ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3914/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3914/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Examinând recursul declarat, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 100 din 28 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, s-a

hotărât:

I. În baza art. 174 alin. (1) raportat

la dispozițiile art. 176 lit. a) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul B.C.D., pentru

săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, la pedeapsa de:

- 25 ani închisoare și interzicerea pe

o perioadă de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit.

b) potrivit art. 65 C. pen.

În

baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) pe durata executării

pedepsei.

În

baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a

inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata

reținerii și arestului preventiv de la 2 decembrie 2010 la zi.

II. În baza art. 26 raportat la art. 174

alin. (1) cu aplicarea art. 176 lit. a) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul S.V.,

fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la omor

deosebit de grav, la pedeapsa de:

- 15 ani închisoare și interzicerea pe

o perioada de 5 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b)

C. pen., potrivit art. 65 C. pen.

În

baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe durata executării

pedepsei.

În

baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului

durata reținerii și arestului preventiv de la 1 decembrie 2010 la 23 aprilie 2011.

III. În baza art. 264 C. pen. a condamnat

pe inculpata B.M.A., fără antecedente penale, patru copii minori în întreținere,

pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, la pedeapsa de: 2 ani

închisoare.

În

baza art. 262 C. pen. a condamnat pe aceiași inculpată pentru

săvârșirea infracțiunii de nedenunțarea unor infracțiuni, la pedeapsa de 1 an și

9 luni închisoare.

În

baza art. 260 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen. a condamnat pe aceiași inculpată, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie

mincinoasă, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În

baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. dispune ca inculpata

să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de: 2 ani și 6 luni închisoare.

În

baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În

baza art. 86

1

C. pen. raportat la dispozițiile

art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei

principale și a pedepselor accesorii aplicate, stabilind potrivit dispozițiilor

art. 86

2

C. pen. 5 ani și 6 luni termen de încercare.

În

baza art. 86 C. pen. s-a instituit în sarcina inculpatei următoarele

măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul

de probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare, potrivit programului de supraveghere

stabilit;

- să anunțe în prealabil orice schimbare

de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum

și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea

fi controlate mijloacele ei de existență.

În

baza art. 86

4

C. pen. s-a atras atenția inculpatei

asupra nerespectării cu rea credință a obligațiilor impuse, caz în care pedeapsa

aplicată va fi executată prin privare de libertate.

În

baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata

reținerii și arestului preventiv începând cu data de 1 decembrie 2010 până la data

de 6 iunie 2011.

IV. În baza art. 264 C. pen. cu aplicarea

art. 33 lit. a) și 37 lit. b) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul L.I.V., în prezenta

arestat în altă cauză în Penitenciarul Satu Mare, recidivist, pentru săvârșirea

infracțiunii de favorizarea infractorului, la pedeapsa de: 2 ani închisoare.

În

baza art. 262 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) și 37

lit. b) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii

de nedenunțarea unor infracțiuni, la pedeapsa de: 1 an și 9 luni închisoare.

În

baza art. 260 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) și 37

lit. b) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii

de mărturie mincinoasă, la pedeapsa de: 2 ani și 6 luni închisoare.

În

baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de: 2 ani și 6 luni închisoare.

În

baza art. 71 C. pen. s-a interzice inculpatului exercitarea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe durata executării

pedepsei.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de

10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 57 din 11 martie 2011 a Judecătoriei

Negrești Oaș, definitivă prin nerecurare, în pedepsele componente de 10 luni închisoare

aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită

de art. 208, 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. și 10 luni închisoare aplicată pentru

comiterea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 110 alin. (1) raportat la

art. 110 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 46/2008.

În

baza art. 36 alin. (1) și (3) C. pen. a contopit pedepsele

mai sus descontopite cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, și cu pedeapsa de 3

ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 444 din 27 octombrie

2011 a Judecătoriei Sighetul Marmației, definitivă prin decizia penală nr. 64/R

din 16 ianuarie 2012 a CA. Cluj, dispunând în final executarea pedepsei cea mai

grea, aceea de 3 ani și 8 luni închisoare prin privare de libertate.

În

baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată și rezultantă

în urma contopirii, perioada reținerii și arestului preventiv de la 1 decembrie

2010 la 6 iunie 2011, de la 7 iunie-2011 la 25 noiembrie 2011 și din 17 ianuarie

2012 la zi.

S-au revocat mandatele de executare emise

anterior și s-a dispus emiterea unui mandat de executare al pedepsei, potrivit dispozitivului

prezentei hotărâri.

V. În baza art. 264 C. pen. cu aplicarea

art. 33 lit. a) și 37 lit. b) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul T.V., în prezent

arestat în altă cauză în Penitenciarul Satu Mare, recidivist, pentru săvârșirea

infracțiunii de favorizarea infractorului, la pedeapsa de: 2 ani închisoare.

În baza art. 262 C. pen. cu aplicarea

art. 33 lit. a) și 37 lit. b) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat, pentru

săvârșirea infracțiunii de nedenunțarea unor infracțiuni, la pedeapsa de: 1 an și

9 luni închisoare.

În

baza art. 260 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) și 37

lit. b) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii

de mărturie mincinoasă, la pedeapsa de: 2 ani și 6 luni închisoare.

În

baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de: 2 ani și 6 luni închisoare.

În

baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) pe durata executării

pedepsei.

S-a descontopit pedeapsa de 4 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 120 din 24 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria

Negrești Oaș, rămasă definitivă prin nerecurare, în pedepsele componente de 4 ani

închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare, 3 ani și 10 luni închisoare, 3 ani, 3 ani

și 10 luni și respectiv, patru ani închisoare, toate aplicate prin sentința penală

nr. 16 din 21 ianuarie 2011 a Judecătoriei Negrești Oaș, și respectiv, 10 luni închisoare

aplicate prin sentința penală nr. 57 din 11 martie 2011 a Judecătoriei Negrești

Oaș.

În

baza art. 36 alin. (1) și (3) C. pen. s-au contopit pedepsele

mai sus decontopite cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, dispunând ca în final

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, prin privare

de libertate.

În

baza art. 88 C. pen. s-a deduce din pedeapsa aplicată în prezenta

cauză și rezultantă în urma contopirii, durata reținerii, arestului preventiv și

a perioadei executate, începând cu 1 decembrie 2010 la zi.

S-au revocat mandatele de executare emise

anterior și s-a dispus emiterea unui mandat de executare al pedepsei, potrivit dispozitivului

prezentei hotărâri.

Vl. În baza art. 264 C. pen. a condamnat

pe inculpata S.F.C., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de

favorizarea infractorului, la pedeapsa de: 1 an închisoare.

În

baza art. 262 C. pen. a condamnat pe aceiași inculpată pentru

săvârșirea infracțiunii de nedenunțarea unor infracțiuni, la pedeapsa de: 9 luni

închisoare.

În

baza art. 260 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen. a condamnat pe aceiași inculpată, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie

mincinoasă, la pedeapsa de: 1 an și 6 luni închisoare.

În

baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpata

să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de: 1 an și 6 luni închisoare.

În

baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În

baza art. 86

1

C. pen. raportat la dispozițiile

art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei

principale și a pedepselor accesorii aplicate, stabilind potrivit dispozițiilor

art. 86

2

C. pen. 4 ani și 6 luni termen de încercare.

În

baza art. 86

3

C. pen. s-a instituit în sarcina

inculpatei următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul

de probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare, potrivit programului de supraveghere

stabilit;

- să anunțe în prealabil orice schimbare

de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum

și întoarcerea,

- să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea

fi controlate mijloacele ei de existentă.

În

baza art. 86

4

C. pen. s-a atras atenție inculpatei

asupra nerespectării cu rea credință a obligațiilor impuse, caz în care pedeapsa

aplicată va fi executată prin privare de libertate.

În

baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata

reținerii și arestului preventiv începând cu data de 1 decembrie 2010 până la data

de 6 iunie 2011.

În

baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C.

civ. au fost obligați inculpații B.C.D. și S.V., la plata echivalentului în RON

la data plății, a sumei de 25.000 euro, cu titlu juridic daune morale către partea

civilă B.A., respingând restul pretențiilor civile formulate.

În

baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații

la plata sumei de 18.000 RON cheltuieli judiciare către stat după cum urmează: 13.000

RON inculpatul S.V., și câte 1000 RON pe fiecare dintre ceilalți cinci inculpați.

În

baza art. 189 C. proc. pen. s-a dispus virarea din contul

Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Satu Mare a sumei de 2000 RON

reprezentând onorariu pentru apărătorii desemnați din oficiu, după cum urmează:

400 RON pe seama av. B.A., conform delegației nr. AA/2011, 400 RON pe seama av.

A.A., conform delegației nr. BB/2011, 400 RON pe seama av. V.C., conform delegației

nr. CC/2011, 400 RON pe seama av. A.M., conform delegației nr. DD/2011 și 400 RON

pe seama av. D.M., conform delegației nr. EE/2011.

În

baza art. 193 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații

B.C.D. și S.V. la plata sumei de 5.000 cheltuieli judiciare către partea vătămată,

reprezentând parte din onorariul avocațial achitat.

Pentru a pronunța această sentință instanța

de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitorul Parchetului de pe lângă

tribunalul Satu Mare întocmit în dosar număr 352/P/2010, în stare de arest preventiv

au fost trimiși în judecată inculpații: B.C.D., S.V., B.M.A., L.I.V., Ț.V. și S.F.C.

în sarcina lor reținându-se comiterea de fapte penale astfel cum sunt ele mai jos

prezentate.

Astfel, în data de 17 noiembrie 2010, Ia

orele 8.00, lucrători din cadrul Postului de Poliție C., județul Satu Mare au fost

sesizați de numitul C.P. cu privire la faptul că în cursul nopții de 16 din 17

noiembrie 2010 s-a produs un incendiu la o locuință improvizată construită pe un

teren proprietatea numitului C.P., teren situat în spatele imobilului cu numărul

995 din localitate, teren numit generic „în vale". În incendiu a ars aproape

în întregime locuința improvizată, iar printre resturi numitul C.P. a găsit cadavrul

carbonizat al numitului D.P. ce locuia acolo din primăvara anului 2010.

Din cercetările efectuate a rezultat faptul

că în noaptea de 16 din 17 noiembrie 2010, inculpatul B.C.D., împreună cu inculpatul

S.V., după ce în

prealabil au consumat o cantitate mare

de alcool, s-au deplasat la locuința improvizată din scânduri a victimei D.P. Inculpatul

B.C. s-a deplasat înaintea lui S.V., și, dintr-o grămadă de lemne a luat un par,

continuându-și deplasarea către locuința victimei.

Potrivit declarației inculpatului B.C.

aceste aspecte se petreceau la aproximativ orele 2.00 ale dimineții. Pe victima

D.P. cei doi inculpați l-au găsit în locuință în vădită stare de ebrietate, întins

pe jos și cântând.

Autorul infracțiunii, B.C.D. i-a cerut

socoteală victimei pe motiv că ar fi sustras un telefon mobil de la inculpatul S.V.,

victima nerăspunzându-i, mormăind ceva neinteligibil. Cu parul pe care îl avea în

mână și cu care intrase în locuința victimei, inculpatul B.C. i-a aplicat acestuia

o lovitură în zona capului, victima căzând.

După prima lovitură în zona capului, B.C.

a continuat să lovească cu picioarele victima căzută la pământ peste piept, față

și în zona gâtului. La inițiativa coinculpatului S.V., cei doi au lăsat victima

întinsă pe jos și au căutat prin locuință pentru a vedea ce ține victima acolo,

găsind în cele din urmă o sticlă de o jumătate de litru de palincă, din care lipseau

aproximativ cantitatea de 100 ml din care cei doi au băut împreună până la terminarea

conținutului.

După consumarea alcoolului, inculpații

au luat victima și au așezat-o pe pat cu fața în sus. Întrucât cei doi au așezat

victima aflată în inconștiență pe marginea patului și nemaiavând posibilitatea de

a îl deplasa din cauza greutății corporale, inculpatul B.C. l-a întors cu fața în

jos și l-a acoperit cu o pătură.

După plasarea victimei în această poziție

inculpatul B.C. a dat foc păturii cu care îl acoperise pe D.P., părăsind după incendierea

păturii coliba din scânduri alături de inculpatului S.V.

În

aceste condiții, cei doi au părăsit coliba de scânduri arzândă,

în care se afla în viață, în stare de inconștiență numitul D.P., fără a se gândi

vreunul dintre cei doi coinculpați să revină la locul faptei să îl salveze pe D.P.

După comiterea faptei, inculpatul B.C.

a dispărut, ascunzându-se, fiind ulterior identificat și prins de organele de cercetare

penală.

Din raportul medico-legal de autopsie cu

numărul XX/2010, întocmit de Serviciul Medico-Legal al jud. Satu Mare, rezultă că

moartea numitului D.P. a fost violentă, s-a datorat asfixiei mecanice prin aspirare

de sânge în căile respiratorii superioare, consecutive unui traumatism cranio-facial

acut cu fractura piramidei nazale și a bazei craniului, combinată cu carbonizarea

corpului prin incendiere produsă în timpul agoniei (victima se afla în viață în

momentul incendierii HbCO=36%). La autopsie s-au mai constatat fractura sternului

și fractura coastelor II și III ale hemitoracelui stâng. Leziunile traumatice s-au

putut produce prin loviri active cu corpuri dure contondente (posibil parul corp

delict și picioare). Poziția victimă agresor a putut fi inițial în ortostatism după

care loviturile au fost aplicate victimei căzute la pământ. Alcoolemia victimei

a fost de LOOgrVcx.

Imediat după descoperirea faptei și dispariția

inculpatului B.C., fosta sa concubină, B.M.A., împreună cu inculpații L.l.V., Ț.V.,

și S.F.C., au încercat să inducă în eroare organele judiciare, deși cunoșteau că

omorul a fost săvârșit de B.C.

Astfel, cei patru, nu au denunțat fapta

inculpatului B.C. organelor judiciar și l-au favorizat pe acesta, în scopul de a

zădărnici urmărirea penală. Mai

mult, în declarațiile de martor

date în fața organelor de cercetare penală l-au învinuit în mod mincinos pe numitul

M.J., de săvârșirea acestui omor.

În

acest sens cei patru au arătat în cadrul declarației de martor

date organelor de cercetare penală că în data de 20 noiembrie 2010, au fost de față

în momentul în care M.J., însoțit de martorul E.V. zis „M." ar fi declarat

inculpatului L.l.V., că i-ar fi dat „ două capace" unui bărbat în C., după

care i-ar fi dat foc, și li s-ar fi cerut de către M.J., să declare la Poliție că

el a stat cu ei în casă și a băut 3 zile și 3 nopți, pentru a-l acoperi.

Mai mult, în data de 20 noiembrie 2010,

în cadrul unei convorbiri telefonice inițiate de inculpatul B.C., acesta este avertizat

de fosta sa concubină, inculpata B.A. că este căutat de poliție în C. și nu este

indicat să își facă apariția în acea localitate. Acest din urmă aspect întregește

ideea că, dintr-un bun început, cunoscând faptul că inculpatul B.C. este autorul

omorului a cărui victimă a fost D.P., cei patru inculpați B.A., L.l.V., T.V., S.F.,

au încercat să inducă în eroare organele de urmărire penală conducându-i pe polițiști

pe piste false, încercând în același timp să-i construiască inculpatului B.C. un

fals alibi.

În

drept fapta inculpatului B.C.D., de a aplica lovituri peste

capul, sternul și cutia toracică a victimei D.P., apoi de a incendia locuința improvizată

în care a lăsat victima în stare de inconștiență, victima arzând de vie, constituie

infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de art. 174 alin.

(1) rap. la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.

Sub aspectul laturii subiective infracțiunea

este săvârșită cu intenție directă, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale

și dorind producerea acestui rezultat. La stabilirea formei de vinovăție cu care

a fost săvârșită fapta s-a ținut seama de obiectul contondent cu care s-au aplicat

lovituri victimei, respectiv un par din lemn de lungime 163 cm și diametru 5 cm,

instrument apt să determine leziuni incompatibile cu viața, în situația aplicării

unor lovituri în zone vitale ale corpului, respectiv cap și cutie toracică.

Fapta inculpatului S.V. de a acorda ajutor

inculpatului B.C. la transportul și așezarea corpului victimei pe pat, anterior

incendierii locuinței victimei, constituie infracțiunea de complicitate la omor

deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 174 alin. (1),

art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.

Fapta inculpaților B.M.A., L.l.V., Ț.V.

și S.F.C. de a încerca să inducă în eroare organele judiciare cu privire la persoana

autorului omorului a cărui victimă a fost D.P., de a nu denunța organelor judiciare

cele cunoscute referitor la autorul omorului și de a declara mincinos în fața organelor

judiciare că autorul omorului este numitul M.J., constituie infracțiunile de favorizarea

infractorului, nedenuntarea unor infracțiuni și mărturie mincinoasă, fapte prevăzute

și pedepsite de art. 264, art. 262, art. 260 C. pen.

Inculpatul B.C.D. a recunoscut săvârșirea

faptei ce se reține în sarcina sa, arătând în declarația dată în fața procurorului

cu lux de amănunte modul în care a comis fapta. A negat faptul că, după ce a aplicat

lovituri victimei și I-a așezat pe pat cu ajutorul inculpatului S.V., ar fi întreținut

raport sexual anal cu victima aflată în stare de inconștiență.

Inculpatul B.C. este în vârstă de 30 de

ani, are discernământ, este necăsătorit, are trei copii minori rezultați dintr-o

relație de concubinaj cu inculpata B.M.A., nu are ocupație și nici loc de muncă,

are antecedență penală fată de care a intervenit reabilitarea.

Inculpatul S.V. nu se consideră vinovat

de comiterea unei fapte de natură penală, arătând în declarația sa că a asistat

numai la momentele în care inculpatul B.C. a lovit victima, l-a ajutat pe acesta

să transporte victima în interiorul locuinței, aspecte care după părerea sa nu pot

atrage răspunderea penală.

S.V. este în vârstă de 48 de ani, este

divorțat, nu are antecedente penale, suferă de retardare mintală ușoară cu tulburări

comportamentale, afecțiune ce nu i-a afectat discernământul și este pensionar pe

caz de boală.

Inculpatul L.l.V. este în vârstă de 28

de ani, necăsătorit, fără loc de munca, are studii primare, este recidivist. A uzat

pe parcursul urmăririi penale de dreptul la tăcere.

Inculpatul Ț.V. este în vârstă de 29 de

ani, este necăsătorit, nu are ocupație și nici loc de muncă, are studii gimnaziale,

este recidivist. A uzat pe parcursul urmăririi penale de dreptul la tăcere.

Inculpata S.F.C. este în vârstă de 19 ani,

este necăsătorită, nu are ocupație, nu are loc de muncă, are studii gimnaziale,

este cunoscută cu antecedente penale în minorat. A uzat pe parcursul urmăririi penale

de dreptul la tăcere.

Inculpata B.M.A. este în vârstă de 30 de

ani, este necăsătorită, are 4 copii minori cu vârste între 2 ani și jumătate și

7 ani, toți aflați în plasament, nu are studii, nu are loc de muncă și nici ocupație,

nu are antecedente penale. A negat săvârșirea faptelor, uzând de dreptul la tăcere.

Față de inculpați s-a luat măsura preventivă

a reținerii pe o perioadă de 24 de ore astfel: Față de B.M.A., începând cu data

de 1 decembrie 2010, ora 01:30, față de inculpatul S.V. începând cu data de 1 decembrie

2010 ora 21.30, față de inculpata S.F.C. începând cu data de 1 decembrie 2010, ora

06:45, față de inculpatul Ț.V. începând cu data de 1 decembrie 2010 ora 06:45, față

de inculpatul L.l.V. începând cu data de 1 decembrie 2010 ora 06.45, toți fiind

prezentați judecătorului din cadrul Tribunalului Satu Mare cu propunere de arestare

preventivă.

Prin încheierea penală numărul 51/CC

din 01 decembrie 2010, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților anterior menționați

pe o perioadă de 29 de zile, măsură preventivă ce a fost prelungită cu câte 30 de

zile pe perioadele 31 decembrie 2010, 28 ianuarie 2011, 29 ianuarie - 27 februarie,

28 februarie 2011-29 martie 2011 și 30 martie 2011- 28 aprilie 2011 inclusiv.

Față de inculpatul B.C.D. s-a luat măsura

preventivă a reținerii pe o perioadă de 24 de ore începând cu data de 2 decembrie

2010 ora 08:45.

Inculpatul a fost prezentat judecătorului

din cadrul Tribunalului Satu Mare cu propunere de arestare preventivă.

Prin încheierea penală numărul 52/CC

din 2 decembrie 2010 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B.C.D. pe o

perioadă de 29 de zile cu începere din data de 2 decembrie 2010 până în data de

30 decembrie 2010 inclusiv. Măsura arestării preventive a fost prelungită astfel:

din 31 decembrie 2010 până în 29 ianuarie 2011 inclusiv, din 30 ianuarie 2011 până

în 28 februarie 2011 inclusiv, din 1

martie 2011 până în 30 martie

2011, inclusiv și din 31 martie până în 29 aprilie inclusiv.

Cu privire la inculpați nu s-au luat măsuri

asigurătorii.

Mijloacele materiale de probă, respectiv

corpuri delicte și urme biologice se află la Camera de corpuri delicte a IJP Satu

Mare.

În

faza de cercetare judecătorească a cauzei, starea de fapt

reținută în actul de sesizare al instanței a fost confirmată, atât sub aspectul

infracțiunii de omor deosebit de grav cât și din punctul de vedere al infracțiunilor

de favorizarea infractorului ș.a. care au fost reținute în sarcina celorlalți inculpați.

Astfel, audiat fiind inculpatul B. în ședința

publică din 30 mai 2011, acesta arată că recunoaște că a aplicat victimei două lovituri

cu parul în zona capului și a gâtului și o lovitură în zona pieptului, însă inculpatul

S. a fost cel care a aplicat lovituri victimei în zona picioarelor, căzând. După

acest moment, S. a fost cel care i-a propus să ducă victima în locuință, lucru pe

care l-au și făcut, punând inițial victima cu fața în sus, după care l-au întors,

au pus peste el o plapumă și tot la propunerea lui S. i-au dat foc.

Cu ocazia transportării victimei în locuință,

B. a arătat că a constatat că aceasta era rece, având astfel reprezentarea faptului

că a decedat, de aceea nu a încercat să-l împiedice pe S. să-i dea foc.

După comiterea faptei s-au deplasat la

locuința lui S., unde au dormit, iar în dimineața următoare a fost trezit de S.

spunând că îl caută poliția. Inculpatul mai relatează că a luat legătura telefonic

cu inculpata B., însă a făcut acest lucru urmarea faptului că a fost contactat telefonic

de aceasta, inculpata aducându-i de asemenea la cunoștință că este căutat de poliție,

însă nu i-a furnizat detalii cu privire la fapta comisă și nici nu i-a cerut să-i

construiască vreun alibi cu privire la seara comiterii faptei.

În

aceeași ședință publică a fost audiat și inculpatul S., care

a infirmat aspectele relatate de inculpatul B. Astfel, acesta a declarat că a acordat

ajutor inculpatului B. numai în cea ce privește transportul victimei și așezarea

acestuia pe pat, ocazie cu care a constatat că aceasta este fostul său cumnat.

Inculpatul S. a mai arătat în cuprinsul

declarației date faptul că în ziua respectivă s-a întâlnit cu inculpatul B., căruia

i s-a plâns că i-au fost sustrase două telefoane mobile, și la recomandarea acestuia

urmau să se deplaseze la un cetățean pe nume I., iar în timpul deplasării, pe un

drum pe care inculpatul nu-l cunoștea, au ajuns la o stână unde au văzut o persoană

culcată în iarbă, asupra căruia inculpatul B. a exercitat acte de violență, aplicându-i

mai multe lovituri cu parul în zona capului. După ce inculpatul l-a încetat actele

de agresiune împotriva victimei, i-a cerut lui S. să-l ajute la transportul acesteia

în baracă, moment în care S. a realizat cine este victima, astfel că nu a mai avut

nici o putere în a judeca ce se întâmplă.

În

continuarea declarației sale, inculpatul S. a arătat că l-a

văzut pe inculpatul B. întreținând raporturi sexuale cu victima, după care a ieșit

din baracă, a stropit lemnăria de la tocul ușii și ulterior i-a dat foc, după care

au plecat o bucată de drum împreună, despărțindu-se ulterior, S. afirmând că B.

a plecat într-o direcție necunoscută.

Întrebat fiind despre consumul de alcool

din ziua respectivă, inculpatul a arătat că au găsit în baracă o sticlă de jumătate

de litru de țuică, din care el a băut câteva

înghițituri,

l-a văzut și pe B. făcând acest lucru, după care l-a văzut golind conținutul sticlei

pe tocul de la ușă, lemnul aprinzându-se instantaneu.

S. a mai arătat că ultima discuție pe care

a avut-o cu inculpatul B. a fost în dimineața comiterii faptei, când plecând de

la stână, acesta l-a amenințat că îl va omorî și pe el și-i va da foc dacă va denunța

autorităților ce a făcut.

Inculpata B. audiată fiind nu recunoaște

comiterea faptelor care i se rețin în sarcină, arătând că se afla la locuința lui

L. împreună cu coinculpații din prezenta cauză, când la un moment dat s-au prezentat

două persoane, pe una dintre ele o cunoștea, și a văzut când cel pe care nu-l cunoștea,

despre care a aflat că se numește M., l-a chemat pe L. afară din locuință pentru

a discuta cu el, iar la revenirea în locuință, acesta din urmă le-a relatat că M.

ar fi incendiat o persoană, după ce în prealabil a lovit-o.

Consultându-se între ei coinculpații s-au

hotărât să anunțe organele de poliție, lucru pe care l-au și făcut, povestindu-le

polițiștilor care s-au prezentat la locuința lui L. aspectele pe care le-au aflat

de la acel M.

Inculpata B. recunoaște că după câteva

zile a fost întrebată de polițiști despre B.C., aceasta declarând că nu știe unde

se află întrucât nu mai are nici o legătură cu el, însă la insistențele polițiștilor

a luat legătura telefonic cu inculpatul, comunicându-i că este căutat de poliție,

fără însă a afla de la acesta ce anume a săvârșit.

Inculpatul L.I., a cărui declarație se

află la dosar, relatează aspecte similare cu cele învederate instanței de inculpata

B.M., insistând pe faptul că el a fost cel care a anunțat poliția după plecarea

din locuința sa a celor doi.

Inculpatul T. în declarația dată și aflată

la dosar, arată că el nu făcut altceva decât să declare organelor de ordine aspectele

despre care a aflat de la L., urmare a vizitei celor doi, respectiv E. și M.

Inculpata S. arată și ea că nu a făcut

altceva decât a relatat polițiștilor aspectele care i-au fost făcute cunoscute de

fratele ei, inculpatul L.

Pe latura penală a cauzei au fost audiați

martorii din rechizitoriu, E.V. arătând în declarația dată faptul că s-a deplasat

împreună cu numitul M. la locuința lui L., i-a văzut pe cei doi, respectiv pe M.

discutând cu L., însă nu a auzit ce din cauza gălăgiei, după care au revenit la

barul de unde plecaseră, la scurt timp în bar sosind organele de poliție împreună

cu inculpatul L., fiind cu toții transportați la poliție unde au dat declarații.

Aici au aflat că M. s-ar fi lăudat că este autorul omorului din C.

Ceilalți martori din rechizitoriu nu au

relatat aspecte relevante pentru soluționarea cauzei penale.

La dosar se află depusă constituirea de

parte civilă a fiicei victimei, numita B.A., care formulează pretenții civile față

de inculpați pentru suma de 100.000 euro, din care 90.000 euro daune morale și 10.000

euro daune materiale, sumă pe lângă care solicită să-i fie rambursate cheltuielile

prilejuite de fapta penală, transport, tratamente medicale și recuperare, plus cheltuielile

de judecată.

În

motivarea laturii civile, partea civilă arată că prin faptele

inculpaților le-a fost cauzat un prejudiciu pentru repararea căruia sunt ținuți

să răspundă. Tragerea la răspundere civilă delictuală a inculpaților întrunesc cerințele

legale întrucât fapta există., este cauzatoare de prejudiciu, existând legătură

de cauzalitate între faptă și prejudiciu.

Partea civilă a solicitat instanței să

aprecieze rezonabilitatea cuantumului prejudiciului moral solicitat, dat fiind șocul

emoțional la care a fost supusă în legătură cu omorul deosebit de grav comis împotriva,

tatălui său, suferințele fizice și psihice suportate, eforturile viitoare pentru

reintegrarea în societate și în muncă.

În

dovedirea pretențiilor civile formulate, partea civilă a depus

la dosarul cauzei certificate de încadrare în grad cu handicap a copiilor ei, B.V.D.

și B.A., o adeverință medicală privind-o pe numita B.A., eliberată de medic psiholog,

care confirmă faptul că aceasta este dependentă de altă persoană pentru autoîngrijire.

De asemenea, ulterior formulării constituirii

de parte civilă, la dosarul cauzei s-a depus o precizare de acțiune civilă a cheltuielilor

materiale, aflate la dosar, fiind indicate bunurile achiziționate în vederea înmormântării,

însumând 48.120 RON fără însă a fi însoțite de nici un act doveditor.

În

dovedirea laturii civile a cauzei, au fost audiați ca și martori

numiții B.V., C.P. și A.G., fiind audiată și partea civilă B.A.

Din declarația acesteia, aflată la dosar,

instanța reține că de la nașterea celor doi copii ai părții, victima a fost cea

care i-a ajutat în permanență, iar după ce aceștia au crescut, tatăl ei obișnuia

să mai lucreze la diferite persoane, banii câștigați din activitățile ziliere fiindu-i

înmânați ei pentru a asigura medicația copiilor ei.

Partea civilă mai arată totodată că a suportat

cheltuielile pentru înmormântarea tatălui ei, care s-au ridicat undeva la 30-35.000

RON, deținând pentru unele dintre aceste cheltuieli documente justificative, însă

pentru cea mai mare parte a acestora nu deține acte, întrucât le-a aruncat.

Soțul părții civile, numitul B.V., în declarația

pe care a dat-o instanței și care se află la dosar, faptul că socrul său lucra ca

și ziler la numitul C. și dormea în barca acestuia numai pentru că avea lucrări

neterminate, însă nu constituia un obicei al victimei dormitul în alte locuri. Martorul

recunoaște că a avut unele discuții cu socrul său pe marginea consumului de alcool,

însă arată că nu corespunde realității că l-ar fi dat din acest motiv afară din

locuință. De asemenea, martorul arată că socrul său se gospodărea singur din banii

pe care îi câștiga, însă uneori îl mai ajutau și ei cu bani și cu mâncare, existând

însă și situații în care victima i-a ajutat cu bani pentru medicamentele copiilor.

Martorul a insistat apoi pe ajutorul primit

de la victimă, în sensul că el stătea cu copii și se ocupau de ei, asigurând chiar

și menajul casei atunci când soția sa a fost plecată la operație cu fiica lor.

Martorul C.P., în declarația de la dosar

arată că victima a lucrat ca și ziler la el, și că uneori mai rămânea peste noapte

în baracă, însă arată că victima a avut o relație foarte bună cu familia fiicei

sale, pe care o ajuta cu copiii ei, ambii suferind de handicap. Același martor mai

arată că după aprecierea lui, cheltuielile pentru o înmormântare în zona oașului

se ridică la cea 100-150 milioane RON, însă nu cunoaște la cât s-au ridicat cheltuielile

cu înmormântarea victimei.

Martorul A.G. în declarația aflată la dosar

a arătat că el a fost cel care a săpat mormântul victimei, achitându-i-se pentru

aceasta activitate suma de 150 euro. Martorul mai arată că nu a participat la înmormântarea

victimei, însă a văzut sicriul acestuia, apreciindu-l la suma de 2000 RON, iar din

relatările vecinilor a aflat că pomana organizată a fost foarte bogată, fiind servite

atât produse

tradiționale, cât și produse de post, fiica

victimei fiind cea care s-a ocupat de întreaga organizare.

Încă de la începutul cercetării judecătorești,

în apărarea inculpatului S. s-a arătat că acesta este suferind de oligofrenie cu

tulburări comportamentale și structurare dizarmonică a personalității, sens în care

s-a solicitat și încuviințat efectuarea de expertize medico legale psihiatrice,

pentru a lămuri dacă inculpatul a avut discernământul păstrat legat de fapta care

i se impută și de calitatea lui de complice la această faptă, măsura în care consumul

de alcool suprapus peste medicația administrată are vreo influență asupra discernământului.

Expertiza medicală psihiatrică efectuată

la data de 6 octombrie 2011, de Serviciul de Medicină legală Satu Mare, concluzionează

că inculpatul prezintă personalitate elementară dizarmonic structurată cu intelect

liminar la granița cu întârziere mentală ușoară, toxicofilie etanolică, discernământul

său fiind păstrat raportat la învinuirile care i se aduc. Consumul voluntar de alcool

nu este de natură a afecta discernământul raportat la fapta comisă.

Ulterior, s-a solicitat o nouă expertiză

medico legală la Institutul de Medicină legală Cluj Napoca, care la data de 29 noiembrie

2011 concluzionează în raportul aflat la dosar, că inculpatul prezintă diagnosticul

de retard mintal ușor, dependență cronică etanolică, comisia opinând în sensul că

în cadrul stării sale psihice inculpatul are discernământul diminuat raportat la

faptele pentru care este cercetat, iar coeficientul crescut de sugestibilitate determinat

de retardul mintal îi poate afecta discernământul raportat la faptele comise.

Ulterior depunerii acestui raport de expertiză

medico legală psihiatrică, s-a solicitat și încuviințat o completare a acestuia,

în sensul stabilirii dacă tratamentul medical administrat pe perioada internării

la secția de psihiatrie și ulterior, au influențat discernământul inculpatului,

comunicându-se instanței la data de 27 martie 2012, răspunsul negativ al Institutului

de Medicină Legală Cluj Napoca, în sensul că tratamentul medical efectuat nu influențează

discernământul, inculpatului raportat la acuzațiile care i se aduc.

Coroborând între ele probele administrate

pe parcursul urmăririi penale cu cele administrate în faza de cercetare judecătorească

a cauzei, instanța reține în fapt că urmare a faptului că inculpatul S. s-a plâns

inculpatului B. de dispariția a două telefoane mobile, acesta din urmă, bănuind

că cel care locuiește la stână într-o baracă este cel care le-a sustras, după ce

în prealabil a consumat împreună cu S. băuturi alcoolice, a luat hotărârea de a

se deplasa împreună cu acesta la locul respectiv, unde, după ce în prealabil B.

s-a înarmat cu un par, l-au găsit pe victimă, numitul D.P., aflat într-o stare avansată

de ebrietate, stând pe iarbă și cântând. B. a adresat acestuia câteva întrebări

însă nu a primit decât răspunsuri bolborosite, astfel încât B. a început să aplice

victimei lovituri cu parul în zona capului și a feței, în zona corpului, leziuni

care, potrivit raportului medico legal de autopsie întocmit au determinat traumatisme

cranio-faciale acute cu fractura piramidei nazale și a bazei craniului, aceste leziuni

fiind una din cauza morții victimei.

Ulterior actelor de violență exercitate

asupra victimei, B. i-a cerut lui S. să-l ajute să transporte victima în baracă,

au așezat-o pe pat cu fața în jos, au acoperit-o cu o pătură, căreia inculpatul

B. i-a dat foc după ce în prealabil a stropito cu țuică dintr-un flacon găsit în

baracă.

Cei doi au părăsit apoi baraca, lăsând

victima în stare de inconștiență, arzând.

Asfixia mecanică prin aspirare de sânge

pe căile respiratorii superioare a fost un alt factor care a condus la moartea victimei,

consecutiv traumatismelor mai sus indicate, astfel cum concluzionează raportul medico

legal de autopsie.

Fapta inculpatului B. de a aplica cu un

par lovituri peste capul, sternul și cutia toracică a victimei și apoi de a incendia

baraca în care lăsase victima în stare de inconștiență, aceasta arzând de vie, întrunește

elementele constitutive ale infiracțiunii de omor deosebit de grav, astfel cum este

ea prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 174, 176 alin. (1) lit. a) din

C. pen.

Inculpatul a comis fapta cu intenție directă,

prevăzând că prin acțiunile sale va produce moartea victimei, având totodată reprezentarea

faptului că în raport de numărul și intensitatea loviturilor aplicate, zona corpului

afectată, singurul rezultat care se putea produce era doar moartea victimei.

Reținând vinovăția inculpatului în săvârșirea

acestei infracțiuni, instanța a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii,

al cărei cuantum este orientat la maximul special prevăzut de lege, apreciindu-se

că în raport de modalitatea în care aceasta a fost săvârșită, de urmăririle produse,

doar acesta poate fi apreciat ca îndestulător.

Aplicând pedeapsa de 25 ani închisoare

inculpatului, instanța a făcut aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării

unor drepturi pe o perioada de 5 ani, astfel cum este aceasta reglementată de

art. 65 C. pen.

Ca și modalitate de executare, doar privarea

de libertate poate fi acordată, sens în care, întemeiat pe dispozițiile art. 71

C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

Cum inculpatul s-a aflat în stare de arest

preventiv de la 2 decembrie 2010 la zi, instanța, în temeiul prevederilor art. 350

a menținut această stare, iar în baza art. 88 C. pen. a dedus-o din pedeapsa aplicată.

În

ceea ce-l privește pe inculpatul S., fapta acestuia de a acorda

ajutor inculpatului B. la transportarea victimei de pe iarbă în baracă anterior

incendierii acesteia, întrunește elementele constitutive ale infiracțiunii de complicitate

la omor deosebit de grav, astfel cum este ea prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat

la art. 174, 176 alin. (1) lit. a) C. pen.

Inculpatul a acordat acest ajutor coinculpatului

fiind pe deplin conștient de ceea ce face, discernământul lui fiind păstrat raportat

la învinuirea adusă, chiar dacă pe tor parcursul urmăririi penale și a cercetării

judecătorești s-a încercat dovedirea contrariului, aspect care este confirmat de

expertizele medico legale psihiatrice efectuate.

Reținând vinovăția inculpatului în comiterea

faptei, instanța a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii cu executare

prin privare de libertate, apreciind ca fiind singura modalitate în care se poate

asigura scopul pedepsei.

Cuantumul pedepsei aplicate inculpatului

S. a fost redus aproape de limita minimului special prevăzut de lege pentru fapta

comisă, 15 ani închisoare și interzicerea pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) potrivit art. 65 C. pen., fiind considerată

ca îndestulătoare, raportat la contribuția avută în comiterea faptei.

Condamnarea la pedeapsa închisorii cu executare

prin privare de libertate a determinat aplicarea în cauză a prevederilor art. 71

C. pen. în sensul interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În

temeiul prevederilor art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului durata reținerii și arestului preventiv de la 1 decembrie

2010 la 23 aprilie 2011.

După comiterea faptei și dispariția autorului,

inculpata B.M. a luat legătura telefonic cu inculpatul B.C., căruia i-a spus să

nu mai vină prin C., întrucât este căutat de poliție, aspecte care rezultă din transcrierea

înregistrării convorbirilor telefonice efectuate de cei doi, interceptate în temeiul

Ordonanței procurorului confirmată de instanță.

Astfel, aceasta împreună cu coinculpații

L., T. și S. au încercat să inducă în eroare organele judiciare, prin indicarea

ca autor al omorului a numitului M., cu toate că, așa cum rezultă dintr-o altă discuție

interceptată, purtată între B.M. și un bărbat, aceasta cunoștea că autorului omorului

este B.C., fostul ei concubin.

Cei patru inculpați au sesizat în seara

de 20 noiembrie 2010 organele de poliție, cărora le-au relatat că M. este persoana

care s-a lăudat că ar fi dat două capace unei persoane după care i-au dat foc, făcând

acest lucru pentru a-l favoriza pe B.C. și a zădărnici urmărirea penală.

Procedând în acest mod, inculpații au comis

infracțiunile de favorizarea infractorului, nedenunțarea unor infracțiuni și mărturie

mincinoasă, astfel cum sunt reglementate de art. 264, 262 și 260 C. pen.

Cu toate că nici unul dintre cei patru

inculpați nu au recunoscut în faza de cercetare judecătorească comiterea faptei,

în cursul urmăririi penale uzând de dreptul la tăcere, vinovăția lor este pe deplin

dovedită prin interceptările convorbirilor telefonice, astfel încât instanța urmează

să dispună condamnarea lor după cum urmează.

Inculpata B.M. a fost condamnată pentru

săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, la pedeapsa de 2 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de nedenunțarea unor infracțiuni, prevăzută de

art. 262 C. pen. la pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare, iar pentru săvârșirea

infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen. la pedeapsa de

2 ani și 6 luni închisoare.

Cum faptele comise se află în concurs real,

în baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. a dispus ca inculpata să execute pedeapsa

cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare.

În

baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

Ca modalitate de executare a pedepsei,

apreciindu-se că scopul educativ și coercitiv al pedepsei poate fi atins și fără

privare de libertate, instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei principale și a pedepselor accesorii aplicate, stabilind potrivit dispozițiilor

art. 86

2

C. pen. 5 ani și 6 luni termen de încercare, sens în care a

făcut aplicarea prevederilor art. 86

1

C. pen. raportat la dispozițiile

art. 71 alin. (5) C. pen.

În

temeiul prevederilor art. 86

3

C. pen. a instituit

în sarcina inculpatei următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele

fixate la Serviciul de

probațiune de pe lângă Tribunalul Satu

Mare, potrivit programului de supraveghere stabilit; să anunțe în prealabil orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește

8 zile precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de

muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

În

baza art. 86 C. pen. a atras atenție inculpatei asupra nerespectării

cu rea credință a obligațiilor impuse, caz în care pedeapsa aplicată va fi executată

prin privare de libertate.

Cum inculpata s-a aflat o perioadă în stare

de arest preventiv, în temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa

aplicată această perioadă, respectiv cea cuprinsă între data de 1 decembrie 2010

până la data de 6 iunie 2011.

Pe deplin dovedită în cauză este și vinovăția

inculpatului L., astfel încât în baza art. 264 C. pen. cu aplicarea art. 33

lit. a) și 37 lit. b) C. pen. inculpatul fiind recidivist postcondamnatoriu, s-a

dispus condamnarea lui pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului,

la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nedenunțarea

unor infracțiuni, reglementată de art. 262 C. pen., la pedeapsa de 1 an și 9 luni

închisoare, iar pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, la pedeapsa

de 2 ani și 6 luni închisoare.

În

baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. faptele fiind concurente,

s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni

închisoare, cu executare prin privare de libertate.

În

baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

Cum pe perioada soluționării prezentei

cauze inculpatul a mai suferit o altă condamnare pentru o faptă concurentă cu cea

din prezenta cauză, instanța a procedat la contopirea lor, astfel încât pentru realizarea

acestei operațiuni, a descontopi pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 57 din 11 martie 2011 a Judecătoriei Negrești Oaș, definitivă

prin nerecurare, în pedepsele componente de 10 luni închisoare, aplicate pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208, 209

alin. (1) lit. a), g) C. pen. și 10 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii

prevăzută și pedepsită de art. 110 alin. (1) rap. la art. 110 alin. (2) lit. a)

din Legea nr. 46/2008.

Potrivit dispozițiilor art. 36 alin.

(1) și (3) C. pen. a contopit pedepsele mai sus descontopite cu pedeapsa aplicată

în prezenta cauză, și cu pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 444 din 27 octombrie 2011 a Judecătoriei Sighetul Marmației, definitivă

prin decizia penală nr. 64/R din 16 ianuarie 2012 a Curții de Apel Cluj, dispunând

în final executarea pedepsei cea mai grea, aceea de 3 ani și 8 luni închisoare prin

privare de libertate.

În

baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată și rezultantă

în urma contopirii, perioada reținerii și arestului preventiv de la 1 decembrie

2010 la 6 iunie 2011, de la 7 iunie 2011 la 25 noiembrie 2011 și din 17 ianuarie

2012 la zi.

Mandatele de executare emise anterior au

fost revocate și s-a dispus emiterea unui mandat de executare al pedepsei, potrivit

dispozitivului prezentei hotărâri.

Situația este absolut similară și în privința

inculpatului T., atât din punctul de vedere al contribuțiilor avute în comiterea

celor trei infracțiuni cât și a stării lui recidivă post condamnatorie, astfel încât,

în baza art. 264 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) și 37 lit. b) C. pen. s-a

dispus condamnarea lui săvârșirea infracțiunii de

favorizarea

infractorului, la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

nedenunțarea unor infracțiuni, reglementată de art. 262 C. pen. la pedeapsa de 1

an și 9 luni închisoare, iar pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă,

reglementata de 260 C. pen. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

Făcând aplicarea regulilor concursului

de infracțiuni, reglementat de art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. a disps ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare.

Ca și modalitate de executare s-a dispus

privarea de libertate, sens în care în baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) pe durata

executării pedepsei.

Pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 120 din 24 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș

5

rămasă definitivă prin nerecurare, a fost descontopită în pedepsele componente de

4 ani închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare, 3 ani și 10 luni închisoare, 3 ani,

3 ani și 10 luni și respectiv patru ani închisoare, toate aplicate prin sentința

penală nr. 16 din 21 ianuarie 2011 a Judecătoriei Negrești Oaș, și respectiv 10

luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 57 din 11 martie 2011a Judecătoriei

Negrești Oaș,

În

temeiul prevederilor art. 36 alin. (1) și (3) C. pen. s-a

dispus contopirea pedepselor mai sus descontopite cu pedeapsa aplicată în prezenta

cauză, dispunând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea

de 4 ani închisoare, prin privare de libertate.

În

baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată în prezenta

cauză și rezultantă în urma contopirii, durata reținerii, arestului preventiv și

a perioadei executate, începând cu 1 decembrie 2010 la zi.

Mandatele de executare emise anterior au

fost revocate și s-a dispus emiterea unui mandat de executare al pedepsei, potrivit

dispozitivului prezentei hotărâri.

Și în privința inculpatei S. s-a pronunțat

tot o soluție de condamnare la pedeapsa închisorii pentru faptele comise, însă executarea

acestei pedepse a fost suspendată sub supraveghere, după cum urmează:

Pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea

infractorului, reglementată de disp. art. 264 C.pen s-a dispus condamnarea la pedeapsa

de 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de nedenunțarea unor infracțiuni,

prevăzută de disp. art. 262 C. pen. va dispune condamnarea la pedeapsa de 9 luni

închisoare, iar pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută și pedepsită

de art. 260 C. pen. urmează a se dispune condamnarea la pedeapsa de 1 an și 6 luni

închisoare.

Cuantumul mai mic al pedepselor aplicate

acestei inculpate în comparație cu al celorlalți trei inculpați, pentru aceleași

fapte, s-a datorat aprecierii asupra nivelului de cultură și educație al acesteia,

de instruire și de reprezentarea în concret pe care aceasta o avea asupra faptelor

sale.

Cum faptele au fost comise în condițiile

concursului ideal de infracțiuni, în temeiul prevederilor art. 33 lit. a) și 34

lit. b) C. pen., instanța de fond a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea

mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare.

În

baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei exercitarea