce ridicată după care a auzit-o pe fiica ei spunându-i lui K.B.

să plece, văzându-i pe ce doi ieșind din cameră, K.B. lovind-o, înjurând-o și reproșându-i că iar s-a îmbătat, după care K.B. a părăsit locuința, martora închizând poarta de la stradă cu cheia și punând cheia pe pervaz. La un moment dat a auzit o bubuitură, moment în care a ieșit în curte să vadă ce se întâmplă, fiind urmată de fiica ei, martora rămânând pe terasă. De acolo a văzut-o pe fiica ei și pe K.B. stând de o parte și de alta a porții de la stradă, K.B. în stradă și fiica ei în curte, martora văzând cum K.B. i-a aplicat mai multe lovituri în cap fiicei sale cu o rangă peste poartă. La un moment dat incidentul a încetat, împrejurare în care fiica ei a luat cheia de la poartă să vadă dacă K.B.

a plecat, aceasta observând victima căzută pe jos. în acei moment fiica ei s-a întors în casă și a sunat la ambulanță, martora văzând-o că este de sânge în zona capului și umărului. Nu a văzut ca fiica ei să fi avut vreun cuțit asupra ei în cadrul incidentului și nici nu i-a spus ce a făcut. Știe doar că fiica ei a fost cea care a luat telefonul pentru a suna la poliție și că ulterior a sosit ambulanța cu întârziere. Nu a văzut când fiica ei I-a lovit pe K.B. cu cuțitul, de fapt nu a văzut ca acesta să fi fost lovit ci doar când K.B. o lovea pe fiica ei cu ranga. A mai arătat martora că nu își menține declarația de la urmărire pentru că a fost speriată și confuză, astfel încât nu știe dacă a spus sau nu adevărul, explicație a retractării pe care instanța de fond o apreciază neplauzibiiă.

La rândul său, martorul G.G. (prietenul inculpatei) a confirmat în cursul urmăririi penale că ia un moment dat, după ce inculpata și victima au consumat băuturi alcoolice, între cei doi a izbucnit o ceartă, inculpata împingând victima să plece, victimă care la rândul ei a dat cu pumnul spre inculpată. Atunci a intervenit și martorul iar victima a plecat, mama inculpatei încuind ușa de la stradă, după care inculpata a rămas cu mama ei în cameră. După circa 7-10 min, a intrat în cameră inculpata și i-a cerut telefonul pentru că trebuie să sune la 112 dar a refuzat să-i dea detalii, când martorul a întrebat-o ce s-a întâmplat și de ce are sânge pe gât și guler. Când martorul a ieșit în stradă, inculpata era pe drum, vorbind la telefon.

În fața instanței de fond, martorul G.G. a menținut declarația de la urmărire penală. A arătat că la un moment dat, în jurul orelor 18:00 victima și inculpata au început să se certe din cauza faptului că victima a înjurat-o pe inculpată în limba maghiară iar aceasta i-a spus să plece din casă. Victima a refuzat, a început să o lovească pe inculpată cu pumnii moment în care el a intervenit, i-a spus victimei să plece, a condus-o până în holul locuinței, de acolo fiind condusă până în stradă de mama inculpatei care a și încuiat cu cheia poarta de la stradă. După circa 7-10 minute interval de timp în care a fost liniște și în care inculpata a rămas cu mama ei în cealaltă cameră, la un moment dat a auzit lovituri puternice de metal, însă nu a știut despre ce este vorba.

La un moment dat, după circa 10 minute de la momentul la care a auzit acele lovituri de metal a văzut-o pe inculpată care a intrat în cameră și i-a cerut telefonul, fără să-i spună pentru ce, moment în care a văzut că avea capul spart și o tăietură în zona gâtului. A întrebat-o ce a pățit, însă ea i-a spus să o lase în pace și să îi dea telefonul. Ieșind și el în stradă, I-a văzut pe K.B. pe trotuar căzut. După circa 5 minute a sosit echipajul de politie. Victima a decedat după sosirea echipajului de pe ambulantă. La un moment dat a văzut că victima ținuse după haină o bară metalică. Precizează că după momentul la care a auzit acel zgomot metalic nu Ie-a mai auzit pe inculpată și mama ei vorbind în cealaltă cameră fiind posibil ca ele să fi plecat afară.

Modelul porții de la stradă, al locuinței inculpatei ar fi permis folosirea unui cuțit prin respectiva poartă. La rândul ei, martora S.M. a arătat (atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de fond) că, la data incidentului, în jurul orelor 18:00, a auzit cum se certau inculpata, mama acesteia și victima, însă nu a putut preciza locul în care aceștia se aflau. La un moment dat cearta a încetat, iar la vreo 15 - 20 minute după, ieșind în stradă, a văzut-o pe inculpată și pe victimă, ambii mergând dinspre locuința victimei înspre locuința inculpatei, inculpata fiind urmată de victimă care avea o bâtă în mână. A văzut doar că la un moment dat victima a încercat să ia o haină de pe jos căzând, moment în care martora a intrat din nou în curte crezând că victima este în stare de ebrietate.

La câteva minute a sosit echipajul de poliție, martora ieșind din nou în stradă și văzând că victima era căzută în același loc. Nu a văzut ca inculpata să fi aplicat vreo lovitură victimei. Aceste probe se coroborează și cu Raportul din 18 noiembrie 2012 întocmit de organele de poliție sosite la fața locului, din cuprinsul căruia a rezultat că victima era în viață la momentul sosirii echipajului de poliție, fiind căzută pe trotuar, într-o baltă de sânge, victima declarând verbal agentului de poliție că a fost înjunghiată cu cuțitul de către N.M.T., după care a intrat în comă. S-a apreciat faptul că toate aceste probe au dovedit săvârșirea faptei și vinovăția inculpatei pentru moartea victimei K.B.

la data de 18 noiembrie 2012. În drept, fapta inculpatei N.M.T., care în data de 18 noiembrie 2012, i-a aplicat victimei K.B., aflată pe stradă, două lovituri cu cuțitul în zona toraco-abdominală, provocând decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174-175 lit. i) C. pen. S-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile reținerii agravantei de la lit. i) a art. 175 C. pen. a săvârșirii omorului în public, având în vedere că prima lovitură a fost aplicată victimei în fața locuinței acesteia (spațiu public), iar cea de-a doua, prin grilajul porții de la stradă a locuinței inculpatei, victima aflându-se pe trotuarul de la stradă în momentul în care a fost împunsă cu cuțitul.

Inculpata însăși a arătat că din câte își amintește, „l-a împuns pe K.B. cu cuțitul, de două ori din câte crede, în abdomen, din câte crede o dată lângă poarta casei ei, o dată în alt loc". Deși nu își amintește să fi fost și în apropierea casei victimei, își amintește că a mers și pe trotuar între casa ei și locul în care a căzut victima. De altfel, în legătură cu a doua lovitură de cuțit, simplul fapt că inculpata era poziționată fizic în curte în momentul în care a aplicat cea de-a doua lovitură cu cuțitul victimei, nu înlătură agravanta de la lit. i) a art. 175 C. pen., cât timp victima aflându-se pe trotuarul de la stradă, latura obiectivă a infracțiunii de omor s-a realizat într-un loc public.

Față de aceste considerente, instanța de fond a respins cererea inculpatei, formulată prin apărător ales, de schimbare a încadrării juridice, în sensul înlăturării agravantei de la lit. i) a art. 175 C. pen. S-a apreciat faptul că utilizarea unui corp contondent apt să determine decesul (un cuțit), numărul loviturilor (două), modul în care aceste lovituri au fost aplicate cu cuțitul (plăgi tăiate-înțepate, penetrante), zona vitală în care acestea au fost aplicate (abdominal, cu interesare viscerală - ficat, stomac, intestine, mezenter), faptă săvârșită într-o avansată stare de ebrietate, sunt elemente care dovedesc neechivoc intenția acesteia de a curma viața victimei.

În prezența unor astfel de elemente, nu se poate spune că acțiunile inculpatei s-au realizat cu intenția de a provoca doar suferințe fizice și că rezultatul final al faptei inculpatei s-a datorat culpei acesteia, rezultat final care să fi fost preterintenționat, specific infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. Pentru considerentele expuse, instanța de fond a respins cererea inculpatei, formulată prin apărător ales, de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, în sensul reținerii în sarcina inculpatei a infracțiunii prevăzute de art. 183 C. pen.

Din cuprinsul probelor anterior analizate, a rezultat că în cadrul incidentului din 18 noiembrie 2012 s-au succedat patru etape: prima, consumată în locuința inculpatei, când victima și inculpata s-au certat, etapă curmată prin intervenția martorilor, prin plecarea victimei și închiderea cu cheia a ușii de la stradă; a doua, consumată în stradă, când inculpata s-a înarmat cu cuțitul, a ieșit din casă, a descuiat ușa de la stradă, a urmat victima spre locuința acesteia, aplicând prima lovitură de cuțit; a treia, consumată în fața locuinței inculpatei, victima și inculpata stând de-o parte și de alta a ușii de la stradă, încuiată, când inculpata a aplicat cea de-a doua lovitură de cuțit; a patra, când inculpata, conștientizând propria faptă și posibilul rezultat al acesteia, a reintrat în casă, a luat telefonul mobil, a ieșit afară din nou, a urmat victima pe stradă și a apelat serviciul 112. Din modul în care cele patru etape s-au derulat, nu a rezultat ca inculpata să fi fost în legitimă apărare la momentul săvârșirii faptei și nici cel puțin ca la baza săvârșirii acesteia să fi stat provocarea din partea victimei, astfel cum s-a invocat în apărare.

Una din condițiile cumulative pe care atacul trebuie să le îndeplinească, pentru ca riposta să fie o legitimă apărare în sensul art. 44 C. pen., este aceea de a fi direct, caracter care lipsește în cazul în care între agresor și victimă există un obstacol. Ori între inculpată și victimă a existat un astfel de obstacol. Martorii audiați în cauză (mama și concubinul inculpatei) au arătat neechivoc că după primul incident, consumat în locuința inculpatei, mama acesteia a încuiat poarta de la stradă cu cheia (punând cheia pe pervaz), tocmai pentru a împiedica victima să se întoarcă. Și incidentul din poarta inculpatei, în cadrul căruia inculpata i-a aplicat victimei cea de-a doua lovitură de cuțit, s-a petrecut în condițiile în care acea poartă era încuiată cu cheia, inculpata și victima aflându-se de o parte și de alta a porții.

Faptul că, la un moment dat, în succesiunea incidentului dintre inculpată și victimă, aceasta din urmă a lovit-o cu bara de fier pe inculpată, care la rândul ei a aplicat acesteia cea de-a doua lovitură de cuțit, nu determină incidența legitimei apărări în favoarea inculpatei atât datorită caracterului indirect al atacului (determinat de existența obstacolului dintre cei doi, victima lovind-o pe inculpată peste poartă), cât și datorită faptului că gestul victimei a fost determinat de faptul că anterior inculpata îi aplicase prima lovitură cu cuțitul. Deci nu lovitura aplicată de victimă peste poartă a declanșat conflictul, ci lovitura anterioară a inculpatei, care fiind înarmată deja, a descuiat poarta, a urmărit victima până în fața locuinței acesteia și i-a aplicat prima lovitură cu cuțitul.

Chiar declarația inculpatei dată în cursul urmăririi penale confirmă împrejurarea că inculpata era deja înarmată Ia momentul în care a fost lovită de victimă cu bara metalică. În fine, în condițiile în care poarta de la stradă era încuiată, nimic nu o împiedica pe inculpată să se îndepărteze, chiar lovită fiind de victimă cu bara de fier în zona capului, poarta fiind închisă, să ceară ajutorul mamei și prietenului ei (mama ei chiar asistând la momentul la care victima o lovise cu respectiva bară și cu atât mai mult cu cât victima fusese îndepărtată anterior din locuință de către inculpată și prietenul ei) ori să apeleze serviciul de urgență 112 (cum a și făcut de altfel, din proprie inițiativă, în momentul în care a conștientizat consecințele faptei sale).

Pentru argumentele expuse s-a apreciat faptul că nici starea de provocare, prevăzută de art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen., nu poate fi reținută în favoarea inculpatei. Pentru a fi incident art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen., se cere ca cel care reacționează la provocare să nu fi avut el însuși o atitudine provocatoare, dar și ca actul provocator să fi determinat riposta. Ori actul provocator al victimei - lovirea inculpatei cu acea bară metalică - s-a datorat inculpatei, care-i aplicase anterior acea primă lovitură cu cuțitul. De asemenea, nu lovirea inculpatei cu acea bară metalică a determinat reacția inculpatei.

O confirmă inculpata în cursul urmăririi penale, când a arătat că „nu știe cine a lovit primul" și că abia ulterior a observat că este lovită în cap „când a intrat apoi în casă și i-a atras atenția mama ei". La stabilirea și individualizarea pedepsei dar și a modalității de executare a acesteia, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., reținând în acest sens relațiile dintre inculpată și victimă, împrejurarea că fapta a fost săvârșită pe fondul consumului exagerat de alcool de către inculpată și victimă (inculpata declarând în fața instanței că ea însăși a consumat 300 ml palincă de prune și 2 I de vin; de altfel, imediat după săvârșirea faptei a fost imposibilă audierea sa datorită stării în care s-a aflat; de asemenea, starea avansată de ebrietate în care s-a aflat inculpata la momentul săvârșirii faptei a împiedicat-o pe aceasta să-și amintească momente importante ale incidentului și succesiunea derulării evenimentelor pe tot parcursul procesului), intensitatea loviturilor, zona în care acestea au fost aplicate dar și circumstanțele personale ale inculpatei, rezultate din expertiza medico-legală psihiatrică efectuată în cauză (inculpata prezentând o tulburare de personalitate schizotipală, dar cu discernământul păstrat).

Instanța de fond a reținut și faptul că anterior incidentului relațiile dintre inculpată și victimă erau bune, că de altfel în chiar ziua incidentului cei doi au consumat alcool împreună (ca de altfel în alte multe ocazii anterioare), că incidentul dintre cei doi a fost unul spontan, în mare măsură datorat consumului exagerat de alcool. Instanța de fond a mai avut în vedere și atitudinea de regret față de urmarea incidentului, inculpata însăși arătând că anterior a avut grijă de victimă, a încercat să o ajute de câte ori putea și o iubea, dar și atitudinea inculpatei de recunoaștere parțială și circumstanțială a faptei. Faptul că inculpata a apelat serviciul 112 nu determină aplicabilitatea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., astfel cum s-a solicitat prin rechizitoriu, circumstanță care presupune o stăruință a inculpatului pentru înlăturarea rezultatului infracțiunii, rezultat care în prezenta cauză s-a produs.

Instanța de fond a reținut însă în favoarea inculpatei circumstanța atenuantă a bunei sale conduite anterioară săvârșirii faptei, prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., având în vedere că în ciuda gravelor probleme familiale (tatăl ei declarat s-a sinucis în anul 1988 când ea avea 3 ani, existând zvonul că victima ar fi fost tatăl ei real, exista o relație tensionată între inculpată și mama sa, probleme pe fondul cărora inculpata a devenit de altfel consumatoare de alcool și a avut trei tentative de suicid), aceasta a încercat să se integreze în societate, urmând o școală (timp de 3 ani, cursurile Liceului Romano-Catolic „Szent Laszlo" din Oradea) și angajându-se ca muncitoare inițial la SC C. SRL Oradea și ulterior (inclusiv la momentul faptei) la SC G. SRL, fără să fi avut o conduită antisocială, ilicită anterior, inculpata neavând antecedente penale.

Instanța de fond a mai avut în vedere și limitele de pedeapsă ca urmare a aplicării prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. (5 ani - sub 15 ani închisoare). Datorită faptului că principala cauză a incidentului a fost consumul de alcool și datorită faptului că inculpata era consumatoare zilnică de băuturi alcoolice anterior săvârșirii faptei, nu s-a justificat reținerea stării de beție voluntară incompletă ca circumstanță atenuantă, astfel cum s-a solicitat de către apărare. Instanța de fond a mai avut în vedere că inclusiv acuzarea a solicitat reținerea în favoarea inculpatei a circumstanțelor atenuante facultative prevăzute de art. 74 lit. a) și b) C. pen., cereri analizate anterior.

Față de toate aceste criterii și circumstanțe concrete, reale și personale ale faptei, față de dezideratele înscrise în art. 52 C. pen., instanța de fond a apreciat că în prezenta cauză, există circumstanțe care să convingă instanța de fond că în ciuda gravității faptei, aplicarea unei pedepse în cuantumul minimului special, astfel cum acesta a rezultat ca urmare a reținerii circumstanței atenuante, cu executare în regim privativ de libertate, ca modalitate de individualizare judiciară a executării acesteia, ar asigura îndeplinirea rolului educativ al pedepsei și scopului acesteia, acela de a asigura atât prevenția specială cât și prevenția specială. II. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpata N.M.T.

Parchetul, prin motivele scrise și susținute oral de către procurorul de ședință de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei decizii prin care să se aplice inculpatei N.M.T. o pedeapsă care să reflecte pericolul social concret pe care îl prezintă fapta și persoana inculpatei. Procurorul a arătat, în esență că infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen. a fost comisă de inculpată asupra „presupusului tată" al inculpatei, pe fondul consumului de alcool, prin aplicarea, în locuință, a unei lovituri cu un cuțit de bucătărie, apoi, a doua lovitură, în fața casei.

Cât privește persoana inculpatei, procurorul a susținut că trebuie avute în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, precum și nivelul de instrucție pe care îl are inculpata N.M.T. (filele 5-12). Inculpata a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei, conform art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea prevăzută de art. 174-175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. și achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât a săvârșit fapta în stare de legitimă apărare. în subsidiar, inculpata a solicitat să se dea eficiență circumstanțelor atenuante judiciare, iar ca modalitate de executare să se dispună aplicare art. 81 C. pen.

sau art. 86 1 C. pen. (fila 37-39). Inculpata apelantă a reliefat că victima, aflată sub influența băuturilor alcoolice, a insultat-o, a lovit-o cu pumnii peste cap, motiv pentru care a ripostat lovindu-l. După consumarea episodului din locuință, victima a părăsit imobilul și a revenit înarmată cu o rangă, motiv pentru care, inculpata încercând să contracareze atacul victimei a înțepat-o cu cuțitul. După aceea, inculpata a apelat serviciul 112 cerând să se deplaseze o ambulanță la fața locului. Totodată, inculpata a arătat că la momentul respectiv avea o alcoolemie de 2,4 grame la %0 și are o suferință psihică cronică, fapt atestat și prin raportul de expertiză psihiatrică. Prin Decizia penală nr. 62/A din 16 mai 2013, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata N.M.T.

împotriva sentinței penale nr. 54 din 18 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în totul, obligând apelanta să plătească suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în apel. în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva sentinței penale nr. 54 din 18 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care a desființat-o în sensul că a majorat pedeapsa aplicată inculpatei N.M.T. pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. de la 5 ani închisoare la 8 ani închisoare. În baza art, 383 alin. (5) C. proc.

pen. cu referire la art. 350 C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatei, a dedus perioada arestului preventiv la zi și a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele: Din ansamblul actelor și lucrărilor aflate la dosar, rezultă că în data de 18 noiembrie 2012 în jurul orelor 18 inculpata N.M.T. i-a aplicat victimei K.B. două lovituri letale cu cuțitul în zona toraco-abdominală. Potrivit depozițiilor inculpatei, în ziua de 18 noiembrie 2012, în jurul orelor amiezii, victima K.B., care conform susținerilor mamei inculpatei este tatăl biologic al inculpatei, se afla în locuința inculpatei din Diosig, județul Bihor, împreună cu mama inculpatei, martora N.M.

și concubinul G.G., unde au consumat o cantitate apreciabilă de băuturi alcoolice. în jurul orelor 18 între cei doi a izbucnit un conflict, generalele comportamentul victimei, care i-a adresat injurii inculpatei N.M.T. între inculpată și victimă a avut loc o altercație, după care inculpata i-a cerut acesteia să părăsească imobilul. Ulterior, inculpata a luat un cuțit din bucătărie și s-a deplasat la locuința victimei, aspect contestat de aceasta, dar dovedit cu declarațiile martorei S.M. (filele 20-21 dosar urmărire penală, fila 35 dosar instanță de fond) și cu proces-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto (filele 2-17 dosar urmărire penală), care atestă că o picătură de sânge s-a găsit în dreptul locuinței victimei, iar în fața casei inculpatei s-au identificat mai mulți stropi de sânge.

Inculpata a recunoscut că I-a înțepat cu cuțitul pe victimă de două ori, în zona abdomenului, lângă poarta casei sale (filele 79-81 dosar urmărire penală, fila 108 dosar urmărire penală). în faza de cercetare judecătorească inculpata a susținut că „nu-și amintește să fi înțepat victima de două ori" (fila 22, fila 90 dosar urmărire penală). Martorii N.M. (filele 22, 94-96 dosar urmărire penală, fila 23 dosar instanță de fond) și G.G. (filele 18-19, 83-84 dosar urmărire penală, fila 36 dosar instanță de fond) au arătat că victima a fost violentă cu inculpata, a insultat-o, apoi a lovit-o cu pumnul, motiv pentru care aceștia au intervenit determinând-o să părăsească locuința. Cei doi martori au susținut că nu au asistat la altercația dintre inculpată și victimă în stradă.

Martorii M.M. (fila 75 dosar urmărire penală) și P.G. (fila 23 dosar urmărire penală) confirmă că părțile și mama inculpatei se aflau în stradă, în jurul orelor 18 și discutau în contradictoriu. Potrivit raportului de necropsie (filele 45-51 dosar urmărire penală) moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne și externe prin plăgi tăiate înțepate, penetrante abdominale, cu interesare viscerală-ficat, stomac, mezenter, produse prin acțiunea unui corp tăietor. La momentul decesului victima avea o alcoolemie de 1,25 grame la %0 (fila 51 dosar urmărire penală). Raportul de constatare medico-legală întocmit de S.M.L. a Județului Bihor atestă că inculpata N.M.T., în data de 18 noiembrie 2012 a fost victima unei agresiuni necesitând pentru vindecarea leziunii din regiunea vertexului un număr de 7 zile de îngrijire medicale (fila 66 dosar urmărire penală).

În cauză s-a efectuat o expertiză medico-legală psihiatrică privind pe inculpata N.M.T., potrivit căreia inculpata la momentul săvârșirii faptei avea o alcoolemie de 2,4 gr %o (fila 104 dosar urmărire penală), iar în antecedență „tulburări de comportament" și prezintă o tulburarea de personalitate schizotipală, având discernământ la data comiterii infracțiunii de omor calificat (fila 105 dosar urmărire penală). Curtea de apel a apreciat că din materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpata a săvârșit infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen. Instanța de prim control judiciar a considerat ca nefondată cererea inculpatei de a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 174-175 lit. i) C. pen.

în infracțiunea prevăzut de art. 183 C. pen. Lovirea victimei cu un corp vulnerant, cuțit, de dimensiuni considerabile (fila 5 dosar urmărire penală), în zone vitale, de două ori, cu o intensitate mare (două plăgi tăiate-înțepate, penetrante abdominal, cu interesare viscerală-ficat, stomac, intestine, mezenter), determinând decesul victimei constituie infracțiunea de omor, iar nu lovituri cauzatoarea de moarte, posibilitatea inculpatei de a nu fi prevăzut moartea victimei fiind exclusă. Leziunile grave - plaga de la nivel epigastric stâng și cea de la nivelul flancului stâng abdominal - sunt reprezentarea unor acțiuni deosebit de violente, moartea victimei fiind consecința unei agresiuni al cărui rezultat a fost prevăzut și urmărit de inculpată, fapta fiind săvârșită cu intenție sub forma prevăzută în art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen.

și se încadrează juridic în dispozițiile art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen. Curtea de apel a considerat neîntemeiată și solicitarea inculpatei de a se dispune achitarea sa pe motiv că a săvârșit infracțiunea în stare de legitimă apărare, prevăzută de art. 44 C. pen. Potrivit art. 44 alin. (2) C. pen. este în legitimă apărare persoana care săvârșește o faptă penală pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc, și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc. De asemenea, conform art. 44 alin. (2) 1 este în legitimă apărare și acela care săvârșește fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violență, viclenie, efracție sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare.

Totodată, art. 44 alin. (3) C. pen. prevede că se află în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul. În aplicarea dispozițiilor legale sus menționate, curtea de apel consideră că trebuie să se țină seama de ansamblul împrejurărilor în care s-a comis fapta, nu doar de momente sau acte izolate ale agresiunii, față de care inculpata s-a apărat, producând vătămarea victimei.

Instanța de apel apreciază că nu se poate vorbi de legitima apărare în situația din speță, având în vedere că în locuința inculpatei când aceasta a fost insultată și înjurată de către victimă s-a intervenit pentru ca agresorul să părăsească imobilul, apoi, inculpata este cea care s-a înarmat cu un cuțit, a ieșit din casă, s-a dus spre locuința victimei și i-a aplicat prima lovitură cu cuțitul, iar când victima a revenit la ușa locuinței inculpatei a avut loc al doilea atac, soldat cu înțeparea victimei cu cuțitul de către inculpată. Din modul de derulare al evenimentelor rezultă fără putință de tăgadă că inculpata nu s-a aflat în legitimă apărare, cu toate că primul act de agresiune, din locuința inculpatei, a fost comis de victimă.

Chiar dacă s-ar admite susținerile potrivit cărora în fața ușii casei inculpatei victima a lovit-o cu bara metalică pe inculpată, nimic nu a oprit-o pe aceasta să intre în casă și să solicite intervenția organelor de poliție prin apel la 112, însă aceasta nu a procedat de această manieră, înțelegând să-i aplicarea victimei o altă lovitură cu cuțitul. Prin urmare, curtea de apel a apreciat că în cauza dedusă judecății nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 44 C. pen. pentru a opera această dispoziție legală care înlătură caracterul penal al faptei. Față de cele anterior expuse, instanța de apel a apreciat că în cauză nu sunt incidente nici prevederile art. 73 lit. b) C. pen., argumentele prezentate de către instanța de fond în considerentele hotărârii fiind pertinente, pe deplin justificate, motiv pentru care curtea de apel și Ie-a însușește pe deplin.

Cu privire la apelul parchetului, instanța de apel a apreciat că sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei instanța de fond nu a procedat la o judicioasă valorificare a prevederilor art. 72 C. pen., pedeapsa aplicată inculpatei fiind disproporționată în raport cu gradul de pericol social concret pe care îl prezintă infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen., săvârșită de către inculpata N.M.T.

Curtea de apel a apreciat că modalitatea de comitere a faptei, care imprimă acesteia un grad de pericol social ridicat, trebuie să se reflecte în mod obiectiv în pedeapsa aplicată și că nu se poate face abstracție în procesul amplu de individualizare judiciară a pedepsei de împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, obiectul vulnerant folosit de către inculpată, intensitatea loviturilor, durata derulării evenimentelor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, urmarea produsă, relațiile preexistente între părți, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatei.

Cât privește persoana inculpatei, instanța de apel a considerat că se impune a fi menționat faptul că aceasta este la primul contact cu legea penală (fila 40 dosar urmărire penală), anterior momentului comiterii faptei a fost antrenată în câmpul muncii, are un nivel de instrucție scăzut, consumând frecvent băuturi alcoolice și figurează în evidența Neuropsihiatrie infantilă cu diagnosticul „tulburări de comportament", prezentând la data examinării psihiatrice o tulburare de personalitate schizotipală (fila 103 dosar urmărire penală) și a regretat cele întâmplate. La data săvârșirii faptei inculpata avea o alcoolemie de 2,4 gr %o. Referitor la atitudinea postinfracțională a inculpatei, instanța de apel a precizat că inculpata a recunoscut săvârșirea faptei, însă cu anumite nuanțări privind condițiile concrete și numărul loviturilor de cuțit aplicate victimei K.B..

Totodată, din actele dosarului rezultă că inculpata este cea care după comiterea infracțiunii de omor calificat a anunțat prin apel la nr. 112 organele poliției. Față de conduita ante și post infracțională a inculpatei, curtea de apel a apreciat că în mod justificat instanța de fond a reținut în favoarea inculpatei N.M.T. circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., însă pedeapsa aplicată inculpatei nu este suficientă pentru a-și atinge scopul prevăzut de art. 52 C. pen., întrucât prima instanță nu a valorificat în mod judicios, în sistemul punitiv elementele de esență, referitoare la pericolul social concret pe care îi prezintă fapta săvârșită de inculpata N.M.T.

Pentru considerentele ce preced, instanța de apel a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, conform art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. și a reformat hotărârea atacată în sensul că a majorat cuantumul pedepsei aplicate inculpatei pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. de la 5 ani închisoare la 8 ani închisoare, în regim privativ de libertate, cu aplicarea art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. Cu privire ia solicitarea inculpatei de a se face aplicarea art. 81 sau 861 C. pen. cu privire modalitatea de executare a pedepsei, curtea de apel a constatat că este inadmisibilă, față de dispozițiile art. 81 alin. (1) lit. a) C. pen., respectiv art. 861 alin. (1) lit. a) C. pen.

III. Împotriva acestei decizii, în termenul legal, a formulat recurs inculpata N.M.T., apreciind că acesta este nelegală, sub aspectul greșitei condamnări în condițiile în care fapta a fost săvârșită în legitimă apărare, precum și sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pect.12 și 172 C. proc. pen. Examinând recursul declarat de inculpata N.M.T. prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 12 și pct. 172 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Cu toate acestea, Înalta Curte analizând materialul probator administrat de-a lungul procesului penal, apreciază că acesta este apt să răstoarne prezumția de nevinovăție și să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpatei, stabilind fără dubiu, existența faptei și forma de vinovăție cu care aceasta a acționat.

Deși inculpata N.M.T. a recunoscut exercitarea acțiunilor violente care au condus la decesul victimei, aceasta a negat condițiile de desfășurare a evenimentelor, considerând că fapta a fost săvârșită în legitimă apărare ca urmare a atacului exercitat de victimă asupra sa prin lovitura aplicată cu bara metalică la nivelul capului, invocând dispozițiile art. 44 alin. (2) C. pen. Potrivit art. 44 C. pen., articol care reglementează legitima apărare: (1) Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de legitimă apărare. (2) Este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc, și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.

(21) Se prezumă că este în legitimă apărare, și acela care săvârșește fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violență, viclenie, efracție sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare. (3) Este de asemenea în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul. Astfel, din analiza dispozițiilor art. 44 alin. (2) C. pen. rezultă că o faptă este considerată a fi săvârșită în legitimă apărare când a fost săvârșită pentru a înlătura un atac îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc, și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.

Totodată, atacul trebuie să fie material, direct, imediat și injust. În general atacul material se produce prin recurgerea la violența fizică, însoțită sau nu de folosirea unor mijloace ofensive. în speța de față chiar dacă s-ar considera că acțiunea victimei de a lovi inculpata cu o bară metalică la nivelul capului poate constitui un atac material, existența atacului material nu este suficientă pentru a conduce la reținerea legitimei apărări. Pentru reținerea legitimei apărări este necesar ca atacul material să îndeplinească și celelalte condiții prevăzute de art. 44 alin. (2) C. pen., respectiv să fie direct, imediat și injust. Dacă atacul material exercitat de victimă asupra inculpatei poate fi considerat injust, întrucât nu a fost exercitat în îndeplinirea unei obligații legale, acesta nu poate fi considerat că a fost imediat și direct în condițiile în care acesta a fost exercitat ulterior aplicării de către