ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1552/2014

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 212 din 08 mai 2013 pronunțată în dosarul penal nr. 6920/118/2012, Tribunalul Constanța a hotărât următoarele:

"Respinge ca nefondată cererile de schimbare a încadrării juridice din art. 20 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în art. 182 C. pen. alin. (2) C. pen., formulată de inculpații S.I. și I.I.V., C.C. respectiv în art. 181 C. pen., cerere formulată de inculpatul C.C.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen.:

Condamnă pe inculpatul S.I., în prezent deținut în Penitenciarul Poarta Albă - la pedeapsa închisorii de 5 (cinci) ani și 2 (doi) ani, pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. în baza art. 71 C. pen.

Interzice exercițiul drepturilor inculpatului prevăzute de art. 64 a teza a II-a, lit. b) C. pen. în baza art. 350 C. proc. pen.

Menține măsura arestului preventiv dispusă față de inculpat. în baza art. 88 C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată perioada executată prin reținere și arest preventiv, începând cu data de 8 mai 2012 la zi.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen.

Condamnă pe inculpatul I.I.V. la pedeapsa închisorii de 6 (șase) ani și 2 (doi) ani, pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen.:

Interzice exercițiul drepturilor inculpatului prevăzute de art. 64 a teza a II-a, lit. b) C. pen. în baza art. 88 C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată perioada executată prin reținere și arest preventiv, începând cu data de 22 mai 2012 până la 02 noiembrie 2012.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen.

Condamnă pe inculpatul C.C. la pedeapsa închisorii de 6 (șase) ani și 2 ( doi) ani, pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen.:

Interzice exercițiul drepturilor inculpatului prevăzute de art. 64 a teza a II-a, lit. b) C. pen. în baza art. 88 C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată perioada executată prin reținere și arest preventiv, începând cu data de 22 mai 2012 până la 2 noiembrie 2012.

Dispune executarea pedepselor aplicate inculpaților S.I., C.C., I.I.V. în regim de detenție, conform art. 57 C. pen.

Respinge cererea formulată de partea vătămată T.O.N. privind acordarea de despăgubiri civile, ca fiind tardiv introdusă.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. dispune confiscarea bastonului în lungime de 55 cm, diametru de 3 cm, confecționat din plastic dur tip textolit, ridicat de la inculpatul I.V. În baza art. 191 C. proc. pen. obligă pe inculpații S.I., I.I.V., C.C. la câte 2100 RON fiecare, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, Tribunalul a reținut următoarele:

"La data de 1 mai 2012, în cursul serii, după ce inculpații s-au întors de la pădure unde avusese loc o serbare câmpeneasca organizată cu prilejul lansării unei candidaturi la alegerile locale și localnicii fuseseră cinstiți cu mici, bere și înghețată, au mers împreună cu M.G., B.G. la magazinul din centrul localității Grădina, aparținând lui F.A., în curtea căruia exista un loc amenajat cu mese și bănci denumit foișor, unde se poate consuma alcool.

În acel loc a ajuns și partea vătămată T.N.O., aflat în mod vădit sub influența alcoolului deja consumat, care a venit împreuna cu I.A.

La un moment dat, între M.C. și T.N.O. a izbucnit un conflict pe motiv că partea vătămata se dovedise indiscret într-o discuție cu poștărița, despre aspecte ce îi priveau pe M.C., astfel că pentru a ieși din încurcătură, T.O. a încercat să inițieze o discuție cu S.I., întrebându-l dacă mai dorește un câine pe care i-l promisese, pentru că inculpatul nu îl mai luase, așa cum era înțelegerea.

S.I. era și el într-o stare avansate de ebrietate, astfel că întrebarea a fost eronat apreciată provocatoare și a izbucnit imediat un conflict verbal.Văzându-se în pericol, partea vătămată a încercat să plece însă nu a apucat să iasă din foișor pentru că a fost doborâta de inculpatul S.I., care a lovit pe T.N. în cap, cu o naveta de sticle de bere. După ce acesta s-a prăbușit, atât inculpatul S. cât și inculpații C.C. și I.I.V. au început să aplice lovituri cu pumnii și picioarele, precum și cu un baston asupra lui T.O., care în acest timp își acoperea capul, sub loviturile ce îi erau aplicate pe întregul corp.

Partea vătămata T.O. a reușit în cele din urma să fuga, sărind garduri, traversând curțile sătenilor iar la un moment dat a fost găsit de un tânăr lângă sosea, prăbușit cu fața în jos, nevorbind coerent, fapt ce l-a determinat pe acesta să cheme de urgență ambulanța. Până ca aceasta sa ajungă, au apărut niște tineri în autoturismul lui I.S. care l-au luat pe T. să îl ducă acasă, spunând ca nu are nimic și i-au cerut acelui tânăr să sune la salvare și să le ceară să se întoarcă, nefiind nevoie, în opinia acestora de ajutor medical de urgență.

Partea vătămata a fost lăsată pe drum singură, astfel ca atunci când a ajuns acasă, nimeni nu o mai însoțea. Fiica și soția lui T.N. văzând urmele de lovituri de pe corpul acestuia, capul spart, sângele ce îi curgea pe față, au chemat ambulanța, aflând în acea împrejurare că aceasta mai plecase odată către Grădina, fiind trimisă înapoi.

Instanța a ajuns la reținerea acestei situații de fapt coroborând următoarele informații:

Partea vătămata T.O.N. a declarat imediat după agresiune că a fost bătută de doi, trei sau mai mulți inși iar în zilele ulterioare, în declarațiile ce au urmat, acesta i-a indicat pe toți inculpații ca fiind cei care l-au bătut Aceleași aspecte le-a susținut și soția acestuia, martora T.M., care a relatat ce a aflat de la soțul său.

În cursul cercetării judecătorești, T.N. a susținut că deși inculpatul I.I.V. se afla lângă ceilalți doi inculpați atunci când aceștia îl loveau, nu ar putea spune cu siguranța dacă și I. îi aplica lovituri și de aceasta dată soția părții vătămate T.M. da declarație în sensul menționat de soțul său.

Martora T.M. a arătat că tatăl său a spus de la început că a fost bătut de mai multe persoane, pentru ca în ziua ulterioară agresiunii să nominalizeze inculpații.

Deși inculpații au propus în apărare pe martora A.M. care a susținut că imediat după agresiune a spus T. că a fost bătut doar de S., susținerile acestei martore sunt în mod evident subiective și mincinoase, câtă vreme martora nu vede nicio urma de lovitură pe fața părții vătămate și nu îl aude plângându-se de nimic, dar actul medical constată multiple tumefacții, echimoze și leziuni (ruptura ficatului și fracturarea a 4 coaste); nu vede decât stropi de sânge când toata lumea a văzut că îi curgea sânge pe față și pe haine; telefoanele date la serviciul ambulanță de către persoana necunoscută și apoi de fiica părții vătămate dovedesc faptul că T.O. era incoerent și abia de vorbea, aflându-se într-o stare extrem de îngrijorătoare, ce reclama ajutor medical de specialitate urgent.

Singurul martor care își menține constant declarațiile în ambele faze ale procesului penal, relatând cum inculpații îl băteau pe un cetățean, chiar lângă foișor, așa cum a arătat partea vătămata și cum susțin și ceilalți martori precum și inculpații, este B.F.

Instanța nu are motive să se îndoiască de credibilitatea acestui martor, câtă vreme acesta fusese liber, nu de serviciu, așa cum mincinos a declarat martorul H.V., alt martor propus în apărare.

Cât privește vizibilitatea locului bătăii, aceasta există în mod suficient căci se putea vedea atât prin gardul de zăbrele înguste, poziționate la aproximativ o palmă distanță, unele față de celălalte, dar și prin poarta larg deschisă, ce permitea intrarea unei furgonete, potrivit pozelor făcute la fața locului. Fiind o zi liberă, de sărbătoare, când se făcea vânzare bună, magazinul fiind deschis așa cum declară toți cei prezenți, destulă lume în zonă, nu se poate susține că poarta era închisă. De altfel, M.G. care a stat la 30 de metri de curtea magazinului, susține că a văzut din curtea sa și apoi de la poartă ce se întâmpla în curtea magazinului, așa că de ce nu ar fi văzut martorul B. din strada? Cu declarațiile inițiale ale părții vătămate, ale martorei T.M., ale fiicei părții vătămate T.M. (care a relatat că inițial tatăl său a spus ca a fost lovit de 2,3 sau mai multe persoane iar a doua zi, când și-a mai revenit, și-a amintit că agresorii fuseseră cei trei inculpați) ale martorului B.F. se coroborează afirmația făcută în prima declarație a martorului S.C., când susține că a auzit din sat că T.O. a fost bătut de mai multe persoane, dar și declarația aceluiași martor data la parchet (în care susține că a aflat de la niște femei în vârsta, din centrul comunei, că în ziua precedentă T.N.O. fusese bătut de inculpații S.I., I.I.V., C.C.), cu declarația data în cursul urmăririi penale de I.G. care susține că toți cei 3 inculpați au fost prezenți pe parcursul lovirii părții vătămate; cu primele două declarații date de B.G. în care arată că erau toți inculpații prezenți; cu declarația dată de S.I. în 22 mai 2012 când a susținut că I. și C. au participat la aplicarea loviturilor asupra părții vătămate precum și cu a doua declarație a inculpatului C.C. în care recunoaște că a fost prezent și cu a treia declarație a inculpatului C.C. în care susține că a asistat la lovirea părții vătămate de către S. și I.; cu transcrierile interceptărilor.

Inculpatul C.C. oscilează susținând inițial că nu a fost prezent la incident; apoi că s-a aflat în curtea magazinului F. alături de ceilalți doi inculpați când a venit partea vătămata și a asistat la lovirea acesteia de către inculpatul S. În a treia declarație arată ca doar a asistat la lovirea părții vătămate de către S. și I. La luarea arestării față de inculpat iar revine spunând ca a fost acasă . În fața instanței a susținut că a venit la local când S. îl bătea singur pe T.

Cât despre motivele puerile de așa zis conflict (i-ar fi făcut observație anterior conflictului martorul că inculpatul nu îl salutase), instanța apreciază ca inculpații încearcă să zdruncine obiectivitatea martorului, inventând stări conflictuale inexistente.

Inculpatul I.I.V. a susținut mai întâi că a asistat la lovirea părții vătămate de către inculpatul S., că a intervenit încercând să îl oprească dar văzând că nu reușește, s-a retras împreună cu martorul B.. Într-o declarație ulterioară a susținut că s-a retras după care a revenit lângă inculpatul S. încercând să îl oprească, fără rezultat, după care s-a întors în zona de lângă monument.

Transcrierea convorbirilor telefonice purtate de inculpații S. și I. completează probele ce îi acuză pe cei trei inculpați. Dacă inculpatul I. ar fi fost doar un spectator al agresării lui T.O., nu se explică de ce acesta încearcă să găsească martori care să îi susțină alibi-ul (ca l-a ajutat pe martorul S.C. la îngrijirea animalelor); încerca să afle cu disperare ce a declarat fiecare martor în parte (existând corespondența între informațiile ce îi parvin și conținutul declarațiilor date de martori în cursul urmăririi penale), dacă îndrăznește cineva să depună depoziție în favoarea părții vătămate; dacă există filmări de la magazinul F. (manifestându-și pe față satisfacția că nu există o astfel de probă).

Mai sunt și anumite particularități semantice și gramaticale ce îl trădează pe inculpat atunci când el susține: " nu mă, ne cheamă așa, ce zice, să ne sperie". "(...) hai poate se toarnă fraierii între ei"; "de la muncă am fost la ăla, a zis că nu a zis nimic de mine "; "mă gândesc că fraierii s-au dus să scormonească c-..tul cu mine".

Și ceea ce îi spun interlocutorii e relevant: "ăștia o să mă lege dracului pe mine din cauza voastră; bai nebunule dar tu ai fost de față (...) pe tine te cheamă că ai fost de față; (..) bai fi atent că vă trage pe amândoi"; E o mare diferența între a fi nevinovat dar curios din fire și a fi direct implicat în agresarea părții vătămate, direct interesat de fiecare piesă din dosar, de mersul anchetei - întrucât comportamentul dovedit de inculpatul I.I.V. se situează în aceasta zonă. Mai ales că în final inculpatul I. s-a sustras anchetei, încercând să fugă și să evite suportarea consecințelor. Martora F.A. ascunde cel puțin o parte din cele percepute în mod direct, căci în cursul urmăririi penale susține că a ieșit din magazin în momentul în care T.O. părăsea zona și inculpatul S. țipa și îi amenința iar în declarația data în fața instanței, arată ba că nu avea clienți, ba ca imediat s-a umplut magazinul și nu a putut vedea ce se întâmpla afară iar când a ieșit, T. mai era dar S. nu .Cu toate acestea martorul D.I. a susținut că a văzut-o pe martoră afară în timp ce T. lua bătaie (ceea ce ar fi și logic, fiind proprietara localului, era foarte interesată să vadă de ce era zgomot afară) iar majoritatea celor prezenți au arătat că T. a reușit să plece însă inculpatul S. a mai rămas o vreme în zona centrală a localității.

De altfel această martoră susține că nu a întrebat-o nimeni despre camera de filmat, deși din interceptări și declarații rezultă ca atât o femeie pusa de S.I., cât și partea vătămată s-au interesat dacă există filmarea incidentului.

Având în vedere contradicțiile existente atât între declarațiile date de martoră la momente diferite, cât și necoroborarea acestor susțineri cu restul materialului probator, instanța înlătura declarațiile martorei F.A. Martorul M.C. a relatat inițial că C.C. a fost prezent în curtea magazinului, pe parcursul derulării conflictului dintre S.I. și T.O., în schimb I.I.V. trecea cu mașina iar martorul i-a făcut semn să oprească, plecând împreună.

Ulterior, nu își mai menține declarația, pe motiv ca l-a bătut un polițist să susțină cele de mai sus. Instanța respinge o astfel de susținere la care în genere inculpații apelează foarte ușor, dar care rămâne nedovedită fără un fundament logic. Câtă vreme niciun organ de cercetare penală nu avea vreun interes în a obține o declarație din care rezultă ca inculpatul C. asista ca spectator iar inculpatul I. se plimba tocmai atunci cu mașina pe strada, declarație care nu servea la construcția acuzațiilor ulterioare.

Martorul schimbă situația de fapt a treia oara, susținând că inițial, împreuna cu I. și B. s-au retras lângă monument, în timp ce S. îl bătea pe T., dar văzând că loviturile nu încetau, s-a dus lângă acesta trăgându-l de mână să se oprească, fără să reușească, după care s-a întors lângă monument. Aceasta schimbare în declarații încearcă să se plieze pe ultima varianta de apărare adoptata de inculpatul I., în cursul cercetării judecătorești, când și-a mai cristalizat apărările.

Cu toate acestea martorii S.I., D.I., B.G. arată ca nimeni nu a intervenit pentru a-l frâna pe inculpatul S., în acțiunea sa violenta îndreptată împotriva părții vătămate iar martorul B.F. arăta ca I. era unul din agresorii părții vătămate. Mai este avută în vedere și trasnscrierea unui mesaj sms prin care inculpatul S. cere cuiva să sune pe C. care să vorbească cu C. să susțină că nu l-a văzut la A., adică la magazinul din centrul comunei.

Schimbările în depoziții ale acestui martor sunt mai degrabă justificate de relația de rudenie existentă între martor și inculpatul I.V., despre care M.C. a amintit și față de contradicțiile apărute între declarațiile date de martor în timp, fără a avea o explicație pertinentă. Instanta a înlăturat susținerile ce nu se coroborează cu restul materialului probator.

Martorul S.C.I. are prime declarații care îl exclud pe S. de la locul faptei, declarații care sunt conforme înțelegerii cu inculpatul, așa cum în mod foarte cert rezultă din interceptările telefonice și care aduc aceasta susținere ce nu se coroborează cu nicio declarație a vreunui martor, inculpat, nici măcar cu ale lui S.

Totuși, acest martor susține că a aflat din sat ulterior că partea vătămata fusese bătută de mai multe persoane în centrul comunei, întărită în declarația data la parchet (în care arată ca a doua zi a aflat de la niște femei în vârstă, din centrul comunei, ca în ziua precedentă T.N.O. fusese bătut de inculpații S.I., I.I.V., C.C.) iar aceasta susținere se coroborează cu alte declarații (ale părții vătămate, ale martorilor T.M., B.F., parțial cu cea de-a treia declarație a inculpatului C.C., cu una din declarațiile lui I.I.V., din 22 mai).

Martorul I.A. încearcă să acrediteze ideea ca doar l-a lăsat pe T.O.N. la magazinul din centru și și-a văzut de drum. Martorul mai strecoară informația că ar fi auzit că doar S. a bătut pe partea vătămată. Cu toate acestea, martorul M.C. susține că T. și I.A. s-au așezat la o masă și au consumat bere, înainte ca acel conflict să izbucnească ceea ce dovedește că cel puțin în parte acest martor nu este sincer. Instanța constată că autoturismul condus de I.S., l-a luat de pe drum pe T. pentru a-l duce acasă, cineva din acest autoturism trimițând acasă ambulanta și este posibilă existenta unei relații de rudenie între martor și acel cetățean. Martorul B.G. minte (după cum senin declara în fața instanței) fie pentru că un polițist îl amenința că îi violează familia (!?!), fie pentru că așa s-a gândit el că e mai bine, pentru că e consătean cu inculpații (era și cu partea vătămată, nu că acest fapt ar mai conta).

În declarația în care este nesincer dintr-o așa zisă diplomație, arată ca toți inculpații au fost prezenți la locul incidentului, dar el și inculpatul I. au plecat văzând că T.N. e bătut. Această susținere nu se coroborează în mod evident cu declarațiile celorlalte persoane prezente, nici măcar cu cea a inculpatului I.

În declarația în care este nesincer fiindcă este victima unor presiuni fizice și psihice venite din partea unui presupus organ de cercetare penală, arată de asemenea că inculpații au fost prezenți însă doar S. s-a manifestat violent. De altfel, martorul susține că acel polițist i-a cerut să scrie că I.I.V. e periculos și că a ascuns în casă un criminal căutat de poliție - aprecieri care, oricât de exagerate ar fi fost, rezultau în esența oricum din probatoriu și nu prezentau o miza în sine pentru acuzatori (ba chiar erau contrare acuzării, căci presupuneau neimplicarea inculpaților I. și C.), astfel că nu vedem de ce s-ar fi exercitat presiuni în obținerea unor informații fără importanță.

Având în vedere aceste schimbări de depoziții fără justificări logice și concludente, văzând ajutorul dat de martor inculpatului I. cu care a făcut schimb de telefoane pentru ca acesta să poată vorbi despre anchetă, să influențeze probatoriul cu încrederea că a păcălit organele de cercetare penală; ținând cont că la acest martor s-a refugiat inculpatul I. atunci când fugea știind că e căutat de poliție, instanța va înlătura susținerile martorului care sunt subiective și necoroborate cu probele administrate. Martorul M.G. a susținut că auzind zgomot venind dinspre magazinul din centru, a venit împreuna cu C.C., fratele său vitreg, dar văzând conflictul dintre S. și T. s-au întors acasă, nedorind să se implice. Cu toate acestea, T. susține că atât inculpatul C. cât și martorul M.G. au fost de față, de la începutul incidentului. Susținerea acestuia este întărită de fiica părții vătămate T.M., care a relatat că inițial tatăl său a spus că a fost lovit de 2, 3 sau mai multe persoane iar a doua zi, când și-a mai revenit, și-a amintit că agresorii fuseseră cei trei inculpați. Martorul B. îl plasează în declarațiile date în cursul urmăririi penale pe C.C. în curtea magazinului, pe parcursul derulării conflictului, aspecte ce se coroborează cu declarația data în cursul urmăririi penale de I.G. care susține că toți cei 3 inculpați au fost prezenți pe parcursul lovirii părții vătămate; cu transcrierea interceptărilor din care rezultă influențarea martorului de către S. și C. Martorul I.G. revine în mod nejustificat asupra declarației date în cursul urmăririi penale, când susținuse că atunci când a ajuns la magazin, T. reușise să plece, de față fiind toți inculpații, susținerile ulterioare încercând să se plieze pe strategia de apărare adoptat de inculpații I. și C. abia în cursul cercetării judecătorești, motiv pentru care urmează a fi înlăturate.

Martorii S.I. și D.I. au fost propuși de către inculpatul C. în apărare, arătând că tatăl acestui inculpat, M.V., le-a cerut să depună depoziții în dosar - solicitare ce nu este în sine ilegală, însă care ridică un semn de întrebare în ce privește centrarea interesului inculpatului C.C. pe informațiile furnizate de acești martori. Mai trebuie remarcat că cei direct implicați nu i-au nominalizat pe cei doi martori ca fiind prezenți, așa cum s-a vorbit de B., sau I., sau M.C., M.G.

Apar și contradicții atât între cele susținute de S.I. de la faza urmăririi penale la cea a cercetării judecătorești precum și în raport de restul materialului probator. Astfel, inițial S. susține că inculpatul C.C. nu a fost deloc prezent, pentru ca ulterior să arate că l-a văzut venind la final, de acasă, singur. Cu toate acestea, martorii au încercat în cursul cercetării judecătorești să acrediteze ideea că la final inculpatul C. a venit împreună cu M.G.

Martorul D.I. arată și el că la final i-a văzut venind împreuna pe C.C., M.G. și I.G. dar acest din urmă martor arată, în aceeași faza procesuală, ca a asistat la apropierea lui C. și a lui M.G. și ceea ce declara martorul G.G., apare desincronizat cu restul depozițiilor cată vreme susține că inculpatul C. a ajuns la magazin când conflictul se încheiase și partea vătămată nici nu mai era în zonă, în timp ce restul martorilor susțin că inculpatul C. a venit auzind gălăgia produsa de S. și T.O., fiind și foarte aproape casa acestuia de magazin.

În concluzie, instanța ar fi ținut seama de schimbările depozițiilor inculpaților și ale martorilor, ce în esența se străduiesc să acrediteze ideea că inculpatul C.C. nu a fost nici măcar prezent la incident iar inculpatul I. era pe acolo dar nu a lovit pe partea vătămata, ci a încercat să îl oprească pe S. din acțiunea violentă îndreptată împotriva părții vătămate, dacă informațiile s-ar fi legat/ancorat în mod logic de datele prezentate de probatoriu în cursul urmăririi penale și dacă aceste noi susțineri s-ar fi coroborat măcar între ele, fără a intra în contradicție pe un aspect sau altul.

Găsind coerenta și stabilitate în susținerile părții vătămate, ale inculpaților și ale martorilor ce au stat la baza acuzațiilor aduse prin actul de inculpare. Instanța apreciază că este dovedită participarea tuturor celor trei inculpați la lovirea părții vătămate T.O.N.

Faptele inculpaților S.I., C.C., I.I.V. care la data de 1 mai 2012, pe fondul consumului de alcool, au aplicat lovituri repetate cu pumni și picioare părții vătămate T.O.N., provocându-i acestuia leziuni ce au constat în ruptura de ficat, fracturarea a patru coaste, echimoze, pe întregul corp și i-au pus în pericol viata datorita leziunii la ficat ce a necesitat intervenție chirurgicală de urgența și contuziei pulmonare, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 21 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

În ce privește încadrarea juridică a faptelor, deși inculpații au solicitat schimbarea încadrării juridice din aceasta infracțiune în cea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. respectiv în art. 181 C. pen. (cererea inculpatului C.C.) instanța a apreciat ca raportat la amploarea, intensitatea loviturilor aplicate părții vătămate: ținând cont de zonele vitale care au fost vizate, respectiv cap - torace - abdomen; față de urmările produse - constând în punerea în pericol a vieții lui T.O. ce a necesitat intervenție chirurgicală de urgență, există intenția de a ucide pe partea vătămată, iar încadrarea corecta este cea reținuta de parchet, astfel ca urmează a respinge cererile ca nefondate.

La alegerea și individualizarea sancțiunilor, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.: privind dispozițiile generale ale C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială, pericolul social concret pentru ordinea publică, așa cum acesta este determinat prin raportare la forma tentativei; circumstanțele concrete de fapt (comiterea faptei pe fondul consumului de alcool, în loc public, fără un motiv aparent, de către trei persoane împreună, contribuția fiecărui inculpat, a lui S. fiind mai mare întrucât a inițiat conflictul și a aplicat și lovitura inițială cu naveta), de urmarea produsă constând în punerea în primejdie a vieții părții vătămate, de valorile sociale fundamentale cărora li s-a adus atingere (constând în protejarea vieții, a sănătății persoanei); având în vedere impactul produs asupra comunității din care părțile fac parte și rezonanța socială pe care incidentul a înregistrat-o în comunitate ce reclamă o reacție fermă din partea organelor statului, descurajând astfel orice acțiuni vindicative asemănătoare față de datele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat (S. are 22 ani, studii medii, este agent de pază; C. are 21 ani, studii 10 clase, ocupație muncitor necalificat; I. are 27 ani, studii 9 clase, ocupație șofer; inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale; va ține cont că inculpații au fost descriși ca fiind persoane agresive, împotriva lui S. existând de altfel două alte plângeri).

Instanța a mai avut în vedere că inculpatul S. a recunoscut acuzațiile ce îi sunt aduse, dorind să fie judecat în baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale și va face aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. pen.

S-a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art 74 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 76 lit. b) C. pen., întrucât inculpații sunt la primul conflict cu legea penală. Coborând pedepsele sub minimul special, a dispus executarea acestor pedepse în regim de detenție, conform art. 57 C. pen., dată fiind gravitatea faptei.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.I. la pedeapsa închisorii de 5 (cinci) ani și 2 (doi) ani, pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis exercițiul drepturilor inculpatului prevăzute de art. 64 a teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut măsura arestului preventiv dispusă față de inculpat.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată prin reținere și arest preventiv, începând cu data de 8 mai 2012 la zi.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.I.V. la pedeapsa închisorii de 6 (șase) ani și 2 (doi) ani, pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis exercițiul drepturilor inculpatului prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată prin reținere și arest preventiv, începând cu data de 22 mai 2012 până la 02 noiembrie 2012.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.C. la pedeapsa închisorii de 6 (șase) ani și 2 (doi) ani, pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis exercițiul drepturilor inculpatului prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată prin reținere și arest preventiv, începând cu data de 22 mai 2012 până la 2 noiembrie 2012.

S-a dispus executarea pedepselor aplicate inculpaților S.I., C.C., I.I.V. în regim de detenție, conform art. 57 C. pen.

Întrucât T.N.O. s-a constituit la termenul de judecată din 15 martie 2013, parte civilă cu suma de 10.000 RON daune morale, pentru medicamente, cheltuieli spitalicești, îngrijire precum și cu suma de 20.000 euro, cu titlul de daune morale, s-a constatat că momentul este situat cronologic după citirea actului de sesizare, astfel ca s-a respins cererea părții vătămate ca tardiv formulată.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus confiscarea bastonului în lungime de 55 cm, diametru de 3 cm, confecționat din plastic dur tip textolit, ridicat de la inculpatul I.I.V.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpații S.I. I.I.V., C.C. la câte 2.100 RON fiecare, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat".

Împotriva Sentinței penale nr. 212 din 08 mai 2013 a Tribunalului Constanța au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, partea civilă T.N.O. și inculpații S.I., C.C. și I.I.V., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Apelantul Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța a criticat hotărârea primei instanțe referitor la greșita aplicare a prevederilor art. 320

1

C. proc. pen. față de inculpatul S.I., prin Încheierea din 14 septembrie 2012, în condițiile în care acesta nu a recunoscut faptele așa cum au fost descrise în rechizitoriu.

O altă critică din apelul Parchetului s-a referit la aplicarea unei pedepse nelegale inculpatului S.I., în condițiile în care, prin reținerea greșită a prevederilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., s-au redus limitele legale de pedeapsă cu 1/3.

A mai criticat apelantul parchet și greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților intimați S.I., C.C. și I.I.V. în sensul reținerii eronate de circumstanțe atenuante, conform prevederilor art. 74 C. pen. față de aceștia, în condițiile în care sunt cunoscuți ca persoane cu un comportament violent, mai sunt cercetați și în alte dosare penale, nu au recunoscut faptele și nu au achitat pretențiile civile.

S-a mai criticat în apelul parchetului și respingerea ca tardiv formulată a acțiunii civile. În condițiile în care partea vătămată T.N.O. s-a constituit parte civilă la data de 14 septembrie 2012 în fața instanței, iar la data de 15 martie 2013 nu a mai făcut decât să precizeze cuantumul pretențiilor civile, respectiv 10.000 RON daune materiale și 20.000 euro daune morale.

În concluzie, apelantul parchet a solicitat admiterea apelului său, desființarea hotărârii apelate și în rejudecare, să se procedeze la condamnarea inculpaților intimați la pedepse judicios individualizate pentru infracțiunile reținute în sarcina lor și, totodată, soluționarea pe fond a acțiunii civile, iar nu pe excepție.

Apelantul inculpat S.I. a criticat hotărârea instanței de fond pentru respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei, în condițiile în care din probe rezultă că nu s-a urmărit uciderea victimei ci doar aplicarea unei corecții, încadrarea juridică fiind aceea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.

Apelantul inculpat S.I. a mai criticat soluția instanței de fond și în privința individualizării pedepsei ce i-a fost aplicată, în sensul că se poate reține în favoarea lui și circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen. (recunoașterea faptei) și astfel să se reducă pedeapsa până la un cuantum care să permită aplicarea prevederilor art. 88 C. pen.

Referitor la măsura arestării sale preventive,apelantul inculpat S.I. a solicitat înlocuirea ei cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

În concluzie, apelantul inculpat S.I. a solicitat admiterea apelului său, desființarea hotărârii de fond, iar în rejudecare să se schimbe încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina lui în infracțiunea de vătămate corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., să se rețină și circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen., iar la individualizarea pedepsei să se stabilească un cuantum care să facă posibilă aplicarea prevederilor art. 86 C. pen., precum și înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

Apelantul inculpat C.C. a criticat hotărârea instanței de fond pentru greșita sa condamnare, în condițiile în care, din declarațiile martorilor T.A., M.C., B.G., B.F., I.G. și S.I., a rezultat că nu el a fost prezent la momentul agresării părții vătămate de către inculpatul S.I., care a recunoscut faptul că a fost singurul care l-a lovit pe victimă.

În condițiile în care se va reține participația sa, apelantul inculpat C.C. a criticat soluția instanței de fond sub aspectul greșitei respingeri a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., sau de art. 182 alin. (2) C. pen., în considerarea faptului că nu s-a dovedit ce lovituri a aplicat el victimei și nu rezultă, în mod cert, că a urmărit uciderea victimei, ci doar aplicarea unei corecții acesteia.

Apelantul inculpat C.C. a criticat și individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată de prima instanță, susținând că nu s-a dat eficiența cuvenită circumstanței atenuante reținută în favoarea sa, stabilindu-se un cuantum prea mare al pedepsei și o modalitate aspră de executare, raportat la participația sa, datele personale favorabile și concluziile referatului de evaluare.

În concluzie, apelantul inculpat C.C. a solicitat admiterea apelului său, desființarea hotărârii de fond, iar în rejudecare să se dispună achitarea sa, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, cât și pentru infracțiunile de vătămare corporală sau vătămate corporală gravă, în eventualitatea schimbării încadrării juridice.

În subsidiar, apelantul inculpat C.C. a solicitat ca, în rejudecare, să se reindividualizeze pedeapsa ce i-a fost aplicată, prin conferirea unei eficiente sporite a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., coborându-se cuantumul pedepsei sub limita minimă legală pentru infracțiunea reținută în sarcina lui, iar ca modalitate de executare, să se facă aplicarea prevederilor art. 86

1

C. pen.

Apelantul inculpat I.I.V. a criticat hotărârea de fond în privința greșitei sale condamnări pentru tentativă la omor calificat în condițiile în care din probe nu a rezultat participarea sa la agresarea părții vătămate, singurul care a lovit-o pe victimă fiind inculpatul S.I., care a și recunoscut această împrejurare.

O altă critică din apelul inculpatului I.I.V. s-a referit la greșita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., în condițiile în care probatoriul a relevat că a urmărit doar aplicarea unei corecții victimei și nicidecum uciderea acesteia.

Apelantul inculpat I.I.V. a criticat hotărârea instanței de fond și în privința individualizării pedepsei ce i-a fost aplicată, apreciată ca aspră, atât în cuantum cât și ca modalitate de executare, în condițiile în care erau îndeplinite cerințele legale pentru reținerea și a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen., justificându-se astfel coborârea cuantumul pedepsei sub limita minimă legală și aplicarea prev. art. 81 C. pen., sau art. 86

1

C. pen., dacă se menține încadrarea juridică din rechizitoriu.

În concluzie, apelantul inculpat I.I.V. a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și, în rejudecare, să se dispună achitarea sa, în temeiul prev. art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 lit. c) C. pen., fie pentru tentativa la infracțiunea de omor calificat, fie pentru vătămarea corporală gravă, întrucât nu a săvârșit niciuna dintre cele două infracțiuni.

În subsidiar, apelantul inculpat I.I.V. a solicitat în rejudecare, să se rețină în favoarea sa și circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. c) și alin. (2) C. pen., să se reducă sub limita minimă legală cuantumul pedepsei, iar în eventualitatea reținerii infracțiunii prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., să se facă aplicarea prev. art. 81 C. pen., sau art. 86

1

C. pen., dacă se menține încadrarea juridică din rechizitoriu.

Apelantul parte vătămată T.N.O. a criticat hotărârea primei instanțe referitor la greșita respingere a acțiunii civile ca tardiv formulată, în condițiile în care s-a constituit parte civilă încă din faza urmăririi penale, iar la 15 martie 2013, în instanță, a cuantificat doar pretențiile materiale și morale, la 10.000 RON și respectiv câte 20.000 euro de la fiecare inculpat în parte.

În concluzie, apelantul parte vătămată T.N.O. a solicitat admiterea apelului său, desființarea în parte a hotărârii de fond, iar în rejudecare, să se admită acțiunea sa civilă față de cei trei inculpați, astfel cum a fost formulată.

Examinând Sentința penală nr. 212 din 08 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 6920/118/2012, raportat la criticile din apelurile declarate în cauză, la probatoriul administrat, cât și din oficiu, în limitele prev. de art. 371 alin. (2) C. pen., curtea a reținut următoarele:

Urmare examinării și coroborării probatoriului administrat în cauză, curtea a constatat că prima instanță a reținut corect situația de fapt, căreia i-a dat o încadrare juridică temeinică și legală în raport de cei trei inculpați.

În fapt, în cursul serii de 1 mai 2012, inculpații S.I., C.C. și I.I.V. se aflau la magazinul din centrul localității Grădina, jud. Constanța, aparținând numitei F.A., unde împreună cu M.G. și B.G. consumau băuturi alcoolice, într-un foișor special amenajat, în curtea magazinului.

În locul respectiv a ajuns și partea vătămată T.N.O., însoțit de numitul I.A., primul fiind în mod vădit sub influența băuturilor alcoolice consumate anterior, la o serbare câmpenească. La un moment dat, între M.C. și T.N.O. a izbucnit un conflict, motivat de faptul că primul îi imputa celui de al doilea o indiscreție într-o discuție cu factorul poștal, despre aspecte care îl priveau personal.

Încercând să iasă din situația stânjenitoare în care se afla, partea vătămată T.N.O. i s-a adresat inculpatului S.I. cu întrebarea dacă mai dorește cățelul pe care i-l ceruse anterior și pe care nu mai venise să îi ia.

Pe fondul consumului excesiv ce alcool, inculpatul S.I. a fost deranjat de interpelarea părții vătămate și a început un conflict verbal cu aceasta din urmă.

Pentru evitarea escaladării conflictului, partea vătămată T.N.O. a încercat să părăsească foișorul din curtea magazinului, însă, până să iasă de acolo, a fost lovit în cap cu o navetă de sticle de bere de către inculpatul S.I., căzând la sol. Imediat după aceea, atât inculpatul S.I., cât și inculpații C.C. și I.I.V. au început să îi aplice multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste tot corpul, iar inculpatul I.I.V. și cu un baston tip tomfă.

În cele din urmă, partea vătămată a reușit că fugă de la locul agresiunii, fiind găsită lângă șosea, cu fața în jos și vorbind incoerent, ceea ce a determinat chemarea ambulanței de către persoana care a găsit-o.

Până să ajungă ambulanța, a apărut autoturismul lui I.S., în care se afla un grup de tineri și care s-a oferit să îl ducă pe partea vătămată la domiciliu, cerându-i persoanei care a chemat ambulanța să sune și să o întoarcă din drum, întrucât nu mai este necesară intervenția medicală de urgență, respectiva persoană conformându-se.

Partea vătămată a fost abandonată pe drum, ajungând acasă singură.

Văzând urmele de lovituri de pe corpul părții vătămate, fiica și soția acestuia au chemat ambulanța, aflând că aceasta mai fusese chemată o dată și întoarsă din drum.

Partea vătămată T.N.O. a fost internată în spital, unde a fost operat pentru o ruptură de ficat, iar prin Raportul de constatare medico-legală nr. 177/A1 agresiuni/2012 din 05 iunie 2012 al Serviciului Județean de Medicină Legală Constanța, s-a concluzionat că T.N.O. prezintă leziuni traumatice produse prin lovire repetată cu corpuri dure, posibil și comprimare între corpuri dure, ce pot data din 01 mai 2012, necesită cca. 28 - 30 zile de îngrijiri medicale de la data produceri leziunilor traumatice, dacă nu survin complicații, fiindu-i pusă viața în pericol prin rupturile de ficat și contuzie pulmonară.

Situația de fapt reținută anterior a rezultat din analiza și coroborarea declarațiile părții vătămate T.N.O., a martorului B.F. și a martorelor T.M. și T.M., precum și ale inculpaților S.I. și C.C. precum și a interceptărilor convorbirilor telefonice purtate de inculpatul S.I. la data de 08 mai 2012 și de inculpatul I.I.V. la datele de 08 mai 2012, 09 mai 2012, 10 mai 2012, 11 mai 2012, 16 mai 2012 și 22 mai 2012.

Raportat la situația de fapt reținută, Curtea a constatat, că faptele inculpaților S.I.,C.C. și I.I.V. de a-l lovi împreună, repetat și intens pe partea vătămată T.N.O. în cadrul unui conflict spontan, produs în curtea magazinului din centrul loc. Grădina, jud. Constanța, la data de 01 mai 2012, cauzându-i părții vătămate leziuni traumatice ce i-au pus viața în primejdie prin ruptură de ficat și contuzie pulmonară/întrunesc elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. și pedepsită de art. 20 C. pen., rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., ce s-a reținut în sarcina fiecărui inculpat.

Forma de vinovăție cu care au acționat cei trei inculpați în agresarea părții vătămate este aceea a intenției indirecte (art. 19 alin. (1) lit. b) C. pen.), în sensul că, deși nu au urmărit uciderea victimei, au prevăzut și acceptat posibilitatea producerii respectivului rezultat.

Intenția indirectă cu care au acționat inculpații a rezultat, cu evidență, din multitudinea și intensitatea loviturilor aplicate, ce au produs leziuni traumatice grave (ruptură de ficat și contuzie pulmonară), din virulența atacului care nu a încetat decât atunci când victima a reușit să fugă de la locul faptei și din atitudinea de dezinteres față de starea victimei, după agresiune (vezi convorbirile telefonice dintre inculpați).

În consecință, curtea a constatat netemeinicia criticilor din apelurile inculpaților S.I., C.C. și I.I.V. privitor la greșita încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina lor și justețea soluției primei instanțe, de respingere ca nefondată a cererilor inculpaților de schimbare a încadrării juridice în infracțiunile de vătămare corporală, prev. de art. 181 C. pen. și de vătămate corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.

Prezența și implicarea inculpaților apelanți criticilor din apelurile inculpaților S.I., C. alături de inculpatul apelant S.I., în agresarea părții vătămate T.N.O., la data de 01 mai 2012, a rezultat cu certitudine din declarațiile părții vătămate, ale martorilor T.M., T.M., B.F., I.G. (declarație la urmărirea penală), B.G. (primele 2 declarații), declarația din 22 mai 2012 a inculpatului S.I. și a treia declarație a inculpatului C.C., în care arată că a fost de față când partea vătămată era lovită de inculpații S.I. și I.I.V.

Participarea la agresarea părții vătămate a inculpatului apelant I.I.V. a rezultat și din conținutul convorbirilor telefonice purtate de acesta cu inculpatul S.I., dar și cu alte persoane, cărora le-a solicitat sprijin în confirmarea apărărilor sale, sau informații amănunțite în legătură cu ancheta organelor de urmărire penală.

În susținerea apărării potrivit căreia inculpatul C.C. nu a fost de față la momentul agresări părții vătămate de către inculpatul S.I., au fost invocate în declarațiile martorilor F.A., M.C., B.G., B.F., I.G. și S.I., declarații care, însă, au fost înlăturate motivat și temeinic de prima instanță, ca fiind contradictorii și date "pro causa".

Astfel, declarațiile martorei F.A. au fost înlăturate ca nesincere, în condițiile în care aceasta a susținut în mod diferit modul perceperii de către ea a agresării părții vătămate, într-o primă variantă afirmând că nu a observat momentul altercației, pentru că era în magazin, iar în altă variantă a susținut că a ieșit afară din magazin la momentul în care partea vătămată pleca din curte, iar lângă ea se afla doar inculpatul S.I., care o amenința verbal. Această contradicție a fost înlăturată, motivat de declarația martorului ocular D.I., care a văzut-o pe martora F.A. afară din magazin, în timp ce T.N.O. lua bătaie.

Un alt aspect în care martora F.A. a mințit a fost acela referitor la interpelarea ei în legătură cu funcționalitatea camerei video de supraveghere la momentul agresiunii, aceasta negând orice intervenție în acest sens. În pofida faptului că partea vătămată s-a interesat de aspectul menționat, iar inculpatul S.I. i-a cerut unei persoane feminine, telefonic, să se intereseze dacă au fost înregistrate imagini la momentul consumării incidentului.

Afirmațiile martorului M.C. legate de împrejurarea că și-a schimbat declarațiile inițiale, urmare faptului că acestea au fost date sub presiunea organelor de anchetă penală, care l-au bătut, au fost înlăturate ca nesincere, în condițiile în care nu s-a probat în niciun fel, respectivele susțineri.

Susținerile martorului M.C., în sensul că inculpații C.C. și I.I.V. nu au fost implicați în agresarea părții vătămate, fiind doar simpli spectatori la evenimente, au fost înlăturate ca nesincere, întrucât sunt contrazise de declarațiile părții vătămate, ale martorului B.F. și influențate de intervențiile inculpatului S.I., ce a rezultat din înregistrările convorbirilor telefonice.

Primele declarații ale martorului S.C.I., care îl excludeau de la locul faptei pe inculpatul S.I., au fost înlăturate ca fiind contrazise chiar de declarațiile inculpatului S.I., dar și influențate, în urma convorbirilor telefonice, purtate de S.I.

Nesinceritatea declarațiilor martorului B.G., în sensul că inculpații C.C. și I.I.V. nu au participat la agresarea părții vătămate T.N.O., a fost stabilită urmare contrazicerii lor de către declarațiile celorlalți martori oculari, dar și de schimbările repetate de poziție ale acestuia, fără justificări concludente și logice.

Declarațiile martorilor M.G., I.G., S.I., D.I. și G.G., au fost temeinic înlăturate de prima instanță ca parțial sau total nesincere, motivat, în esență, de influențarea lor de către inculpați și de contrazicerea rezultată din celelalte probe.

Raportat la cele ce preced, curtea a constatat că sunt îndeplinite cerințele art. 345 alin. (2) C. proc. pen., față de inculpații S.I., C.C. și I.I.V., astfel că angajarea răspunderii penale a acestora este legală și temeinică.

Pe cale de consecință, solicitărilor inculpaților apelanți C.C. și I.I.V. de achitare, pe motiv că nu ar fi autorii faptelor reținute în sarcina lor, au fost respinse ca neîntemeiate.

În declarația dată instanței de fond, inculpatul S.I. a afirmat că este singurul agresor al părții vătămate T.N.O., contrar situației de fapt reținută prin rechizitoriu, pe baza probatoriului administrat la urmărirea penală, probatoriu însușit în totalitate și necondiționat de către inculpat.

În condițiile în care inculpatul S.I. nu a recunoscut participarea și a celorlalți doi inculpați la agresarea părții vătămate, așa cum s-a menționat în rechizitoriu, s-a constatat că acesta nu a recunoscut săvârșirea faptelor în totalitate și așa cum erau reținute în actul de sesizare a instanței, nefiind îndeplinite sub acest aspect cerințele legale pentru aplicarea disp. art. 320

1

C. proc. pen.

Drept urmare, curtea a constatat că nu erau aplicabile disp. art. 320

1

C. proc. pen., fiind astfel întemeiată critica din apelul parchetului privind greșita aplicare a textului de lege menționat față de inculpatul S.I.

Pe cale de consecință, apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța a fost admis, în sensul criticii menționate anterior, s-a desființat, în parte, hotărârea de fond și, în rejudecare, s-a înlăturat aplicarea prevederilor art. 320

1

C. proc. pen. față de inculpatul intimat S.I.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului S.I. a rezultat că acesta nu are antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală, curtea a apreciat că este justificată reținerea în favoarea acestuia a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. și a respins critica din apelul Parchetului privind greșita reținere a respectivei circumstanțe atenuante față de inculpatul S.I.

Chiar dacă inculpatul S.I. a recunoscut faptul agresării de către el a părții vătămate, această recunoaștere nu poate căpăta valența circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen. în condițiile în care nu a contribuit la aflarea adevărului, ci dimpotrivă, inculpatul S.I. a încercat să ascundă participația celorlalți doi inculpați și să împiedice, astfel, tragerea lor la răspundere penală.

Pentru considerentele amintite, s-a respins, ca neîntemeiată, critica apelantului inculpat S.I., în sensul greșitei nerețineri față de el a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen.

Având în vedere natura și gravitatea infracțiuni reținute în sarcina inculpatului S.I., urmările produse, atitudinea procesuală parțial nesinceră a acestuia, precum și celelalte criterii de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen., curtea l-a condamnat pe inculpatul S.I., în temeiul prevederilor art. 20 C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa principală de 6 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe timp de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Apreciind că prin săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa, inculpatul S.I. a devenit nedemn de a ocupa o funcție publică electivă, sau o funcție ce implică exercițiul autorități de stat, curtea i-a aplicat acestuia pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-