ÎCCJ, decizie (scj.ro #83717)

Frauda informatică. Elemente constitutive Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Infracțiuni prevăzute în Legea nr. 161/2003 Indice alfabetic: Drept penal - frauda informatică Legea nr. 161/2003, art. 49 Infracțiunea de fraudă informatică prevăzută în art. 49 din Legea nr. 161/2003 constă în fapta de a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice, prin restricționarea accesului la aceste date ori prin împiedicarea în orice mod a funcționării unui sistem informatic, în scopul de a obține un beneficiu material pentru sine sau pentru altul.

Vânzările fictive de bunuri on-line, realizate prin intermediul platformelor specializate în tranzacționarea de bunuri on-line, care cauzează un prejudiciu persoanelor vătămate induse în eroare prin introducerea de date informatice cu privire la existența bunurilor și determinate, în acest mod, să plătească prețul unor bunuri inexistente, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fraudă informatică prevăzută în art. 49 din Legea nr. 161/2003. În acest caz, nu sunt întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, întrucât infracțiunea de fraudă informatică reprezintă o variantă a infracțiunii de înșelăciune săvârșită în mediul virtual, iar art. 49 din Legea nr. 161/2003 constituie norma specială în raport cu art. 215 C. pen., care constituie norma generală, fiind aplicabilă exclusiv norma specială.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2106 din 14 iunie 2013 Prin sentința nr. 20 din 15 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția penală, s-a respins cererea formulată de inculpați prin apărători privind schimbarea încadrării juridice din concurs ideal între infracțiunile de fraudă informatică prevăzută în art. 49 din Legea nr. 161/2003 și înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., ambele în formă continuată, în infracțiunea de fraudă informatică prevăzută în art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 334 C. proc.

pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile prevăzute în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., respectiv, art. 25 și art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., în infracțiunile prevăzute în art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., respectiv, art. 25 și art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., privind pe inculpații C.A., C.I., M.N., P.D. și C.N. În baza art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.A. la 2 ani și 6 luni închisoare; în baza art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la 2 ani și 6 luni închisoare; în baza art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la 2 luni închisoare; în baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la 6 luni închisoare, iar în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la 4 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului C.A.

în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege. În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 39/2003, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, cu excepția dreptului de a alege. În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.I. la 2 ani închisoare; în baza art. 25 raportat la art. 215 alin. (1) , (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la 2 ani închisoare, iar în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului C.I. în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege. În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 39/2003, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul M.N. la 2 ani închisoare; în baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, Ia 2 ani închisoare, iar în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, la 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului M.N. în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege. În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 39/2003, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, cu excepția dreptului de a alege. În baza art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.D. la 2 ani și 6 luni închisoare; în baza art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la 2 ani și 6 luni închisoare, iar în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului P.D. în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege. În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 39/2003, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, cu excepția dreptului de a alege. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.N.

la 2 ani și 6 luni închisoare; în baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., la 2 ani și 6 luni închisoare, iar în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului C.N. în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege. În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 39/2003, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 14 și art. 15 C. proc. pen., au fost obligați inculpații, în solidar, la plata următoarelor sume față de următoarele părți civile: 6.716,70 euro față de F.F.; 5.300 euro față de L.P.; 600 dolari australieni față de C.W.; 6.300 euro față de E.G.; 250 euro față de T.I.; 1.094,41 USD față de Y.Y.; 210 USD față de D.G.; 900 USD față de R.A.; 150 euro față de L.M.; 605 euro față de D.S.; 225 USD față de R.A.; 132 GBS față de R.L.; 400 USD față de J.G.; 300 euro față de D.S.; 2.139,37 USD față de R.S.; 1.815,84 USD față de R.A.; 500,63 euro față de L.C.; 1.744,03 USD față de C.P. și K.P.; 71,45 euro față de R.C.; 1.000 euro față de H.N.; 210 euro față de J.T.; 800 euro față de C.M.; 100 euro față de H.C.; 228,28 euro față de A.R.; 3.500 euro față de A.H.; 2.190,51 euro față de H.G.; 3.700 USD față de L.B.; 5.781,55 euro față de R.W.; 500 euro față de S.J.; 500 euro față de D.C.; 150 euro față de V.M.; 283,6 euro față de M.H.; 1.500 lire față de S.M.

S-a dispus confiscarea următoarelor echipamente electronice de la inculpații: C.I. - hard disk-ul marca H.; C.N. - un laptop marca T., împreuna cu adaptor și cablu de alimentare; C.A. - un laptop marca P., împreuna cu adaptor și cablu de alimentare; P.D. - un laptop marca A., împreuna cu hard disk. Din probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: Ca urmare a formulării de plângeri penale de către părțile vătămate de naționalitate străină privind înșelăciunea pe internet (acestea fiind trecute în actul de sesizare a instanței), FBI a sesizat autoritățile judiciare din România să se efectueze cercetări sub acest aspect. Tribunalul a constatat că inculpații C.A.

și P.D., folosind fie calculatoarele sălilor de internet, fie pe cele proprii, au procedat inițial la postarea, pe site-uri comerciale, a unor anunțuri prin care comunicau că oferă spre vânzare telefoane mobile, utilaje agricole ori alte bunuri (noi sau folosite), pe care în realitate nu le dețineau, la prețuri situate sub prețul pieței. Operațiuni mai complicate (cumpărare de domenii, creare de conturi de utilizator etc.) necesitau, însă, site-urile oneroase, platformele respective fiind accesate, de regulă, de inculpatul C.A. O mare parte din datele de identificare pe care le introduceau în momentul înscrierii anunțurilor pe site-urile cu oferte gratuite erau false, fiind reale doar cele ce permiteau contactarea lor de persoanele interesate (număr de telefon, adresă de e-mail).

Pentru a realiza descrierea produselor, sus-numiții căutau pe Google anunțuri de vânzare a unor produse similare cărora le copiau conținuturile, folosindu-le astfel în scop propriu. În convorbirile cu potențialii cumpărători se recomandau sub alte identități, folosind nume false (după cum rezultă din interceptările convorbirilor telefonice autorizate de instanță). Amatorii unor astfel de produse îi contactau, fie la adresa de e-mail atașată anunțului, fie prin intermediul site-ului comercial ce permitea celor interesați solicitarea de informații suplimentare. Intrarea în corespondență electronică determina astfel declanșarea procesului de inducere în eroare, constând în convingerea celor cu care conversau că tranzacția este sigură și că nu există niciun risc să vireze banii ce reprezentau contravaloarea bunurilor.

Pentru a crea aparența de seriozitate a tranzacției, autorii procedau la a-i informa pe cumpărători că aceasta urma să fie garantată de o firmă de transport ori curierat sau chiar de un alt site, cunoscute de utilizatorii de internet, după care, modificând informatic adresele de e-mail ale acestor firme, le trimiteau mesaje ce păreau că vin din partea reprezentanților lor. Totodată, în funcție de cât de „convingători” trebuiau să fie, achiziționau în prealabil de la alte persoane ce se ocupau cu astfel de activități drepturi de a utiliza site-uri false (prin introducerea unui nume de utilizator și a unei parole) ce conțineau numere de colet pe care, de asemenea, le introduceau în corespondența dintre ei și cumpărători cărora le comunicau că se pot folosi de aceste informații pentru a putea urmări traseul geografic al coletului lor, cei interesați putând să le acceseze și astfel având convingerea că totul este sigur.

Totodată, cooperarea autorilor, denumiți „lansatori” în cadrul procesului de fraudare, prin utilizarea în comun a acelorași conturi, a acelorași texte de inducere în eroare, prin punerea la dispoziție, de la unul la celălalt, a unor mijloace logistice ce permiteau optimizarea modurilor de operare, prin transportul săgeților comune, prin primirea banilor comuni de la coordonatori etc., finalizate cu împărțirea proporțională a sumelor astfel obținute ori cu plata serviciilor oferite, a determinat prejudicierea unor victime comune care sunt, de altfel, părțile vătămate din cauză.

Mecanismul de fraudare presupunea în continuare comunicarea către potențialii cumpărători a posibilităților de a trimite banii, sens în care aveau nevoie de alți participanți care să le asigure nu numai anonimatul, pentru a nu fi identificați în cazul unei eventuale cercetări, dar și timpul suficient pentru a pune în aplicare rezoluția infracțională, scutindu-i astfel de a mai avea și alte atribuții. În acest sens, stabileau de la început procentul din aceste sume la a căror obținere aveau o contribuție esențială, pe care urmau să-l primească, respectiv 60-70%. Referitor la infracțiunea prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003, tribunalul a apreciat că, din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul C.A.

a inițiat și constituit un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni informatice asociate cu infracțiunea de înșelăciune în convenții privind persoanele fizice cetățeni străini, iar inculpații P.D., C.I., M.N. și C.N. au aderat și sprijinit acest grup prin săvârșirea unor asemenea fapte, fie în forma autoratului, fie sub forma instigării sau/și complicității. Pe fondul cauzei, apărătorii inculpaților au ridicat excepția privind schimbarea încadrării juridice din concurs ideal între infracțiunile de fraudă informatică prevăzută în art. 49 din Legea nr. 161/2003 și înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., ambele în formă continuată, în infracțiunea de fraudă informatică prevăzută în art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Tribunalul a respins această excepție, reținând că din interpretarea textelor de lege incidente rezultă că infracțiunile de mai sus se află în concurs etiologic, caracterizat (de conexitate), respectiv, infracțiunea de fraudă informatică a fost săvârșită în scopul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune și că mijlocul prin care a fost săvârșită infracțiunea de înșelăciune a fost săvârșirea infracțiunii de fraudă informatică. În ce privește schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile prevăzute în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., respectiv, art. 25 și art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în infracțiunile prevăzute în art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., respectiv, art. 25 și art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., privind pe inculpații C.A., C.I., M.N., P.D.

și C.N., tribunalul a admis-o, având în vedere dispozițiile art. 146 C. pen. Tribunalul a reținut că din conținutul raportului de expertiză contabilă efectuat în faza cercetării judecătorești rezultă că prejudiciul total cauzat de inculpați ca urmare a săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în formă continuată este de 172.238,42 lei, deci, sub valoarea de 200.000 lei. Pe cale de consecință și conform art. 334 C. proc. pen., tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile prevăzute în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., respectiv, art. 25 și art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în infracțiunile prevăzute în art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., respectiv, art. 25 și art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., privind pe inculpații C.A., C.I., M.N., P.D.

și C.N. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vâlcea și inculpații C.A., C.I., M.N., P.D. și C.N. Prin decizia nr. 143/A/MF din 22 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vâlcea și, între altele, au fost obligați în solidar inculpații C.A., C.I., M.N., P.D. și C.N. la plata sumei de 2.200 dolari australieni față de partea civilă W.L.

Potrivit art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-au confiscat sumele de 100 euro și 228,28 euro pentru care părțile civile H.C. și A.R. nu s-au constituit părți civile, 26 euro diferența dintre prejudiciul de 526 euro și suma de 500 euro pentru care partea vătămată S.J. nu s-a constituit parte civilă și 200 lire sterline pentru care partea vătămată M.H. nu s-a constituit parte civilă. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Au fost respinse, ca nefondate, apelurile inculpaților. Împotriva acestei decizii au declarat recurs, între alții, inculpații C.I., C.A. și P.D. Analizând cauza prin prisma criticilor invocate, din oficiu conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. și prin extindere, potrivit art. 385 7 C. proc.

pen., și cu privire la inculpatul C.N., se constată următoarele: 1. Referitor la reținerea de către instanță a comiterii, în concurs, a infracțiunilor prevăzute în art. 215 C. pen. și art. 49 din Legea nr. 161/2003, se constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 161/2003, constituie infracțiunea de fraudă informatica fapta de a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice, prin restricționarea accesului la aceste date ori prin împiedicarea în orice mod a funcționării unui sistem informatic, în scopul de a obține un beneficiu material pentru sine sau pentru altul. Rezultă, așadar, că norma anterior enunțată, care, prin raportare la cea prevăzută în art. 215 C. pen., constituie norma specială, reglementează o formă particulară de fraudă, cea în sistem informatic.

În mod evident aceasta presupune, ca element material, desfășurarea unor activități specifice (introducere/modificare/ștergere de date informatice, restricționarea accesului la asemenea date, împiedicarea funcționării unui sistem informatic) în scopul obținerii unui folos patrimonial și având ca rezultat determinarea unei pagube. Se retine, astfel, că variantele normative ale infracțiunii - cu referire la multiplele modalități în care se poate realiza latura obiectivă sub aspectul elementului material al acesteia - are ca punct și efect comun, pe de o parte, frauda cu consecințe prejudiciabile pentru subiectul pasiv, iar pe de altă parte obținerea în mod vădit injust și nelegal a unui folos de către subiectul activ.

De asemenea, este de domeniul evidenței că fraudarea subiectului pasiv implică inducerea sa în eroare, deoarece, în caz contrar, consumarea infracțiunii ar fi imposibilă. De altfel, concluzia că frauda informatică este în realitate o variantă a înșelăciunii comisă în mediul virtual rezultă și din pedepsele prevăzute de normele de incriminare. Totodată, se impune a se constata că realizarea conținutului constitutiv al infracțiunii prevăzute de norma specială de incriminare produce unul și același prejudiciu cu cel ce s-ar putea reține corelativ aprecierii în sensul comiterii infracțiunii prevăzute de norma generală (art. 215 C. pen.).

Așadar, având în vedere principiul potrivit căruia norma specială derogă de la norma generală și că este inadmisibilă eventuala îmbogățire fără justă cauză a părții civile prin repararea dublă a prejudiciului atât prin efectul reținerii infracțiunii din legea specială, cât și a celei din norma generală, respectiv din Codul penal se impune concluzia că în cazul concursului dintre norma specială și cea generală va avea eficientă norma specială. De altfel, o concluzie contrară ar avea ca efect dubla sancționare (datorată unui exces de reglementare) în plan civil și penal, ceea ce este inadmisibil. Așa fiind, potrivit art. 334 C. proc. pen., se va proceda la schimbarea încadrării juridice în mod corespunzător.

2. În ceea ce privește conduita infracțională a inculpaților, instanța de recurs, în baza propriei aprecieri dată probelor legal administrate în cursul urmăririi penale și readministrate în etapa cercetării judecătorești, constată că starea de fapt a fost just stabilită prin hotărârile anterior pronunțate, cu precizările ce vor fi aduse în cele ce urmează: a. Astfel, în ceea ce îl privește pe inculpatul C.A. probele administrate conduc la concluzia că a inițiat și constituit un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni informatice comise împreună cu ceilalți coinculpați.

Inculpatul a accesat, fără drept, sisteme informatice în scopul obținerii de date informatice, sistemele aparținând unor platforme informatice; același inculpat a accesat, fără drept, conturile utilizatorilor legitimi ai unor companii și ai altor platforme specializate în tranzacții on-line de bunuri și servicii în scopul obținerii de date informatice și de a introduce date informatice necesare racolării părților vătămate (victimele cumpărători), inducerii lor în eroare (prin oferirea spre vânzare a unor bunuri ce în final nu au fost livrate, deși s-au încasat sumele de bani negociate) și obținerii de foloase patrimoniale, inculpații deținând coduri de acces și date informatice în scopul săvârșirii unei infracțiuni prevăzute în art. 42 - art. 45 din Legea nr. 161/2003.

Așadar, relativ la inculpatul C.A., sunt realizate sub aspect obiectiv și subiectiv conținuturile constitutive ale infracțiunilor prevăzute în art. 42 alin. (1) și (2), art. 46 alin. (2) și art. 49 din Legea nr. 161/2003, fapte comise în formă continuată și în calitate de autor, precum și conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute în art. 7 din Legea nr. 39/2003. b. Referitor la inculpatul P.D., se constată că a participat, în calitate de autor, ca și ceilalți membri ai grupului infracțional, la comiterea de fraude informatice prin vânzări fictive on-line, încasându-se sumele negociate cu cumpărătorii induși în eroare prin manoperele dolosive utilizate; inculpatul a folosit adresa de e-mail a grupului și a acționat coordonat cu ceilalți inculpați, pentru obținerea de foloase bănești nelegale, a identificat (la solicitarea inculpatului C.A.) pe inculpatul M.N.

pentru ridicarea unor sume obținute fraudulos, faptele indicate realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute în art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003. c. Relativ la inculpatul C.I., acesta a determinat pe inculpatul M.N., racolând și pe făptuitorii P.S., M.I. și D.C., să comită infracțiuni de fraudă informatică și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni în scopul obținerii unor sume de bani, faptele fiind comise în mod repetat și a sprijinit el însuși activitatea infracțională prin ridicarea unor sume fraudulos obținute, fiind realizat conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute în art. 25 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 7 din Legea nr. 39/2003. d. Referitor la activitatea derulată de inculpatul C.N., se constată că acesta a acționat în calitate de autor, săvârșind acte materiale specifice și care se circumscriu laturii obiective a infracțiunii prevăzute în art. 49 din Legea nr. 161/2003, sprijinind grupul infracțional din care făcea parte în scopul obținerii unor sume de bani, inducând în eroare prin fraudă informatică mai multe părți vătămate și încasând sumele de bani trimise de acestea, fără a Ie livra produsele a căror cumpărare se urmărea de către victimele infracțiunii, activitatea derulată fiind specifică celei desfășurată de autor, iar nu de complice, cum eronat s-a reținut în hotărârile anterior pronunțate.

3. Relativ la cuantumul sancțiunilor aplicate și modalitatea de executare a pedepselor rezultante, se constată că pedeapsa aplicată sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003 a fost greșit determinată, întrucât ea nu poate fi superioară, ca și cuantum, sancțiunilor aplicate pentru infracțiunile reprezentând scopul grupului infracțional organizat. În ceea ce privește cuantumul sancțiunilor aplicate inculpatul C.A., se constată că cele aplicate pentru comiterea infracțiunilor prevăzute în art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 și art. 46 din aceeași lege, comise în formă continuată, corespund criteriilor și scopurilor prevăzute în dispozițiile art. 52 și art. 72 C. pen.

Totodată, se impune reducerea cuantumului sancțiunii pentru infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 39/2003, de la 3 la 2 ani, perioadă suficientă realizării funcțiilor și scopului pedepselor, pedeapsa ce se va aplica pentru comiterea infracțiunii prevăzută în art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. urmând a fi de 2 ani și 6 luni, în considerarea dispozițiilor art. 52 și art. 72 C. pen., cu reținerea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. Referitor la pedepsele aplicate recurentului inculpat C.I., se apreciază că pentru comiterea infracțiunii prevăzută în art. 49 din Legea nr. 161/2003, în formă continuată, o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare este de natură a respecta criteriile prevăzute în art. 72 C. pen.

și funcțiile sancțiunii prevăzute în art. 52 C. pen., cu motivarea anterior expusă, urmând a se reduce de la 3 la 2 ani pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003. Pentru ambele infracțiuni se vor reține dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., avute în vedere și anterior. Se va aprecia, totodată, că aplicarea unei pedepse de 2 ani și 6 luni inculpatului P.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 49 din Legea nr. 161/2003 este legală și temeinică (prin prisma dispozițiilor art. 52 și art. 72 C. pen.), urmând a se reduce cuantumul sancțiunii aplicată pentru infracțiunea prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003, de la 4 ani la 2 ani și 6 luni, față de inculpat fiind incidente și impunându-se reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului C.N. pentru infracțiunea prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003, aceasta se va reduce de la 3 la 2 ani și 6 luni, pentru comiterea infracțiunii prevăzută în art. 49 din Legea nr. 161/2003 urmând a se aplica pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. Relativ la modalitatea de executare a pedepselor de către inculpații C.A., C.I. și P.D. se apreciază îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege (art. 86 1 C. pen.) pentru suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei; se va avea în vedere sub acest aspect profilul socio-moral al inculpaților și aspectele derivând chiar din circumstanțele atenuante reținute în favoarea acestora - prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

Se constată, astfel, că simpla pronunțare a condamnării este suficientă și că aceasta, coroborată cu măsurile de supraveghere pe durata termenului de încercare, sunt apte de a conduce la reeducarea inculpaților și la o mai bună reintegrare în societate, inculpații executând, de altfel, în regim privativ de libertate, părți însemnate (și suficiente) din pedepsele rezultante aplicate. Se constată, totodată, că, față de natura și gravitatea faptelor, se impune aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., suspendându-se executarea acesteia conform art. 71 alin. (5) C. pen. În baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) raportat la art. 385 7 C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de inculpații C.A., C.l. și P.D. împotriva deciziei nr. 143/A/MF din 22 noiembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și a extins efectele acestora și cu privire la inculpatul C.N. A casat, în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința nr. 20 din 15 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția penală și, în rejudecare: A descontopit pedepsele rezultate stabilite inculpaților C.N., C.A., C.I. și P.D. pe care le-a repus în individualitatea lor. În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților C.A.

și P.D. din infracțiunile prevăzute în art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută în art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., din infracțiunea prevăzută în art. 25 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. reținută în sarcina inculpatului C.I., în infracțiunea prevăzută în art. 25 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și din infracțiunea prevăzută în art. 26 C. pen.

raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. reținută în sarcina inculpatului C.N., în infracțiunea prevăzută în art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. l. În baza art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat inculpatul C.A. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, iar în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele sus-menționate cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată inculpatului C.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare. A făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Conform dispozițiilor art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni.

A făcut aplicarea art. 86 3 alin. (1) C. pen. Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare se suspendă executarea pedepsei accesorii prevăzută în art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și b) C. pen. 2. În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat inculpatul C.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare, iar în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului C.I.

în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare. A făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Conform dispozițiilor art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani. A făcut aplicarea art. 86 3 alin. (1) C. pen. Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare se suspendă executarea pedepsei accesorii prevăzută în art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și b) C. pen. 3. În baza art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat inculpatul P.D.

la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, iar în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului P.D. în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare. A făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Conform dispozițiilor art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni. A făcut aplicarea art. 86 3 alin. (1) C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare se suspendă executarea pedepsei accesorii prevăzută în art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și b) C. pen. 4. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat inculpatul C.N. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, iar în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului C.N.

în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare. A făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.