ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4101/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 175 din 03 iulie 2012 a Tribunalului Botoșani a fost condamnat inculpatul C.M., la pedeapsa de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174, 176 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) și b) C. pen. A repus în individualitatea lor pedepsele stabilite prin sentința penală nr. 343 din 10 noiembrie 2011 a Judecătoriei Dorohoi. În baza art. 37 lit. a) și art. 39 alin. (1) C. pen. a contopit pedeapsa de 25 ani închisoare cu pedeapsa rezultantă de 10 luni aplicată prin sentința penală nr. 308 din 23 septembrie 2010 a Judecătoriei Dorohoi și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 36 alin. (1) C. pen. a contopit pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare cu pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare și 2 ani închisoare stabilite prin sentința penală nr. 343 din 10 noiembrie 2011 a Judecătoriei Dorohoi și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare, inculpatul având de executat 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. A făcut aplic. art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen. A menținut arestarea preventivă a inculpatului. A dedus din pedeapsa principală durata executată și durata arestării preventive de la 26 ianuarie 2011 la zi. A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 474/2011 din 25 noiembrie 2011 al Judecătoriei Dorohoi și a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei.

A constatat că în cauză nu s-a formulat constituire de parte civilă. A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 2.500 RON cu titlul de cheltuieli judiciare, din care onorariu avocat oficiu - 200 RON - s-a avansat Baroului de Avocați Botoșani din fondurile Ministerului Justiției. S-a reținut că inculpatul C.M. a întreținut relații de concubinaj cu numita B.A., fiica victimei B.O., locuind împreună cu aceasta la domiciliul victimei din mun. Dorohoi, jud. Botoșani. Între inculpat și victimă s-a creat o stare conflictuală (generată, după spusele inculpatului, de faptul că victima nu era de acord cu relația pe care acesta o avea cu fiica sa, iar după relatările martorului S.R., de insuficiența veniturilor), pe fondul căruia inculpatul a și agresat victima.

Drept urmare, victima a formulat și o plângere penală. Un astfel de conflict s-a iscat și în seara zilei de 25 ianuarie 2011, când inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii, cu picioarele și cu o bucată de lemn. După ce a constatat decesul victimei, inculpatul a luat decizia de a o îngropa sub un pat dintr-o magazie aflată în curtea locuinței. Sub amenințarea cu moartea, numita B.A. l-a ajutat pe inculpat să îngroape victima și să ardă hainele acesteia și bucata de lemn folosită pentru lovire. De observat că în declarația dată în fața instanței inculpatul atribuie concubinei sale ideea acestor acte menite să ascundă săvârșirea faptei, fără însă ca susținerile sale să fie confirmate de probatoriul administrat, sinceritatea martorei B.A.

fiind verificată inclusiv prin testarea poligraf. Știind că urma să fie încarcerat în executarea pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 308 din 23 septembrie 2010 a Judecătoriei Dorohoi, inculpatul i-a cerut concubinei sale să spună că victima este plecată la Dorobanți, urmând să „rezolve el situația" când va fi pus în libertate. Cu toate că martora B. oscilează în declarațiile sale asupra aspectului dacă a primit amenințări de ia inculpat și ulterior încarcerării acestuia (a se vedea, spre exemplu, contradicțiile sub acest aspect cuprinse în declarația aflată la dosar și cea dată în fața instanței), este cert că martora a fost supusă constant influenței inculpatului și că a declarat adevărul abia în perspectiva testării cu aparatul poligraf.

În urma cercetărilor declanșate de dispariția victimei, la data de 5 septembrie 2011 martora B. a condus și a indicat organelor judiciare locul în care se afla îngropată victima. Raportul de constatare medico-legală efectuat în cauză a concluzionat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, ca urmare a unui traumatism toracic acut închis, cu fractură dublă de stern și multiple fracturi costale. Aceste leziuni au putut fi produse prin loviri repetate cu mijloc contondent (picior), între ele și moartea victimei existând legătură cauzală directă. în raport de modificările cadaverice, moartea poate data de 7-8 luni, decesul putând fi înregistrat la 25 ianuarie 2011. Inculpatul a fost supus examinării medico-legale psihiatrice, constatându-se că prezintă tulburare de personalitate de tip antisocial și că are discernământul păstrat în raport cu fapta comisă.

Situația de fapt expusă a fost reținută în baza următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal și planșele fotografice întocmite cu prilejul cercetării la fața locului; raportul de constatare medico-legală din 17 noiembrie 2011 întocmit de SML Botoșani; declarațiile martorilor B.A., S.R., S.C.M., O.D., N.C., C.S., G.D., B.N., F.P., C.R., P.M. și T.M.; declarația inculpatului din instanță și raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din din anul 2011 întocmit de INML „M.M.". Fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 174, 176 alin. (1) lit. c) C. pen., având în vedere condamnarea pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 C. pen.

aplicată prin sentința penală nr. 70 din 8 octombrie 1986 a Tribunalului Prahova. Ținând seama de data rămânerii definitive sentinței penale nr. 308 din 23 septembrie 2010 a Judecătoriei Dorohoi (24 ianuarie 2011) și mențiunile din fișa de cazier judiciar a inculpatului, se va constata că sunt aplicabile și dispozițiile art. 37 lit. a) și b) C. pen. La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a ținut seama de limitele prevăzute de lege, de gradul concret de pericol social al infracțiunii, dedus din modalitatea comiterii, vârsta victimei și manoperele destinate să ascundă comiterea faptei, precum și de persoana inculpatului. Astfel, acesta a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă de 20 ani închisoare pentru comiterea unei infracțiuni de omor și la mai multe pedepse (majoritatea pentru infracțiuni contra patrimoniului), fără ca perioada îndelungată de detenție să fi contribuit la formarea unei atitudini corespunzătoare.

Mai mult, prezenta faptă a fost comisă cu doar o zi înainte de încarcerarea inculpatului, împrejurare pe care acesta a cunoscut-o. Relevantă este și atitudinea inculpatului ulterioară comiterii faptei, acesta încercând să zădărnicească aflarea adevărului, atât prin manipularea concubinei sale, cât și prin poziția procesuală oscilantă. Față de toate aceste împrejurări instanța a apreciat că este pe deplin justificată condamnarea inculpatului la pedeapsa de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen. Văzând data comiterii prezentei infracțiuni și aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., instanța va repune în individualitatea lor pedepsele stabilite prin sentința penală nr. 343 din 10 noiembrie 2011 a Judecătoriei Dorohoi.

În baza art. 37 lit. a) și art. 39 alin. (1) C. pen. pedeapsa de 25 ani închisoare va fi contopită cu pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 308 din 23 septembrie 2010 a Judecătoriei Dorohoi (condamnare care atrage starea de recidivă postcondamnatorie) și se va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare. Având în vedere că prezenta infracțiune de omor se află în concurs real cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 343 din 10 noiembrie 2011 a Judecătoriei Dorohoi, în baza art. 33 lit. a) și 36 alin. (1) C. pen. rezultanta de 25 ani închisoare va fi contopită cu pedepsele de un an și 6 luni închisoare și 2 ani închisoare stabilite prin sentința sus-arătată, aplicându-se pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare.

Ținând seama și de prevederile art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul va executa 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen. II. Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel inculpatul C.M. În motivarea apelului inculpatul a arătat că în cauză nu există probe care să dovedească vinovăția sa în comiterea infracțiunii. S-a arătat că organul de urmărire penală nu a administrat probe care să dovedească vinovăția sa și nu a verificat de ce numita B.A. a ascuns cadavrul tatălui său și moartea acestuia. S-a mai arătat că martora B.A. este cea care a ucis-o pe victimă și a ascuns-o deoarece în acea perioadă se afla în stare de detenție în executarea unei pedepse privative de libertate.

Martora B.A. a afișat o atitudine oscilantă în procesul penal și nu a făcut dovada faptului că a fost amenințată pentru a ascunde infracțiunea de omor comisă împotriva tatălui său. S-a arătat că în cauză se impunea a fi efectuată o expertiză medico legală de către INML M.M. București care să stabilească în ce condiții au fost produse leziunile victimei precum și o expertiză ADN. S-a solicitat în principal admiterea apelului și trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale și completarea probatoriului, iar în subsidiar în condițiile în care se va putea reține vinovăția sa a cerut redozarea pedepsei ce i-a fost aplicată de prima instanță și reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante.

Examinând apelul declarat de inculpat sub aspectul motivelor prezentate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea a constatat următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani din data de 07 februarie 2012 întocmit în dosarul penal nr. 654/P/2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174, art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. Investită cu soluționarea cauzei penale prima instanță, Tribunalul Botoșani a dispus readministrarea probatoriului testimonial de la urmărirea penală.

Examinând probatoriul administrat în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească din fața primei instanțe respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului și fotografiile aferente raportul de constatare medico legală (necropsie) și fotografiile aferente, declarațiile martorilor B.A., S.R., S.C.M., O.D., N.C., C.S., G.D., B.N., F.P., C.R., P.M. și T.M., raportul de expertiză medico legală psihiatrică al INML M.M. București, înscrisurile emanând de la martora B.A. și inculpat coroborate cu declarațiile inculpatului C.M. rezultă că acesta în noaptea de 25 din 26 ianuarie 2011 i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele și cu corpuri dure victimei B.O. producându-i leziuni care au dus la deces, după care a îngropat victima într-o magazie din curtea locuinței acesteia.

În faza de urmărire penală și cercetare judecătorească inculpatul C.M. a adoptat o atitudine oscilantă și nesinceră, inițial negând în totalitate orice implicare în activitatea de ucidere a victimei indicând ca autor pe martora B.A. În faza de cercetare judecătorească inculpatul C.M. a revenit potrivit declarației de la dosar, de la declarațiile date la urmărirea penală arătând că a împins și a lovit victima cu pumnii și picioarele. Față de probele administrate în cauză, instanța de apel a apreciat ca fiind nesincere apărările inculpatului prin care susține că victima a fost lovită de martora B.A. deoarece în noaptea de 25 din 26 ianuarie 2011 se afla încarcerat pentru executarea unei pedepse privative de libertate.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului atașată la dosarul de urmărire penală rezultă că acesta a fost încarcerat pentru executarea pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 308/2011 a Judecătoriei Dorohoi la data de 26 ianuarie 2011 deci a doua zi după comiterea infracțiunii ce face obiectul prezentului dosar. Din declarațiile martorilor audiați a rezultat că inculpatul C.M. era o fire violentă, ce a agresat-o de mai multe ori pe victima B.O. și pe martora B.A., aceste trăsături ale comportamentului acestuia fiind evidențiate și prin concluziile raportului de expertiză medico legală, întocmit de INML M.M. București, care au stabilit că inculpatul prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate de tip antisocial și are discernământ în raport cu fapta pentru care a fost cercetat și trimis în judecată.

Această situație a rezultat și din conținutul proceselor-verbale de contravenție depuse în copie din conținutul cărora rezultă că inculpatul C.M. a fost sancționat contravențional pentru comiterea de acte antisociale unele fiind săvârșite prin folosirea violenței. De asemenea din cazierul judiciar al inculpatului a rezultat că acesta a suferit anterior mai multe condamnări la pedeapsa închisorii manifestând predispoziție pentru comiterea unor infracțiuni de violență. Față de antecedența penală a inculpatului și atitudinea adoptată de acesta în comunitatea din care face parte, în mod corect s-a reținut de către organul de urmărire penală și prima instanță că martora B.A. a fost constrânsă de inculpat în a ascunde adevărul despre uciderea victimei.

Pentru verificarea sincerității declarațiilor martorei B.A. în cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico științifice asupra comportamentului simulat al acesteia și efectuarea unei confruntări între aceasta și inculpatul C.M. Din conținutul rapoartelor de constatare tehnico-științifică din 13 ianuarie 2012 și din 30 ianuarie 2012 întocmite de I.P.J. Suceava - Serviciul Criminalistic a rezultat că pentru răspunsurile martorei B.A. la întrebările relevante ale cauzei nu au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat. Situația prezentată de martoră cu ocazia testării se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. Nicio probă administrată în cauză nu a recomandat-o pe martora B.A.

ca fiind autorul infracțiunii de omor așa cum susține inculpatul C.M. în motivele de apel. În ceea ce privește raportul de constatare medico legală (necropsie) din 17 noiembrie 2011 întocmit de I.M.L. Botoșani. Curtea constată că acesta a stabilit cauzele morții victimei B.O., cauze care au fost relatate și de martora B.A. în declarațiile sale, așa încât în cauză nu se mai impunea efectuarea unor noi expertize medico legale sau a ADN-ului așa cum solicită inculpatul apelant. Stabilind pe baza probelor administrate complet de organul de urmărire penală, precum și a celor readministrate în faza de cercetare judecătorească, vinovăția inculpatului, o situație de fapt și o încadrare juridică corectă a faptei, prima instanță i-a aplicat acestuia o pedeapsă ce a fost corect individualizată cu respectarea criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen.

Astfel, la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului C.M. prima instanță a avut în mod corect în vedere natura și gravitatea faptei, pericolul social al acesteia, urmarea produsă, precum și persoana inculpatului care a suferit anterior mai multe condamnări la pedeapsa închisorii pentru infracțiuni de violență îndreptate împotriva persoanei, condamnări ce nu și-au atins scopul prev. de art. 52 C. pen. De altfel, față de antecedentele penale ale inculpatului a rezultat că acesta este recidivist și a manifestat dezinteres față de valorile sociale fundamentale ocrotite de legea penală, perseverând în comiterea de fapte antisociale. Față de criteriile de individualizare legate de faptă precum și persoana inculpatului, instanța de apel a apreciat că pedeapsa aplicată de prima instanță este legală și temeinică neimpunându-se reducerea acesteia.

În cauză nu există niciuna din împrejurările care să constituie circumstanțe judiciare atenuante în favoarea inculpatului, așa cum le invocă prin motivele de apel. Față de cele prezentate și văzând că sentința penală apelată este legală și temeinică, instanța de apel în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins apelul declarat de inculpatul C.M., ca nefondat. Așa fiind, prin decizia penală nr. 84 din 10 februarie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.M. împotriva sentinței penale nr. 175 din 03 iulie 2012 a Tribunalului Botoșani. A dedus, în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului C.M.

durata arestării preventive de la 03 iulie 2012 la zi și menține starea de arest a acestuia. A obligat inculpatul apelant să plătească statului suma de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare din apel, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului. III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul C.M., solicitând casarea hotărârii recurate, reținând incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. și, în rejudecare, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., precizând că infracțiunea reținută în sarcina sa a fost săvârșită de fiica victimei.

Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivul de critică invocat, prin care se tinde la achitare în baza dispozițiilor art. 10 lit. c) C. proc. pen., pretinzându-se că infracțiunea imputată a fost comisă de fiica victimei B.O., prin incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că pentru existența acestui caz se impune a fi o contradicție esențială, intrinsecă, necontroversată și manifestă între actele, lucrărilor și probele dosarului și soluția de condamnare dispusă în cauză; cea ce nu este cazul în speță.

Aceasta, întrucât în mod legal și temeinic, ambele instanțe, de fond și de apel, au examinat complet și convingător probatoriul administrat în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească din fața primei instanțe, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului și fotografiile aferente, raportul de constatare medico-legală (necropsie) și fotografiile aferente, declarațiile martorilor B.A., S.R., S.C.M., O.D., N.C., C.S., G.D., B.N., F.P., C.R., P.M. și T.M., raportul de expertiză medico-legală psihiatrică al INML M.M. București, înscrisurile emanând de la martora B.A. și inculpat toate coroborate cu declarațiile inculpatului C.M. În consecința examinării riguroase a mijloacelor de probă administrate în cauză, aceleași instanțe, de fond și prim control judiciar, au reținut corect situația de fapt imputată, constând în aceea că recurentul inculpat C.M.

a întreținut relații de concubinaj cu numita B.A., fiica victimei B.O., locuind împreună cu aceasta la domiciliul victimei din mun. Dorohoi, jud. Botoșani. Între inculpatul nominalizat și victimă s-a creat o stare conflictuală (generată, după spusele inculpatului, de faptul că victima nu era de acord cu relația pe care acesta o avea cu fiica sa, iar după relatările martorului S.R., de insuficiența veniturilor, pe fondul căruia inculpatul a și agresat victima). Drept urmare, victima a formulat și o plângere penală. Un astfel de conflict s-a iscat și în seara zilei de 25 ianuarie 2011, când inculpatul recurent i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii, cu picioarele și cu o bucată de lemn.

După ce a constatat decesul victimei, inculpatul recurent a luat decizia de a o îngropa sub un pat dintr-o magazie aflată în curtea locuinței. Sub amenințarea cu moartea, numita B.A. l-a ajutat pe recurentul inculpat să îngroape victima și să ardă hainele acesteia și bucata de lemn folosită pentru lovire. Din acest punct de vedere se reține că în declarația dată în fața instanței de fond, inculpatul sus-indicat a atribuit concubinei sale ideea acestor acte menite să ascundă săvârșirea faptei, fără însă ca susținerile sale să fie confirmate de probatoriul administrat, sinceritatea martorei B.A. fiind verificată inclusiv prin testarea poligraf.

Știind că urma să fie încarcerat în executarea pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 308 din 23 septembrie 2010 a Judecătoriei Dorohoi, inculpatul recurent i-a cerut concubinei sale deja sus-menționată, să spună că victima este plecată la Dorobanți, urmând să „rezolve el situația" când va fi pus în libertate. Cu toate că martora B.A. oscilează în declarațiile sale asupra aspectului dacă a primit amenințări de la inculpat și ulterior încarcerării acestuia (a se vedea, spre exemplu, contradicțiile sub acest aspect cuprinse în declarație aflată la d.u.p. și cea dată în fața instanței de fond), este cert că martora a fost supusă constant influenței inculpatului recurent și că a declarat adevărul abia în perspectiva testării cu aparatul poligraf.

Astfel, în urma cercetărilor declanșate de dispariția victimei, la data de 5 septembrie 2011 martora B.A. a condus și a indicat organelor judiciare locul în care se afla îngropată victima. Raportul de constatare medico-legală efectuat în cauză a concluzionat că moartea victimei B.O. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, ca urmare a unui traumatism toracic acut închis, cu fractură dublă de stern și multiple fracturi costale. Aceste leziuni au putut fi produse prin loviri repetate cu mijloc contondent (picior), între ele și moartea victimei existând legătură cauzală directă. În raport de modificările cadaverice, moartea poate data de 7-8 luni, decesul putând fi înregistrat la 25 ianuarie 2011. Inculpatul recurent nominalizat a fost supus examinării medico-legale psihiatrice, constatându-se că prezintă tulburare de personalitate de tip antisocial și că are discernământul păstrat în raport cu fapta comisă.

Înalta Curte mai reține că, în faza de urmărire penală inculpatul C.M. a adoptat o atitudine oscilantă și nesinceră, inițial negând în totalitate orice implicare în activitatea de ucidere a victimei indicând ca autor pe martora B.A. dosar urmărire penală și ulterior, în faza de cercetare judecătorească la instanța de fond a revenit potrivit declarației, dosar urmărirea penală arătând că a împins și a lovit victima cu pumnii și picioarele. Așadar, față de probele administrate în cauză, în mod judicios instanța de apel a Curții de Apel Suceava a apreciat ca fiind nesincere apărările inculpatului prin care a susținut că victima a fost lovită de martora B.A. deoarece în noaptea de 25 din 26 ianuarie 2011 se afla încarcerat pentru executarea unei pedepse privative de libertate.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului recurent ce a fost atașată la dosarul de urmărire penală rezultă că acesta a fost încarcerat pentru executarea pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 308/2011 a Judecătoriei Dorohoi la data de 26 ianuarie 2011, deci a doua zi după comiterea infracțiunii ce face obiectul prezentului dosar. Pe de altă parte, din declarațiile martorilor audiați a rezultat că inculpatul C.M. era o fire violentă, ce a agresat-o de mai multe ori pe victima B.O. și pe martora B.A., aceste trăsături ale comportamentului acestuia fiind evidențiate și prin concluziile raportului de expertiză medico legală întocmit de INML M.M. București care au stabilit că inculpatul recurent prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate de tip antisocial și are discernământ în raport cu fapta pentru care a fost cercetat și trimis în judecată.

Această situație rezultă și din conținutul proceselor-verbale de contravenție depuse în copie la dosarul de urmărire penală din conținutul cărora rezultă că inculpatul recurent C.M. a fost sancționat contravențional pentru comiterea de acte antisociale unele fiind săvârșite prin folosirea violenței. De asemenea din cazierul judiciar al inculpatului nominalizat deja, mai rezultă că acesta a suferit anterior mai multe condamnări la pedeapsa închisorii manifestând predispoziție pentru comiterea unor infracțiuni de violență. În consecință, față de antecedența penală a inculpatului recurent și atitudinea adoptată de acesta în comunitatea din care face parte, în mod corect s-a reținut de către organul de urmărire penală și prima instanță că martora B.A.

a fost constrânsă de inculpat în a ascunde adevărul despre uciderea victimei. La acest punct de analiză, Înalta Curte are în vedere că pentru verificarea sincerității declarațiilor martorei B.A. în cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico științifice asupra comportamentului simulat al acesteia și efectuarea unei confruntări între aceasta și inculpatul C.M. Astfel, cu titlu de decisivitate, din conținutul rapoartelor de constatare tehnico științifică din 13 ianuarie 2012 și din 30 ianuarie 2012 întocmite de I.P.J. Suceava - Serviciul Criminalistic rezultă că pentru răspunsurile martorei B.A. la întrebările relevante ale cauzei și situația prezentată de această martoră cu ocazia testării sale, se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Se conchide că, nicio probă administrată în cauză nu o indică pe martora B.A. ca fiind autorul infracțiunii de omor așa cum susține inculpatul C.M. în motivele de critică din recursul de față. În ceea ce privește raportul de constatare medico legală (necropsie) din 17 noiembrie 2011 întocmit de IML Botoșani, Înalta Curte constată că prin concluziile acestuia s-a stabilit cauzele morții victimei B.O., cauze care au fost relatate și de martora B.A. în declarațiile sale, așa încât în cauză nu se mai impunea efectuarea unor noi expertize medico legale sau a ADN-ului acesteia așa cum a solicitat inculpatul recurent nominalizat.

În consecință, în mod legal și temeinic, prin hotărârea primei instanțe, menținută prin decizia instanței de apel, s-a statuat că fapta săvârșită de recurentul inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 174, 176 alin. (1) lit. c) C. pen., având în vedere condamnarea pentru săvârșirea infracțiunii de omor simplu prev. de art. 174 C. pen. aplicată prin sentința penală nr. 70 din 8 octombrie 1986 a Tribunalului Prahova. Concomitent, ținând seama de data rămânerii definitive sentinței penale nr. 308 din 23 septembrie 2010 a Judecătoriei Dorohoi (24 ianuarie 2011) și mențiunile din fișa de cazier judiciar a inculpatului, în mod judicios s-a constatat că sunt aplicabile și dispozițiile art. 37 lit. a) și b) C. pen.

Față de toate cele sus expuse, constatându-se că recursul de față declarat de inculpatul C.M. se privește ca nefondat, urmează ca acesta să fie respins ca atare în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Urmează ca în baza art. 385 16 alin. (2) combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen. să se compute prevenția pentru recurentul inculpat C.M. de la 26 ianuarie 2011 la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 84 din 10 septembrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 26 ianuarie 2011 la 12 decembrie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 decembrie 2012.