ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4101/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4101/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința

penală nr. 175 din 03 iulie 2012 a Tribunalului Botoșani a fost condamnat inculpatul

C.M., la pedeapsa de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 174, 176 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) și b) C.

pen.

A repus în individualitatea

lor pedepsele stabilite prin sentința penală nr. 343 din 10 noiembrie 2011 a Judecătoriei

Dorohoi.

În baza art. 37

lit. a) și art. 39 alin. (1) C. pen. a contopit pedeapsa de 25 ani închisoare cu

pedeapsa rezultantă de 10 luni aplicată prin sentința penală nr. 308 din 23

septembrie 2010 a Judecătoriei Dorohoi și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea

de 25 ani închisoare.

În baza art. 33

lit. a) și art. 36 alin. (1) C. pen. a contopit pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare

cu pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare și 2 ani închisoare stabilite prin sentința

penală nr. 343 din 10 noiembrie 2011 a Judecătoriei Dorohoi și a aplicat inculpatului

pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare, inculpatul având de executat 25 ani

închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a,

b) C. pen.

A făcut aplic.

art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen.

A menținut arestarea

preventivă a inculpatului.

A dedus din pedeapsa

principală durata executată și durata arestării preventive de la 26 ianuarie 2011

la zi.

A fost anulat

mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 474/2011 din 25 noiembrie 2011 al

Judecătoriei Dorohoi și a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei.

A constatat că

în cauză nu s-a formulat constituire de parte civilă.

A fost obligat

inculpatul să plătească statului suma de 2.500 RON cu titlul de cheltuieli judiciare,

din care onorariu avocat oficiu - 200 RON - s-a avansat Baroului de Avocați Botoșani

din fondurile Ministerului Justiției.

S-a reținut că

inculpatul C.M. a întreținut relații de concubinaj cu numita B.A., fiica victimei

B.O., locuind împreună cu aceasta la domiciliul victimei din mun. Dorohoi, jud.

Botoșani. Între inculpat și victimă s-a creat o stare conflictuală (generată, după

spusele inculpatului, de faptul că victima nu era de acord cu relația pe care acesta

o avea cu fiica sa, iar după relatările martorului S.R., de insuficiența veniturilor),

pe fondul căruia inculpatul a și agresat victima. Drept urmare, victima a formulat

și o plângere penală.

Un astfel de conflict

s-a iscat și în seara zilei de 25 ianuarie 2011, când inculpatul i-a aplicat victimei

mai multe lovituri cu pumnii, cu picioarele și cu o bucată de lemn. După ce a constatat

decesul victimei, inculpatul a luat decizia de a o îngropa sub un pat dintr-o magazie

aflată în curtea locuinței. Sub amenințarea cu moartea, numita B.A. l-a ajutat pe

inculpat să îngroape victima și să ardă hainele acesteia și bucata de lemn folosită

pentru lovire. De observat că în declarația dată în fața instanței inculpatul atribuie

concubinei sale ideea acestor acte menite să ascundă săvârșirea faptei, fără însă

ca susținerile sale să fie confirmate de probatoriul administrat, sinceritatea martorei

B.A. fiind verificată inclusiv prin testarea poligraf.

Știind că urma

să fie încarcerat în executarea pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 308 din 23 septembrie 2010 a Judecătoriei Dorohoi, inculpatul i-a cerut

concubinei sale să spună că victima este plecată la Dorobanți, urmând să „rezolve

el situația" când va fi pus în libertate. Cu toate că martora B. oscilează

în declarațiile sale asupra aspectului dacă a primit amenințări de ia inculpat și

ulterior încarcerării acestuia (a se vedea, spre exemplu, contradicțiile sub acest

aspect cuprinse în declarația aflată la dosar și cea dată în fața instanței), este

cert că martora a fost supusă constant influenței inculpatului și că a declarat

adevărul abia în perspectiva testării cu aparatul poligraf.

În urma cercetărilor

declanșate de dispariția victimei, la data de 5 septembrie 2011 martora B. a condus

și a indicat organelor judiciare locul în care se afla îngropată victima.

Raportul de constatare

medico-legală efectuat în cauză a concluzionat că moartea victimei a fost violentă

și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, ca urmare a unui traumatism

toracic acut închis, cu fractură dublă de stern și multiple fracturi costale. Aceste

leziuni au putut fi produse prin loviri repetate cu mijloc contondent (picior),

între ele și moartea victimei existând legătură cauzală directă. în raport de modificările

cadaverice, moartea poate data de 7-8 luni, decesul putând fi înregistrat la 25

ianuarie 2011.

Inculpatul a fost

supus examinării medico-legale psihiatrice, constatându-se că prezintă tulburare

de personalitate de tip antisocial și că are discernământul păstrat în raport cu

fapta comisă.

Situația de fapt

expusă a fost reținută în baza următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal și

planșele fotografice întocmite cu prilejul cercetării la fața locului; raportul

de constatare medico-legală din 17 noiembrie 2011 întocmit de SML Botoșani; declarațiile

martorilor B.A., S.R., S.C.M., O.D., N.C., C.S., G.D., B.N., F.P., C.R., P.M. și

T.M.; declarația inculpatului din instanță și raportul de expertiză medico-legală

psihiatrică din din anul 2011 întocmit de INML „M.M.".

Fapta săvârșită

de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 174,

176 alin. (1) lit. c) C. pen., având în vedere condamnarea pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 174 C. pen. aplicată prin sentința penală nr. 70 din 8 octombrie 1986

a Tribunalului Prahova.

Ținând seama de

data rămânerii definitive sentinței penale nr. 308 din 23 septembrie 2010 a Judecătoriei

Dorohoi (24 ianuarie 2011) și mențiunile din fișa de cazier judiciar a inculpatului,

se va constata că sunt aplicabile și dispozițiile art. 37 lit. a) și b) C. pen.

La individualizarea

judiciară a pedepsei instanța a ținut seama de limitele prevăzute de lege, de gradul

concret de pericol social al infracțiunii, dedus din modalitatea comiterii, vârsta

victimei și manoperele destinate să ascundă comiterea faptei, precum și de persoana

inculpatului. Astfel, acesta a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă de 20 ani

închisoare pentru comiterea unei infracțiuni de omor și la mai multe pedepse (majoritatea

pentru infracțiuni contra patrimoniului), fără ca perioada îndelungată de detenție

să fi contribuit la formarea unei atitudini corespunzătoare. Mai mult, prezenta

faptă a fost comisă cu doar o zi înainte de încarcerarea inculpatului, împrejurare

pe care acesta a cunoscut-o. Relevantă este și atitudinea inculpatului ulterioară

comiterii faptei, acesta încercând să zădărnicească aflarea adevărului, atât prin

manipularea concubinei sale, cât și prin poziția procesuală oscilantă.

Față de toate

aceste împrejurări instanța a apreciat că este pe deplin justificată condamnarea

inculpatului la pedeapsa de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen.

Văzând data comiterii

prezentei infracțiuni și aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 37 lit.

a) C. pen., instanța va repune în individualitatea lor pedepsele stabilite prin

sentința penală nr. 343 din 10 noiembrie 2011 a Judecătoriei Dorohoi.

În baza art. 37

lit. a) și art. 39 alin. (1) C. pen. pedeapsa de 25 ani închisoare va fi contopită

cu pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 308

din 23 septembrie 2010 a Judecătoriei Dorohoi (condamnare care atrage starea de

recidivă postcondamnatorie) și se va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de

25 ani închisoare.

Având în vedere

că prezenta infracțiune de omor se află în concurs real cu cele pentru care inculpatul

a fost condamnat prin sentința penală nr. 343 din 10 noiembrie 2011 a Judecătoriei

Dorohoi, în baza art. 33 lit. a) și 36 alin. (1) C. pen. rezultanta de 25 ani închisoare

va fi contopită cu pedepsele de un an și 6 luni închisoare și 2 ani închisoare stabilite

prin sentința sus-arătată, aplicându-se pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare.

Ținând seama și

de prevederile art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul va executa 25 ani închisoare

și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C.

pen.

II. Împotriva

acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel inculpatul C.M.

În motivarea apelului

inculpatul a arătat că în cauză nu există probe care să dovedească vinovăția sa

în comiterea infracțiunii.

S-a arătat că

organul de urmărire penală nu a administrat probe care să dovedească vinovăția sa

și nu a verificat de ce numita B.A. a ascuns cadavrul tatălui său și moartea acestuia.

S-a mai arătat

că martora B.A. este cea care a ucis-o pe victimă și a ascuns-o deoarece în acea

perioadă se afla în stare de detenție în executarea unei pedepse privative de libertate.

Martora B.A. a

afișat o atitudine oscilantă în procesul penal și nu a făcut dovada faptului că

a fost amenințată pentru a ascunde infracțiunea de omor comisă împotriva tatălui

său.

S-a arătat că

în cauză se impunea a fi efectuată o expertiză medico legală de către INML M.M.

București care să stabilească în ce condiții au fost produse leziunile victimei

precum și o expertiză ADN.

S-a solicitat

în principal admiterea apelului și trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea

urmăririi penale și completarea probatoriului, iar în subsidiar în condițiile în

care se va putea reține vinovăția sa a cerut redozarea pedepsei ce i-a fost aplicată

de prima instanță și reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante.

Examinând apelul

declarat de inculpat sub aspectul motivelor prezentate cât și sub toate aspectele

de fapt și de drept ale cauzei, Curtea a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani din data de 07 februarie 2012 întocmit

în dosarul penal nr. 654/P/2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului

C.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174, art. 176 alin. (1) lit.

c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen.

Investită cu soluționarea

cauzei penale prima instanță, Tribunalul Botoșani a dispus readministrarea probatoriului

testimonial de la urmărirea penală.

Examinând probatoriul

administrat în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească din fața primei

instanțe respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului și fotografiile

aferente raportul de constatare medico legală (necropsie) și fotografiile aferente,

declarațiile martorilor B.A., S.R., S.C.M., O.D., N.C., C.S., G.D., B.N., F.P.,

C.R., P.M. și T.M., raportul de expertiză medico legală psihiatrică al INML M.M.

București, înscrisurile emanând de la martora B.A. și inculpat coroborate cu declarațiile

inculpatului C.M. rezultă că acesta în noaptea de 25 din 26 ianuarie 2011 i-a aplicat

mai multe lovituri cu pumnii și picioarele și cu corpuri dure victimei B.O. producându-i

leziuni care au dus la deces, după care a îngropat victima într-o magazie din curtea

locuinței acesteia.

În faza de urmărire

penală și cercetare judecătorească inculpatul C.M. a adoptat o atitudine oscilantă

și nesinceră, inițial negând în totalitate orice implicare în activitatea de ucidere

a victimei indicând ca autor pe martora B.A.

În faza de cercetare

judecătorească inculpatul C.M. a revenit potrivit declarației de la dosar, de la

declarațiile date la urmărirea penală arătând că a împins și a lovit victima cu

pumnii și picioarele.

Față de probele

administrate în cauză, instanța de apel a apreciat ca fiind nesincere apărările

inculpatului prin care susține că victima a fost lovită de martora B.A. deoarece

în noaptea de 25 din 26 ianuarie 2011 se afla încarcerat pentru executarea unei

pedepse privative de libertate.

Din fișa de cazier

judiciar a inculpatului atașată la dosarul de urmărire penală rezultă că acesta

a fost încarcerat pentru executarea pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 308/2011 a Judecătoriei Dorohoi la data de 26 ianuarie 2011

deci a doua zi după comiterea infracțiunii ce face obiectul prezentului dosar.

Din declarațiile

martorilor audiați a rezultat că inculpatul C.M. era o fire violentă, ce a agresat-o

de mai multe ori pe victima B.O. și pe martora B.A., aceste trăsături ale comportamentului

acestuia fiind evidențiate și prin concluziile raportului de expertiză medico legală,

întocmit de INML M.M. București, care au stabilit că inculpatul prezintă diagnosticul

de tulburare de personalitate de tip antisocial și are discernământ în raport cu

fapta pentru care a fost cercetat și trimis în judecată.

Această situație

a rezultat și din conținutul proceselor-verbale de contravenție depuse în copie

din conținutul cărora rezultă că inculpatul C.M. a fost sancționat contravențional

pentru comiterea de acte antisociale unele fiind săvârșite prin folosirea violenței.

De asemenea din

cazierul judiciar al inculpatului a rezultat că acesta a suferit anterior mai multe

condamnări la pedeapsa închisorii manifestând predispoziție pentru comiterea unor

infracțiuni de violență.

Față de antecedența

penală a inculpatului și atitudinea adoptată de acesta în comunitatea din care face

parte, în mod corect s-a reținut de către organul de urmărire penală și prima instanță

că martora B.A. a fost constrânsă de inculpat în a ascunde adevărul despre uciderea

victimei.

Pentru verificarea

sincerității declarațiilor martorei B.A. în cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea

unei constatări tehnico științifice asupra comportamentului simulat al acesteia

și efectuarea unei confruntări între aceasta și inculpatul C.M.

Din conținutul

rapoartelor de constatare tehnico-științifică din 13 ianuarie 2012 și din 30

ianuarie 2012 întocmite de I.P.J. Suceava - Serviciul Criminalistic a rezultat că

pentru răspunsurile martorei B.A. la întrebările relevante ale cauzei nu au fost

evidențiate reacții specifice comportamentului simulat.

Situația prezentată

de martoră cu ocazia testării se coroborează cu celelalte probe administrate în

cauză.

Nicio probă administrată

în cauză nu a recomandat-o pe martora B.A. ca fiind autorul infracțiunii de omor

așa cum susține inculpatul C.M. în motivele de apel.

În ceea ce privește

raportul de constatare medico legală (necropsie) din 17 noiembrie 2011 întocmit

de I.M.L. Botoșani. Curtea constată că acesta a stabilit cauzele morții victimei

B.O., cauze care au fost relatate și de martora B.A. în declarațiile sale, așa încât

în cauză nu se mai impunea efectuarea unor noi expertize medico legale sau a ADN-ului

așa cum solicită inculpatul apelant.

Stabilind pe baza

probelor administrate complet de organul de urmărire penală, precum și a celor readministrate

în faza de cercetare judecătorească, vinovăția inculpatului, o situație de fapt

și o încadrare juridică corectă a faptei, prima instanță i-a aplicat acestuia o

pedeapsă ce a fost corect individualizată cu respectarea criteriilor generale de

individualizare prev. de art. 72 C. pen.

Astfel, la individualizarea

judiciară a pedepsei aplicate inculpatului C.M. prima instanță a avut în mod corect

în vedere natura și gravitatea faptei, pericolul social al acesteia, urmarea produsă,

precum și persoana inculpatului care a suferit anterior mai multe condamnări la

pedeapsa închisorii pentru infracțiuni de violență îndreptate împotriva persoanei,

condamnări ce nu și-au atins scopul prev. de art. 52 C. pen.

De altfel, față

de antecedentele penale ale inculpatului a rezultat că acesta este recidivist și

a manifestat dezinteres față de valorile sociale fundamentale ocrotite de legea

penală, perseverând în comiterea de fapte antisociale.

Față de criteriile

de individualizare legate de faptă precum și persoana inculpatului, instanța de

apel a apreciat că pedeapsa aplicată de prima instanță este legală și temeinică

neimpunându-se reducerea acesteia.

În cauză nu există

niciuna din împrejurările care să constituie circumstanțe judiciare atenuante în

favoarea inculpatului, așa cum le invocă prin motivele de apel.

Față de cele prezentate

și văzând că sentința penală apelată este legală și temeinică, instanța de apel

în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins apelul declarat de inculpatul

C.M., ca nefondat.

Așa fiind, prin

decizia penală nr. 84 din 10 februarie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală

și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul

C.M. împotriva sentinței penale nr. 175 din 03 iulie 2012 a Tribunalului Botoșani.

A dedus, în continuare,

din pedeapsa aplicată inculpatului C.M. durata arestării preventive de la 03

iulie 2012 la zi și menține starea de arest a acestuia.

A obligat inculpatul

apelant să plătească statului suma de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare din

apel, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu a fost avansat din fondul Ministerului.

III. Împotriva

acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul C.M., solicitând casarea hotărârii

recurate, reținând incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. și, în rejudecare, achitarea inculpatului în temeiul art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., precizând că infracțiunea

reținută în sarcina sa a fost săvârșită de fiica victimei.

Examinând actele

și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivul de critică invocat,

prin care se tinde la achitare în baza dispozițiilor art. 10 lit. c) C. proc.

pen., pretinzându-se că infracțiunea imputată a fost comisă de fiica victimei B.O.,

prin incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C.

proc. pen., Înalta Curte are în vedere că pentru existența acestui caz se impune

a fi o contradicție esențială, intrinsecă, necontroversată și manifestă între actele,

lucrărilor și probele dosarului și soluția de condamnare dispusă în cauză; cea ce

nu este cazul în speță.

Aceasta, întrucât

în mod legal și temeinic, ambele instanțe, de fond și de apel, au examinat complet

și convingător probatoriul administrat în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească

din fața primei instanțe, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului

și fotografiile aferente, raportul de constatare medico-legală (necropsie) și fotografiile

aferente, declarațiile martorilor B.A., S.R., S.C.M., O.D., N.C., C.S., G.D., B.N.,

F.P., C.R., P.M. și T.M., raportul de expertiză medico-legală psihiatrică al INML

M.M. București, înscrisurile emanând de la martora B.A. și inculpat toate coroborate

cu declarațiile inculpatului C.M.

În consecința

examinării riguroase a mijloacelor de probă administrate în cauză, aceleași instanțe,

de fond și prim control judiciar, au reținut corect situația de fapt imputată, constând

în aceea că recurentul inculpat C.M. a întreținut relații de concubinaj cu numita

B.A., fiica victimei B.O., locuind împreună cu aceasta la domiciliul victimei din

mun. Dorohoi, jud. Botoșani. Între inculpatul nominalizat și victimă s-a creat o

stare conflictuală (generată, după spusele inculpatului, de faptul că victima nu

era de acord cu relația pe care acesta o avea cu fiica sa, iar după relatările martorului

S.R., de insuficiența veniturilor, pe fondul căruia inculpatul a și agresat victima).

Drept urmare, victima a formulat și o plângere penală.

Un astfel de conflict

s-a iscat și în seara zilei de 25 ianuarie 2011, când inculpatul recurent i-a aplicat

victimei mai multe lovituri cu pumnii, cu picioarele și cu o bucată de lemn. După

ce a constatat decesul victimei, inculpatul recurent a luat decizia de a o îngropa

sub un pat dintr-o magazie aflată în curtea locuinței. Sub amenințarea cu moartea,

numita B.A. l-a ajutat pe recurentul inculpat să îngroape victima și să ardă hainele

acesteia și bucata de lemn folosită pentru lovire. Din acest punct de vedere se

reține că în declarația dată în fața instanței de fond, inculpatul sus-indicat a

atribuit concubinei sale ideea acestor acte menite să ascundă săvârșirea faptei,

fără însă ca susținerile sale să fie confirmate de probatoriul administrat, sinceritatea

martorei B.A. fiind verificată inclusiv prin testarea poligraf.

Știind că urma

să fie încarcerat în executarea pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 308 din 23 septembrie 2010 a Judecătoriei Dorohoi, inculpatul recurent

i-a cerut concubinei sale deja sus-menționată, să spună că victima este plecată

la Dorobanți, urmând să „rezolve el situația" când va fi pus în libertate.

Cu toate că martora B.A. oscilează în declarațiile sale asupra aspectului dacă a

primit amenințări de la inculpat și ulterior încarcerării acestuia (a se vedea,

spre exemplu, contradicțiile sub acest aspect cuprinse în declarație aflată la d.u.p.

și cea dată în fața instanței de fond), este cert că martora a fost supusă constant

influenței inculpatului recurent și că a declarat adevărul abia în perspectiva testării

cu aparatul poligraf.

Astfel, în urma

cercetărilor declanșate de dispariția victimei, la data de 5 septembrie 2011 martora

B.A. a condus și a indicat organelor judiciare locul în care se afla îngropată victima.

Raportul de constatare

medico-legală efectuat în cauză a concluzionat că moartea victimei B.O. a fost violentă

și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, ca urmare a unui traumatism

toracic acut închis, cu fractură dublă de stern și multiple fracturi costale. Aceste

leziuni au putut fi produse prin loviri repetate cu mijloc contondent (picior),

între ele și moartea victimei existând legătură cauzală directă. În raport de modificările

cadaverice, moartea poate data de 7-8 luni, decesul putând fi înregistrat la 25

ianuarie 2011.

Inculpatul recurent

nominalizat a fost supus examinării medico-legale psihiatrice, constatându-se că

prezintă tulburare de personalitate de tip antisocial și că are discernământul păstrat

în raport cu fapta comisă.

Înalta Curte mai

reține că, în faza de urmărire penală inculpatul C.M. a adoptat o atitudine oscilantă

și nesinceră, inițial negând în totalitate orice implicare în activitatea de ucidere

a victimei indicând ca autor pe martora B.A. dosar urmărire penală și ulterior,

în faza de cercetare judecătorească la instanța de fond a revenit potrivit declarației,

dosar urmărirea penală arătând că a împins și a lovit victima cu pumnii și picioarele.

Așadar, față de

probele administrate în cauză, în mod judicios instanța de apel a Curții de Apel

Suceava a apreciat ca fiind nesincere apărările inculpatului prin care a susținut

că victima a fost lovită de martora B.A. deoarece în noaptea de 25 din 26

ianuarie 2011 se afla încarcerat pentru executarea unei pedepse privative de libertate.

Din fișa de cazier

judiciar a inculpatului recurent ce a fost atașată la dosarul de urmărire penală

rezultă că acesta a fost încarcerat pentru executarea pedepsei de 10 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 308/2011 a Judecătoriei Dorohoi la data de 26

ianuarie 2011, deci a doua zi după comiterea infracțiunii ce face obiectul prezentului

dosar.

Pe de altă parte,

din declarațiile martorilor audiați a rezultat că inculpatul C.M. era o fire violentă,

ce a agresat-o de mai multe ori pe victima B.O. și pe martora B.A., aceste trăsături

ale comportamentului acestuia fiind evidențiate și prin concluziile raportului de

expertiză medico legală întocmit de INML M.M. București care au stabilit că inculpatul

recurent prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate de tip antisocial și

are discernământ în raport cu fapta pentru care a fost cercetat și trimis în judecată.

Această situație

rezultă și din conținutul proceselor-verbale de contravenție depuse în copie la

dosarul de urmărire penală din conținutul cărora rezultă că inculpatul recurent

C.M. a fost sancționat contravențional pentru comiterea de acte antisociale unele

fiind săvârșite prin folosirea violenței.

De asemenea din

cazierul judiciar al inculpatului nominalizat deja, mai rezultă că acesta a suferit

anterior mai multe condamnări la pedeapsa închisorii manifestând predispoziție pentru

comiterea unor infracțiuni de violență.

În consecință,

față de antecedența penală a inculpatului recurent și atitudinea adoptată de acesta

în comunitatea din care face parte, în mod corect s-a reținut de către organul de

urmărire penală și prima instanță că martora B.A. a fost constrânsă de inculpat

în a ascunde adevărul despre uciderea victimei.

La acest punct

de analiză, Înalta Curte are în vedere că pentru verificarea sincerității declarațiilor

martorei B.A. în cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico

științifice asupra comportamentului simulat al acesteia și efectuarea unei confruntări

între aceasta și inculpatul C.M.

Astfel, cu titlu

de decisivitate, din conținutul rapoartelor de constatare tehnico științifică din

13 ianuarie 2012 și din 30 ianuarie 2012 întocmite de I.P.J. Suceava - Serviciul

Criminalistic rezultă că pentru răspunsurile martorei B.A. la întrebările relevante

ale cauzei și situația prezentată de această martoră cu ocazia testării sale, se

coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Se conchide că,

nicio probă administrată în cauză nu o indică pe martora B.A. ca fiind autorul infracțiunii

de omor așa cum susține inculpatul C.M. în motivele de critică din recursul de față.

În ceea ce privește

raportul de constatare medico legală (necropsie) din 17 noiembrie 2011 întocmit

de IML Botoșani, Înalta Curte constată că prin concluziile acestuia s-a stabilit

cauzele morții victimei B.O., cauze care au fost relatate și de martora B.A. în

declarațiile sale, așa încât în cauză nu se mai impunea efectuarea unor noi expertize

medico legale sau a ADN-ului acesteia așa cum a solicitat inculpatul recurent nominalizat.

În consecință,

în mod legal și temeinic, prin hotărârea primei instanțe, menținută prin decizia

instanței de apel, s-a statuat că fapta săvârșită de recurentul inculpat întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 174, 176 alin. (1) lit.

c) C. pen., având în vedere condamnarea pentru săvârșirea infracțiunii de omor simplu

prev. de art. 174 C. pen. aplicată prin sentința penală nr. 70 din 8 octombrie 1986

a Tribunalului Prahova.

Concomitent, ținând

seama de data rămânerii definitive sentinței penale nr. 308 din 23 septembrie 2010

a Judecătoriei Dorohoi (24 ianuarie 2011) și mențiunile din fișa de cazier judiciar

a inculpatului, în mod judicios s-a constatat că sunt aplicabile și dispozițiile

art. 37 lit. a) și b) C. pen.

Față de toate

cele sus expuse, constatându-se că recursul de față declarat de inculpatul C.M.

se privește ca nefondat, urmează ca acesta să fie respins ca atare în baza dispozițiilor

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Urmează ca în

baza art. 385

16

alin. (2) combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc.

pen. să se compute prevenția pentru recurentul inculpat C.M. de la 26 ianuarie 2011

la zi.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 84 din 10 septembrie

2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din cuantumul

pedepsei aplicate inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 26

ianuarie 2011 la 12 decembrie 2012.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 decembrie 2012.