ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2606/2012

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 143 din 28 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. 1654/118/2022, inculpatul Ț.C. deținut în Penitenciarul Poarta Albă a fost condamnat, în temeiul art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - art. 175 lit. c) și i) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa principală de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii.

Inculpatului Ț.C. i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 C. pen.

Conform prev. art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, durata reținerii și arestării preventive de la 26 decembrie 2011 la zi.

Totodată, s-a luat act de împrejurarea că partea vătămată T.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. și la art. 998 - 999 C. civ., precum și la art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul Ț.C. să plătească părții civile S.C.J.U. Constanța, suma de 1134,46 RON cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul Ț.C. să plătească statului suma de 1200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunța în sensul celor menționate anterior, tribunalul a reținut următoarele;

În ședința publică din 21 martie 2012, inculpatul Ț.C. a declarat că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., în sensul că recunoaște fapta reținută în sarcina sa prin rechizitoriu, își însușește probele administrate în faza de urmărire penală și solicită ca judecata să se facă în baza acestora.

Pe baza examinării și coroborării probelor administrate la urmărirea penală și constând în: procesele-verbale de sesizare și depistare a inculpatului, procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșele fotografice, raportul de constatare medico-legală din 24 ianuarie 2012 întocmit de S.J.M.L. Constanța, documentele medicale întocmite în perioada internării victimei, declarațiile părții vătămate T.V., declarațiile martorilor T.M., R.I., C.G. și B.D.D., Buletinul de analiză serologică din data de 6 ianuarie 2012 al S.J.M.L. Constanța, Raportul de constatare medico-legală din data de 23 ianuarie 2012 al S.J.M.L. Constanța și Raportul de expertiză psihiatrică din 3 februarie 2012 al I.N.M.L. M.M. București, coroborate cu declarațiile inculpatului, prima instanță a reținut în fapt că, la 3 decembrie 2011, inculpatul i-a cerut părții vătămate să-l găzduiască în locuința sa, iar după acceptul părții vătămate, cei doi au consumat băuturi alcoolice la locuința unui cetățean, după care s-au întors, ocazie cu care inculpatul a constatat dispariția unui telefon mobil și a unui carnet CEC cu suma de 1350 RON.

Pentru lipsa respectivelor bunuri, inculpatul l-a considerat responsabil pe partea vătămată, căreia i-a cerut restituire bunurile sustrase, acesta refuzând să recunoască furtul imputat de inculpat.

După părăsirea locuinței părții vătămate, ori de câte ori se întâlnea cu acesta, inculpatul îi cerea restituirea bunurilor, amenințând-o cu răzbunarea, în concret prin ucidere.

Pe fondul stării conflictuale menționate, în ziua de Crăciun - 25 decembrie 2011, când partea vătămată T.V. se întorcea la locuința sa din ferma zootehnică M., în prezența martorilor T.M. și R.I., inculpatul Ț.C. a coborât din căruța cu care transporta gunoi de grajd și înarmându-se cu o furcă, i-a ieșit din nou în cale părții vătămate, cerându-i restituirea telefonului mobil și proferând, totodată, amenințări cu moartea la adresa acesteia, încercând să o împungă cu coarnele metalice ale furcii. Partea vătămată a reușit să se ferească de acțiunea agresivă a inculpatului și după ce l-a dezarmat de furcă și-a continuat deplasarea către locuință.

Inculpatul a continuat urmărirea părții vătămate, cerându-i restituirea furcii și cum partea vătămată l-a refuzat, a scos din buzunar un briceag multifuncțional, cu lama de 6 cm., cu care a înjunghiat-o rapid pe partea vătămată de trei ori în spate și o dată în față.

Încercând să-l împiedice pe inculpat să mai lovească cu briceagul, partea vătămată l-a strâns în brațe și astfel, amândoi au căzut la sol, moment în care martora T.M. l-a călcat pe inculpat pe mâna în care ținea briceagul, până când acesta s-a liniștit, încetând altercația.

Partea vătămată a fost transportată la S.C.U.J. Constanța, unde a fost internată cu diagnosticul de politraumatism prin agresiune, multiple plăgi toracice, primind asistență medicală de urgență.

Împotriva Sentinței penale nr. 143 din 28 martie 2012 a Tribunalului Constanța a declarat apel, în termen legal, inculpatul Ț.C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, în privința individualizării pedepsei ce i-a fost aplicată.

În esență, apelantul inculpat a susținut că prima instanță nu a valorificat ca și circumstanțe atenuante, aspectele privind lipsa antecedentelor penale și atitudinea sa corespunzătoare în timpul procesului penal, aplicând o pedeapsă excesivă în cuantum. Totodată, s-a criticat faptul că, raportat la datele favorabile persoanei inculpatului apelant, i s-a aplicat acestuia o pedeapsă aspră și în privința modalității de executare, deși erau întrunite cerințele legale pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, conform prev. art. 86

1

C. pen.

În concluzie, apelantul inculpat Ț.C. a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii de fond și, urmare rejudecării, să se rețină în favoarea sa circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen., și să se reindividualizeze pedeapsa în sensul coborârii cuantumului acesteia sub minimul special prevăzut de lege, iar executarea acesteia să fie suspendată sub supraveghere, în baza prev. art. 86

1

C. pen.

Prin Decizia penală nr. 52/P din 8 mai 2012, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul Ț.C. împotriva Sentinței penale nr. 143 din 28 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., art. 160

b

C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului Ț.C. pe o perioadă de 60 de zile, cu începere de la 8 mai 2012.

A dedus arestul preventiv al inculpatului de la 28 martie 2012 la zi.

A dispus plata din fondul Ministerului Justiției a onorariului apărătorului din oficiu.

A obligat apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:

Curtea a constatat că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond.

Situația de fapt reținută de curte rezultă din coroborarea declarațiilor martorilor oculari T.M. și R.I., a martorilor C.G. și B.D.D., din declarațiile părții vătămate T.V., actele medico-legale și declarațiile inculpatului Ț.C.

S-a reținut de asemenea că în drept fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. și ped. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) și i) C. pen.

În privința individualizării pedepsei aplicate apelantului-inculpat, curtea a constatat că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a criteriilor prev. de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul invocând cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. în temeiul căruia a solicitat reducerea pedepsei.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond care a analizat în mod complet și judicios toate probele administrate în cauză, încadrarea juridică dată faptelor este justă, în mod corect reținându-se că sunt întrunite în cauză condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) și i) C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

Critica formulată de inculpat referitoare la nereținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. este neîntemeiată.

Recunoașterea faptei și atitudinea corespunzătoare pe parcursul procesului penal, nu poate fi valorificată drept circumstanță atenuantă conform prevederilor art. 74 lit. c) C. pen., întrucât prin recunoașterea vinovăției și aplicarea prevederilor art. 320

1

C. proc. pen., inculpatul a beneficiat de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă iar în stabilirea situației de fapt, recunoașterea inculpatului nu a avut rol determinant ci numai unul de confirmare a unei realități probate fără echivoc.

Față de cele ce preced, se constată că nu există temeiuri nici pentru reținerea în favoarea inculpatului a altor circumstanțe atenuante și nici a circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.

Înalta Curte apreciind că nu există alte împrejurări care fac posibilă reducerea pedepsei aplicate, neimpunându-se nici suspendarea executării acesteia, numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen. referitoare la scopul educativ și preventiv al pedepsei, în temeiul disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 26 decembrie 2011 la 29 august 2012.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ț.C. împotriva Deciziei penale nr. 52/P din 8 mai 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 26 decembrie 2011 la 29 august 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 august 2012.

Procesat de GGC - AA