ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3764/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3764/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursurilor declarate de inculpații V.N., C.L.M. și A.C.P. împotriva Deciziei penale nr. 12/ A din 11 februarie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 99 din 23 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 1444/90/2011 s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen, formulate de apărătorii celor trei inculpați, ca și cererile de schimbare a încadrării juridice din art. 215 C. pen. în concurs cu art. 49 din Legea nr. 161/2003 în infracțiunea prev. de art. 215 C. pen.

A fost condamnat inculpatul C.L.M., la pedepsele de:

-1 an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen.și art. 74, 76 C. pen.;

-1 an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 44 alin. (2)din Legea nr. 161/2003, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74, 76 C. pen.;

- 1 an și 8 luni închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 45 din Legea nr. 161/2003, cu aplic, art. 320

1

C. proc. pen.și art. 74, 76 C. pen.;

- 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 46 alin. (2)ndin Legea nr. 161/2003, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74, 76 C. pen.;

- 1 an și 2 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen., art. 74, 76 C. pen.;

- 1 an și 8 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen.și art. 74, 76 C. pen.;

- 8 luni închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen.și art. 74, 76 C. pen.;

- 8 luni închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 3 65/2002, cu aplic, art. 41 alin. (2)C. pen., art. 320

1

C. proc. pen.și art. 74, 76 C. pen.;

- 1 an și 8 luni închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen., cu aplic, art. 320

1

C. proc. pen.și art. 74, 76 C. pen.;

- 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen., pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74, 76 C. pen.;

- 1 an și 8 luni închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 23 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic, art. 41 alin. (2)C. pen., art. 320

1

C. proc. pen.și art. 74, 76 C. pen.;

- 8 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen.și art. 74, 76 C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen.s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., la care se adaugă un spor de 1 an, astfel că inculpatul C.L.M. va executa o pedeapsă de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a aplicat art. 57 C. pen.

S-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii, pe durata executării, a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a dedus din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive, începând cu 22 septembrie 2010, până la 21 martie 2011.

A fost condamnat inculpatul V.N. la pedepsele de:

- 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen. cu aplic, art. 320

1

C. proc. pen.;

- 1 an închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen.;

- 1 an închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen.;

- 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 23 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, cu aplic, art. 320

1

C. proc. pen.;

- 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) și art. 320

1

C. proc. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen.; s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 6 luni, astfel că inculpatul V.N. va executa o pedeapsă de 3 ani închisoare.

S-a aplicat art. 57 C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii, pe durata executării pedepsei, a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a dedus din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive, începând cu 22 septembrie 2010 până la 21 martie 2011.

A fost condamnat inculpatul A.P.C. la pedepsele de:

- 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., cu aplic, art. 320

1

C. proc. pen.;

- 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2)din Legea nr. 365/2002, cu aplic, art. 41 alin. (2)și art. 320

1

C. proc. pen.;

- 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 23 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen.;

- 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 6 luni, astfel că inculpatul A.P.C. va executa o pedeapsă de 3 ani închisoare.

S-a aplicat art. 57 C. pen.

S-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii, pe durata executării pedepsei, a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a dedus din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive, începând cu 22 septembrie 2010 până la 21 martie 2011.

S-au respins cererile de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulate de inculpați.

A fost obligat inculpatul C.L.M. la plata către părțile civile a următoarelor sume:

- M.S.  6.579 dolari SUA;

- S.E. I.N.C. (J.O.); 25.432 dolari SUA;

- A.M.  - 19.900 dolari SUA;

- J.R.S. - 10.801 dolari SUA;

- L.G.M.  - 9.871 dolari SUA;

- D.G.  - 8.827 dolari SUA;

- C.C.  - 7.000 dolari SUA;

- D.J.W. - 18.835 dolari SUA;

- S.A.W.  - 11.003 dolari SUA;

- K.R.B.   - 2.500 dolari SUA;

- F.C.  - 6.715 dolari SUA;

- J.B. - 8.100 dolari SUA;

- M.S. - 13.499 dolari SUA;

- B.J.L.  - 22.662,88 dolari SUA;

- D.J.M. - 10.573 dolari SUA;

- J.B. - 8.624 dolari SUA;

- S.R.  - 42.531 dolari SUA;

- S.L.  - 9.000 dolari SUA;

- C.H.  - 9.871 dolari SUA;

- L.M. - 20.275 dolari SUA;

- J.R. la D.B.A., - 50.562 dolari SUA;

- P.L.D. -10.249 dolari SUA;

- G.C.  - 7.200 dolari SUA;

- N.D.  - 8.492 dolari SUA;

- R.A.T.  - 3.892 dolari SUA;

- N.P.  - 13.306 dolari SUA;

- W.B.D.  - 13.306 dolari SUA;

- R.D.M.  - 5.501 dolari SUA;

- O.V.  - 7.600 dolari SUA;

- M.H.  - 5.961 dolari SUA;

- F.K.  - 4.858 dolari SUA;

- N.C.S.  - 4.900 dolari SUA.

Au fost obligați inculpații C.L.M., V.N. și A.P.C. la plata, în solidar, către părțile civile a următoarelor sume:

- G.B.L.  - 1.122,23 euro;

- C.D.-2.250 euro ;

- T.A. - 50 euro;

- F.M.  - 23,23 euro;

- C.L.  - 25,15 euro;

- A.V.  -500 euro;

- G.E.  -972 euro;

- S.N.  - 409,37 euro;

- F.R. -250 euro;

- B.M.  - 1.250 euro;

- B.C. ;

- F.R.  - 1.500 euro;

- E.M.  -118,01 euro;

- T.F. - 158,25 euro;

- F.G. - 899,21 euro;

- C.F.  - 501 euro;

- G.M. - 167,66 euro;

- C.M.  -214,35 euro;

- S.E.  - 200 euro;

- S.M.  - 501 euro;

- G.H. -377,29 euro ;

- B.D. -199,18 euro;

- T.T.  -500 euro;

- C.C.  - 260 euro;

- V.F.  -201,45 euro;

- P.P.  -4.950 euro;

- D.A.G. - 290 euro;

- C.G.  - 3 85 euro;

- U.T.  - 250 euro.

A fost obligat inculpatul C.L.M. la plata sumei de 5.891,34 dolari S.U.A. către C.E.B.

- S-a respins cererea formulată de C.E.B. cu privire la suma de 3.000.000 dolari SUA.

- S-a confiscat de la inculpatul A.P.C. suma de 53.835 euro sau contravaloarea în lei, la cursul din ziua efectuării plății.

- S-a confiscat de la inculpatul V.N. suma de 88.242 euro sau contravaloarea în lei, la cursul zilei efectuării plății.

- S-a confiscat de la inculpatul C.L.M. suma de 160.803 euro sau contravaloarea în lei, la cursul din ziua efectuării plății.

- S-au menținut măsurile asigurătorii.

- S-a respins sesizarea cu privire la încălcarea de către inculpatul A.P.C. a obligației de prezentare la organul de supraveghere.

Au fost obligați inculpații la câte 12.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, onorariile apărătorilor din oficiu urmând a fi avansate din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vâlcea au fost trimiși în judecată inculpații:

- C.L.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de acces fără drept la sisteme informatice, transfer neautorizat de date informatice, perturbarea gravă a funcționării unui sistem informatic, deținerea fără drept de date informatice, fals informatic, fraudă informatică, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, transmiterea fără drept de date de identificare în vederea efectuării de operațiuni financiare frauduloase, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, înșelăciune calificată în convenții cu consecințe deosebit de grave, spălare de bani și furt, prevăzute de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 45 din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen, art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și de art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 208 alin. (1) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic, art. 33 lit. a) și b) C. pen.;

- V.N., sub aspectul infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, complicitate la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, transmiterea de date fără drept în vederea efectuării de operațiuni financiare frauduloase, spălare de bani și complicitate la infracțiunea de furt, prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002 și art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic, art. 33 lit. a) și b) C. pen.;

- A.P.C., sub aspectul infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, complicitate la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, spălare de bani și complicitate la infracțiunea de furt, prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., art. 26 C. pen. rap. art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic, art. 33 lit. a) și b) C. pen.

S-a reținut, în esență, că inculpatul C.L.M. a lansat atacuri gen phishing asupra unui număr mare de angajați al Companiei eBay, reușind să le sustragă I.D.-urile și parolele, a pătruns în baza de date a companiei apoi, timp de circa 16 ore, a sustras documente interne din bazele de date.

Obținând user-name-urile și parolele clienților eBay, a folosit aceste date pentru a săvârși fraude prin intermediul site-ului eBay, oferind spre vânzare, cu ajutorul altor persoane, bunuri pe care aceștia nu le dețineau, provocând astfel o pagubă de circa 411.933 dolari SUA.

Împreună cu V.N. și un cetățean italian, C.F., a lansat același tip de atacuri asupra băncii Poște Italiene, obținând datele clienților utilizatori de instrumente de plată electronică emise de această bancă, apoi cei trei au transferat din conturile respectivilor clienți în conturi special deschise sume de bani, provocând, de asemenea, o pagubă de circa 273.661 euro.

Inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor și au solicitat ca judecata să aibă loc în condițiile art. 320

1

C. proc. pen. pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Din probele administrate în cursul urmăririi penale, coroborate cu recunoașterile inculpaților, instanța de fond a reținut următoarea situație:

În urma acestui eșec, la 12 aprilie 2009, a luat legătura prin sistemul de comunicare chat cu analistul J.B., angajat al serviciului de asistență pentru angajați din cadrul eBay. Folosind user-ul dxue, inculpatul C.L. i-a comunicat că este angajat al aceluiași departament din orașul Shanghai și nu își poate accesa contul. Cunoștințele avansate în domeniu ale inculpatului l-au convins pe respectivul angajat că, într-adevăr, este un angajat important al companiei eBay, astfel că funcționarul companiei i-a comunicat un user name și o parolă ce-i asigurau pătrunderea în baza de date. Folosind aceste date, inculpatul C. a pătruns în baza de date a companiei și, timp de o oră, a sustras și descărcat în calculatorul său datele de identitate a 22.000 de angajați ai companiei, respectiv: numele și prenumele, adresa de e-mail, adresa de domiciliu și telefonul, fișele contabile precum și patru programe cu diverse utilități.

Inculpatul a încercat și în ziua următoare să obțină accesul temporar la bazele de date, dar analista cu care a luat legătura, T.L., a realizat că se află în fața unui atac informatic și a respins cererea.

La data de 12 mai 2009, lansând un nou atac phishing asupra unui număr de 1.521 angajați, inculpatul menționat le-a sustras acestora I.D.-urile și parola și a pătruns, din nou, în baza de date securizată, sustrăgând programe, aplicații și alte date informatice.

A rezultat că inculpatul a accesat, în total, timp de 16 ore baza de date a companiei eBay, sustrăgând numeroase fișiere și documente interne și, cel mai important, a descărcat o aplicație folosită pentru interogarea bazelor de date cu clienții companiei și tranzacțiile desfășurate de aceștia, precum și o parte a codului sursă ce genera, practic, site-urile companiei.

În fine, la 08 iunie 2009, a lansat un nou atac informatic asupra unui număr de 417 angajați, cu scopul de a pătrunde din nou în baza de date la care au acces numai anumiți funcționari ai companiei. In acest mod, a generat panică și a perturbat grav funcționarea normală a sistemului de licitații electronice.

În concret, atacul phishing s-a realizat prin trimiterea pe adresele de mail a angajaților eBay a unui mesaj din care a rezultat că datorită restrângerii de activitate, urmează să înceteze raporturile de muncă ale companiei cu angajatul respectiv, dar că, datorită aprecierii de care se bucura angajatul din partea conducerii, puteau obține o scrisoare de recomandare pentru a-și găsi cât mai repede alt angajament, recomandând să acceseze un link.

O dată accesat link-ul, angajatul era direcționat către o pagină falsă de eBay creată de inculpat, unde i se cerea introducerea user-ului și parolei de angajat, pe care astfel le afla inculpatul, folosindu-le pentru a pătrunde în bazele de date aproape concomitent cu introducerea datelor respective de către ținta atacului.

Acest atac a avut sorți mari de reușită și pentru că mesajul fusese copiat de inculpat din cazuri reale de restrângere de personal, împrejurări în care directorul compartimentului resurse umane, D.M., le punea la dispoziția angajaților scrisoarea respectivă de recomandare.

Din cei 1.521 de angajați ce au primit în 12 mai 2009 mesajul, un număr de 7 au accesat link-ul creat de inculpat și au introdus user-ul și parola, fiind suficient însă pentru a asigura logarea inculpatului la rețeaua intranet a Companiei eBay și explorarea acesteia timp de 16 ore.

Așa cum s-a arătat mai sus, dintre diversele fișiere însușite de inculpat au făcut parte și codul sursă, precum și programul de decriptare a datelor reale ale clienților ce asigurau pătrunderea în conturile deținute de aceștia pe eBay.

În acest mod, inculpatul a obținut numele, prenumele, adresa de e-mail, adresa de domiciliu și numărul de telefon a 3 milioane de utilizatori eBay.

Prin copierea unor date și a datelor reale ale utilizatorilor eBay, prejudiciul produs a fost de 5.891,34 dolari SUA.

Compania eBay s-a constituit parte civilă și cu suma de 3.000.000 dolari SUA, reprezentând suma plătită unui colectiv de specialiști pentru realizarea sistemului de securitate a datelor, sistem demontat prin metode ingenioase, prin simplitatea lor, de către inculpat.

După ce, în anul 2009, inculpatul i-a comunicat respectivului că și-a procurat date și informații ce pot asigura obținerea de beneficii materiale prin infracțiuni informatice, cei doi au hotărât să înceapă să desfășoare acest gen de activitate infracțională, în condițiile în care prin intermediul lui „D." au luat legătura și cu un anume C. din Alexandria, acesta având posibilitatea de a utiliza conturi bancare deschise în Statele Unite, cu titulari de cont cu date fictive.

În realizarea hotărârii infracționale, C.L. a accesat pe internet un site public, ce conținea I.D.-ul și parola tuturor participanților la licitațiile electronice derulate prin eBay. Deși acestea erau criptate, cu ajutorul codului sursă sustras inculpatul le decripta, aflând datele reale ale persoanelor ce pierdeau licitațiile și foarte important suma oferită și numărul bunului licitat.

Cunoscând aceste date, inculpatul expedia participanților ce pierdeau licitația un mesaj prin care li se comunica faptul că eBay le acordă a doua șansă de a cumpăra bunul respectiv folosind o adresă de email ce cuprindea în componența I.D.-ului extensia @ eBay (de exemplu vpp-invoce@ eBay.v.apl.com, vpp-department @eBay. v. apl. corn).

Persoana țintă primea apoi de la C. și D. mail-uri ce păreau a fi trimise, în aparență, din partea proprietarului bunului licitat, mail-uri din care rezulta că din cauza lipsei de bani sau a unei oferte mai bune, câștigătorul licitației a renunțat, victima având astfel șansa de a achiziționa bunul în condiții avantajoase.

Victima stabilea apoi cu D. ori C. prețul bunului, modul de livrare și modalitatea de plată, după care inculpatul C., pretins reprezentant al eBay, trimitea acesteia un mail conținând factura cu prețul bunului, contul bancar în care urma să fie efectuată plata și un număr de fax pentru confirmarea plății.

în realitate, numerele de fax erau asociate cu adrese de mail ale numiților D. și C. în fapt, mesajul transmițându-se către adresele de mail, și nu ca fax către un post telefonic.

Conturile menționate în cuprinsul facturii erau deschise în SUA de cetățeni moldoveni, ucrainieni ori ruși.

În general, erau contactate persoane care licitaseră pentru cumpărarea de autoturisme, de multe ori exemplare de colecție, modele vechi. După recepționarea datelor de la victime, C.L. trimitea prin sms sau mail lui D. sau C. numele, prenumele și adresa victimei, numele și prenumele titularului de cont, banca unde erau transferați banii, prețul și marca autoturismului licitat.

În dosarul de urmărire penală au fost indicate 25 de conturi având ca titular pe un anume M.B., ce nu a putut fi identificat, ori nume ca D.C., M.K. etc, de asemenea persoane rămase neidentificate.

S-au stabilit, în concret, un număr de 33 de persoane prejudiciate cu sume între 5.000 și 20.000 dolari SUA, prejudiciul total fiind de 411.933 dolari SUA, persoanele vătămate constituindu-se părți civile în cauză.

Identitatea persoanelor vătămate, sumele cu care au fost prejudiciate și faptul că autorii faptei sunt C.L., D. și C., au reieșit din declarațiile lui C.L., plângerile și corespondența electronică depuse de acestea, datele procurate pe calea comisiei rogatorii, comunicările telefonice și informatice etc. Cu titlu de exemplu, partea civilă D.G. a fost indusă în eroare cu privire la a doua șansă de a achiziționa un automobil, pentru suma de 8.499 dolari SUA și 328 dolari SUA prețul livrării, sumă ce urma să fie virată într-un cont pe numele M.B., deschis la B.A.

La 20 ianuarie 2010, C.L. a trimis către postul telefonic aparținând lui D. un sms cuprinzând datele de transfer în vederea ridicării sumei.

Încrederea victimelor era practic totală și explicabilă, din moment ce oferta venea, aparent, din partea companiei eBay, singura în măsură să cunoască datele reale ale participanților la tranzacție, precum și bunul oferit și suma licitată. De asemenea, victimelor li se garanta că tranzacția se desfășoară sub supravegherea și garanția V.P.P., respectiv Compartimentul pentru Protecția Cumpărării de vehicule, ceea ce presupunea că banii depuși de victimă nu sunt deblocați decât în momentul în care aceasta confirmă primirea bunului plătit.

Singurele două elemente care ar fi putut ridica un dubiu ar fi fost, în primul rând, inexistența programului „A doua șansă" și, în al doilea rând, faptul că în cazul tranzacțiilor desfășurate cu adevărat prin intermediul eBay, plata era solicitată prin sistemul Pay-Pal și nu prin cont bancar.

Deși inculpatul C. a colaborat în vederea identificării numiților C. și D., organele de anchetă nu au reușit găsirea acestora.

Prin aceeași metodă simplă de căutare cu motorul Google și extensia @it, C.L. a aflat numeroase adrese de email ale utilizatorilor de instrumente de plată electronică emisă de banca sus-menționată. Și sistemul de securitate al acestei bănci avea o slăbiciune, detectată de inculpat, în sensul că I.D.-ul clienților era reprezentat de numele și prenumele lor.

Către adresele de mail descoperite prin metoda sus-menționată, inculpatul a lansat mesaje potrivit cărora banca Poște Italiene oferea un bonus constând într-o sumă de bani, de regulă 199 euro, însă pentru a intra efectiv în posesia banilor, beneficiarul trebuia să comunice următoarele informații: numărul de cârd, data expirării, numele și prenumele titularului, parola și codul de verificare. Majoritatea destinatarilor recunoșteau în acest mesaj un atac malițios însă, potrivit declarației inculpatului C., circa 10%, atrași de posibilitatea acestui câștig, îi trimiteau datele solicitate, neglijând indicațiile oricărui emitent de monedă electronică de a nu se divulga niciunei persoane date asociate contului de cârd.

Folosind datele astfel obținute, se proceda la pătrunderea în conturile bancare asociate și la transferul sumelor de bani în alte conturi deschise în Italia de complicii inculpatului V.N. Pentru ca inculpatul C. să poată efectua transferul, V. îi comunica prin sms numele și prenumele săgeții și numărul de cârd, iar după realizarea transferului reprimea prin sms data la care săgeata urma să ridice banii, fie de la ghișeu, fie la un ATM. V.N. tot prin sms trimitea informațiile lui C.F. care coordona operațiunea de ridicare a banilor.

Pentru reușita sustragerii de bani era esențial ca retragerea din cont să se realizeze cât mai repede după transfer, existând astfel riscul ca administratorul serverului să observe că transferul este consecința phishing-ului și să-l anuleze, așa cum s-a întâmplat în câteva situații, ce au generat reproșuri violente între inculpați.

După retragerea banilor C.F. își oprea 30% din sumă, apoi banii erau transferați din Italia prin W.U. către V.N., A.C.P. ori alți participanți, cum ar fi V.S., M.G. etc.

Au fost identificate un număr de 509 transferuri, membrii grupului primind 273.661 euro, transferând la rândul lor 75.405,29 euro, din care inculpatul A.C.P. a primit suma de 72.561 euro și a trimis, la rândul său, 2.382 euro.

în comunicațiile informatice privind desfășurarea activității infracționale C.L. a utilizat F.D.-urile „audiqsieben" și „facemfrauda" iar V.N. I.D.-ul „angelocosta".

Deși, așa cum s-a arătat mai sus, au existat date privind 509 de transferuri frauduloase, au fost identificate doar 29 de părți vătămate, care au și depus plângere, paguba totală fiind 18.726 euro, sumele transferate fiind cuprinse între 23 euro și 4.950 euro.

S-a apreciat că faptele inculpatului C.L.M., astfel cum au fost descrise mai sus, constituie infracțiunile de acces fără drept la sisteme informatice, transferul neautorizat de date informatice, perturbarea gravă a unui sistem informatic, deținerea fără drept de date informatice, fals informatic, fraudă informatică, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, transmiterea fără drept de date de identificare în vederea de operațiuni financiare frauduloase, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, înșelăciune în convenții calificate și cu consecințe deosebit de grave, spălare de bani și furt, fiind prevăzute de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 45 din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., și art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 208 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. săvârșite în concurs, uneori ideal, alteori real, prev.de art. 33 lit. a) și b) C. pen., pentru care a fost condamnat.

La individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă, dar și sinceritatea și colaborarea de care a dat dovadă încă de la momentul descoperirii sale inculpatul C.L., acesta fiind cooperant pe parcursul anchetei și încercând să ajute la identificarea celorlalți participanți, purtând discuții cu reprezentanți ai companiei eBay despre slăbiciunile sistemului lor de securitate, de starea sa de sănătate precară și dovedită cu acte medicale, de situația sa personală și familială, astfel că a reținut aceste împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen. însă, pe de altă parte, a avut în vedere și numărul mare de acte materiale, numărul mare de infracțiuni și prejudiciul însemnat pe care 1-a cauzat.

Pedepsele au fost contopite potrivit dispozițiilor prev. de art. 33, 34 C. pen., dându-se spre executare pedeapsa de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Având însă în vedere numărul mare de infracțiuni, instanța i-a aplicat și un spor de 1 an, astfel că s-a dispus ca inculpatul să execute în total o pedeapsă de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu executare în regim de detenție.

Din durata pedepsei s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive.

S-a apreciat că faptele inculpatului V.N. astfel cum au fost descrise mai sus, constituie infracțiunile de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, complicitate la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, transmiterea de date fără drept în vederea efectuării de operațiuni financiare frauduloase, spălare de bani și complicitate la infracțiunea de furt, prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 3 65/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002 și art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. săvârșite în concurs ideal și, respectiv, real prev. de art. 33 lit. a) și b) C. pen.

La individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere, în primul rând, dispozițiile art. 3201 C. pr.pen., precum și atitudinea sinceră pe parcursul procesului penal și în cursul urmăririi penale a acestui inculpat, participatia sa concretă la actele materiale și partea din prejudiciu pentru care se face vinovat.

Pedepsele au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare la care, față de numărul de infracțiuni și gravitatea acestora, instanța a adăugat un spor de 6 luni, astfel că s-a dispus ca inculpatul să execute o pedeapsă de 3 ani închisoare, în regim de detenție, deducându-se perioada reținerii și arestării preventive.

În sarcina inculpatului A.P.C. s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, complicitate la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, spălare de bani și complicitate la infracțiunea de furt, prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., art. 26 C. pen. rap. art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. săvârșite în concurs ideal și, respectiv, real, prev. de art. 33 lit. a) și b) C. pen.

La individualizarea pedepselor instanța de fond a avut în vedere dispozițiile prev. de art. 3201 C. proc. pen., atitudinea sinceră și comportarea bună pe parcursul procesului penal, dar și numărul mare de acte materiale și prejudiciul însemnat la a cărui producere a contribuit.

Pedepsele au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare la care, față de numărul de infracțiuni și gravitatea acestora, instanța a aplicat un spor de 6 luni, astfel că a dispus ca inculpatul să execute o pedeapsă de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenție și cu deducerea perioadei reținerii și arestării preventive.

Apărătorii inculpaților au solicitat instanței schimbarea încadrării juridice a faptelor din dispozițiile art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și art. 49 din Legea nr. 161/2003, aflate în concurs, în infracțiunea prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 care prevede o varietate specială a înșelăciunii și care s-ar aplica cu prioritate, susținând că reținerea ambelor infracțiuni ar duce la aplicarea a două pedepse pentru o singură faptă, ori în subsidiar numai în infracțiunea prev. de art. 215 C. pen.

Au mai solicitat și înlăturarea dispozițiilor alin. (5) al art. 215 C. pen., arătând că prejudiciul trebuie stabilit în concret pentru fiecare inculpat în funcție de participatia sa la săvârșirea faptei, și nu să se rețină pentru fiecare inculpat producerea întregului prejudiciu.

Pentru inculpații A.C.P. și V.N., cererea de schimbarea încadrării a fost respinsă, întrucât aceștia nu au fost trimiși în judecată sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 215 C. pen. și art. 49 din Legea nr. 161/2003.

Cât privește pe inculpatul C.L.M., într-adevăr acesta a fost trimis pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune calificată în convenții cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și fraudă informatică art. 49 din Legea nr. 161/2003.

S-a apreciat că încadrarea juridică dată faptelor este corectă, fiind incidente dispozițiile privind concursul de infracțiuni.

Nu s-a putut susține că cele două incriminări privesc modalități ale aceleiași infracțiuni, una generală și una specială care s-ar aplica cu prioritate.

S-a reținut, în primul rând, că obiectul juridic special este diferit. Infracțiunea de înșelăciune protejează în primul rând patrimoniul persoanei împotriva oricărei păgubiri prin inducerea în eroare deci, în subsidiar, protejează încrederea cu ocazia încheierii convențiilor, pe când infracțiunea de fraudă informatică protejează, în principal, securitatea sistemelor și datelor informatice, inclusiv atunci când -urmare a atingerii acestora - se produce o pagubă, în subsidiar protejându-se patrimoniul persoanei.

Și sub aspectul conținutului constitutiv s-a reținut că diferența este fundamentală. Infracțiunea de înșelăciune are ca element material inducerea în eroare, prin prezentarea ca adevărate a unei împrejurări mincinoase ori ca mincinoasă a unei împrejurări adevărate.

De asemenea, s-a reținut că pentru existența infracțiunii, este necesar ca în urma acestei induceri în eroare să se producă o pagubă.

Infracțiunea de fraudă informatică are ca element material una din acțiunile de introducere de date informatice, modificarea de date informatice, ștergere de date informatice, restricționarea accesului la date informatice sau împiedicarea funcționării unui sistem informatic. Intre acest element material și urmarea imediată, respectiv producerea unei pagube, s-a apreciat că este necesar să existe legătura de cauzalitate, rară să existe medierea unei induceri în eroare. Atunci când paguba nu se produce direct prin introducerea, ștergerea, modificarea de date informatice, ci aceste operațiuni contribuie la inducerea în eroare a unei persoane, iar paguba este urmarea inducerii în eroare, va exista infracțiunea de înșelăciune, falsul informatic sau frauda informatică fiind doar un mijloc de săvârșire a înșelăciunii calificate.

S-a apreciat că, în cauză inculpatul C. a săvârșit infracțiunea de fraudă informatică în concurs real și etiologic cu infracțiunea de înșelăciune în convenții, frauda informatică fiind săvârșită doar pentru a pregăti și înlesni săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

Practic, înainte de a începe săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, inculpatul a introdus date în sistemul informatic al Companiei eBay și a copiat date informatice din acest sistem, provocând un prejudiciu de 5.891,34 dolari SUA, procurându-și în acest sens datele reale ale angajaților companiei, apoi datele reale ale participanților la licitații și ale licitațiilor, codul sursă și alte aplicații utile activității companiei.

Toate aceste activități au pregătit și înlesnit săvârșirea ulterioară a infracțiunii de înșelăciune.

De asemenea, întâi a introdus în sistem informatic datele obținute pentru a contacta și câștiga încrederea victimelor, apoi le-a indus în eroare, prezentându-le ca adevărată împrejurarea neadevărată că dacă plătesc în contul indicat o anumită sumă, vor primi bunul pe care nu-1 putuseră primi la licitație.

S-a observat deci, că prejudiciul cauzat persoanelor fizice - părți civile - nu este urmarea directă, imediată a introducerii, modificării, ștergerii de date informatice, ci este urmarea inducerii în eroare a acestor persoane cu privire la achiziționarea unui bun.

Ca urmare, inculpatul a săvârșit ambele infracțiuni în concurs real și etiologic.

S-a apreciat că instanța nu se află nici în situația absorbției infracțiunii de fraudă informatică în infracțiunea de înșelăciune întrucât, chiar dacă s-ar reține că frauda informatică reprezintă o modalitate, un mijloc prin intermediul căruia a fost săvârșită infracțiunea de înșelăciune, dispozițiile alineatului alin. (2) al art. 215 C. pen. prevăd, în mod expres, că în această situație sunt aplicabile dispozițiile privind concursul de infracțiuni, neexistând o infracțiune complexă.

Nu s-a putut susține că se ajunge la dubla sancționare pentru o singură faptă, întrucât pedeapsa pentru infracțiunea prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 se aplică pentru fapta inculpatului de a introduce și de a-și însuși date din sistemul informatic, cu consecința producerii unei pagube, iar pedeapsa pentru infracțiunea prev. de art. 215 C. pen. se aplică pentru o altă faptă, respectiv aceea de a induce în eroare părțile vătămate cu consecința producerii unei pagube.

Instanța de fond a apreciat că în mod corect s-a reținut prin actul de sesizare alineatul 5 al art. 215 C. pen., întrucât, în concret, inculpatul C.L. a realizat păgubirea tuturor părților civile, el fiind practic coordonatorul întregii activități infracționale, ori prejudiciul, în această situație, depășește cu mult suma de 200.000 lei prev. de art. 146 C. pen.

Sub aspectul laturii civile, a fost obligat inculpatul C.L.M. la plata sumelor datorate părților civile păgubite prin infracțiunea de înșelăciune cu ocazia convențiilor încheiate on-line, singur, întrucât ceilalți doi inculpați nu au participat la săvârșirea acestor fapte.

De asemenea, același inculpat a fot obligat la plata sumei de 5.891,34 dolari SUA către compania eBay, prejudiciu produs prin sustragerea datelor unui număr mare de angajați și clienți ai companiei.

Cât privește suma de 3 milioane dolari SUA solicitată de compania eBay, instanța a apreciat că nu poate fi admisă. Pe de o parte nu a fost dovedită această sumă, iar pe de altă parte, partea civilă a arătat că această sumă ar reprezenta contravaloarea prestației unui colectiv de specialiști pentru realizarea sistemului de securitate și pentru îmbunătățirea acestuia, după ce a fost penetrat de inculpat.

În aceste condiții, s-a considerat că nu există nici legătură de cauzalitate între fapta inculpatului și pretinsul prejudiciu, întrucât inculpatul nu a distrus sau deteriorat sistemul de securitate, ci 1-a evitat, prin folosirea fără drept a unui user și a unei parole puse la dispoziție de un angajat al companiei, apoi prin folosirea user-ului și parolei celor 7 angajați care au accesat link-ul indicat de inculpat și au introdus aceste date.

Pentru restabilirea situației anterioare s-a apreciat că este suficientă dezactivarea user name - urilor și parolelor procurate de inculpat, nu refacerea întregului sistem de securitate.

Cât privește constituirile de părți civile ale persoanelor vătămate prin transferuri din conturile bancare deținute în banca Poște Italiene, au fost obligați, în solidar, la acoperirea prejudiciului, întrucât la producerea acestuia au contribuit cu toții.

S-a dovedit însă că, în realitate, numărul transferurilor și sumele primite prin transfer de către inculpați din această activitate infracțională au fost mult mai mari, dar nu au putut fi identificate persoanele păgubite.

S-a considerat că aceste sume au fost produsul infracțiunii de furt și de operațiuni financiare frauduloase și obiectul spălării de bani, ca urmare, în temeiul art. l 18 lit. a) și e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a diferenței dintre sumele pe care le-a primit prin aceste operațiuni de transferuri și sumele la care a fost fiecare obligat pentru despăgubirea părților civile.

S-au menținut măsurile asigurătorii luate în cauză pentru a garanta recuperarea pagubei și, eventual, executarea confiscării, iar inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Cât privește sesizarea privind pretinsa încălcare a obligațiilor de către inculpatul A.P.C., sesizarea a fost respinsă, motivat de aceea că această încălcare nu a fost urmare a relei-credințe, așa cum cer dispozițiile art. 160

10

lit. b) C. proc. pen. și care ar atrage revocarea liberării și emiterea din nou a mandatului de arestare, ci datorită neînțelegerii cu lucrătorul de poliție desemnat să-l supravegheze, care fie nu a putut face dovada că datele i-au fost de la început stabilite și aduse la cunoștință, din anexa la foaia de supraveghere nereieșind data următoarei prezentări, fie, în alte zile, nu a fost găsit de către inculpat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă I. C. C.J. - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vâlcea și inculpații C.L.M., V.N. și A.P.C.

Parchetul a solicitat desființarea hotărârii pentru următoarele motive:

- nu s-a acordat semnificația corespunzătoare disp. art. 72 C. pen. și, pe cale de consecință, instanța a aplicat pedepse greșit cuantificate, care nu corespund gravității faptelor reținute în sarcina inculpaților;

- s-a omis a se dispune confiscarea, în vederea distrugerii, a următoarelor bunuri ale inculpaților: de la inculpatul C. un telefon mobil, un hard disc extern, un laptop și un hard disc, iar de la inculpatul V. nouă telefoane mobile, două cartele S.U.V.I. și un laptop, bunuri nominalizate și identificate în declarația de apel.

Inculpații, la rândul lor au criticat hotărârea pronunțată sub aspectul modalității de executare și a cuantumului pedepsei, considerând că acestea încalcă principiul proporționalității care ar trebui să existe între gravitatea faptei și sancțiune, pe de o parte, respectiv între gravitatea faptei și modalitatea de executare sancțiunii, pe de altă parte.

În acest sens, inculpații au solicitat o valorificare mai pronunțată a elementelor care caracterizează pozitiv persoana lor, prin reținerea circumstanțelor atenuante.

Prin Decizia penală nr. 12/ A din 11 februarie 2013, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vâlcea împotriva sentinței penale nr. 99 din 23 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 1444/90/2011, pe care a desființat-o, în parte și, rejudecând, a dispus confiscarea, în vederea distrugerii, a următoarelor bunuri astfel:

- de la inculpatul C.L.M.:

- bun telefon mobil, având încorporate o cartelă S.I.M. Wind și un card de memorie;

- un hard disk extern de culoare neagră;

- un laptop de culoare neagră;

- un hard disk marca, capacitate 500 G.B.

- de Ia inculpatul V.N.:

- un telefon mobil marca L.G.;

- un telefon mobil N.;

- un telefon mobil N.;

- un telefon mobil marca S.;

- un telefon mobil marca L.G.;

- un telefon mobil marca S.;

- o cartelă S.I.M. Wind;

- o cartelă S.I.M. O.;

- un telefon mobil marca S.E. care are încorporată cartela S.I.M. V.;

- un telefon mobil marca N.;

- un telefon mobil marca N., care are încorporată cartela S.I.M. V.;

- un laptop marca C. împreună cu un adaptor și un cablu de alimentare. A menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații C.L.M., V.N. și A.P.C. împotriva aceleiași sentințe.

Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea a considerat că doar apelul parchetului este fondat, sub aspectul omisiunii aplicării dispozițiilor art. 118 C. pen.

Din perspectiva acestor prevederi, s-a considerat că bunurile: un telefon mobil marca N., având încorporate o cartelă S.I.M. Wind și un card de memorie; un hard disk extern marca W.D. de culoare neagră; un laptop de culoare neagră marca H.P.; un hard disk marca S.; un telefon mobil marca L.G.; un telefon mobil N.; un telefon mobil N.; un telefon mobil marca S.; un telefon mobil marca L.G.; un telefon mobil marca S.; o cartelă S.I.M. Wind; o cartelă S.I.M. O.; un telefon mobil marca S.E. care are încorporată cartela S.I.M. V.; un telefon mobil marca N.; un telefon mobil marca N., care are încorporată cartela S.I.M. V.; un laptop marca C., împreună cu un adaptor și un cablu de alimentare, au fost utilizate de inculpați la săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați prin sentința apelată.

S-a apreciat, astfel, că situația de mai sus, respectiv utilizarea bunurilor în scopuri nelegale justifică confiscarea bunurilor nominalizate, conform art. 118 lit. b) C. pen., impunându-se distrugerea acestora, cu atât mai mult cu cât, pe calculatorul inculpatului C. se regăsesc și aplicațiile sustrase de acesta de la compania E.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei, dar și a modalității de executare, aspecte contestate deopotrivă de parchet și de către inculpați, Curtea a observat că prima instanță a valorificat în mod judicios dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 72, art. 52, art. 74 și art. 76 C. pen. (pentru inculpatul C) dar și dispozițiile art. 57 C. pen.

În analizarea motivului de apel circumscris dispozițiilor legale menționate, instanța de apel a reținut, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate fiecărui inculpat, că au fost valorificate mai întâi disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., inculpații solicitând judecarea lor în procedură simplificată, dar și criteriile generale, astfel cum sunt ele arătate în conținutul art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei, persoana inculpaților, care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, consecințele infracțiunilor săvârșite de aceștia, reflectate în întinderea prejudiciului cauzat.

În concret, operațiunile financiare frauduloase (fraudă informatică), spălarea de bani și infracțiunile de înșelăciune, de furt în forma autoratului ori a coautoratului, după caz, sunt infracțiuni grave care trebuie să se reflecte în cuantumul pedepsei.

Este adevărat că inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunilor comise, că nu au antecedente penale, că din punct de vedere al statului social sunt căsătoriți, au familii, copii, însă aceste elemente, care caracterizează în mod pozitiv persoana lor, nu au forța juridică necesară atenuării mai accentuate a pedepsei, prin considerarea lor drept circumstanțe în sensul dispozițiilor art. 74 lit, a), b) și c) C. pen.

Nici majorarea pedepselor, așa cum solicită parchetul, nu a fost considerată justificată pentru că la individualizarea pedepsei, nu numai gravitatea infracțiunii și consecințele acesteia sunt determinante, ci și celelalte elemente, care circumstanțiază pozitiv persoana inculpaților, astfel cum acestea au fost prezentate anterior.

În aceeași ordine de idei, Curtea a reamintit că întinderea sancțiunii trebuie să aibă la bază principiul umanismului, adică pedeapsa nu trebuie să provoace suferințe mai mari decât cele care decurg, în mod justificat, din săvârșirea unei infracțiuni.

Cuantumul fiecărei pedepse aplicate inculpaților a fost apreciat ca fiind în măsură să satisfacă disp. art. 52 C. pen. și să conducă la reeducarea inculpaților, dar și la prevenția generală, având ca finalitate descurajarea persoanelor predilecte la săvârșirea unor astfel de infracțiuni.

Modalitatea de executare a pedepsei în condiții de penitenciar a fost considerată în măsură să atingă dezideratul către care se îndreaptă dispozițiile sus menționate, respectiv de formare a unei atitudini corecte față de lege și față de valorile sociale ocrotite de aceasta, instanța de apel susținând că numai prin executarea efectivă a pedepsei inculpații vor conștientiza că repetarea unor astfel de infracțiuni are consecințe grave asupra persoanei lor, dar și asupra familiei din care provin, acestea fiind private de compania inculpaților.

Împotriva hotărârii pronunțate de către instanța de apel au declarat recurs inculpații V.N., C.L.M. și A.C.P., susținând cazurile de casare prevăzute de art. 385 alin. (1) pct. 14, 17, 17 și 21 C. proc. pen.

Recurentul inculpat C.L.M. a formulat critici ce vizează cazurile de casare prev. de art. 385 alin. (1) pct. 17, 18 și pct. 14 C. proc. pen.

Sub aspectul dispozițiilor art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. pr.pen. a solicitat schimbarea încadrării juridice reținută în ceea ce-l privește, apreciind că fapta de înșelăciune este absorbită de infracțiunea menționată de art. 49 din Legea nr. 161/2003, astfel încât se impune înlăturarea textului art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen și menținerea la încadrarea juridică a faptelor săvârșite doar a dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu reținerea cauzei legale de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzută de art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., aplicându-se o sancțiune corespunzătoare.

A considerat că în mod greșit s-a reținut în sarcina sa infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. împreună cu infracțiunea sancționată de art. 49 din Legea nr. 161/2003, în concurs real, întrucât textul art. 49 din Legea nr. 161/2003 se referă la un prejudiciu patrimonial generat unei persoane prin introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice, prin restrângerea, restricționarea accesului la aceste date sau prin împiedicarea funcționării normale a unui sistem informatic, cu scopul obținerii unui beneficiu material.

În acest sens, a apreciat că elementul de inducere în eroare nu este, prin el însuși, generator de prejudiciu, ci chiar o modalitate de comitere a faptei prevăzute de art. 49 din Legea nr. 161/2003.

Inculpatul C.L.M. a mai invocat și critici circumscrise dispozițiilor art. 385