ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3202/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3202/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra recursurilor penale

de față, constată că, prin sentința penală nr. 768 din 18 septembrie 2012,

pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, s-a înlăturat aplicarea

dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. pentru infracțiunile pentru care cei

patru inculpați au fost trimiși în judecată.

Ca urmare, s-a dispus condamnarea inculpatului

S.G. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr.

78/2000, și la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12

lit. b) din Legea nr. 78/2000, pedepse care, în temeiul art. 33 lit. a) și art.

34 C. pen., au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și

2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,

b) și c) C. pen., făcându-se, totodată, aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a, b) și c) C. pen.

În temeiul art. 86

1

C.

pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de

încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86

2

C. pen., pe durata

acestuia inculpatul fiind obligat să respecte măsurile prevăzute de art. 86

3

alin. (1) lit. a)-d) C. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 86

4

C. pen. și s-a făcut aplicarea art. 71 alin.

(5) C. pen.

Totodată, a fost condamnată inculpata A.A.E.

la câte 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 255

alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și de art.

26 C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, pedepse ce au

fost contopite, conform art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., în pedeapsa cea mai

grea, de 1 an închisoare, făcându-se aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a, b și c) C. pen.

În temeiul art. 86 C. pen., s-a

suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4

ani, stabilit conform art. 86

2

C. pen., pe durata acestuia inculpata

fiind obligată să respecte măsurile prevăzute de art. 86

3

alin. (1)

lit. a)-d) C. pen.

S-a atras atenția inculpatei asupra

dispozițiilor art. 86

4

C. pen. și s-a făcut aplicarea art. 71 alin.

(5) C. pen.

În ceea ce-i privește pe inculpații B.M.

și I.O., aceștia au fost condamnați la câte 8 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2)

din Legea nr. 78/2000 și la câte 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000,

pedepse ce au fost contopite, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., în

pedeapsa cea mai grea, de câte 1 an închisoare, făcându-se aplicarea art. 71,

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În temeiul art. 86

1

C.

pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepselor pe un termen de

încercare de câte 4 ani, stabilit conform art. 86

2

C. pen., pe

durata acestuia inculpații fiind obligați să respecte măsurile prevăzute de

art. 86

3

alin. (1) lit. a)-d) C. pen.

S-a atras atenția inculpaților asupra

dispozițiilor art. 86

4

C. pen. și s-a făcut aplicarea art. 71 alin.

(5) C. pen.

În temeiul art. 254 alin. (3) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpatul S.G. contravaloarea în RON a sumei de 600 euro

și s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și

imobile ce aparțin acestuia până la concurența respectivei sume.

S-a ridicat sechestrul asigurător

instituit asupra bunurilor mobile și imobile ce aparțin inculpaților I.O., B.M.

și A.A.E. și s-a dispus restituirea de către C. Bank - Sucursala Pitești a unei

sume de câte 864,66 RON către fiecare din acești inculpați, sume ce au fost

depuse conform din 17 octombrie 2010. A fost obligat fiecare inculpat la câte

1250 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța

de fond a reținut

că, prin

rechizitoriul din 07 noiembrie 2011 al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.

-Serviciul Teritorial Pitești, au fost trimiși în judecată, în stare de libertate,

inculpatul S.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 254 alin. (2) C.

pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen., și de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen., precum și inculpații A.A.E., B.M. și I.O. pentru săvârșirea infracțiunilor

prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000,

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., și de art. 26 C. pen. raportat la art. 12

lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În esență, prin actul de sesizare, s-a

reținut că inculpatul S.G., secretar general al Ministerului Sănătății, în calitate

de membru al Comisiei de concurs pentru ocuparea funcțiilor publice de conducere

de director executiv, director executiv adjunct de sănătate publică și director

executiv economic în cadrul Direcției de Sănătate Publică Argeș, a primit în data

de 09 octombrie 2010 de la inculpata A.A.E. suma de 600 euro și o sticlă de whisky

în scopul remiterii subiectelor propuse de reprezentanții Ministerului Sănătății

pentru proba scrisă și pentru a le acorda un punctaj favorabil promovării concursului,

iar, la data de 13 octombrie 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a

primit de la inculpata A.A.E. diferite produse alimentare și nealimentare, în vederea

furnizării subiectelor propuse pentru proba orală pentru toți cei trei concurenți

și pentru a fi declarați admiși la această probă.

S-a mai reținut că inculpatul S.G. a remis

celor trei inculpați, în schimbul mitei primite, subiectele propuse de reprezentanții

Ministerului Sănătății pentru proba scrisă, precum și subiectele sau temele propuse

pentru proba de interviu, subiecte ce nu erau destinate publicității.

În ceea ce-i privește pe inculpații A.A.E.,

I.O. și B.M., s-a reținut prin actul de sesizare că aceștia, în baza unei înțelegeri

prealabile, au remis inculpatului S.G., la data de 09 octombrie 2010, suma de 600

euro și o sticlă de whisky, beneficiind, în schimb, fără drept, de subiectele nepublice

pentru ambele probe ale concursului organizat în sesiunea octombrie 2010 pentru

ocuparea funcțiilor de conducere vacante la nivelul Direcției de Sănătate Publică

Argeș. Totodată, s-a mai arătat de către procuror că inculpata A.A.E., în baza aceleiași

rezoluții infracționale, a remis la data de 13 octombrie 2010 inculpatului S. produse

alimentare și nealimentare pentru a beneficia, fără drept, de subiectele nepublice

pentru proba orală a examenului din aceeași dată.

Analizând materialul probator administrat

în cauză în ambele faze procesuale, Tribunalul a reținut, în fapt, următoarele:

în datele de 11 octombrie 2010 și 13

octombrie 2010, la Agenția Națională a Funcționarilor Publici, a fost organizat

un concurs pentru ocuparea funcțiilor publice de conducere vacante de director executiv,

director executiv adjunct de sănătate publică și director executiv adjunct economic

în cadrul Direcției de Sănătate Publică Argeș, concurs la care s-au înscris și inculpații

A.A.E., B.M. și I.O., ce dețineau deja funcțiile publice de conducere menționate,

în baza unor ordine de delegare a funcției.

Prin ordinul din 06 septembrie 2010, au

fost stabilite condițiile de participare la concurs și a fost constituită comisia

pentru concursul de ocupare a funcției publice de director executiv al Direcției

de Sănătate Publică a jud. Argeș, comisia fiind compusă din M.N. și C.D. - ambii

din partea A.N.A.F., G.S. și C.A.- din partea Ministerului Sănătății și un reprezentant

al Instituției Prefectului jud. Argeș. De asemenea, prin ordinele din 06

septembrie 2010, au fost stabilite condițiile de participare și a fost constituită

comisia pentru concursul de ocupare a funcțiilor publice vacante de director executiv

adjunct economic și director executiv adjunct de sănătate publică, comisia fiind

compusă din M.N. și C.D. - ambii din partea Agenției Naționale a Funcționarilor

Publici, G.S., C.A. și C.B. - din partea Ministerului Sănătății.

Valorificând datele ce rezultă din cuprinsul

convorbirilor telefonice interceptate, purtate între cei trei inculpați, precum

și între inculpata A.A.E. și martora N.A.P., secretar general adjunct în Ministerul

Sănătății, instanța a reținut că această inculpată, împreună cu B.M. și I.O., au

hotărât să întreprindă demersuri pentru a afla subiectele la proba scrisă a examenului

ce urma să aibă loc în ziua de 11 octombrie 2010. Astfel, la data de 05

octombrie 2010, inculpata A.A. a contactat-o pe martora N.A., căreia i-a comunicat

că s-a înscris pentru concursul organizat în sesiunea din octombrie 2010, iar, pentru

celelalte funcții vacante din jud. Argeș, s-au înscris inculpații B.M. și I.O. Martora

i-a cerut inculpatei să nu-și facă probleme și au convenit să discute în zilele

următoare, promițându-i că o va ajuta în demersurile pentru obținerea subiectelor,

aspect ce reiese și din conținutul convorbirilor purtate în aceeași zi de inculpata

A.A. cu inculpații B.M. și I.O.

În data de 07 octombrie 2010, inculpata

A.A.E. a luat din nou legătura cu martora N.A., încercând să o determine să-i comunice

cuantumul sumei de bani ce ar trebui remisă în vederea promovării concursului, însă

aceasta nu i-a dat un răspuns clar. Ca urmare, în cursul zilei de 08 octombrie 2010,

inculpata a contactat-o din nou pe martora N.A., care i-a comunicat numărul de telefon

utilizat de inculpatul S.G., spunându-i că acesta pleacă la un seminar în P.B.,

dar asigurând-o că a discutat cu el și că îl poate suna. Ca urmare, inculpata l-a

contactat telefonic pe S.G., convenind cu acesta să se întâlnească în ziua de 09

octombrie 2010 în jud. Brașov.

Tot în cursul zilei de 08 octombrie 2010,

inculpatul S.G. i-a chemat pe martorii C.A. și C.B. în biroul său, unde au discutat

despre variantele de subiecte pentru examenul ce urma să aibă loc în data de 11

octombrie 2010. Martora B.C. a arătat că atât ea, cât și martorul A.C. au prezentat

inculpatului S., cu ocazia acelei întâlniri, variantele de subiecte propuse de fiecare,

acestea fiind deja în formă scrisă, variante ce au rămas la inculpatul S. Martora

a mai arătat că aceleași variante de subiecte pe care le-a lăsat inculpatului S.

le-a comunicat și secretarului comisiei, respectiv martorei N., în dimineața zilei

de 11 octombrie 2010.

După discuția pe care a avut-o cu inculpatul

S. în data de 08 octombrie 2010, inculpata A.A.E. a contactat-o din nou telefonic

pe martora N.A., căreia i-a relatat conținutul convorbirii purtate cu inculpatul,

insistând să-i comunice suma de bani ce ar trebui remisă acestuia și, întrucât martora

nu a dat un răspuns clar, a sunat-o și în ziua de 09 octombrie 2010, solicitându-i

aceleași lămuriri. Tot în data de 09 octombrie 2010, inculpata a purtat discuții

și cu ceilalți doi inculpați, cu care a stabilit să plătească câte 200 euro fiecare

și o sticlă cu whisky. De asemenea, în discuția pe care inculpata A. a avut-o în

dimineața zilei de 09 octombrie 2010 cu soțul ei, A.S., l-a întrebat dacă suma de

20 pe care vrea să i-o dea „Iu acesta" și o sticlă de whisky i se pare puțin

sau mult, spunându-i, totodată, că va merge în P.B. cu o mașină împrumutată, întrucât

în situația în care ar merge cu mașina proprietate personală, suma pe care ar trebui

să o dea ar fi mai mare.

În data de 09 octombrie 2010, inculpata

A.A.E. l-a contactat pe inculpatul S.G. și au convenit să îl sune când ajunge în

holul hotelului A.A. din P.B. Conform înțelegerii, inculpata A. l-a sunat pe inculpatul

S. și i-a spus că a ajuns în parcare, fiind într-o mașină marca F., de culoare grena.

După întâlnirea pe care a avut-o cu inculpatul S.G., A.A.E. i-a sunat-o pe inculpații

B.M. și I.O., asigurându-i de reușita demersului întreprins și stabilind o întâlnire

cu aceștia.

Ca urmare, în seara de 09 octombrie 2010,

cei trei inculpați s-au întâlnit la sediul Direcției de Sănătate Publică Argeș pentru

a discuta variantele de subiecte pe care inculpata A. le primise de la inculpatul

S. și pentru a-și procura actele normative din care să extragă răspunsurile corecte.

În data de 11 octombrie 2010, inculpatul

S.G. și martorii B.C. și A.C. s-au deplasat la sediul A.N.A.F., unde, împreună cu

ceilalți membri ai comisiei, în baza variantelor de subiecte pe care le întocmiseră

deja și le aveau inserate în format de hârtie, au stabilit, prin încercuire, subiectele

ce urmau să fie cuprinse în variantele finale, prezentându-le, astfel, secretarei

comisiei, martora N. în aceeași zi, între inculpata A. și inculpatul S. au avut

loc mai multe convorbiri telefonice, ocazie cu care cel din urmă a încurajat-o pe

inculpată, spunându-i să nu-și facă probleme, pentru ca, în ultima convorbire telefonică,

să o anunțe că proba orală va avea loc în ziua de miercuri, 13 octombrie 2010.

În data de 12 octombrie 2010, inculpata

A.A.E. a aflat de la o persoană cu numele de P.M. faptul că s-au afișat rezultatele

la proba scrisă și că întreaga echipă de la Argeș a promovat examenul.

Pe baza situației de fapt reținute, astfel

cum a fost anterior expusă, Tribunalul a arătat că primirea de către inculpatul

S.G. a sumei de 600 euro și a unei sticle de whisky, pe care inculpata A.A.E. a

hotărât împreună cu inculpații B.M. și I.O. să i-o ofere în schimbul primirii variantelor

de subiecte, rezultă din coroborarea discuțiilor purtate de aceștia, dar și de inculpata

A. cu martora N., cu care a încercat să stabilească o sumă de bani în schimbul ajutorului

de a promova concursul, precum și din faptul că inculpatul S. a acceptat să se întâlnească

în P.B. cu inculpata A., având asupra sa variantele de subiecte pe care le primise

de la martorii B.C. și A.C., întâlnire în urma căreia inculpata i-a informat pe

B.M. și I.O. că totul a decurs normal și că a procedat foarte bine venind la Brașov,

întrucât a procurat subiectele pentru fiecare din cei trei. De asemenea, s-a reținut

că, și în zilele următoare datei de 09 octombrie 2010, inculpatul S. a acceptat

să poarte convorbiri cu inculpata A. și a încurajat-o pe aceasta, simțindu-se obligat

să o ajute pentru a depăși etapa probei scrise a examenului.

Prin urmare, instanța de fond a apreciat

că este dovedită în cauză fapta inculpatului S.G. de a primi suma de 600 euro și

o sticlă de whisky de la inculpații A.A.E., I.O. și B.M., în scopul remiterii subiectelor

propuse de reprezentanții Ministerului Sănătății pentru proba scrisă, precum și

fapta acestuia de a remite celor trei candidați, în schimbul mitei primite, subiectele

propuse de reprezentanții Ministerului Sănătății pentru proba scrisă a concursului

anterior menționat.

S-a apreciat, însă, că nu există, în cauză,

dovezi certe ca inculpatul S.G. ar fi primit, în data de 13 octombrie 2010, de la

inculpata A.A.E. produse alimentare și nealimentare în vederea furnizării subiectelor

propuse de reprezentanții Ministerului Sănătății pentru proba orală și nici faptul

că ar fi remis celor trei inculpați respectivele subiecte, în schimbul produselor

pe care le-ar fi primit.

Astfel, din declarațiile tuturor martorilor

audiați în cauză, "Tribunalul a reținut că proba orală din data de 13

octombrie 2010 s-a desfășurat sub forma unui interviu, constând în întrebări pe

care membrii comisiei le puneau pe loc candidaților, secretara comisiei având obligația

de a consemna într-un proces-verbal fiecare întrebare adresată de membrii comisiei,

precum și răspunsul dat de către candidați. A arătat instanța că, din nicio dovadă

administrată în cauză, nu a rezultat că proba orală a avut la bază subiecte sau

întrebări stabilite dinainte de membrii comisiei, iar, pe de altă parte, inculpatul

S.G. nu avea în atribuția sa întocmirea variantelor de subiecte nici pentru proba

scrisă, nici pentru cea orală. în consecință, constatând că, din probele administrate,

nu a rezultat că inculpatul S.G. ar fi cunoscut întrebările ce urmau a fî adresate

candidaților de membrii comisiei de examinare și că le-ar fi comunicat celorlați

trei inculpați, instanța de fond a apreciat că fapta acestuia de a remite coinculpaților

subiectele pentru proba orală a examenului nu există. De asemenea, s-a apreciat

că nu poate fi reținută nici fapta de luare de mită constând în primirea de produse

alimentare și nealimentare de la inculpata A.A.E., în vederea furnizării subiectelor

propuse pentru proba orală, convorbirile telefonice purtate de aceasta cu A.D.,

șofer la Direcția de Sănătate Publică Argeș, nefiind apreciate ca relevante sub

acest aspect. în mod corelativ, s-a stabilit că nu poate fi reținută nici infracțiunea

de dare de mită în sarcina inculpatei A.A.E., constând în aceea că, la data de 13

octombrie 2010, ar fi remis inculpatului S.G. produse alimentare și nealimentare,

în scopul aflării subiectelor de la proba orală a examenului.

Având în vedere aceste considerente, Tribunalul

a înlăturat dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. în cazul tuturor infracțiunilor

pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, apreciind că nu sunt incidente

prevederile legale referitoare la schimbarea încadrării juridice, întrucât, prin

rechizitoriu, instanța a fost sesizată cu faptele și persoanele inculpaților, iar,

în situația în care, pentru unul din cele două acte materiale ale infracțiunilor

ce formează obiectul acuzației penale, se apreciază că fapta nu întrunește elementele

constitutive ale acelei infracțiuni ori că nu există faptă, nu se procedează la

schimbarea încadrării juridice, ci la înlăturarea dispozițiilor art. 41 alin.

(2) C. pen., apreciindu-se că cel de-al doilea act material reținut prin rechizitoriu

nu poate fi reținut ca infracțiune.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului

S.G. -secretar general al Ministerului Sănătății, care, în calitate de membru al

comisiei de concurs pentru ocuparea funcțiilor publice de director executiv, director

executiv adjunct de sănătate publică și director executiv economic în cadrul Direcției

de Sănătate Publică Argeș, a primit, în data de 09 octombrie 2010, de la inculpații

I.O., B.M. și A.A.E., prin intermediul celei din urmă, suma de 600 euro și o sticlă

de whisky, în scopul remiterii subiectelor propuse de reprezentanții Ministerului

Sănătății pentru proba scrisă la concursul din luna octombrie 2010, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen.

raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În ce privește fapta aceluiași inculpat

de a remite inculpaților A.A.E., B.M. și I.O., în schimbul mitei primite, subiectele

propuse de reprezentanții Ministerului Sănătății pentru proba scrisă a concursului

menționat anterior, subiecte care nu erau destinate publicității, s-a stabilit că

aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosire în orice

mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea

accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, prev. de art. 12

lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Cu privire la fapta inculpatei A.A.E. care,

în urma unei înțelegeri prealabile cu inculpații I.O. și B.M., a remis, în data

de 09 octombrie 2010, inculpatului S.G., din partea tuturor celor trei inculpați,

suma de 600 euro și o sticlă de whisky, în scopul punerii la dispoziție de către

acesta a subiectelor propuse de reprezentanții Ministerului Sănătății pentru proba

scrisă, Tribunalul a considerat că se încadrează, în drept, în dispozițiile

art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 privind

infracțiunea de dare de mită.

În mod similar, s-a apreciat că și faptele

inculpaților I.O. și B.M. care, în urma unei înțelegeri prealabile cu inculpata

A.A.E., au remis, prin intermediul celei din urmă, suma de 600 euro și o sticlă

de whisky inculpatului S.G., în scopul furnizării subiectelor de concurs propuse

de reprezentanții Ministerului Sănătății pentru proba scrisă, întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C.

pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Cu privire la faptele inculpaților A.A.E.,

B.M. și I.O. de a beneficia, fără drept, de subiectele nepublice pentru proba scrisă

a concursului organizat în sesiunea octombrie 2010 pentru ocuparea funcțiilor de

conducere vacante existente la nivelul Direcției de Sănătate Publică Argeș, s-a

apreciat că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate

la folosirea. în orice mod, direct sau indirect de informații ce nu sunt destinate

publicității, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea

nr. 78/2000.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. -Serviciul

Teritorial Pitești,

criticând-o

sub aspectul greșitei înlăturări a dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. în privința

tuturor infracțiunilor ce formează obiectul acuzației penale, precum și inculpații

S.G., A.A.E., B.M. și I.O., care au invocat, în principal, încălcarea dreptului

lor la apărare prin omisiunea instanței de fond de a pune în discuție, conform

art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile

reținute în rechizitoriu în formă continuată în aceleași infracțiuni în formă simplă,

iar, în subsidiar, greșita lor condamnare, bazată pe o interpretare eronată a probatoriului

administrat în cauză, solicitând pronunțarea unei soluții de achitare, în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Prin

decizia penală nr. 17/A din 21 februarie 2013, Curtea de Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelurile declarate de Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial

Pitești și de inculpații S.G., A.A.E., B.M. și I.O., a desființat în totalitate

sentința penală apelată și a trimis cauza pentru rejudecare la prima instanță, respectiv

Tribunalul Argeș, dispunând rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare

avansate de acesta.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel

a arătat, în esență, că procedeul

folosit de prima instanță, constând în înlăturarea prevederilor art. 41 alin.

(2) C. pen. în privința tuturor infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși

în judecată, este unul greșit și că, în ipoteza în care a constatat că nu poate

fi reținută forma continuată a infracțiunilor, Tribunalul ar fi trebuit să facă

aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. privind schimbarea încadrării juridice,

prin punerea în discuția contradictorie a procurorului și a părților a noii încadrări

și atragerea atenției inculpaților asupra dreptului de a cere lăsarea cauzei mai

la urmă sau amânarea judecății pentru a-și pregăti apărarea.

S-a menționat de către instanța de prim

control judiciar că noțiunea de încadrare juridică cuprinde în conținutul său și

reținerea sau nu a formei continuate a unei infracțiuni, neputându-se considera

că înlăturarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., reținute în actul de sesizare

în cazul unei infracțiuni, sau, după caz, aplicarea acestor dispoziții nu ar viza

încadrarea juridică a faptei descrisă în rechizitoriu și stabilită de către instanță.

Ca urmare, s-a apreciat că, în ipoteza în care instanța stabilește încadrarea juridică

a faptei săvârșită de inculpat fără a reține dispozițiile art. 41 alin. (2) C.

pen., considerând că acesta a săvârșit un singur act material care formează conținutul

constitutiv al infracțiunii, spre deosebire de rechizitoriu, act prin care au fost

reținute două sau mai multe astfel de acte materiale, în drept se procedează la

o veritabilă schimbare de încadrare juridică, în sensul prevederilor art. 334

C. proc. pen., un argument în acest sens fiind și dispozițiile art. 42 C. pen.,

care se referă la pedeapsa pentru infracțiunea continuată.

S-a considerat că nu prezintă relevanță

juridică faptul că prima instanță, procedând la înlăturarea dispozițiilor art. 41

alin. (2) C. pen. pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, a creat

acestora o situație mai favorabilă prin aceea că a dispus condamnarea lor pentru

forma simplă a infracțiunilor, întrucât prevederile art. 334 C. proc. pen. nu fac

nicio distincție între consecințele schimbării încadrării juridice, după cum aceasta

este sau nu mai favorabilă inculpaților. în acest sens, s-a arătat că diferențele

dintre forma simplă și cea continuată a unei infracțiuni implică posibilitatea pe

care instanța trebuie să o confere părților și parchetului de a examina și interpreta

probatoriul administrat, implicit pentru inculpați de a-și formula apărările necesare

- chiar dacă prin schimbarea de încadrare juridică se creează o situație mai favorabilă

acestora, așa cum stabilesc și dispozițiile finale ale art. 334 C. proc. pen.

În consecință, instanța de apel a apreciat

că neaplicarea de către Tribunal a dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. în condițiile

concrete ale cauzei a avut drept consecință nerespectarea dreptului la apărare al

inculpaților, deficiență ce nu poate fî îndreptată în faza procesuală a apelului

întrucât ar conduce la lipsirea acuzaților de un grad de jurisdicție și, astfel,

la încălcarea dispozițiilor art. 21 din Constituție, care consacră liberul acces

la justiție. în același sens, instanța a subliniat că, în cauză, nu se rețin deficiențe

ale sentinței ce pot fi rezolvate de către instanța de apel, în baza caracterului

devolutiv al acestei căi de atac, ci nerespectarea unor dispoziții imperative privind

garantarea dreptului la apărare, privit nu doar în accepțiunea asigurării unui apărător

pentru acuzat și a prezenței sale fizice în instanță, ci prin prisma exercitării

unei apărări efective, astfel încât s-a apreciat că, fiind vorba de un caz de nulitate

absolută, prevăzut de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., se impune desființarea sentinței

atacate și trimiterea cauzei la prima instanță, pentru rejudecarea acesteia cu respectarea

tuturor garanțiilor procesuale conferite părților în proces. împotriva acestei decizii

a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești, criticând-o pentru nelegalitate.

Motivele de recurs au fost formulate cu

respectarea dispozițiilor art. 385

10

alin. (2) teza

I

C. proc. pen., fiind invocat cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen.

S-a susținut, în esență, în cuprinsul motivelor

de recurs că instanța de apel, prin desființarea sentinței Tribunalului Argeș și

trimiterea cauzei, spre rejudecare, la această instanță, a făcut b greșită aplicare

a dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., apreciind, în mod eronat,

că s-ar fi încălcat dreptul la apărare al inculpaților și că ar fi incident, astfel,

unul din cazurile de nulitate prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. S-a

arătat, sub acest aspect, de către procuror că procedura judiciară în fața primei

instanțe s-a desfășurat cu respectarea principiilor oralității, contradictorialității

și egalității armelor și s-a asigurat pe deplin dreptul la apărare al inculpaților,

care a fost exercitat în mod efectiv, mai ales că le-a fost creată prin sentința

Tribunalului o situație juridică mai favorabilă decât cea reținută în rechizitoriu.

Ca urmare, s-a solicitat de către Ministerul

Public admiterea căii de atac promovate, casarea deciziei pronunțate de Curtea de

Apel Pitești și trimiterea cauzei la aceeași instanță în vederea continuării judecății.

Hotărârea instanței de prim control judiciar

a fost recurată, în termenul prevăzut de lege, și de inculpatul S.G., însă acesta,

prezent personal în fața Înaltei Curți la termenul de judecată din data de 21 octombrie

2012 și asistat fiind de apărătorul său ales, a arătat că își retrage recursul declarat,

solicitând să se ia act de manifestarea de voință în acest sens.

Examinând hotărârea recurată

prin prisma criticilor formulate, circumscrise

cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C.

proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești ca fiind

fondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:

Potrivit art. 385

9

alin.

(1) pct. 17

2

C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când sunt

contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greșită aplicare a legii. încălcarea

legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalități principale, respectiv

neaplicarea de către instanța de fond și/sau cea de apel a unei prevederi legale

care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată

sau aplicarea greșită a dispoziției legale care trebuia aplicată.

Invocând acest caz de casare, Ministerul

Public a susținut, în esență, că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor

art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., apreciind în mod eronat că în speță era incident

unul din cazurile de nulitate prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Verificând susținerile Parchetului prin

raportare la dispozițiile legale invocate, Înalta Curte constată că, într-adevăr,

reglementând soluțiile ce pot fi pronunțate de instanța de apel, art. 379 pct. 2

lit. b) C. proc. pen. enumera în mod limitativ situațiile în care, urmare admiterii

căii de atac și desființării sentinței fondului, se poate dispune rejudecarea cauzei

de către prima instanță, una dintre aceste ipoteze avute în vedere de legiuitor

fiind aceea a existenței unuia din cazurile de nulitate prevăzute de art. 197

alin. (2) C. proc. pen.

Potrivit acestui din urmă text de lege,

sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, printre altele, dispozițiile relative

la prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestora de către apărător,

când sunt obligatorii, conform legii.

Dreptul la apărare constituie principala

garanție recunoscută învinuitului/inculpatului în cursul procesului penal, atât

potrivit legii interne (art. 6 și art. 171, 172 C. proc. pen.), cât și reglementărilor

cuprinse în Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale art. 6 parag. 3 lit. c), organele judiciare având obligația de a asigura

acuzatului deplina exercitare a acestuia prin aducerea la cunoștință a faptelor

ce formează obiectul cercetărilor penale și a încadrării lor juridice, pentru ca

persoana învinuită/inculpată să aibă posibilitatea de a-și formula apărările și

cererile pe care le consideră esențiale pentru susținerea cauzei sale și combaterea

motivelor prezentate de Parchet sau de partea adversă.

În cauză, deși Înalta Curte împărtășește

opinia instanței de prim control judiciar cu privire la incidența, din punct de

vedere formal, a dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., apreciază, însă, că aplicarea

respectivelor prevederi legale se putea realiza chiar de către Curtea de Apel, în

situația în care, în urma propriei analize a materialului probator, constata ca

fiind nefondate criticile procurorului și că, într-adevăr, nu este îndeplinită,

în speța dedusă judecății, condiția referitoare la pluralitatea actelor de executare,

neputând fi reținut în sarcina niciunuia/unora dintre inculpați cel de-al doilea

act material al infracțiunilor continuate ce formează obiectul acuzației penale.

Contrar punctului de vedere exprimat de

judecătorul fondului, Înalta Curte, în deplin acord cu instanța de apel, apreciază

că reținerea sau, după caz, înlăturarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (operațiune

prin care se ajunge, practic, la transformarea pluralității de infracțiuni într-o

unitate legală de infracțiune sau invers ori la transformarea unității legale într-o

unitate naturală de infracțiune, după caz) vizează încadrarea juridică a faptei

penale, încadrare care nu se limitează strict la corespondența dintre respectiva

faptă și norma de încriminare, ci privește toate dispozițiile legale care sunt incidente

în cauză și care caracterizează fapta sub aspect juridic.

Cu toate că instanța de fond a considerat,

în mod eronat, că nu sunt incidente dispozițiile art. 334 C. proc. pen., se observă

că, prin procedeul folosit, aceasta nu a nesocotit garanțiile procesuale conferite

de lege inculpaților, respectând dreptul lor la apărare și dându-le posibilitatea

efectivă de a formula concluzii și de a-și expune punctul de vedere cu privire la

toate acuzațiile penale ce le-au fost aduse prin actul de sesizare. Astfel, cu prilejul

cuvântului la dezbateri, apărătorii aleși ai inculpaților au făcut referiri ample

la fiecare dintre cele două acte materiale ale infracțiunilor pentru care aceștia

sunt cercetați și la probele invocate de Parchet, expunând punctual motivele pentru

care niciuna dintre faptele de care au fost acuzați nu poate fi reținută în sarcina

lor și solicitând pronunțarea unei soluții de achitare, așa încât toate aspectele

legate de existența faptelor și caracterizarea lor ca infracțiuni au format obiectul

discuției contradictorii a procurorului și a părților, inculpații având posibilitatea

reală de a combate argumentele oferite de Ministerul Public și de a-și formula toate

apărările necesare în vederea exonerării lor de răspundere penală. Ca urmare, împrejurarea

că instanța de fond a apreciat că nu pot fi reținute în sarcina lor unele din actele

materiale ale infracțiunilor continuate pentru care au fost trimiși în judecată,

în condițiile în care chiar inculpații au solicitat instanței achitarea lor, inclusiv

pentru acele acte materiale, nu poate conduce la concluzia încălcării dreptului

la apărare garantat acestora de prevederile art. 6 C. proc. pen. și art. 6 parag

3 lit. c) din Convenție, astfel cum, în mod eronat, a stabilit instanța de prim

control judiciar.

Într-adevăr, așa cum s-a arătat anterior,

procedeul folosit de judecătorul fondului de a înlătura dispozițiile art. 41

alin. (2) C. pen. fără a face aplicarea art. 334 C. proc. pen. este unul greșit,

însă instanța de apel putea remedia ea însăși respectiva deficiență, fără a se putea

considera că, în acest mod, privează inculpații de un grad de jurisdicție, din moment

ce chestiunea în discuție a format obiectul judecății anterioare, în fața Tribunalului,

iar procurorul și părțile și-au expus punctele de vedere și argumentele care pledau,

în opinia lor, pentru stabilirea vinovăției, respectiv nevinovăției acuzaților sub

aspectul tuturor faptelor pentru care au fost cercetați.

Ca urmare, se observă că instanța de prim

control judiciar a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 379 pct. 2

lit. b) C. proc. pen., desființând sentința Tribunalului și dispunând trimiterea

cauzei spre rejudecare, deși în speță nu se regăsea niciunul din cazurile de nulitate

prevăzute de art 197 alin. (2) C. proc. pen., astfel încât, constatând incidența

motivului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen., Înalta

Curte, va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - D.N.A. -Serviciul Teritorial Pitești, va casa decizia penală atacată

și va trimite cauza la Curtea de Apel Fitești în vederea continuării judecății.

Totodată, având în vedere manifestarea

de voință a inculpatului S.G. exprimată în ședința publică din data de 21 octombrie

2013, Înalta Curte, în temeiul art. 385

4

alin. (2) raportat la art. 369

alin. (1) C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului declarat de acesta

împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel și, ținând seama de faptul că

recurentul este cel care se află în culpă procesuală, în temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești

împotriva deciziei penale nr. 17/A din 21 februarie 2013 a Curții de Apel Pitești,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpații S.G.,

A.A.E., B.M. și I.O.

Casează decizia penală atacată și trimite

cauza la Curtea de Apel Pitești în vederea continuării judecății.

Ia act de retragerea recursului declarat

de inculpatul S.G. împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurentul intimat inculpat S.G.

la plata sumei de 275 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 75 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la

prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați

din oficiu pentru intimatele inculpate A.A.E. și B.M. până la prezentarea apărătorilor

aleși, în sumă de câte 75 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat I.O., în sumă de 300

RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 21 octombrie 2013.