ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1864/2014

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 13/MF din data de 9 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor vizând pe inculpații D.G., D.E.S., D.A.G. și M.R.A.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul D.G. din art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 13 alin. (1) și (3) teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 13 alin. (1) și (3) teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. într-o singură infracțiune prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost condamnat inculpatul D.G. la 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza I rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1036 din 10 mai 2010 a Judecătoriei Pitești, definitivă prin neapelare, și s-a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alăturat pedepsei aplicate prin sentința tribunalului, în total 8 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art. 57, art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada executată începând cu 14 noiembrie 2012 la zi și totodată, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul D.G.

Prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul D.E.S. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1) și (3) teza I rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate și s-a fixat termen de încercare de 5 ani, conform art. 86

2

C. pen.

S-a instituit în sarcina inculpatului măsurile de supraveghere prev. de art. 86

3

alin. (1) lit. a) - d) C. pen., respectiv: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș la datele fixate de acesta; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea acestora pe durata termenului de încercare.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada executată începând cu 14 noiembrie 2012 la 08 aprilie 2013.

S-a constatat că inculpatul a fost liberat provizoriu sub control judiciar prin încheierea din 02 aprilie 2013 a Tribunalului Argeș rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 226/R/MF din 08 aprilie 2013 a Curții de Apel Pitești.

De asemenea, prima instanță a condamnat inculpata M.R.A. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1) și (3) teza I rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen. 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate și s-a fixat termen de încercare de 5 ani conform art. 86

2

C. pen.

S-au instituit în sarcina inculpatei măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1) lit. a) - d) C. pen., respectiv: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș la datele fixate de acesta; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

S-a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea cestora pe durata termenului de încercare.

A mai fost condamnat inculpatul D.A.G., la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 C. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea acestora pe durata termenului de încercare.

S-a constatat că părțile vătămate N.E.R., și B.G.C. nu s-au constituit părți civile.

Totodată, prin aceeași sentință a fost obligat inculpatul D.G. la câte 20.000 RON pentru fiecare dintre părțile civile M.A.A. și G.L.F.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. și art. 19 Legea nr. 678/2001, s-a confiscat de la inculpatul D.G. suma de 50.000 RON.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător instituit asupra sumei de 200 RON ridicată de la inculpatul D.G., măsură luată prin ordonanța nr. 107D/P din 15 noiembrie 2012.

Au fost obligați inculpații D.G. și D.A.G. la câte 2000 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care câte 150 RON și câte 300 RON pentru onorariile avocaților din oficiu.

A mai fost obligat inculpatul D.E.S. la suma de 1700 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care 150 RON onorariu avocat oficiu și a fost obligată inculpata M.R.A. la suma de 1000 RON.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 107 D/P/2012 din 04 ianuarie 2013, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Pitești, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților D.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 alin. (1) și (3) teza I rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. art. 13 alin. (1) și (3) teza I rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., D.E.S., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1) și (3) teza I rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, D.A.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și M.R.A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1) și (3) teza I rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Din actul de sesizare al instanței s-a reținut în esență că, inculpatul D.G. le-a racolat pe părțile vătămate minore B.G.C., M.A.A., G.L.F. și N.E.R. pe care le-a exploatat sexual în interesul său în mai multe locații de pe raza municipiul Pitești, unele acte materiale fiind comise având complicitatea inculpatului D.E.S. și a inculpatei M.R.A.

A mai reținut prima instanță că inculpatul D.E.S., cu intenție, l-a ajutat pe inculpatul D.G. să le exploateze sexual pe minorele M.A.A., G.L.F. și N.E.R., prin aceea că a închiriat pe numele său o garsonieră situată în cartierul Craiovei.

Instanța de fond a constat că inculpatul D.G., neavând un loc de muncă stabil, s-a hotărât să facă rost de bani prin racolarea de tinere minore care proveneau din familii dezorganizate, pe care le-a determinat să se prostitueze, activitatea sa infracțională derulându-se în perioada februarie - octombrie 2012.

De asemenea, prima instanță a reținut că inculpatul D.G. a mai adus în apartamentul din blocul J14 încă 2 fete, respectiv martora M.M. și partea vătămată M.A.A., prima fiind majoră, iar cea de-a doua având vârsta de 14 ani.

Partea vătămată B.G.C. a arătat că după venirea celor două fete, a continuat să locuiască în apartament și să practice prostituția încă o lună de zile, după care a hotărât să plece, datorită faptului că inculpatul D.G. devenise violent și chiar începuse să o lovească, aceasta plecând din apartament după sărbătorile pascale. La câteva luni după plecarea părții vătămate, aceasta a fost contactată de inculpatul D.G., spunându-i că a închiriat un apartament în cartier Găvana și a întrebat-o dacă vrea să lucreze din nou pentru el sau dacă cunoaște o fată care să vrea să facă acest lucru, refuzul părții vătămate fiind unul categoric.

Propunându-le să le găzduiască în apartamentul pe care îl deținea cu chirie, situat în blocul J14, inculpatul D.G., le-a înmânat martorei M.M. și părții vătămate minore M.A.A. un telefon cu cartelă, al cărui număr era postat în anunțul din ziar, le-a învățat cum să procedeze, respectiv să răspundă la telefon, să comunice clientului adresa la care trebuie să vină, să se descrie, să comunice tarifele pe care le practică.

S-a mai reținut că martora M.M. și partea vătămată M.A.A. au arătat că au practicat prostituția timp de o lună în apartamentul din blocul J14, iar din banii pe care îi câștigau jumătate îi dădeau inculpatului D.G. așa cum stabilise acesta.

Fiind nevoit să părăsească apartamentul la cererea proprietarei, inculpatul s-a mutat într-o garsonieră unde, partea vătămată M.A.A. împreună cu martora M.M. au continuat să practice prostituția.

Ulterior, inculpatul a mai racolat două minore, G.L.F. și N.E.R., cu intenția de a le folosi pentru video-chat, însă nu a reușit să pună în practică această intenție, datorită stării de minorat a acestora.

S-a mai avut în vedere de către instanța de fond că partea vătămată M.A.A. a declarat că, în garsoniera din cartier Craiovei au locuit circa 2 luni, timp în care zilnic, fiecare dintre fete avea zilnic clienți, în ceea ce o privește având în unele zile 2 - 3 clienți, iar în altele 8 - 9 clienți.

Despre pretinsa remitere a unor sume de bani către inculpatul D.E.S., care închiriase garsoniera, a făcut referire doar partea vătămată M.A.A., a cărei declarație este singulară în contextul tuturor celorlalte mijloace de probe administrate, respectiv declarația inculpatului și ale părților vătămate N.E.R. și G.L.F.

Partea vătămată M.A.A. a arătat că pe fondul neînțelegerilor care apăruseră între martora M.M. și inculpatul D.G. a decis să plece împreună cu aceasta din garsonieră, iar după o perioadă de timp a fost sunată de inculpat, care i-a propus să practice prostituția pentru el, spunându-i că a închiriat un apartament într-un bloc situat în cartierul Exercițiu, din municipiul Pitești, acceptând propunerea. Aceasta a arătat că a locuit în apartamentul din str. V.L. circa 2 - 3 săptămâni, împreună cu inculpatul D.G., partea vătămată N.E.R. și numita H.A.M., o fată din Iași, toate trei practicând prostituția, anunțurile în ziar fiind postate de aceasta din urmă.

Partea vătămată M.A.A. a relatat că inculpatul D.G. i-a spus că are datorii bănești la inculpatul D.A., astfel că i-a propus să se mute la acesta și să practice prostituția în contul datoriei sale, propunere pe care minora a acceptat-o, banii încasați din prostituție împărțindu-i cu inculpatul D.G.

Instanța de fond a mai reținut că partea vătămată minoră G.L.F. a declarat că l-a cunoscut pe inculpatul D.G. în cursul lunii mai 2012, ocazie cu care acesta i-a propus, atât ei cât și părții vătămate minore N.E.R. să facă video-chat, asigurându-le că în acest fel, vor putea să câștige bani. Partea vătămată G.L. a declarat că a locuit în garsoniera din cartierul Craiovei circa 2 săptămâni, având în medie 2 - 3 clienți pe zi, iar banii încasați erau lăsați pe masa din cameră, iar după plecarea clientului, inculpatul D.G. își însușea toți banii.

După circa două săptămâni de la mutarea în garsonieră, întrucât între inculpatul D.G. și martora M.M. au apărut neînțelegeri, au părăsit această locație, partea vătămată locuind împreună cu inculpatul și părțile vătămate M.A.A., N.E.R., precum și martora H.A.M. într-un apartament situat pe strada V.L. din Pitești, închiriat de către inculpați.

Partea vătămată minoră N.E.R. a declarat că l-a cunoscut pe inculpatul D.G. prin intermediul prietenei sale, partea vătămată G.L.F., ocazie cu care i-a propus să întrețină raporturi sexuale cu bărbați, iar banii obținuți să-i împartă jumătate cu acesta.

Datorită divergențelor care au apărut între inculpat și părțile vătămate, acesta timp de 2 săptămâni s-a mutat și a locuit efectiv într-un apartament închiriat în cartierul Trivale de inculpata M.R.A. Această parte vătămată a locuit ulterior împreună cu inculpatul, circa 2 luni și în apartamentul închiriat de acesta în strada V.L. din Pitești, aici locuind și părțile vătămate M.A.A. și N.E.R. precum și martora H.A.M., toate practicând prostituția pentru inculpatul D.G.

A reținut prima instanță că inculpatul D.G. a negat comiterea faptelor precizând că partea vătămată N.E.R. era prietena sa, iar celelalte părți vătămate le-a cunoscut prin intermediul acesteia, fără însă să le exploateze sexual. A mai precizat inculpatul că nu i-a propus inculpatul D.E.S. să închirieze garsoniera din Craiovei, a negat faptul că în contul unei datorii i-ar fi propus părții vătămate M.A.A. să locuiască la inculpatul D.A.G.

S-a reținut de asemenea, că inculpatul D.E.S. a recunoscut faptul că inculpatul D.G. l-a rugat să închirieze pe numele său garsoniera din cartierul Craiovei, negând faptul că ar fi solicitat și primit sume de bani de la părțile vătămate și că inculpatul D.A.G. a recunoscut faptul că inculpatul D.G. avea o datorie bănească către el, acesta fiind și motivul pentru care a acceptat prezența în domiciliul său a părții vătămate M.A.A., care practica prostituția în alte locații, în folosul inculpatului D.G.

Totodată, inculpata M.R.A. a recunoscut că a închiriat pe numele său un apartament în cartierul Găvana cunoscând că inculpatul exploatează sexual mai multe tinere minore și, a publicat la solicitarea acestuia anunțuri în ziar la rubrica "senzații tari", solicitând aplicarea disp. art. 320

1

C. proc. pen.

Cât privește încadrarea juridică a faptelor, prima instanță a constatat că inculpatul D.G. a fost trimis în judecată pentru 3 infracțiuni de trafic de persoane minore aflate în concurs real, încadrare pe care instanța a considerat-o nelegală întrucât activitatea infracțională desfășurată de acest inculpat s-a desfășurat în aceeași perioadă, respectiv februarie - octombrie 2012, și a vizat cele 4 părți vătămate.

Așadar, prima instanță a consideră că, deși activitatea infracțională s-a desfășurat în diferite locații pe raza municipiului Pitești, rezoluția infracțională este unică, motiv pentru care nu a apreciat aplicabile regulile privind concursul de infracțiuni, ci cele prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen. vizând infracțiunea continuată.

Pentru aceste motive, instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D.G., în sensul că din cele trei infracțiuni aflate în concurs real s-a reținut o singură infracțiune prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu privire la ceilalți doi inculpați D.E.S. și M.R.A., instanța de fond a apreciat că încadrarea juridică a faptelor comise de aceștia este corectă în actul de sesizare al instanței, ei fiind complici la activitatea infracțională desfășurată de inculpatul D.G. Cei doi inculpați, cu intenție, au înlesnit, ajutat, la realizarea infracțiunii de traficare, contribuția acestora fiind aceea de punere la dispoziția inculpatului D.G. a unor imobile pe care le-au închiriat pe numele lor, și în plus în cazul inculpatei M.R.A. și postarea unor anunțuri în ziar cu privire la părțile vătămată.

Totodată, s-a apreciat că inculpatul D.A.G. este autor al infracțiunii de trafic, prin realizarea modalității alternative a laturii obiective a infracțiunii, respectiv găzduirea părții vătămate M.A.A. în apartamentul în care acesta locuia, știind că aceasta este exploatată sexual de către inculpatul D.G., constatând întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Cu privire la cererea inculpaților D.E.S. și D.G. de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen., s-a apreciat de către instanța de fond că, sub aspectul elementului material, infracțiunea de proxenetism presupune ca recrutarea și traficul de persoane să nu se facă în scopul obligării la practicarea prostituției, persoana recrutată sau traficată practicând de bună voie prostituția, iar în ceea ce privește constrângerea la practicarea prostituției, aceasta constituie o formă specială de șantaj, calificată de scopul urmărit, și anume, prostituția pe care legiuitorul a înțeles să o incrimineze distinct, ca modalitate alternativă de săvârșire a infracțiunii de proxenetism, având în vedere relațiile sociale lezate prin săvârșirea unei atare fapte.

S-a menționat că dacă în cazul proxenetismului, constrângerea este prevăzută ca modalitate alternativă de săvârșire a infracțiunii, în forma agravată, în cazul infracțiunilor de trafic de persoane, constrângerea constituie unul dintre mijloacele de realizare a elementului material al laturii obiective a acestor din urmă infracțiuni. Spre deosebire de această infracțiune, infracțiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001 care incriminează traficul de persoane majore este condiționată de utilizarea unor procedee de natură a înfrânge libertatea de a hotărî și a acționa a persoanei față de care se exercită acestea.

În consecință, s-a apreciat de către prima instanță că elementul semnificativ, esențial, de diferențiere între infracțiunea de proxenetism și infracțiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001, realizate prin aceeași modalitate de săvârșire, constă în caracterul neviciat al consimțământului (în cazul proxenetismului) și respectiv, viciat (care nu îndeplinește condițiile unui consimțământ valabil exprimat al persoanei recrutate), în cazul infracțiunilor de trafic de persoane. În plus, s-a considerat că în ceea ce privește traficul de minori reglementat de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 ca infracțiune, chiar dacă acțiunile de recrutare transportare, găzduire sau primire a unui minor, în scopul exploatării acestuia, nu se realizează prin mijloace de constrângere, legiuitorul a prezumat că în aceste situații, victima traficului, respectiv o persoană cu vârstă până la 18 ani, nu are capacitatea de a exprima un consimțământ valabil.

Așadar, s-a constatat de către prima instanță că victimele au fost recrutate de inculpatul D.G. prin diverse mijloace: manipulare, înșelăciune, promisiune și exploatate sexual prin obligarea la practicarea prostituției de către acesta.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor comise, modalitatea de săvârșire, urmările produse, dar și persoana inculpaților, reținând că în ceea ce privește pe inculpatul D.G., că acesta a avut o atitudine nesinceră pe tot parcursul procesului penal, la stabilirea pedepsei avându-se în vedere și actele în circumstanțiere aflate la dosar fond.

Totodată, prima instanță a constatat că, deși nu se află în stare de recidivă, inculpatul are antecedente penale, fapta ce constituie obiectul prezentei cauze fiind săvârșită în cursul termenului de încercare stabilit prin Sentința penală nr. 1036 din 10 mai 2010 a Judecătoriei Pitești, rămasă definitivă prin neapelare.

Prin urmare, în temeiul art. 83 C. pen., instanța de fond a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 1036 din 10 mai 2010 a Judecătoriei Pitești definitivă prin neapelare și a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alăturat pedepsei aplicate prin sentința tribunalului, în total 8 ani și 6 luni închisoare în condițiile art. 57, art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Concluzionând, instanța de fond a arătat că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special pentru inculpatul D.G., fără a se reține în favoarea sa circumstanțe atenuante, iar în ceea ce privește pe ceilalți inculpați a reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) - c) (inculpatul D.E.S. și D.A.G.) și respectiv doar art. 74 lit. a) C. pen. față de inculpata M.R.A., apreciind că pedepsele astfel aplicate sunt suficiente în obținerea reeducării inculpaților, dar și realizarea prevenției speciale.

Executarea pedepsei aplicate inculpatului D.G. s-a dispus a se face în condiții privative de libertate alături de aplicarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., urmând a se aplica și pedepsele complementare a interzicerii acestor drepturi, menținând totodată, starea de arest preventiv a acestuia, având în vedere, poziția procesuală adoptată de inculpat, precum și gravitatea faptei ce constituie obiectul cauzei, impactul social al acesteia.

În fața instanței de fond inculpatul D.G. a formulat cerere de liberare sub control judiciar motivată de faptul că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar durata arestării a depășit un termen rezonabil, cererea analizată și respinsă de către tribunal ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței Tribunalului Argeș au formulat apel inculpații D.G., D.E.S. și D.A.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Inculpatul D.G. a criticat hotărârea primei instanțe pentru greșita încadrare juridică a faptelor săvârșite, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) rap. la art. 12 din Legea nr. 678/2001, ci a infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen. Acesta a arătat că nu a exercitat niciun fel de constrângere asupra părților vătămate iar singura culpă care îi aparține constă în aceea că a înlesnit și a îndrumat părțile vătămate la practicarea prostituției. Mai mult, învederează faptul că se află într-o relație de prietenie cu una dintre părțile vătămate, N.E.R., și se consideră victima unor acuzații nefondate ale părților vătămate implicate în această cauză.

Apelantul inculpat D.G. a criticat sentința instanței de fond și pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate, considerând cuantumul acesteia și modalitatea de executare ca fiind neadecvate situației de fapt și scopului urmărit de legea penală.

Apelantul inculpat D.A.G. de asemenea a criticat sentința primei instanțe pentru greșita individualizarea a pedepsei, sub aspectul cuantumului aplicat, iar la termenul de judecată din 28 noiembrie 2013, apelantul inculpat D.E.S. a declarat că își retrage apelul formulat.

Prin Decizia nr. 138/A pronunțată la data de 28 noiembrie 2013 Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații D.G. și D.A.G. împotriva Sentinței penale nr. 13/MF din data de 09 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, în Dosarul nr. 324/109/2013 și a luat act de retragerea apelului formulat de inculpatul D.E.S.

Totodată, instanța de apel a menținut arestarea preventivă a inculpatului D.G., deducând detenția la zi și a obligat apelanții inculpați la câte 800 RON cheltuieli judiciare către stat, din care câte 200 RON onorariul apărătorului din oficiu, inclusiv 200 RON onorariul apărătorului din oficiu pentru partea civilă au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a apreciat că situația de fapt a fost corect reținută de către prima instanță în raport cu probele administrate în cauză, respectiv: declarațiile părților vătămate minore, procesele-verbale care cuprind redarea interceptărilor și înregistrările unor convorbiri telefonice, procesul-verbal conținând convorbiri în mediul ambiental purtate de investigatorul sub acoperire și de victima minoră N.E.R., procesele-verbale de percheziție domiciliară și declarațiile martorilor audiați în cauză. în plus, instanța de apel a avut în vedere și declarația inculpatului D.G. audiat în fața instanței de apel, precum și declarațiile martorilor C.I.F., T.I.P., audiați de către această din urmă instanță.

În declarația pe care a dat-o în fața Curții de apel, inculpatul D.G. a arătat că nu recunoaște acuzațiile care îi sunt aduse, nu este vinovat de faptele pentru care a fost acuzat, nu își menține declarațiile date până în prezent, deoarece consideră că nu a beneficiat de o apărare corectă și este nemulțumit de tratamentul judiciar aplicat în raport cu ceilalți coinculpați din această cauză, deoarece pentru el s-a menținut starea de arest preventiv.

Aceste susțineri au fost considerate de către instanța de apel ca fiind nefondate, având în vedere ansamblul probelor administrate în cauză, precum și faptul că pe tot parcursul procesului penal, inculpatul a fost asistat de către un apărător, în condițiile prevăzute de lege, care a executat în mod corespunzător atribuțiile sale, apărând drepturile și interesele legitime ale inculpatului.

Instanța de prim control judiciar a reținut că sub aspectul situației de fapt rezultă că activitatea infracțională a inculpatului D.G. s-a întins pe perioada mai multor ani și că în urma cercetărilor efectuate au fost identificate patru minore, respectiv M.A.A. în vârstă de 14 ani, G.L.F. în vârstă de 16 ani, N.E.R. în vârstă de 16 ani și B.G.C. în vârstă de 16 ani, pe care inculpatul le-a supus exploatării sexuale în perioada februarie - octombrie 2012.

În esență, a reținut Curtea de Apel Pitești că în scopul exploatării sexuale, în diferite modalități, inculpatul a tras pe părțile vătămate și le-a găzduit într-un apartament pe care îl deținea cu chirie, situat în bl. J14, din municipiul Pitești. Activitatea desfășurată de către părțile vătămate și implicit de către inculpați în această locație a fost sesizată inclusiv de către vecini, dat fiind traficul mare de bărbați în locuința respectivă. Inculpatul D.G., a căutat să găsească o altă locuință și în cele din urmă a găsit o garsonieră în cartierul Craiovei, tot din municipiul Pitești pentru a continua în această locație activitatea infracțională. În apartamentul respectiv părțile vătămate au continuat să practice prostituția sub supravegherea inculpatului D.G., care le-a exploatat în acest fel sexual și a obținut profit material de pe urma acestei activități infracționale.

Din declarațiile părților vătămate instanța de apel a concluzionat că rezultă în mod clar și concret modul în care inculpatul proceda, instrucțiunile pe care acesta le dădea părților vătămate pentru a practica prostituția, precum și beneficiile pe care inculpatul le obținea în urma acestei activități infracționale.

De asemenea, instanța de apel a apreciat ca fiind corectă încadrarea juridică pe care prima instanță a conferit-o faptelor săvârșite de către inculpat, considerând că susținerile apelantului inculpat D.G., potrivit căreia faptele sale reprezintă elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism deoarece nu a exercitat acte de constrângere asupra părților vătămate minore, nu au relevanță juridică în ceea ce privește cererea sa de schimbare a încadrării juridice a faptelor.

În acord cu prima instanță, Curtea de Apel Pitești a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane minore prevăzute de dispozițiile art 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece conform acestui text de lege nu este necesară existența unei forme de constrângere sau de amenințare exercitată de inculpat asupra părților vătămate. Legiuitorul prezumă constrângerea în astfel de ipoteze având în vedere starea de minorat a părților vătămate.

Având în vedere și celelalte critici aduse sentinței atacate, instanța de apel a constata că prima instanță a respectat principiul echității față de inculpatul D.G., stabilind în mod clar activitatea infracțională a acestuia, fără a aplica un tratament juridic diferențiat, necorespunzător, în raport cu faptele reținute în sarcina acestuia, așa cum rezultă din probele administrate.

De asemenea, și în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor pentru fiecare apelant inculpat, s-a apreciat că aceasta a fost corect realizată de către prima instanță în raport cu criteriile prev. de art. 72 C. pen. și respectând cerințele principiului proporționalității, pedepsele aplicate și modalitatea de executare fiind adecvate atât situației de fapt, cât și scopului urmărit de legea penală.

Pentru aceste motive, instanța de apel a respins ca nefondate apelurile inculpaților D.G. și D.A.G. și a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul D.E.S.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul D.G. la data de 05 decembrie 2013.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 13 ianuarie 2014, stabilindu-se termen de judecată a recursului la data de 16 mai 2014.

Prin motivele scrise de recurs depuse la data de 11 martie 2014, în termenul prev. de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen. anterior, inculpatul critică din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile, cuantumul pedepsei aplicate în raport cu noile limite de pedeapsă prev. de art. 211 din noul C. pen. și modalitatea de executare a pedepsei. Sub acest aspect, solicită aplicarea art. 5 noul C. pen. și, în consecință, reducerea pedepsei și aplicarea art. 83 din noul C. pen. privind amânarea executării pedepsei. Totodată, a susținut că nu a comis infracțiunea de trafic de minori ce face obiectul acuzației, arătând că declarațiile părților vătămate au fost nesincere și nu a cunoscut vârsta părților vătămate.

Cu prilejul dezbaterilor, inculpatul, prin apărător din oficiu, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. anterior și a solicitat schimbarea încadrării juridice din trafic de persoane și trafic de minori în proxenetism, precum și reținerea împrejurării că din probele administrate nu rezultă existența unei constrângeri, ca mijloc de realizare a elementului material al infracțiunii de trafic de persoane. Totodată, s-a mai solicitat pronunțarea unei soluții cu luarea în considerare a circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului.

Având în vedere că la data judecării cauzei în recurs, respectiv la 30 mai 2014, era în vigoare noul Cod de procedură penală ale cărui dispoziții sunt de imediată aplicare, a fost necesar să se stabilească cadrul procesual în raport cu împrejurarea că, în prezent, recursul nu mai este o cale ordinară de atac iar Înalta Curte nu mai are competența funcțională de a judeca recursul.

Situația tranzitorie expusă anterior este reglementată prin dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, care stabilesc atât competența de soluționare cât și dispozițiile procesuale aplicabile în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi.

Astfel, în conformitate cu dispoziția tranzitorie anterior menționată, "recursurile în curs de judecată la intrarea în vigoarea a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelurilor potrivit legii vechi rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs."

Prin urmare, constatând că recursul în prezenta cauză se afla în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, fiind declarat împotriva unei hotărâri supuse apelului potrivit legii vechi, Înalta Curte a apreciat că este competentă să soluționeze calea de atac, fiind aplicabile prevederile Codului de procedură penală anterior în materia recursului.

Cu privire la prevederile Codului de procedură penală anterior privind judecarea recursului, Înalta Curte notează că în raport cu data pronunțării deciziei recurate sunt incidente în cauză dispozițiile Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești.

Sub acest aspect, se constată că decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Pitești la data de 28 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare, la 15 februarie 2013, a Legii nr. 2/2013, fiind supusă casării exclusiv în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat.

Din examinarea cazurilor de casare expres prevăzute de textul de lege anterior menționat, rezultă că prin limitarea obiectului judecății în recurs legiuitorul a urmărit ca nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanțiale să constituie temeiuri pentru a casa hotărârea atacată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

În consecință, Înalta Curte notează că sfera controlului judiciar a fost limitată prin adoptarea Legii nr. 2/2013, astfel că, nu poate examina decât chestiunile ce privesc aspecte de drept, fără a putea examina și netemeinicia deciziei atacate.

Examinând recursul formulat de inculpatul D.G. conform dispozițiilor art. 385 C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 dar și a prevederilor art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele motive:

Înalta Curte observă că, motivele de recurs, anterior menționate, au ca finalitate, în esență, modificarea stării de fapt reținută cu caracter definitiv de către instanța de apel.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că motivele de recurs invocate nu se circumscriu și nu pot fi cenzurate de instanța de recurs, prin prisma cazurilor de casare prev. de 385

9

C. proc. pen. anterior.

Aceasta, în condițiile în care, prin modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, starea de fapt reținută în cauză și concordanța acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței de recurs.

Judecata în recurs înseamnă o verificare a hotărârii recurate numai sub acele aspecte care se încadrează într-unul din cazurile de casare prev. de art. 385

9

C. proc. pen. anterior. Limitarea obiectului judecății în recurs la cazurile de casare prevăzute de lege, înseamnă că nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanțiale constituie temeiuri pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia din cazurile de casare prevăzute de lege.

Solicitarea recurentului privind schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus condamnarea s-ar fi circumscris cazului de casare prev. de pct. 17, care însă nu mai constituie motiv de casare conform Codului de procedură penală în vigoare la data pronunțării deciziei curții de apel. Cererea sa nu poate fi examinată nici prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen. întrucât situația de fapt reținută de către instanța de apel corespunde încadrării juridice dată faptelor, astfel că schimbarea încadrării juridice ar impune în prealabil modificarea situației de fapt ceea ce nu este permis în recurs.

Susținerile inculpatului privind lipsa constrângerii ca modalitate de realizare a elementului material al infracțiunii de trafic de persoane, dar și împrejurarea că nu a cunoscut vârsta părților vătămate impun modificarea situației de fapt reținută de instanțele de fond și apel, care însă nu poate face obiect al cenzurii în recurs.

Teoretic, cazul de casare prev. de pct. 18 dădea dreptul instanței de recurs de a cenzura modul în care au fost reținute faptele și împrejurările de fapt ale cauzei. Însă, chiar și sub imperiul legii de procedură, anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, cazul de casare prev. la pct. 18 presupunea o eroare gravă de fapt, care nu echivala cu o apreciere greșită a faptelor, astfel cum solicită, la acest moment, recurentul. Însă, prevederile pct. 18 al art. 385 C. proc. pen. anterior au fost abrogate prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, astfel încât netemeinicia deciziei penale atacate nu mai poate fi cenzurată în calea de atac a recursului.

De asemenea, această susținere referitoare la lipsa constrângerii ca modalitate de realizare a elementului material al laturii obiective a infracțiunii de trafic de persoane nu poate fi examinată nici prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. anterior care nu permite cenzurarea situației de fapt, respectiv verificarea concordanței dintre cele reținute în hotărârea de condamnare și probele administrate.

Așa cum s-a arătat în Decizia penală nr. 815 din 20 martie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, cazul de casare prevăzut în art. 385 alin. (1) pct. 12 teza I C. proc. pen. - "nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni" - este incident, dacă instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare, reținând o situație de fapt corectă, însă în mod greșit a apreciat că fapta constituie o anumită infracțiune, deși în realitate lipsește unul din elementele constitutive ale acesteia, soluția fiind contrară legii. Situația de fapt, verificarea concordanței dintre cele reținute în hotărârea de condamnare și probele administrate, poate fi cenzurată numai prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., referitor la eroarea gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Or, susținerile recurentului privind lipsa constrângerii sunt contrare situației de fapt reținute de instanțele de fond și de apel, astfel încât cazul de casare invocat nu este incident în ceea ce îl privește.

În consecință, dat fiind că recurentul a adus critici ce vizează temeinicia hotărârilor atacate și nu nelegalitatea acestora, Înalta Curte apreciază că acestea nu se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 385

9

C. proc. pen. anterior și, ca atare sunt neîntemeiate.

Referitor la solicitările recurentului inculpat de aplicare a prevederilor art. 5 C. pen., Înalta Curte apreciază ca sunt neîntemeiate, pentru considerentele ce se vor arăta:

Înalta Curte constată că în timpul judecării cauzei în calea de atac exercitată de inculpat, a intrat în vigoare noul C. pen., care a adus schimbări ale limitelor speciale ale pedepsei închisorii pentru infracțiunea de trafic de persoane.

Modificările ivite în cursul judecării cauzei în recurs, ca urmare a succesiunii în timp a celor două legi penale, impun soluționarea acestui conflict al legilor în timp în scopul determinării legii penale aplicabile în această situație tranzitorie.

Demersul apare ca fiind necesar în condițiile în care principiul legalității incriminării și pedepsei ar impune ca infracțiunea reținută în sarcina inculpatului și limitele de pedeapsă pentru aceasta să fie cele prevăzute de lege la data comiterii faptei, ceea ce ar face imposibil ca legea nouă să se aplice cu privire la fapta comisă anterior intrării ei în vigoare.

Cu toate acestea, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Excepția înscrisă în art. 15 alin. (2) din Constituție impune ca într-o situație tranzitorie cum este cea din prezenta cauză, să se facă aplicarea dispoziției constituționale.

Expresie a acestui principiu constituțional este dispoziția din art. 5 alin. (1) C. pen. potrivit căreia, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Principiul constituțional, chiar în lipsa unui caz de casare prin prisma căruia hotărârea devenită nelegală să fie casată, impune aplicarea retroactivă a legii noi mai favorabile și restabilirea legalității sub acest aspect.

Cu privire la mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională, sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 C. pen. din 17 iulie 2009 (Legea nr. 286/2009), a pronunțat Decizia nr. 265 din 06 mai 2014, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, prin care a statuat aplicarea globală a legii penale mai favorabile.

Determinarea legii penale mai favorabile și alegerea acesteia dintre legile succesive implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispozițiilor penale din legi succesive care își găsesc aplicarea în speță, utilizând așadar criteriul aprecierii in concreto.

Examinând cauza din perspectiva îndeplinirii condițiilor de incriminare, se constată că infracțiunea de trafic de minori, în modalitatea concretă în care a fost comisă de inculpat, continuă să fie incriminată în noul C. pen., având, așadar, corespondent în noua reglementare.

Fapta prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza I rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 era pedepsită cu închisoarea de la 7 ani la 18 ani închisoare. Recurentului inculpat i s-a aplicat pedeapsa de 8 ani închisoare în condițiile reținerii comiterii infracțiunii în formă continuată.

În prezent, fapta de trafic de minori este incriminată în art. 211 alin. (1) și (2) C. pen., fiind pedepsită cu închisoarea de la 5 la 12 ani închisoare.

Verificând limitele de pedeapsă din noua reglementare, se constată că acestea au fost reduse atât cu privire la minimul special, dar și cu privire la maximul special.

Potrivit legii vechi, faptele de trafic de minori săvârșite de recurentul inculpat constituiau o unitate legală de infracțiune, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, potrivit cărora infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Potrivit legii noi, respectiv dispozițiile art. 35 C. pen. în vigoare, a fost introdusă o condiție specială de calificare a infracțiunii continuate referitoare la subiectul pasiv, în sensul că infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni.

În cauză, condiția unicității subiectului pasiv nu este îndeplinită în ceea ce privește infracțiunea de trafic de minori, faptă care este compusă din 4 acte materiale fiecare având un subiect pasiv diferit astfel încât corespunde unei pluralități de infracțiuni, respectiv patru infracțiuni de trafic de minori și impun aplicarea a patru pedepse de câte 5 ani și 6 luni închisoare, cu respectarea principiului proporționalității.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile reținerii recidivei postcondamnatorii, tratamentul sancționator prev. de art. 43 alin. (1) C. pen. impune adăugarea la fiecare dintre aceste pedepse a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1036 din 10 mai 2010 a Judecătoriei Pitești a cărei suspendare a fost revocată, rezultând patru pedepse de câte 6 ani închisoare.

Astfel, prin aplicarea tratamentului sancționator prev. de art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-ar ajunge la o pedeapsă de 12 ani închisoare, obținută prin adăugarea la pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, a unui spor de 6 ani închisoare, reprezentând o treime din suma celorlalte trei pedepse de câte 6 ani închisoare.

Pedeapsa calculată potrivit dispozițiilor din legea nouă este mai severă decât cea care a fost aplicată recurentului inculpat pe baza legii vechi.

Toate aceste aspecte relevă așadar, în considerarea celor expuse anterior, că legea penală veche este legea mai favorabilă inculpatului, neimpunându-se admiterea recursului pe acest aspect.

Referitor la solicitarea inculpatului privind aplicarea art. 83 din noul C. pen., Înalta Curte constată că, pe de o parte, aceste dispoziții nu-și au aplicabilitatea în cauză, fiind vorba de un mijloc de individualizare judiciară a pedepsei, instanța de recurs nefiind în situația de a stabili o pedeapsă pentru infracțiunea dedusă judecății.

Pe de altă parte, se constată că amânarea aplicării pedepsei este o soluție distinctă de soluția de condamnare la o pedeapsă, ce poate fi dispusă dacă pedeapsa închisorii stabilită de instanță este de maxim doi ani, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este de sub 7 ani închisoare și dacă infractorul nu mai fusese anterior condamnat la pedeapsa închisorii, condiții care în mod evident nu sunt îndeplinite în cauză.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva Deciziei penale nr. 138/A din 28 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva Deciziei penale nr. 138/A din 28 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 14 noiembrie 2012 la 30 mai 2014.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2014.

Procesat de GGC - GV