ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 369/2013

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din

17 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești – Secția Penală și

pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr. 8916/109/2012 în baza art.

300

2

C. proc. pen. raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3)

C. proc. pen., printre altele, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii

arestării preventive a inculpaților N.A.G., C.A.I. și O.M.C.

Prin rechizitoriul nr.

4/D/P/2011 din 29 mai 2012 al D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Pitești prin

care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a

inculpaților V.P., N.A.G., C.A.I. și O.M.C., pentru săvârșirea infracțiunilor

prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen.

Prin sentința penală nr.

17/MF din 29 noiembrie 2012, instanța de fond a respins

cererile

inculpaților de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art.

13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 pentru care au fost trimiși în judecată, în

infracțiunea prevăzută de art. 329 C. pen. sau art. 198 C. pen.

În baza art. 13 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin.

(2) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul N.A.G. la

pedeapsa închisorii de 3 ani cu executare în condițiile art. 57, 71 C. pen. și

2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen., în baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., a interzis

inculpatului, pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen., în baza art. 88 C. pen. a dedus din

pedeapsă durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 26 martie

2012 până în prezent iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut

măsura arestului preventiv luată față de inculpat.

În baza art. 13 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin.

(2) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.A.I. la

pedeapsa închisorii de 3 ani cu executare în condițiile art. 57, 71 C. pen. și

2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen., în baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., a interzis

inculpatului, pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen., în baza art. 88 C. pen. a dedus din

pedeapsă durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 26 martie

2012 până în prezent iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut

măsura arestului preventiv luată față de inculpat.

În baza art. 13 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin.

(2) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul O.M.C. la

pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni cu executare în condițiile art. 57, 71 C.

pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen., în baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., a interzis

inculpatului, pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen., în baza art. 88 C. pen. deduce din

pedeapsă durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 02

aprilie 2012 până în prezent iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a

menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpat.

În baza art. 13 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin.

(2) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul V.P. la

pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni cu executare în condițiile art. 57, 71 C.

pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen., în baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., a interzis

inculpatului, pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen., în baza art. 88 C. pen. a dedus din

pedeapsă durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 26 martie

2012 până în prezent iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut

măsura arestului preventiv luată față de inculpat.

În baza art. 118 alin.

(1) lit. e) C. pen. și art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a confiscat de

la fiecare inculpat suma de 500 lei, obținută de fiecare dintre aceștia din

săvârșirea infracțiunii.

Conform art. 300

1

alin. (1) în referire la art. 160

b

C. proc. pen., după înregistrarea

dosarului, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de

arest, instanța este datoare să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia

arestării preventive înainte de expirarea duratei arestării preventive.

Din analiza

materialului probator de la dosar, instanța de fond a constatat că măsura

arestării preventive s-a dispus față de inculpații N.A.G., C.A.I. și O.M.C. în

condiții de legalitate și temeinicie, cu respectarea atât a condițiilor de

formă, cât și a celor de fond, în realizarea și a scopului prevăzut de art. 136

alin. (1) C. proc. pen. și anume de a se asigura buna desfășurare a procesului

penal.

Potrivit art. 300

1

alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi

care justifică privarea de libertate, menține prin încheiere motivată arestarea

preventivă.

Instanța de fond, cu

referire la cauza de față, a reținut că, în acest moment, cazul de arestare

preventivă prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. rămâne

incident, cele două condiții continuând să fie îndeplinite cumulativ și în

prezent deoarece fiecare inculpat este cercetat pentru săvârșirea unor

infracțiuni sancționate exclusiv cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, date

fiind limitele de pedeapsă fixate în textul de lege incriminator prevăzut de

partea specială a codului penal (fiind îndeplinite, astfel, cerințele prevăzute

de art. 136 alin. (6) C. proc. pen.) și, totodată, la dosar există date că prin

lăsarea în libertate a acestora s-ar crea un pericol concret pentru ordinea

publică.

Soluția de menținere

a măsurii arestării preventive în acest moment procesual a fost privită de

instanță în deplin acord și cu exigențele art. 5

2

și art. 6 par. 2

din CEDO și cu jurisprudența CEDO, fiecare inculpat beneficiind într-adevăr de

prezumția de nevinovăție și de regula judecării persoanei în stare de

libertate, însă anumite împrejurări particulare de excepție având prioritate în

protejarea ordinii publice față de interesul individual.

Împotriva încheierii

mai sus menționate au formulat, în termen legal, recurs inculpații N.A.G., C.A.I.

și O.M.C., care au solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate

și, rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar

înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Înalta Curte,

examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. combinat cu art. 385

6

și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată că recursurile declarate de inculpați sunt

nefondate pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 5 din

CEDO și art. 23 alin. (1) din Constituția României nimeni nu poate fi privat de

libertate; totuși, de la această regulă generală sunt înscrise și excepții. În art.

5 paragraful 1 lit. c) din CEDO, ratificată prin Legea nr. 30/1994 se prevede

că „se exceptează de la dreptul de a nu putea fi lipsit de libertate și cel

care a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității

judiciare competente sau când existau motive verosimile de a bănui că a

săvârșit o infracțiune ori când există motive temeinice de a se crede în

necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după

săvârșirea acesteia”.

În raport de aceste

reglementări internaționale, cu referire expresă la excepția reprezentată de

arestarea preventivă se reține că privarea de libertate trebuie să se realizeze

numai în formele legale și după procedura prevăzută de legislația fiecărui

stat, conform convenției, respectiv cu respectarea procedurii prevăzută de

legea procesual penală, prin raportare și la dispozițiile constituționale.

În cauză, așa cum

rezultă din încheierea atacată, instanța de control judiciar a procedat la

efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat în

mod justificat că temeiurile de drept și de fapt care au stat la baza luării

măsurii arestării preventive subzistă, confirmând în continuare privarea de libertate

a inculpaților, respectiv infracțiunile deduse judecății sunt sancționate cu

pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea

inculpaților în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

Condiția existenței

pericolului social concret pentru ordinea publică este îndeplinită, având în

vedere infracțiunile pentru care inculpații au fost cercetați și trimiși în

judecată, gravitatea faptelor, multitudinea actelor materiale infracționale

săvârșite cu repetitivitate, împrejurările concrete în care se reține în actul

de inculpare că s-ar fi acționat, rezonanța socială negativă și valorile

sociale însemnate lezate, sentimentul de indignare, frustrare care s-ar putea

crea în rândul colectivității prin cercetarea inculpaților în stare de

libertate pentru astfel de fapte.

În acest context,

Înalta Curte apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților ar crea o stare

de neliniște și de neîncredere în rândul membrilor societății, sporindu-se

nejustificat gradul de insecuritate socială la nivel local (Letellier vs.

Franța).

De asemenea, Înalta

Curte reține că la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai

date legate de persoana inculpatului, dar și datele referitoare la fapte, întrucât

nu de puține ori acestea din urmă sunt de natură a crea în opinia publică

temerea că justiția și cei care concură la înfăptuirea ei nu acționează

îndeajuns de ferm împotriva infracționalității, iar rezonanța socială a

faptelor reprezintă, totodată, unul din criteriile de apreciere a pericolului

social concret.

Cererile formulate de

inculpații recurenți, prin apărători, de a se proceda conform art. 139 alin.

(1) C. proc. pen., la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura

preventivă a obligării de a nu părăsi țara sunt nefondate întrucât nu sunt

îndeplinite cerințele acestui text de lege.

În acest stadiu procesual

nu se constată că ar fi intervenit schimbări ale temeiurilor inițiale, iar față

de inculpați a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanță.

În speță, Înalta

Curte constată că pericolul concret pentru ordinea publică pe care-l reprezintă

inculpații N.A.G., C.A.I. și O.M.C. este actual și persistent, Curtea de Apel

Pitești reținând corect că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la

luarea măsurii arestării preventive, iar lăsarea în libertate a inculpaților

susmenționați prezintă pericol pentru ordinea publică, motiv pentru care, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați

împotriva încheierii din 17 ianuarie 2013 a Curții de Apel Pitești – Secția

Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., vor fi obligați recurenții inculpați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de inculpații

N.A.G.

,

C.A.I.

și

O.M.C.

împotriva încheierii

din 17 ianuarie 2013 a Curții de Apel Pitești, Secția Penală și pentru Cauze cu

Minori și de Familie, pronunțată în dosarul

nr.

8916/109/2012.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de

câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte

100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 01 februarie 2013.