ÎCCJ, decizie (scj.ro #83717)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83717) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Frauda

informatică. Elemente constitutive

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea

specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Infracțiuni prevăzute în

Legea nr. 161/2003

Indice alfabetic:

Drept penal

-

frauda informatică

Legea

nr. 161/2003,

art. 49

Infracțiunea de fraudă informatică prevăzută în art. 49 din

Legea nr. 161/2003 constă în fapta de a cauza un prejudiciu patrimonial unei

persoane prin introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice, prin

restricționarea accesului la aceste date ori prin împiedicarea în orice mod a

funcționării unui sistem informatic, în scopul de a obține un beneficiu

material pentru sine sau pentru altul.

Vânzările fictive de bunuri on-line, realizate prin intermediul

platformelor specializate în tranzacționarea de bunuri on-line, care cauzează

un prejudiciu persoanelor vătămate induse în eroare prin introducerea de date

informatice cu privire la existența bunurilor și determinate, în acest mod, să

plătească prețul unor bunuri inexistente, întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii de fraudă informatică prevăzută în art. 49 din Legea nr. 161/2003.

În acest caz, nu sunt întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii de

înșelăciune, întrucât infracțiunea de fraudă informatică reprezintă o variantă

a infracțiunii de înșelăciune săvârșită în mediul virtual, iar art. 49 din

Legea nr. 161/2003 constituie norma specială în raport cu art. 215 C. pen., care constituie norma generală, fiind aplicabilă exclusiv norma specială.

I.C.C.J., Secția penală,

decizia nr. 2106 din 14 iunie 2013

Prin sentința nr. 20 din 15 februarie 2012, pronunțată de

Tribunalul Vâlcea, Secția penală, s-a respins cererea formulată de inculpați

prin apărători privind schimbarea încadrării juridice din concurs ideal între

infracțiunile de fraudă informatică prevăzută în art. 49 din Legea nr. 161/2003

și înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., ambele

în formă continuată, în infracțiunea de fraudă informatică prevăzută în art. 49

din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării

juridice a faptelor din infracțiunile prevăzute în art. 215 alin. (1), (2), (3)

și (5) C. pen., respectiv, art. 25 și art. 26 raportat la art. 215 alin. (1),

(2), (3) și (5) C. pen., în infracțiunile prevăzute în art. 215 alin. (1), (2)

și (3) C. pen., respectiv, art. 25 și art. 26 raportat la art. 215 alin. (1),

(2) și (3) C. pen., privind pe inculpații C.A., C.I., M.N., P.D. și C.N.

În baza art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1)

lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.A. la 2 ani și 6 luni

închisoare; în baza art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1)

lit. c) C. pen., la 2 ani și 6 luni închisoare; în baza art. 42 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la

art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la 2 luni

închisoare; în baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 raportat la art.

74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la 6 luni

închisoare, iar în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 74 alin.

(1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 34

alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului C.A.

în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile

prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de

a alege.

În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr.

39/2003, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1)

lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr.

161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 alin. (1)

lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.I.

la 2 ani închisoare; în baza art. 25 raportat la art. 215 alin. (1)

,

(2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1)

lit. c) C. pen., la 2 ani închisoare, iar în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003

raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la

3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 34

alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului C.I.

în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile

prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de

a alege.

În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr.

39/2003, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1)

lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr.

161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 9 alin. (2)

din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul M.N. la 2 ani închisoare; în

baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003,

Ia 2 ani închisoare, iar în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea

art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, la 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 34

alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului M.N.

în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile

prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de

a alege.

În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr.

39/2003, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1)

lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1)

lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.D. la 2 ani și 6 luni închisoare;

în baza art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C.

pen., la 2 ani și 6 luni închisoare, iar în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003

raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la

4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 34

alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului P.D.

în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile

prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de

a alege.

În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr.

39/2003, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1)

lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr.

161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 alin. (1)

lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.N.

la 2 ani și 6 luni închisoare; în baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (1),

(2) și (3) C. pen., la 2 ani și 6 luni închisoare, iar în baza art. 7 din Legea

nr. 39/2003 raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b)

C. pen., la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 34

alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului C.N.

în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile

prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de

a alege.

În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr.

39/2003, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1)

lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 14 și art. 15 C. proc. pen., au fost obligați inculpații, în solidar, la plata următoarelor sume față de următoarele părți

civile: 6.716,70 euro față de F.F.; 5.300 euro față de L.P.; 600 dolari

australieni față de C.W.; 6.300 euro față de E.G.; 250 euro față de T.I.;

1.094,41 USD față de Y.Y.; 210 USD față de D.G.; 900 USD față de R.A.; 150 euro

față de L.M.; 605 euro față de D.S.; 225 USD față de R.A.; 132 GBS față de

R.L.; 400 USD față de J.G.; 300 euro față de D.S.; 2.139,37 USD față de R.S.;

1.815,84 USD față de R.A.; 500,63 euro față de L.C.; 1.744,03 USD față de C.P.

și K.P.; 71,45 euro față de R.C.; 1.000 euro față de H.N.; 210 euro față de

J.T.; 800 euro față de C.M.; 100 euro față de H.C.; 228,28 euro față de A.R.;

3.500 euro față de A.H.; 2.190,51 euro față de H.G.; 3.700 USD față de L.B.;

5.781,55 euro față de R.W.; 500 euro față de S.J.; 500 euro față de D.C.; 150

euro față de V.M.; 283,6 euro față de M.H.; 1.500 lire față de S.M.

S-a dispus confiscarea următoarelor echipamente electronice de

la inculpații: C.I. - hard disk-ul marca H.; C.N. - un laptop marca T.,

împreuna cu adaptor și cablu de alimentare; C.A. - un laptop marca P., împreuna

cu adaptor și cablu de alimentare; P.D. - un laptop marca A., împreuna cu hard

disk.

Din probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut

următoarea situație de fapt:

Ca urmare a formulării de plângeri penale de către părțile

vătămate de naționalitate străină privind înșelăciunea pe internet (acestea

fiind trecute în actul de sesizare a instanței), FBI a sesizat autoritățile

judiciare din România să se efectueze cercetări sub acest aspect.

Tribunalul a constatat că inculpații C.A. și P.D., folosind fie

calculatoarele sălilor de internet, fie pe cele proprii, au procedat inițial la

postarea, pe site-uri comerciale, a unor anunțuri prin care comunicau că oferă

spre vânzare telefoane mobile, utilaje agricole ori alte bunuri (noi sau

folosite), pe care în realitate nu le dețineau, la prețuri situate sub prețul

pieței.

Operațiuni mai complicate (cumpărare de domenii, creare de

conturi de utilizator etc.) necesitau, însă, site-urile oneroase, platformele

respective fiind accesate, de regulă, de inculpatul C.A. O mare parte din

datele de identificare pe care le introduceau în momentul înscrierii

anunțurilor pe site-urile cu oferte gratuite erau false, fiind reale doar cele

ce permiteau contactarea lor de persoanele interesate (număr de telefon, adresă

de e-mail). Pentru a realiza descrierea produselor, sus-numiții căutau pe

Google anunțuri de vânzare a unor produse similare cărora le copiau

conținuturile, folosindu-le astfel în scop propriu.

În convorbirile cu potențialii cumpărători se recomandau sub

alte identități, folosind nume false (după cum rezultă din interceptările

convorbirilor telefonice autorizate de instanță).

Amatorii unor astfel de produse îi contactau, fie la adresa de

e-mail atașată anunțului, fie prin intermediul site-ului comercial ce permitea

celor interesați solicitarea de informații suplimentare. Intrarea în

corespondență electronică determina astfel declanșarea procesului de inducere

în eroare, constând în convingerea celor cu care conversau că tranzacția este

sigură și că nu există niciun risc să vireze banii ce reprezentau

contravaloarea bunurilor.

Pentru a crea aparența de seriozitate a tranzacției, autorii

procedau la a-i informa pe cumpărători că aceasta urma să fie garantată de o

firmă de transport ori curierat sau chiar de un alt site, cunoscute de

utilizatorii de internet, după care, modificând informatic adresele de e-mail

ale acestor firme, le trimiteau mesaje ce păreau că vin din partea

reprezentanților lor. Totodată, în funcție de cât de „convingători” trebuiau să

fie, achiziționau în prealabil de la alte persoane ce se ocupau cu astfel de

activități drepturi de a utiliza site-uri false (prin introducerea unui nume de

utilizator și a unei parole) ce conțineau numere de colet pe care, de asemenea,

le introduceau în corespondența dintre ei și cumpărători cărora le comunicau că

se pot folosi de aceste informații pentru a putea urmări traseul geografic al

coletului lor, cei interesați putând să le acceseze și astfel având convingerea

că totul este sigur.

Totodată, cooperarea autorilor, denumiți „lansatori” în cadrul

procesului de fraudare, prin utilizarea în comun a acelorași conturi, a

acelorași texte de inducere în eroare, prin punerea la dispoziție, de la unul

la celălalt, a unor mijloace logistice ce permiteau optimizarea modurilor de

operare, prin transportul săgeților comune, prin primirea banilor comuni de la

coordonatori etc., finalizate cu împărțirea proporțională a sumelor astfel

obținute ori cu plata serviciilor oferite, a determinat prejudicierea unor

victime comune care sunt, de altfel, părțile vătămate din cauză.

Mecanismul de fraudare presupunea în continuare comunicarea

către potențialii cumpărători a posibilităților de a trimite banii, sens în

care aveau nevoie de alți participanți care să le asigure nu numai anonimatul,

pentru a nu fi identificați în cazul unei eventuale cercetări, dar și timpul

suficient pentru a pune în aplicare rezoluția infracțională, scutindu-i astfel

de a mai avea și alte atribuții. În acest sens, stabileau de la început

procentul din aceste sume la a căror obținere aveau o contribuție esențială, pe

care urmau să-l primească, respectiv 60-70%.

Referitor la infracțiunea prevăzută în art. 7 din Legea nr.

39/2003, tribunalul a apreciat că, din probele administrate în cauză, rezultă

că inculpatul C.A. a inițiat și constituit un grup infracțional organizat în

scopul săvârșirii de infracțiuni informatice asociate cu infracțiunea de

înșelăciune în convenții privind persoanele fizice cetățeni străini, iar

inculpații P.D., C.I., M.N. și C.N. au aderat și sprijinit acest grup prin

săvârșirea unor asemenea fapte, fie în forma autoratului, fie sub forma

instigării sau/și complicității.

Pe fondul cauzei, apărătorii inculpaților au ridicat excepția

privind schimbarea încadrării juridice din concurs ideal între infracțiunile de

fraudă informatică prevăzută în art. 49 din Legea nr. 161/2003 și înșelăciune

prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., ambele în formă

continuată, în infracțiunea de fraudă informatică prevăzută în art. 49 din

Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Tribunalul a respins această excepție, reținând că din

interpretarea textelor de lege incidente rezultă că infracțiunile de mai sus se

află în concurs etiologic, caracterizat (de conexitate), respectiv,

infracțiunea de fraudă informatică a fost săvârșită în scopul săvârșirii

infracțiunii de înșelăciune și că mijlocul prin care a fost săvârșită

infracțiunea de înșelăciune a fost săvârșirea infracțiunii de fraudă informatică.

În ce privește schimbarea încadrării juridice a faptelor din

infracțiunile prevăzute în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.,

respectiv, art. 25 și art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5)

C. pen. în infracțiunile prevăzute în art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.,

respectiv, art. 25 și art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C.

pen., privind pe inculpații C.A., C.I., M.N., P.D. și C.N., tribunalul a

admis-o, având în vedere dispozițiile art. 146 C. pen.

Tribunalul a reținut că din conținutul raportului de expertiză

contabilă efectuat în faza cercetării judecătorești rezultă că prejudiciul

total cauzat de inculpați ca urmare a săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în

formă continuată este de 172.238,42 lei, deci, sub valoarea de 200.000 lei.

Pe cale de consecință și conform art. 334 C. proc. pen., tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile

prevăzute în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., respectiv, art. 25 și

art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în

infracțiunile prevăzute în art.

215

alin. (1), (2) și (3) C. pen., respectiv, art. 25 și art. 26 raportat la art.

215

alin. (1), (2) și (3) C. pen., privind

pe inculpații C.A., C.I., M.N., P.D. și C.N.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor

de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vâlcea și

inculpații C.A., C.I., M.N., P.D. și C.N.

Prin decizia nr. 143/A/MF din 22 noiembrie 2012 pronunțată de

Curtea de Apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Biroul Teritorial Vâlcea și, între altele, au fost obligați în

solidar inculpații C.A., C.I., M.N., P.D. și C.N. la plata sumei de 2.200

dolari australieni față de partea civilă W.L.

Potrivit art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-au confiscat

sumele de 100 euro și 228,28 euro pentru care părțile civile H.C. și A.R. nu

s-au constituit părți civile, 26 euro diferența dintre prejudiciul de 526 euro

și suma de 500 euro pentru care partea vătămată S.J. nu s-a constituit parte

civilă și 200 lire sterline pentru care partea vătămată M.H. nu s-a constituit

parte civilă.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile inculpaților.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, între alții,

inculpații C.I., C.A. și P.D.

Analizând cauza prin prisma criticilor invocate, din oficiu

conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. și prin extindere,

potrivit art. 385

7

C. proc. pen., și cu privire la inculpatul C.N.,

se constată următoarele:

concurs, a infracțiunilor prevăzute în art. 215 C. pen. și art. 49 din Legea nr. 161/2003, se constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 161/2003, constituie

infracțiunea de fraudă informatica fapta de a cauza un prejudiciu patrimonial

unei persoane prin introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice,

prin restricționarea accesului la aceste date ori prin împiedicarea în orice

mod a funcționării unui sistem informatic, în scopul de a obține un beneficiu

material pentru sine sau pentru altul.

Rezultă, așadar, că norma anterior enunțată, care, prin

raportare la cea prevăzută în art. 215 C. pen., constituie norma specială, reglementează o formă particulară de fraudă, cea în sistem informatic. În mod

evident aceasta presupune, ca element material, desfășurarea unor activități

specifice (introducere/modificare/ștergere de date informatice, restricționarea

accesului la asemenea date, împiedicarea funcționării unui sistem informatic)

în scopul obținerii unui folos patrimonial și având ca rezultat determinarea

unei pagube.

Se retine, astfel, că variantele normative ale infracțiunii - cu

referire la multiplele modalități în care se poate realiza latura obiectivă sub

aspectul elementului material al acesteia - are ca punct și efect comun, pe de

o parte, frauda cu consecințe prejudiciabile pentru subiectul pasiv, iar pe de

altă parte obținerea în mod vădit injust și nelegal a unui folos de către

subiectul activ. De asemenea, este de domeniul evidenței că fraudarea

subiectului pasiv implică inducerea sa în eroare, deoarece, în caz contrar,

consumarea infracțiunii ar fi imposibilă. De altfel, concluzia că frauda

informatică este în realitate o variantă a înșelăciunii comisă în mediul

virtual rezultă și din pedepsele prevăzute de normele de incriminare.

Totodată, se impune a se constata că realizarea conținutului

constitutiv al infracțiunii prevăzute de norma specială de incriminare produce

unul și același prejudiciu cu cel ce s-ar putea reține corelativ aprecierii în

sensul comiterii infracțiunii prevăzute de norma generală (art. 215 C. pen.). Așadar, având în vedere principiul potrivit căruia norma specială derogă de la norma

generală și că este inadmisibilă eventuala îmbogățire fără justă cauză a părții

civile prin repararea dublă a prejudiciului atât prin efectul reținerii

infracțiunii din legea specială, cât și a celei din norma generală, respectiv

din Codul penal se impune concluzia că în cazul concursului dintre norma

specială și cea generală va avea eficientă norma specială. De altfel, o

concluzie contrară ar avea ca efect dubla sancționare (datorată unui exces de

reglementare) în plan civil și penal, ceea ce este inadmisibil. Așa fiind,

potrivit art. 334 C. proc. pen., se va proceda la schimbarea încadrării

juridice în mod corespunzător.

instanța de recurs, în baza propriei aprecieri dată probelor legal administrate

în cursul urmăririi penale și readministrate în etapa cercetării judecătorești,

constată că starea de fapt a fost just stabilită prin hotărârile anterior

pronunțate, cu precizările ce vor fi aduse în cele ce urmează:

a. Astfel, în ceea ce îl privește pe inculpatul C.A. probele

administrate conduc la concluzia că a inițiat și constituit un grup

infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni informatice comise

împreună cu ceilalți coinculpați.

Inculpatul a accesat, fără drept, sisteme informatice în scopul

obținerii de date informatice, sistemele aparținând unor platforme informatice;

același inculpat a accesat, fără drept, conturile utilizatorilor legitimi ai

unor companii și ai altor platforme specializate în tranzacții on-line de

bunuri și servicii în scopul obținerii de date informatice și de a introduce

date informatice necesare racolării părților vătămate (victimele cumpărători),

inducerii lor în eroare (prin oferirea spre vânzare a unor bunuri ce în final

nu au fost livrate, deși s-au încasat sumele de bani negociate) și obținerii de

foloase patrimoniale, inculpații deținând coduri de acces și date informatice

în scopul săvârșirii unei infracțiuni prevăzute în  art. 42 - art. 45 din Legea

nr. 161/2003.

Așadar, relativ la inculpatul C.A., sunt realizate sub aspect

obiectiv și subiectiv conținuturile constitutive ale infracțiunilor prevăzute

în art. 42 alin. (1) și (2), art. 46 alin. (2) și art. 49 din Legea nr.

161/2003, fapte comise în formă continuată și în calitate de autor, precum și

conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute în art. 7 din Legea nr.

39/2003.

b.

Referitor la inculpatul P.D.,

se constată că a participat, în calitate de autor, ca și ceilalți membri ai

grupului infracțional, la comiterea de fraude informatice prin vânzări fictive

on-line, încasându-se sumele negociate cu cumpărătorii induși în eroare prin

manoperele dolosive utilizate; inculpatul a folosit adresa de e-mail a grupului

și a acționat coordonat cu ceilalți inculpați, pentru obținerea de foloase

bănești nelegale, a identificat (la solicitarea inculpatului C.A.) pe

inculpatul M.N. pentru ridicarea unor sume obținute fraudulos, faptele indicate

realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute în art. 49 din

Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 7 din Legea nr.

39/2003.

c.

Relativ la inculpatul C.I.,

acesta a determinat pe inculpatul M.N., racolând și pe făptuitorii P.S., M.I.

și D.C., să comită infracțiuni de fraudă informatică și asociere în vederea

săvârșirii de infracțiuni în scopul obținerii unor sume de bani, faptele fiind

comise în mod repetat și a sprijinit el însuși activitatea infracțională prin

ridicarea unor sume fraudulos obținute, fiind realizat conținutul constitutiv

al infracțiunilor prevăzute în art. 25 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 7 din Legea nr.

39/2003.

d.

Referitor la activitatea

derulată de inculpatul C.N., se constată că acesta a acționat în calitate de

autor, săvârșind acte materiale specifice și care se circumscriu laturii

obiective a infracțiunii prevăzute în art. 49 din Legea nr. 161/2003,

sprijinind grupul infracțional din care făcea parte în scopul obținerii unor

sume de bani, inducând în eroare prin fraudă informatică mai multe părți

vătămate și încasând sumele de bani trimise de acestea, fără a Ie livra

produsele a căror cumpărare se urmărea de către victimele infracțiunii,

activitatea derulată fiind specifică celei desfășurată de autor, iar nu de

complice, cum eronat s-a reținut în hotărârile anterior pronunțate.

executare a pedepselor rezultante, se constată că pedeapsa aplicată sub

aspectul comiterii infracțiunii prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003 a

fost greșit determinată, întrucât ea nu poate fi superioară, ca și cuantum,

sancțiunilor aplicate pentru infracțiunile reprezentând scopul grupului

infracțional organizat.

În ceea ce privește cuantumul sancțiunilor aplicate inculpatul

C.A., se constată că cele aplicate pentru comiterea infracțiunilor prevăzute în

art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 și art. 46 din aceeași lege,

comise în formă continuată, corespund criteriilor și scopurilor prevăzute în

dispozițiile art. 52 și art. 72 C. pen. Totodată, se impune reducerea

cuantumului sancțiunii pentru infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 7 din

Legea nr. 39/2003, de la 3 la 2 ani, perioadă suficientă realizării funcțiilor

și scopului pedepselor, pedeapsa ce se va aplica pentru comiterea infracțiunii

prevăzută în art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. urmând a fi de 2 ani și 6 luni, în considerarea dispozițiilor art. 52 și

art. 72 C. pen., cu reținerea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

Referitor la pedepsele aplicate recurentului inculpat C.I., se apreciază

că pentru comiterea infracțiunii prevăzută în art. 49 din Legea nr. 161/2003,

în formă continuată, o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare este de natură a

respecta criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. și funcțiile sancțiunii prevăzute în art. 52 C. pen., cu motivarea anterior expusă, urmând a se reduce de

la 3 la 2 ani pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută în art. 7 din

Legea nr. 39/2003. Pentru ambele infracțiuni se vor reține dispozițiile art. 74

alin. (1) lit. a) și c) C. pen., avute în vedere și anterior.

Se va aprecia, totodată, că aplicarea unei pedepse de 2 ani și 6

luni inculpatului P.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 49 din

Legea nr. 161/2003 este legală și temeinică (prin prisma dispozițiilor art. 52

și art. 72 C. pen.), urmând a se reduce cuantumul sancțiunii aplicată pentru

infracțiunea prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003, de la 4 ani la 2 ani și

6 luni, față de inculpat fiind incidente și impunându-se reținerea

dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului C.N. pentru

infracțiunea prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003, aceasta se va reduce de

la 3 la 2 ani și 6 luni, pentru comiterea infracțiunii prevăzută în art. 49 din

Legea nr. 161/2003 urmând a se aplica pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare,

cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

Relativ la modalitatea de executare a pedepselor de către

inculpații C.A., C.I. și P.D. se apreciază îndeplinirea condițiilor prevăzute

de lege (art. 86

1

C. pen.) pentru suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei; se va avea în vedere sub acest aspect profilul socio-moral

al inculpaților și aspectele derivând chiar din circumstanțele atenuante

reținute în favoarea acestora - prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C.

pen. Se constată, astfel, că simpla pronunțare a condamnării este suficientă și

că aceasta, coroborată cu măsurile de supraveghere pe durata termenului de

încercare, sunt apte de a conduce la reeducarea inculpaților și la o mai bună

reintegrare în societate, inculpații executând, de altfel, în regim privativ de

libertate, părți însemnate (și suficiente) din pedepsele rezultante aplicate.

Se constată, totodată, că, față de natura și gravitatea faptelor, se impune

aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., suspendându-se executarea

acesteia conform art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) raportat la art. 385

7

C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de

inculpații C.A., C.l. și P.D. împotriva deciziei nr. 143/A/MF din 22 noiembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și a extins

efectele acestora și cu privire la inculpatul C.N.

A casat, în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința

nr. 20 din 15 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția penală și,

în rejudecare:

A descontopit pedepsele rezultate stabilite inculpaților

C.N.,

C.A., C.I. și P.D. pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării

juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților C.A. și P.D. din infracțiunile

prevăzute în art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., în infracțiunea prevăzută în art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., din infracțiunea prevăzută în art. 25 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. reținută în sarcina inculpatului C.I., în infracțiunea

prevăzută în art. 25 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și din infracțiunea prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. reținută în sarcina inculpatului C.N., în

infracțiunea prevăzută în art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

l. În baza art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1)

lit. c) C. pen., a condamnat inculpatul C.A. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni

închisoare, iar în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 74 alin.

(1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la o pedeapsă de 2 ani și 6

luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 34

alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele sus-menționate cu pedeapsa de 2

luni închisoare aplicată inculpatului C.A. pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută în art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată aceluiași

inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 46 alin. (2) din

Legea nr. 161/2003, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2

ani și 6 luni închisoare.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și b) C. pen.

Conform dispozițiilor art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani și 6 luni

închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni. A făcut

aplicarea art. 86

3

alin. (1) C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de

încercare se suspendă executarea pedepsei accesorii prevăzută în art. 64 alin.

(1) lit. a) teza II-a și b) C. pen.

161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 alin. (1)

lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat inculpatul C.I. la

pedeapsa de 2 ani închisoare, iar în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003,

raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la

pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 34

alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului C.I. în

pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și b) C. pen.

Conform dispozițiilor art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, pe

durata unui termen de încercare de 4 ani. A făcut aplicarea art. 86

3

alin. (1) C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de

încercare se suspendă executarea pedepsei accesorii prevăzută în art. 64 alin.

(1) lit. a) teza II-a și b) C. pen.

alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1)

lit. c) C. pen., a condamnat inculpatul P.D. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni

închisoare, iar în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 74 alin.

(1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani și 6

luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 34

alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului P.D. în

pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și b) C. pen.

Conform dispozițiilor art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani și 6 luni

închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni. A făcut

aplicarea art. 86

3

alin. (1) C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de

încercare se suspendă executarea pedepsei accesorii prevăzută în art. 64 alin.

(1) lit. a) teza II-a și b) C. pen.

161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 alin. (1)

lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat inculpatul C.N. la

pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, iar în baza art. 7 din Legea nr.

39/2003 raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C.

pen., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 34

alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului C.N. în

pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și b) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.