ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2591/2013

Asupra recursului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 21 din 30 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Botoșani, a fost condamnată inculpata A.T. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de 174, 175 alin. (1) lit. a), c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 25 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani și prev. de art. 319 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), 34 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 25 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

S-a făcut în cauză aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a menținut starea de arest preventiv a inculpatei și s-a dedus din pedeapsa de executat durata reținerii și arestării preventive din 16 februarie 2012 la zi.

S-a constatat că în cauză A.M. nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, din 22 iunie 2012, a fost trimisă în judecată inculpata A.T. pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat, prev. și ped. de art. 174, 175 alin. (1), lit. a), c) C. pen. și profanare de morminte, prev. și ped. de art. 319 C. pen., fiecare infracțiune cu aplicarea art. 75 lit. e) C. pen.

S-a reținut în sarcina inculpatei că, în după amiaza zilei de 24 ianuarie 2012, a înjunghiat-o de mai multe ori cu un cuțit în zona inimii și în gât pe mama sa, D.I. după care, la câteva zile, a depesajat cadavrul, fragmentele de corp fiind ambalate de către ea și transportate de către fiul său, A.C., la cererea acesteia.

Prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului A.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 174, 175 lit. a), c) C. pen. și art. 319 C. pen., întrucât faptele nu au fost săvârșite de către acesta și neînceperea urmăririi penale față de același învinuit pentru infracțiunea de favorizare a infractorului, prev. și ped. de art. 264 C. pen., existând o cauză de nepedepsire prevăzută de lege, respectiv favorizarea săvârșită de soț sau rudă apropiată nefiind pedepsită (art. 264 alin. (3) C. pen.).

Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, în raport cu probele administrate în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut că între inculpată și mama sa, în decursul anilor nu a fost o relație apropiată, având în vedere că, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, între ele apăreau certuri și bătăi. Victima a încercat mereu să o domine pe inculpată, intervenind în căsnicia acesteia, determinând-o să divorțeze de soțul ei, A.I. cu care apoi s-a recăsătorit.

Relațiile dintre ele s-au deteriorat și mai mult după ce victima a reziliat un contract de întreținere încheiat cu nepotul său, A.C., dar și din cauza faptului că aceasta dorea ca inculpata să divorțeze iar în urma partajului să-i cedeze un loc de veci la cimitirul P., al cărui proprietar era soțul inculpatei.

În ziua de 24 ianuarie 2012, în jurul amiezii, victima D.I. a vizitat-o pe fiica sa, inculpata, care locuia într-o garsonieră din municipiul Botoșani, str. M., împreună cu fiul său, A.C. și prietena acestuia, martora V.F.

Victima i-a dus inculpatei o sticlă de jumătate cu vin și suma de 50 RON, pentru a fi date unei persoane pe nume L., care să depună mărturie în procesul de divorț. Inculpata nu voia să divorțeze și o deranja faptul că victima se amesteca în viața ei personală pentru că mai divorțase anterior din cauza ei, după care s-a recăsătorit cu același bărbat. La momentul vizitei, în garsoniera inculpatei se afla fiul acesteia cu prietena sa.

Victima l-a trimis pe nepot să-l caute pe acel L., însă acesta a revenit la scurt timp, spunând că nu l-a găsit. După ce victima a dorit să plece, inculpata a condus-o iar la ieșirea din bloc, i-a cerut mamei să meargă împreună într-o altă garsonieră pe care o deținea în fapt și care era situată pe același palier, motivând că nu ar vrea ca prietena fiului ei să audă despre divorț și că acolo ar putea aduce și ar putea discuta în liniște cu persoana numită L.

Victima a fost de acord și au mers împreună în garsoniera nr. 108, unde inculpata a consumat sticla de vin, după care, din spatele WC-ului, a scos o sticlă de votcă îndemnând-o și pe mama sa să bea, însă aceasta a refuzat.

În continuare, inculpata a început să-i reproșeze mamei sale că i-a spus prietenei fiului ei cuvinte urâte despre ea, numind-o bețivă, dar și despre fiul ei.

Victima a negat că ar fi avut vreo discuție cu numita V.F., moment în care inculpata s-a enervat foarte tare, a mers în baie și a luat din spatele WC-ului un cuțit, s-a întors în cameră, a prins-o pe victimă de batic, pe care i l-a răsucit sub bărbie, a împins-o într-un colț al camerei, unde i-a dat prima lovitură cu cuțitul la gât, a trântit-o pe parchet, s-a suit cu genunchii pe ea și i-a dat multiple lovituri cu cuțitul în zona inimii până când aceasta nu a mai respirat și a început să se învinețească.

Ulterior, inculpata a mers în baie, s-a spălat de sânge, s-a îmbrăcat cu alte haine pe care le avea pregătite în acea garsonieră, a consumat și restul de votcă din sticlă, apoi a mers în garsoniera în care locuia de obicei, unde le-a cerut învinuitului și martorei să o însoțească la cimitir pentru că, în acea zi, fratele ei, S., împlinea un număr de ani de când decedase.

Deplasarea la cimitir s-a făcut pe jos, inculpata mergând înaintea celor doi, fiind într-o stare de profundă agitație, lucru relatat de martora V.F.

Pe drum, a oprit prima oară la Complexul comercial din incinta fostei fabrici J., de unde inculpata a cumpărat lumânări, o pereche de mănuși menaj portocaliu cu alb și o rolă de saci negri. Aceștia s-au mai oprit în fața magazinului L., inculpata spunându-le celor doi să o aștepte, ea traversând str. C. și intrând la magazinul S., de unde a cumpărat 3 m de folie gri și o rolă de scotch de culoare maro-bej.

În acea noapte, cât și în ziua următoare, inculpata nu a putut dormi, a băut foarte mult, a plâns. În a treia zi după săvârșirea faptei, fiul inculpatei a dorit să meargă la garsoniera 108, întrucât intenționa să o vândă și dorea să o arate viitorilor proprietari. Potrivit actelor de proprietate, proprietarul acestei garsoniere, era numitul P.A., însă era deținută în fapt de către inculpată care depozita acolo alimente.

Inițial inculpata s-a opus ca fiul ei să meargă în camera 108, însă la insistențele acestuia, s-au deplasat împreună, ocazie cu care acesta a văzut cadavrul bunicii sale, întins pe parchet cu sânge pe bluză, observând o tăietură la gât pe o porțiune de aproximativ 10 cm.

La vederea cadavrului, fiul inculpatei s-a îngrozit și a încercat să plece însă aceasta nu l-a lăsat, cerându-i să o ajute să scape de cadavrul.

I-a solicitat acestuia să așeze cadavrul pe bucata de folie, după care l-a înfășurat cu scotch, inculpata spunându-i că va face rost de o mașină pentru transport.

În zilele următoare, victima a fost dată dispărută de către o noră a sa, iar lucrătorii de poliție au solicitat în acest sens, relații de la inculpată. În aceste împrejurări, inculpata a luat hotărârea de a depesaja cadavrul. În aproximativ 2 zile și jumătate, timp în care a consumat aproape în permanență băuturi alcoolice, inculpata a tăiat cadavrul pe segmente, pe care le-a ambalat în câte un sac menajer, făcând pachete pe care le-a pus într-o sacoșă de rafie. Trunchiul victimei a fost ambalat în saci menajeri puși cap în cap, fiind introdus apoi într-o altă sacoșă de rafie. Segmentele de cadavru din prima sacoșă au a fost transportate de către învinuit la solicitarea mamei sale, care i-a spus că trebuie să le arunce în puțurile de colectare a apei din spatele cimitirului Pacea și a poligonului ACR.

Învinuitul a mers pe șoseaua de centură și pentru că geanta a început să cedeze la cusături a pus segmentele de cadavru într-un șanț format între două suprafețe betonate pe locul unde fusese spălătoria auto C.

Ulterior, învinuitul a încercat să ducă și cea de-a doua sacoșă, pe care însă din cauza greutății a aruncat-o în subsolul blocului în care locuia, prin gura de canal din apropierea camerei 108.

În zilele următoare, inculpata împreună cu fiul ei a făcut curățenie în camera 108, s-a oferit să-i ajute și prietena acestuia, însă a fost refuzată. Cei doi s-au deplasat în camera 108 cu lighene din plastic, clor, după care inculpata a luat de sub chiuveta din baie o sticlă din plastic tăiată în care se afla var de culoare galbenă, cu care s-a deplasat tot în garsoniera 108.

Din ziua în care a făcut curățenie, inculpata nu a mai permis depozitarea alimentelor în acea garsonieră.

În același timp, inculpata a aruncat la diverse ghene de gunoi din oraș articolele de îmbrăcăminte ale victimei, precum și cuțitele folosite la săvârșirea faptelor, iar capul victimei l-a aruncat personal într-o baltă de lângă fostul drum de la ACR.

În ziua de 06 februarie 2012, întrucât instalația de apă din bloc înghețase din cauza gerului, un vecin de-al inculpatei a intrat în subsolul blocului, ocazie cu care a descoperit sacoșa de rafie în care se afla trunchiul victimei, sesizând imediat lucrătorii de poliție.

Ulterior, au fost găsite și celelalte părți ale cadavrului în zonele indicate de către inculpată și fiul acesteia.

Potrivit raportului de necropsie din 07 iunie 2012 al Serviciului de Medicină Legală Botoșani moartea numitei D.I. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutivă unui traumatism toracic acut deschis, cu multiple plăgi înțepat tăiate, unele penetrante, hemotorax stâng, hemopericard, plagă înțepată pulmonară și plagă cardiacă penetrantă în ventriculul stâng, posibil și unei plăgi tăiate cervicală. Leziunile s-au putut produce prin loviri repetate cu obiect tăietor înțepător, între leziunile constatate și deces existând raport direct de cauzalitate.

S-a mai concluzionat faptul că depeșarea cadavrului s-a efectuat postmortem.

Situația de fapt prezentată a fost dovedită cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și fotografii judiciare, procesul-verbal de conducere în teren și fotografii judiciare, procesul-verbal de cercetare la fața locului, concluzii provizorii medico-legale și raportul de necropsie din 07 iunie 2012, planșa fotografică cu aspecte fixate cu ocazia efectuării necropsiei, raportul de constatare tehnico-științifică din 16 februarie 2012 al Serviciului Criminalistic din cadrul IPJ Suceava, raportul de constatare tehnico-științifică din 16 februarie 2012 al Serviciului criminalistic din cadrul IPJ Suceava, raportul de expertiză din 02 aprilie 2012 al Institutului Național de Criminalistică, raportul de constatare tehnico-științifică din 17 februarie 2012 al Serviciului Criminalistic din cadrul IPJ Botoșani, concluziile provizorii și raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 23 martie 2012, concluziile provizorii și raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 23 martie 2012, declarațiile martorilor V.F., M.C., B.V., F.M., S.C., declarațiile învinuitului A.C., coroborate cu declarațiile inculpatei A.T. date la urmărirea penală.

În instanță inculpata în declarația dată la termenul de judecată din data de 18 octombrie 2012 nu a recunoscut săvârșirea celor două infracțiuni pentru care a fost trimisă în judecată, precizând că la urmărirea penală a recunoscut faptele întrucât i-a fost frică.

Aceasta a solicitat în instanță o completare a raportului de expertiză psihiatrică, invocând faptul că experții nu au avut în vedere toate bolile de care aceasta suferă, impactul tratamentului medical pe fondul consumului de alcool asupra sistemului nervos central, solicitând un termen pentru a depune acte medicale în acest sens.

Cu privire la suplimentul de expertiză solicitat de către inculpată, instanța a considerat că nu este necesar a fi efectuat, dat fiind că inculpata nu a mai depus acte medicale la dosar cu privire la alte afecțiuni, iar din concluziile raportului efectuat rezultă că la efectuarea acestuia s-au avut în vedere afecțiunile de care inculpata suferă și, totodată, împrejurările în care aceasta a comis fapta, respectiv că se afla în stare de ebrietate, concluzionându-se că, dat fiind toate aceste împrejurări, inculpata a comis fapta cu discernământ.

Chiar dacă aceasta a avut o poziție de negare a faptelor în fața instanței, susținerile sale nu se coroborează cu nicio probă administrată în cauză.

Este de necontestat faptul că, în ziua de 24 ianuarie 2012, victima D.I. a vizitat-o pe inculpată la garsoniera în care locuia împreună cu fiul și prietena acestuia.

De asemenea, a rezultat din probatoriul administrat relațiile conflictuale dintre inculpată și victimă.

Relevantă în dovedirea vinovăției inculpatei sunt declarațiile martorei V.F., care, atât la urmărirea penală cât și în instanță, a arătat comportamentul inculpatei atât în ziua de 24 ianuarie, cât și în zilele următoare, precizând că aceasta a plecat cu victima împreună în acea garsonieră iar ulterior aceasta împreună cu fiul ei s-a ocupat de curățenia acelei camere, inculpata prezentând o neliniște și o agitație continuă.

Relevantă este și declarația inculpatei care, în fața procurorului, a recunoscut că ea a fost cea care a omorât-o și depeșat-o pe mama sa, precizând cu lux de amănunte modalitatea comiterii celor două fapte. De asemenea, a precizat și faptul că plănuise cu mult timp în urmă să o omoare pe mama sa pentru că o ura și că atunci când i-a aplicat loviturile s-a răzbunat pentru tot ceea ce i s-a întâmplat ei în viață din cauza acesteia.

A arătat că, cu aproximativ 2 luni înainte de săvârșirea faptei, a dus în garsoniera 108 un cuțit cu o lamă subțire și lungă, de aproximativ 15 cm, care se desfăcea prin apăsare unui buton și o sticlă de votcă. A mai dus, de asemenea, și o sticlă de votcă în acea garsonieră, precum și haine de schimb, prevăzând că dacă o va omorî pe mama sa, va avea nevoie de haine de schimb. A recunoscut, de asemenea, că i-a solicitat martorei V.F. să nu declare în fața organelor de poliție nimic în legătură cu garsoniera 108 și, de asemenea, a recunoscut că a cumpărat clor, mănuși de menaj, precum și saci menajeri negri de la complexul comercial din incinta fostei fabrici J., lucru confirmat de altfel și de martorii M.C., B.V., care au văzut când aceasta a cumpărat acele bunuri.

Declarația dată de către inculpată la urmărirea penală a fost înregistrată audio-video, DVD-uri depuse de către parchet la dosarul cauzei, din vizionarea acestora reieșind faptul că aceasta nu a fost forțată în nici un mod cu privire la cele declarate.

Mai mult de atât, inculpata, din proprie inițiativă, a relatat procurorului cu lux de amănunte întreaga activitate infracțională, precum și măsurile luate de aceasta în vederea realizării acestei activități.

Cu ocazia cercetării la fața locului în garsoniera nr. 108, în compartimentul din partea dreaptă a holului, pe ambii pereți laterali, s-au observat stropi cu dimensiuni cuprinse între 3 mm și 8 mm cu aspect punctiform și de minge de rugby, precum și dâre de substanță brun roșcată dispuse la înălțimi cuprinse între 0,20 m și 0,60 m și pe lungimi cuprinse între 1,60 m și 0,60 m.

Pe pardoseală a fost găsită o urmă sub formă de cheag de substanță de culoare brun-roșcată, pe tocul ușii de acces în bucătărie, partea dreaptă zona mediană s-a observat o urmă de substanță de culoare brun-roșcată sub formă de mânjitură.

Procedându-se la examinarea vizuală și cu echipamentul polilight în lumina albastră a parchetului melaminat ce acoperă pardoseala camerei, înspre colțul în care pereții sunt văruiți cu var de culoare galben intens, pe patul dintre plăcile de parchet, la încheieturi și pe marginile de îmbinare interioară au fost identificate urme de substanță de culoare brun-roșcat.

Atât inculpata, cât și fiul acesteia, au fost testați cu tehnica poligraf.

Pentru răspunsurile inculpatei la întrebările relevante ale cauzei, au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat.

Chiar dacă învinuitul A.C. nu și-a menținut declarațiile pe care le-a dat la urmărirea penală, instanța a avut în vedere că acele declarații se coroborează întru totul cu declarațiile inculpatei și ale martorei V.F., precum și cu celelalte probe administrate în cauză, acesta indicând organelor de urmărire penală locurile unde a lăsat părți din cadavrul bunicii sale.

Prin urmare, instanța a apreciat ca fiind dovedită vinovăția inculpatei pentru faptele pentru care aceasta a fost trimisă în judecată și care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor calificat și profanare de morminte, prev. și ped. de art. 174, 175 alin. (1) lit. a), c) C. pen. și art. 319 C. pen.

În mod corect a fost reținută agravanta prev. de art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., din probatoriul administrat rezultând că inculpata și-a premeditat fapta. Astfel, aceasta așa cum a relatat în declarația dată la urmărirea penală, cu aproximativ 2 luni de zile înainte a dus în camera 108, cuțitul, băutura și hainele de schimb, presupunând că toate acestea îi vor fi necesare pentru punerea în aplicare a planului stabilit.

S-a reținut în cauză pentru ambele infracțiuni și agravanta prev. de art. 75 lit. e) C. pen., inculpata consumând băuturi alcoolice în vederea realizării activității infracționale.

La stabilirea și individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere pericolul deosebit al faptelor comise, gradul de rudenie dintre părți, persoana inculpatei, care a avut o poziție oscilantă cu privire la faptele reținute în sarcina sa a apreciat că, deși este fără antecedente penale, nu se justifică reținerea în favoarea acesteia a unor circumstanțe atenuante.

Pentru faptele comise, instanța a apreciat că pentru reeducarea sa este necesară o pedeapsă cu închisoare orientată spre maxim.

De asemenea, a aplicat inculpatei și pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

Întrucât inculpata a comis faptele în concurs real, s-a făcut în cauză aplicarea art. 33 lit. a), 34 C. pen.

Pe durata executării pedepsei, instanța i-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatei și, în temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa de executat durata reținerii și arestării preventive din 16 februarie 2012 la zi.

Totodată, instanța a constatat că în cauză numita A.M. nu s-a constituit parte civilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpata A.T., criticând sentința apelată pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în temeiul art. 379 alin. (2) pct. b C. proc. pen., admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare sau, în temeiul art. 384 C. proc. pen., judecarea în fond a cauzei de către instanța de apel, cu efectuarea unei noi expertize medico-legale. În subsidiar, dat fiind faptul că nu are - antecedente penale, a solicitat diminuarea pedepselor aplicate.

Prin Decizia penală nr. 46 din 12 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata A.T., împotriva Sentinței penale nr. 21 din 30 ianuarie 2013 a Tribunalului Botoșani.

S-a dedus în continuare din pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatei durata arestării preventive de la 30 ianuarie 2013 la zi și menține starea de arest a acesteia.

A fost obligată apelanta inculpată la plata sumei de 450 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare din apel, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat N.D., se va avansa din fondurile MJR în contul Baroului Suceava.

Analizând apelul declarat în cauză, prin prisma motivelor invocate și în baza actelor și lucrărilor dosarului, în conformitate cu prevederile art. 371 și 378 C. proc. pen., Curtea a constatat că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

S-a constatat că prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a mijloacelor de probă administrate în cauză.

S-a arătat că rezultă din ansamblul probator, la care a făcut referire detaliată prima instanță (Curtea însușindu-și pe deplin analiza probelor făcută de prima instanță), că în după amiaza zilei de 24 ianuarie 2012, după ce în prealabil a premeditat faptele și a consumat o cantitate însemnată de băuturi alcoolice, apelanta inculpată A.T. a atras-o pe mama sa D.I. în garsoniera nr. 108 din blocul situat pe str. M. din municipiul Botoșani, jud. Botoșani și a înjunghiat-o de mai multe ori cu un cuțit în zona inimii și în gât, aceasta decedând; la câteva zile, după uciderea mamei sale apelanta inculpată A.T. a depesajat cadavrul, fragmentele de corp ambalându-le în mai multe pachete ce au fost transportate în mai multe locuri de pe raza municipiului Botoșani de către fiul său, A.C., la cererea acesteia.

Cele mai relevante mijloace de probă care dovedesc vinovăția apelantei inculpate sunt procesul-verbal de cercetare la fața locului (privind garsoniera nr. 108 din blocul situat pe str. M. din municipiul Botoșani, jud. Botoșani - fiind identificate cu acest prilej pete de culoare brun-roșcată asemănătoare urmelor de sânge), raportul de necropsie din 07 iunie 2012 al Serviciului de Medicină Legală Botoșani (care concluzionează că moartea numitei D.I. a fost violentă, datorându-se insuficienței cardio-respiratorii acute consecutivă unui traumatism toracic acut deschis, cu multiple plăgi înțepat-tăiate, unele penetrante, hemotorax stâng, hemopericard, plagă înțepată pulmonară și plagă cardiacă penetrantă în ventriculul stâng, posibil și unei plăgi tăiate cervicală; s-a mai arătat că leziunile s-au putut produce prin loviri repetate cu obiect tăietor înțepător, între leziunile constatate și deces existând raport direct de cauzalitate și că depesajarea cadavrului s-a efectuat postmortem), procesul-verbal de conducere în teren (din care rezultă că numitul A.C., fiul apelantei inculpate a condus organele de poliție în locurile în care a aruncat părți din cadavrul victimei, acestea fiind astfel recuperate), declarațiile martorilor audiați în cauză (dintre aceștia V.F., concubina fiului inculpatei la acel moment, ce locuia împreună cu aceștia are cele mai relevante depoziții; aceasta a arătat, în esență, că victima a venit în vizită în după amiaza zilei de 24 ianuarie 2012 și că a ieșit din garsonieră împreună cu apelanta inculpată și fiul acesteia; a mai arătat martora că apelanta inculpată și fiul ei foloseau de facto și garsoniera nr. 108 din blocul situat pe str. M. din municipiul Botoșani, jud. Botoșani, unde a avut loc crima, iar aceștia i-au cerut insistent să nu spună polițiștilor acest lucru), declarațiile date ca învinuit în cursul urmăririi penale de A.C. (acesta a arătat, în esență, că mama sa, apelanta inculpată, l-a condus în garsoniera nr. 108 unde era cadavrul bunicii sale și i-a mărturisit că a ucis-o pe motiv că o obliga să divorțeze; a mai arătat acesta că mama sa a fost cea care a secționat cadavrul, a împachetat bucățile rezultate și i-a solicitat să le arunce în puțurile de colectare a apei din spatele cimitirului Pacea din municipiul Botoșani, iar el s-a conformat), precum și declarațiile apelantei inculpate A.T. date în cursul urmăririi penale (aceasta a arătat, în esență, că își ura mama, că a plănuit cu jumătate de an înainte să o omoare, sens în care și-a pregătit un cuțit și o sticlă de băutură în garsoniera 108, că i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu cuțitul în zona gâtului și a inimii, că a secționat cadavrul și că l-a rugat pe fiul ei să le arunce). Mijloacele de probă amintite se coroborează perfect între ele.

S-a arătat că în fața primei instanțe, apelanta inculpată A.T. și fiul acesteia A.C. și-au schimbat radical declarațiile (în sensul că prima nu a mai recunoscut faptele pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva acesteia, arătând că le-a recunoscut în cursul urmăririi penale de frică fiind amenințată de organele de poliție care au condus-o și la spitalul de psihiatrie, iar cel de al doilea că nu mama sa ar fi ucis victima ci o altă persoană, declarațiile inițiale fiind rodul amenințărilor și agresiunilor la care l-au supus polițiștii). În condițiile în care cei doi nu au prezentat un motiv plauzibil pentru modificarea declarațiilor, A.C. este fiul apelantei inculpate (fiind evident subiectiv în cauză), iar versiunile acestora contrazic flagrant celelalte mijloace de probă mai sus amintite, în mod corect au fost înlăturate de către prima instanță ca fiind nesincere.

A mai arătat apelanta inculpată că s-ar fi impus o nouă expertiză psihiatrică în ceea ce o privește care să țină cont și de afecțiunile sale și reaudierea tuturor martorilor. Or, cu privire la primul aspect, în mod corect prima instanță a reținut că în cadrul expertizei psihiatrice efectuate (finalizată cu raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 23 martie 2012) au fost avute în vedere toate afecțiunile apelantei inculpate. Referitor la cel de al doilea aspect, Curtea constată că apelanta inculpată nu a produs nici un motiv plauzibil pentru care s-ar impune audierea din nou a tuturor martorilor. Mai mult, apelanta inculpată a avut efectiv posibilitatea de adresa întrebări martorilor atunci când aceștia au fost audiați de prima instanță.

S-a arătat că nu a fost identificat vreun alt caz pentru care Curtea să desființeze, cu trimitere spre rejudecare, în temeiul art. 379 alin. (2) pct. b C. proc. pen., sentința primei instanțe (după cum a invocat apelanta inculpată).

Raportat la situația de fapt reținută s-a stabilit corect încadrarea juridică legală a infracțiunilor reținute în sarcina apelantei inculpate A.T., respectiv infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. a), c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. e) C. pen. și infracțiunea de profanare de morminte, prev. de art. 319 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. e) C. pen., ambele cu aplicare a art. 33 lit. a) C. pen. În mod corect prima instanță a reținut în sarcina apelantei inculpate circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. e) C. pen. săvârșirea infracțiunii în stare de beție anume provocată în vederea comiterii faptei", în condițiile în care aceasta în declarația sa din data de 17 februarie 2012 a arătat că mai înainte de săvârșirea omorului (premeditat de altfel), a băut o jumătate de litru de vin adus de victimă și aproape o jumătate de litru de votcă, dintr-o sticlă ascunsă anterior după vasul toaletei alături de cuțitul cu care plănuia să ucidă victima.

De asemenea, în ceea ce privește pedepsele principale aplicate apelantei inculpate de către prima instanță, Curtea a constatat că acestea au fost în mod just individualizate, în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen.

Într-adevăr, având în vedere gradul de pericol concret al infracțiunilor săvârșite, importanța valorilor sociale lezate prin acestea, modul concret în care a apelanta inculpată a acționat (ce denotă un potențial ridicat de agresivitate - dedus din numărul mare de lovituri de intensitate ridicată aplicate victimei cu un cuțit), urmările ireversibile produse prin infracțiunile amintite, împrejurarea că victima era chiar mama apelantei inculpate, precum și conduita procesuală oscilantă a apelantei inculpate (care a dat la un moment dat declarații complete de recunoaștere a faptelor comise pentru ca ulterior să le nege cu vehemență), Curtea a apreciat că aplicarea unor pedepse principale de 25 de ani închisoare (alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani) pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. a), c) C. pen., respectiv de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de profanare de morminte, prev. de art. 319 C. pen., este în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art. 52 C. pen. (și nu se mai impune reducerea lor; simplul fapt că apelanta inculpată nu are antecedente penale, în contextul celor expuse nu poate atrage diminuarea pedepselor aplicate). Doar în acest context, Curtea a considerat că avertismentul dat de instanță, prin soluția de condamnare pronunțată, va fi de natură să o facă pe apelanta inculpată să conștientizeze pe viitor că legiuitorul ocrotește valorile sociale, că orice atingere adusă acestora este sancționată aspru și că ei, ca destinatari ai normelor de drept care le sunt accesibile, au obligația de a le respecta întocmai, de a evita conjuncturile care i-ar putea cantona într-o situație contrară legii, în caz contrar, urmând a răspunde ca și în cazul de față.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpata A.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei aplicări a legii, caz de casare prev. de art. 385 pct. 17 C. proc. pen.

A arătat că în mod nejustificat, instanța de apel i-a respins cererea privind efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice care să concluzioneze asupra afecțiunilor psihice de care suferă, determinate de consumul de alcool, a mai arătat că a recunoscut și a regretat fapta comisă, are doi copii și o situație medicală foarte grea, circumstanțe în raport de care, pedeapsa aplicată este exagerată.

Examinând decizia atacată în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpata A.T. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de omor prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. a), c) C. pen. și profanare de morminte, prev. de art. 319 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. e) C. pen., reținându-se în sarcina acesteia că în după amiaza zilei de 24 ianuarie 2012, după ce în prealabil a premeditat faptele și a consumat o cantitate însemnată de băuturi alcoolice, a atras-o pe mama sa D.I. în garsoniera nr. 108 din blocul situat pe str. M. din municipiul Botoșani, jud. Botoșani și a înjunghiat-o de mai multe ori cu un cuțit în zona inimii și în gât, aceasta decedând; la câteva zile, după uciderea mamei sale apelanta inculpată A.T. a depesajat cadavrul, fragmentele de corp ambalându-le în mai multe pachete ce au fost transportate în mai multe locuri de pe raza municipiului Botoșani de către fiul său, A.C., la cererea acesteia.

Situația de fapt și vinovăția inculpatei au fost corect stabilite cu probele administrate în cauză, respectiv, procesul-verbal de cercetare la fața locului, raportul de necropsie din 07 iunie 2012 al Serviciului de Medicină Legală Botoșani, procesul-verbal de conducere în teren, declarațiile martorilor audiați în cauză, declarațiile date ca învinuit în cursul urmăririi penale de A.C., coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatei.

Având în vedere gravitatea deosebită a faptelor săvârșite de inculpată, împrejurările în care s-au comis și impactul deosebit asupra comunității, pedeapsa aplicată este just individualizată în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

În ce privește critica adusă de inculpată cu privire la neefectuarea raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, aceasta urmând să concluzioneze cu privire la maladia psihică de care suferă, pe fondul consumului de alcool, Înalta Curte constată că aceasta nu se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 17

2

C. proc. pen. întrucât motivele invocate nu vizează nelegalitatea hotărârii, ci redozarea pedepsei.

Prin modificările aduse prin Legea nr. 2/2013, intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013, legiuitorul a înțeles să elimine din cuprinsul cazurilor de casare, situațiile în care s-au aplicat pedepse greșit individualizate, așa încât, după modificările menționate, temeiul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., poate fi invocat doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Dacă legiuitorul ar fi dorit să mențină în cadrul cazurilor de casare, situațiile în care s-au aplicat pedepse greșit individualizate, nu ar fi procedat la modificarea temeiului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., rațiune pentru care, critica privind individualizarea pedepsei nu se circumscrie nici cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 17

2

C. proc. pen., și apare ca fiind nefondată.

Având în vedere cele menționate, Înalta Curte constată că decizia instanței de apel este legală și temeinică, iar recursul declarat de inculpată este nefondat, urmând ca în baza art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen. să fie respins.

În baza art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată recurentei inculpat reținerea și arestarea preventivă de la 16 februarie 2012 la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.T. împotriva Deciziei penale nr. 46 din 12 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentei inculpate, durata reținerii și a arestării preventive, de la 16 februarie 2012 la 5 septembrie 2013.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 septembrie 2013.

Procesat de GGC - NN