ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 873/2013

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 351/PI din 01 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 8688/30/2012, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. d) C. pen., formulată de părțile civile, prin apărător. În baza art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul I.I., la o pedeapsă de: - 13 (treisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, cu executare în regim de deținere, conform art. 57 C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) și (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv din data de 02 iunie 2012 la zi. În baza art. 14 și art. 16 1 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. și cu aplicarea art. 1349, 1357 C. civ.

a fost obligat inculpatul I.I. la plata sumei de 7950 RON cu titlu de daune materiale și 50.000 euro sau echivalentul în lei la data plății efective, cu titlu de daune morale către partea civilă V.E., precum și la plata sumei de 50.000 euro sau echivalentul în lei de la data plății efective cu titlu de daune morale către partea civilă V.I.L. În baza art. 353 C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurător instituit asupra imobilului situat în municipiul L., str. I.V., nr. 40, județul Timiș, înscris în CF nr. X/LR, nr. top X1 - X2, aparținând inculpatului, instituită prin ordonanța nr. 541/P/2012 din data de 25 iunie 2012. În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. s-au restituit inculpatului I.I.

următoarele obiecte, ridicate cu ocazia cercetării la fața locului, corpuri delicte la dosarul cauzei: telefon mobil marca N. C1-01, de culoare negru-gri, 1 sticlă de 0,2 litri cu inscripția A., 1 sticlă plastic de 0,5 l cu inscripția C.T., 1 pachet țigări cu inscripția K., 5 șervețele de hârtie de culoare albă, un tricou de culoare gri deschis. În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. s-a restituit părților civile, următorul obiect, corp delict la dosarul cauzei: 1 tub spray iritant lacrimogen cu inscripția "P.S.". În baza art. 191 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7.200 RON cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 4, 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul I.I.

în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat următoarele. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 541/P/2012 înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 19 septembrie 2012 sub nr. 8688/30/2012, inculpatul I.I. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. În fapt, s-a reținut că noaptea de 01/02 iunie 2012, pe fondul unei situații conflictuale generate de o ruptură între el și concubina sa V.A. și a consumului de alcool, a aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, după care, cu mâinile, i-a comprimat căile respiratorii, urmare leziunilor suferite victima decedând.

Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv procese-verbale de sesizare, de constatare, de cercetare la fața locului, de ridicare bunuri, de conducere la fața locului și reconstituire, și planșe foto, declarațiile martorilor I.D.I., I.C.Ș., S.I.A., S.P., C.T., declarațiile inculpatului, declarație parte civilă V.E., examen preliminar medico-legal, raport medico-legal de necropsie nr. 28/A3 din 02 iunie 2012, buletin de analiză nr. 25/2012, raport de expertiză medico-legală - examen ADN, înscrisuri măsuri asigurătorii, facturi, înscrisuri studii victimă, instanța a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul I.I. și victima V.A. au avut o relație de concubinaj de notorietate pe o perioadă de aproximativ 4 - 5 ani, care a condus inclusiv la desfacerea căsătoriei inculpatului în urmă cu doi ani.

În cursul anului 2012, victima a început o relație cu o altă persoană de sex masculin, relație de care a luat cunoștință și inculpatul. În seara zilei de 01 iunie 2012, victima V.A. și inculpatul I.I. au discutat telefonic și au convenit să se întâlnească în seara respectivă pentru a discuta pe marginea relației lor. După ce s-au întâlnit, inculpatul a cumpărat 2 sticle de "A.", de câte 200 ml fiecare, și o sticlă de suc, apoi s-au deplasat într-un loc amenajat pentru picnic, numit "La Plopi", în apropierea Pieței Agroalimentare din municipiul L. Ajunși în locul respectiv, inculpatul și victima au consumat cele două sticle de băutură și au fumat, purtând discuții pe tema relației lor, precum și a noii relații avute de victimă, inculpatul manifestându-și dorința ca victima să înceteze noua relație și să rămână cu el.

La un moment dat, pe fondul refuzului victimei de a înceta noua relație, discuțiile dintre cei doi au degenerat, ajungându-se la acțiuni agresive, moment în care victima V.A. a pulverizat cu un spray lacrimogen în direcția inculpatului. Inculpatul I.I. a prins victima cu mâinile de gât, iar aceasta l-a zgâriat cu unghiile pe față, în busculada creată cei doi căzând jos. Apoi inculpatul a lovit victima cu pumnii și picioarele și a strâns-o de gât, cauzându-i decesul prin asfixie. La un moment dat, inculpatul a realizat că acțiunile sale cauzaseră decesul victimei și, pentru a nu fi văzut de persoanele care ar fi trecut pe acolo, a luat victima de picioare și a tras-o în spatele unui dig de pământ, moment în care au fost create leziunile - placarde și eroziuni - la nivelul abdomenului și toracelui și a fost rupt tocul pantofului de la piciorul drept.

A intenționat apoi să arunce cadavrul victimei în râul Timiș, sens în care a aruncat în apă geanta victimei și o sticlă de "A." goală, însă apoi a renunțat să mai arunce și cadavrul victimei în apă, hotărând să anunțe cele întâmplate autorităților. Astfel, a apelat telefonic de mai multe ori pe fiul său I.C.Ș. și pe fosta soție C.A.E., care însă nu au răspuns apelurilor telefonice, apoi a apelat telefonic pe numitul S.P., taximetrist, căruia i-a cerut să îi cumpere 3 pachete de țigări și i-a solicitat să vină după el la Piața Agroalimentară din municipiul L. După ce inculpatul s-a urcat în mașina martorului S.P., i-a solicitat acestuia să îl sune pe fiul său, căruia i-a relatat cele întâmplate.

S-a deplasat apoi în fața sediului Poliției municipiului L., unde, în scurt timp a ajuns și fiul său I.C.Ș., însoțit de doi prieteni ai săi, respectiv martorii I.D.I. și S.I.A. (agenți de poliție în localitatea Belinț), inculpatul relatându-le și acestora fapta săvârșită. Pentru a verifica cele relatate, cei doi agenți de poliție s-au deplasat împreună cu inculpatul la locul comiterii infracțiunii, acesta arătându-le cadavrul victimei și locul în care stătuse cu victima pe bancă, apoi au fost anunțate organele de poliție și inculpatul a rămas în custodia acestora. Conform dispozițiilor art. 174 alin. (1) C. pen., infracțiunea de omor se realizează prin uciderea unei persoane, adică prin orice activitate materială care are ca rezultat moartea unei persoane.

Având în vedere probele administrate în cauză, instanța a constatat că fapta inculpatului I.I. de a aplica mai multe lovituri cu pumnii, apoi de a comprima cu mâinile căile respiratorii superioare ale victimei V.A., fapt ce a condus la decesul acesteia din cauza insuficienței acute cardio-respiratorii consecutive asfixiei mecanice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prev. de art. 174 C. pen. La stabilirea vinovăției inculpatului, instanța a avut în vedere în primul rând declarațiile date de acesta pe parcursul procesului penal, inculpatul recunoscând, atât în declarațiile date în faza urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată, săvârșirea faptei reținute în sarcina sa prin actul de inculpare și descriind cu lux de amănunte modul de săvârșire al acesteia.

Astfel, în declarațiile date în faza urmăririi penale, inculpatul a arătat că a avut o relație de concubinaj cu victima de aproximativ 5 ani, însă în ultima perioadă aceasta începuse o altă relație, cei doi având numeroase discuții pe această temă. În seara de 01 iunie 2012, au avut mai multe discuții telefonice, iar apoi victima a venit la locul de muncă al inculpatului și au plecat să se plimbe prin oraș. Ajungând în apropierea autogării, au cumpărat două sticle de cognac, apoi au mers și s-au așezat pe o bancă într-un loc amenajat pentru picnic, numit "La Plopi". Acolo au consumat cele două sticle de băutură și au fumat, purtând discuții pe tema noii relații a victimei, inculpatul dorind ca aceasta să rupă acea relație și să continue relația cu el.

La un moment dat, pe fondul refuzului victimei chiar și după ce inculpatul s-a așezat în genunchi în fața acesteia, discuțiile au degenerat, ajungându-se la acțiuni agresive, moment în care victima V.A. a pulverizat cu un spray lacrimogen în direcția inculpatului. Inculpatul I.I. a prins victima cu mâinile de gât, iar aceasta l-a zgâriat cu unghiile pe față, în busculada creată cei doi căzând jos. Apoi inculpatul a lovit victima cu pumnii și picioarele și a strâns-o de gât. La un moment dat, acesta s-a oprit și a luat victima de picioare și a tras-o în spatele unui dig de pământ. S-a așezat lângă ea și a fumat o țigară, apoi, realizând că a omorât-o, s-a gândit să o arunce în Timiș, însă ulterior a revenit asupra acestei hotărâri, gândindu-se că mai bine anunță autoritățile.

A aruncat totuși în apă geanta victimei și o sticlă de "A." goală, apoi a plecat spre autogară și a apelat telefonic de mai multe ori pe fiul său I.C.Ș. și pe fosta soție C.A.E. pentru a le relata ce făcuse. Apoi a apelat telefonic pe numitul S.P., taximetrist, căruia i-a cerut să îi cumpere 3 pachete de țigări și i-a solicitat să vină după el la Piața Agroalimentară din municipiul L. și să-l transporte la poliție. În drum spre Poliție, a discutat telefonic cu fiul său, relatându-i fapta săvârșită, apoi s-a predat organelor de poliție. Această poziție procesuală de recunoaștere a faptei săvârșite a fost menținută și în fața instanței de judecată, când inculpatul a precizat că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală și dorește ca judecata să se facă exclusiv în baza acestora, fapt ce a condus la aplicarea de către instanța de judecată a procedurii simplificate prev. de art. 320 1 C. proc.

pen. Declarațiile inculpatului se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză I.D.I., I.C.Ș., S.I.A. și S.P., cărora inculpatul le-a relatat cele săvârșite în momentele imediat ulterioare, pe martorii I.D.I. și S.P. conducându-i chiar la locul faptei. Astfel, martorul S.P. a arătat că în noaptea respectivă a fost sunat de către inculpat, care l-a rugat să îi cumpere trei pachete de țigări și să vină să îl ia de la autogară. Ajungând acolo, inculpatul l-a mai rugat pe martor să îl sune pe fiul său fiindcă lui nu-i răspunde și l-a auzit povestindu-i fiului că a omorât-o pe concubina sa și că dorește să se întâlnească cu el să-i dea cheile de la casă, el urmând să meargă la poliție să relateze fapta săvârșită.

Apoi, martorul l-a transportat pe inculpat cu autoturismul până în apropierea sediului poliției L. Totodată, martorul I.C.Ș., fiul inculpatului, a relatat că a fost sunat în noaptea respectivă de către tatăl său, însă nu i-a răspuns la telefon, ulterior fiind apelat de martorul S.P. , care i l-a dat pe tatăl său la telefon. Acesta i-a relatat că a omorât-o pe concubina sa undeva în zona Plopi, pe malul râului Timiș și dorește să se întâlnească să îi dea cheile de la casă. Au stabilit să se întâlnească în apropierea poliției, inculpatul urmând să se predea, apoi martorul a apelat pe prietenul său I.D.I., spunându-i ce s-a întâmplat și rugându-l să meargă cu el. Aceasta din urmă a venit împreună cu martorul S.P.

și toți trei au mers în fața sediului poliției L., unde s-au întâlnit cu inculpatul. Acesta a relatat din nou că a omorât victima, încercând să le explice cum s-au derulat faptele, amintind că aceasta i-ar fi pulverizat în față cu spray lacrimogen. Apoi, inculpatul s-a deplasat împreună cu cei doi prieteni ai fiului său la locul faptei, revenind apoi împreună cu un echipaj de poliție. De asemenea, martorii I.D.I. și S.I.A. au arătat că în noaptea respectivă, ca urmare a unui apel telefonic primit de la martorul I.C.Ș. care le-a relatat că tatăl său îi relatase telefonic că și-a ucis concubina, s-au deplasat împreună cu acesta în fața poliției municipiului L., unde erau așteptați de inculpat.

Acesta le-a relatat că a avut un scandal cu prietena lui în locul numit "La plopi", iar pe fondul consumului de alcool a ucis-o prin strangulare. Cei doi martori s-au deplasat împreună cu inculpatul în acel loc pentru a verifica realitatea celor relatate, inculpatul conducându-i pe malul râului Timiș, unde era cadavrul victimei, apoi arătându-le banca pe care stătuse cu aceasta anterior incidentului. Totodată, vinovăția inculpatului este atestată și de procesul-verbal de conducere la fața locului și reconstituire din data de 15 iunie 2012, semnat de inculpat, de apărător și de un martor asistent, din cuprinsul acestuia reieșind că, de bună-voie, inculpatul a indicat la fața locului modalitatea concretă în care a săvârșit fapta de ucidere a victimei.

În același timp, la stabilirea vinovăției inculpatului instanța a avut în vedere și concluziile raportului de expertiză medico-legală - Examen ADN nr. A15/6011/2012, din care rezultă că analiza genetică a urmelor prelevate de pe mâinile victimei V.A. a pus în evidență un profil genetic mixt ce provine din amestecul de material biologic de la minim două persoane, dintre care cel puțin una este de sex masculin. Caracterele genetice din profilul ADN de referință al victimei V.A. se regăsesc în amestec alături de caracterele genetice aparținând inculpatului I.I.; analiza genetică a urmelor de pe gâtul victimei a pus în evidență un profil genetic mixt incomplet ce provine din amestecul de material biologic de la minim două persoane, dintre care cel puțin una este de sex masculin.

Caracterele genetice din profilele ADN de referință al victimei și inculpatului I.I. se regăsesc în acest amestec. Nu în ultimul rând, la stabilirea vinovăției inculpatului instanța a ținut seama și de împrejurarea că între activitatea desfășurată de acesta și rezultatul produs -respectiv decesul victimei - există în mod evident un legătură de cauzalitate, legătură ce este evidențiată în mod clar de concluziile raportul medico-legal de necropsie nr. 28/A3 din 02 iunie 2012 al IML Timișoara, conform cărora moartea numitei V.A. a fost violentă, datorându-se insuficienței cardio-respiratorii consecutive asfixiei mecanice prin comprimarea căilor respiratorii superioare. În ceea ce privește latura subiectivă, instanța a apreciat că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor cu intenție directă, respectiv a prevăzut că prin actele sale poate provoca moartea victimei și a urmărit acest rezultat.

Acest aspect a fost reținut de către instanță raportat la modul de săvârșire a faptei și la zona corpului vizată - respectiv comprimarea cu mâinile a căilor respiratorii superioare, acțiune care conduce în mod evident la deces. Întrucât fapta a fost săvârșită de către inculpat într-un parc din municipiul L. - loc care prin natura și destinația sa este întotdeauna accesibil publicului, instanța constată că în mod corect s-a reținut în sarcina acestuia și circumstanța agravantă prev. de art. 175 lit. i) C. pen.

În ceea ce privește cererea apărătorului părților civile de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin actul de inculpare în sensul reținerii și a circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. d) C. pen., instanța a respins-o ca nefondată, apreciind că conceptul de motive josnice nu poate fi atribuit modului în care a acționat inculpatul în contextul în care materialul probatoriu administrat în cauză relevă faptul că fapta a fost săvârșită în mod spontan, pe fondul unor frustrări legate de modul de comportare al victimei, (care a întreținut o relație de concubinaj pe o durată de 5 ani cu inculpatul, în ciuda unei diferențe de 30 de ani între ei, determinându-l pe acesta să divorțeze de soția sa, beneficiind de ajutorul material al acestuia, iar apoi a început o altă relație, continuând însă să se întâlnească cu inculpatul, care era în mod evident îndrăgostit), precum și a unor discuții contradictorii legate de relația lor și totodată de folosirea de către partea vătămată inclusiv a unui spray lacrimogen.

Pentru aceste considerente, instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa prin actul de inculpare, la individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată ținând seama de depozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. (respectiv reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime - având în vedere aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 320 1 C. proc. pen. ca urmare a solicitării acestuia), criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Fapta inculpatului prezintă un grad extrem de ridicat de pericol social, reliefat de relațiile sociale vătămate (dreptul oricărei persoane la viață), de modalitatea concretă de săvârșire (respectiv aplicarea unor lovituri cu pumnii, urmate apoi de comprimarea căilor respiratorii superioare ale părții vătămate), de urmările produse și de disproporția fizică evidentă dintre agresor și victimă. În ceea ce privește persoana inculpatului, instanța a reținut că acesta, deși are 56 de ani, se află la primul contact cu legea penală, nefiind cunoscut cu antecedente penale și își câștigă existența prin muncă - fiind paracliser la o biserică ortodoxă din L. Pe parcursul procesului a manifestat un comportament sincer, prezentându-se de bună-voie în faza organelor judiciare și recunoscând săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, ceea ce a și condus la aplicarea procedurii prevăzute de art. 320 1 C. proc.

pen. Totodată, în ceea ce privește latura civilă a cauzei, a recunoscut integral pretențiile părții civile, fiind de acord cu plata acestora. Raportat la toate aceste circumstanțe personale ale inculpatului, însă și la gravitatea deosebită a faptei săvârșite, instanța a apreciat că în cauză nu se pot reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a), c) C. pen., aceste împrejurări fiind avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei și că, în vederea atingerii scopului pedepsei, așa cum acesta este stabilit prin disp. art. 52 C. pen., este necesară și adecvată aplicarea unei pedepse de 13 ani închisoare. Instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen.

referitoare la pedeapsa accesorie, urmând ca inculpatului să-i fie interzisă, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Instanța a apreciat că interzicerea dreptului electoral de a fi ales, precum și a dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, este justificată în privința inculpatului întrucât acesta, atâta timp cât nu a fost în măsură să aprecieze valoarea unuia din drepturile fundamentale prin care se exprimă personalitatea umană, respectiv dreptul la viață al oricărei persoane, îl face nedemn de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și nu poate fi compatibilă cu ocuparea unei funcții ce implică exercițiul autorității de stat.

Instanța a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, motivele fiind identice cu cele prezentate în cazul pedepsei accesorii. Întrucât inculpatul a fost cercetat și judecat în stare de arest preventiv, apreciind că lăsarea acestuia în libertate prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 02 iunie 2012 și până la zi. În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, instanța a reținut că tatăl victimei, V.E.

s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 7950 RON daune materiale și 50.000 euro daune morale, iar mama victimei, V.I.L., s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 euro - daune morale. Potrivit dispozițiilor art. 1349 C. civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. Totodată, potrivit art. 1357 C. civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.

Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă. Față de aceste dispoziții legale, de documentele justificative depuse la dosar, precum și de declarația inculpatului de la acest termen de judecată, care nu a contestat cuantumul pretențiilor solicitate și a fost de acord să achite sumele solicitate de cele două părți civile, această declarație reprezentând o recunoaștere a acestor pretenții, instanța l-a obligat pe inculpatul I.I. la plata sumei de 7950 RON cu titlu de daune materiale și 50.000 euro sau echivalentul în lei la data plății efective, cu titlu de daune morale către partea civilă V.E., precum și la plata sumei de 50.000 euro sau echivalentul în lei de la data plății efective cu titlu de daune morale către partea civilă V.I.L.

Totodată a menținut măsura sechestrului asigurător instituit asupra imobilului situat în municipiul L., str. I.V., nr. 40, județul Timiș, înscris în CF nr. X/LR, nr. top X1 - X2, aparținând inculpatului, instituită prin ordonanța nr. 541/P/2012 din data de 25 iunie 2012. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, în termenul legal, inculpatul I.I. și părțile vătămate (părți civile) V.E., V.I.L. Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei principale, a cuantumului daunelor morale și a cheltuielilor judiciare avansate de stat. Părțile civile au solicitat majorarea pedepsei principale la nivelul maximului special, redus prin aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. (16 ani și 8 luni închisoare).

S-a apreciat că apelurile sunt fondate. În fața primei instanțe inculpatul a recunoscut integral acuzația din rechizitoriu și a solicitat aplicarea procedurii simplificate de judecată, cerere admisă de tribunal, care a pronunțat condamnarea în condițiile art. 320 1 C. proc. pen. În ce privește individualizarea pedepsei principale, Curtea a observat că în urma aplicării prevederilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. este cuprinsă între 10 ani și 16 ani și 8 luni închisoare.

Tribunalul a stabilit o pedeapsă de 13 ani închisoare, având în vedere următoarele elemente: gravitatea deosebită a faptei, raportată la relațiile sociale vătămate (dreptul la viață); modalitatea concretă de săvârșire (aplicarea de lovituri cu pumnii, urmate apoi de comprimarea căilor respiratorii superioare); disproporția fizică evidentă dintre agresor și victimă; vârsta inculpatului (56 de ani); faptul că inculpatul nu are antecedente penale; împrejurarea că este paracliser la o biserică; comportamentul sincer al inculpatului și faptul că s-a prezentat de bunăvoie în fața organelor judiciare; faptul că inculpatul a recunoscut integral pretențiile părților civile.

Împrejurările de fapt enumerate în paragraful anterior sunt reale, însă nu trebuie omise aspecte ce caracterizează victima infracțiunii de omor, și anume: o fată în vârstă de 23 de ani; singură la părinți; elevă și studentă eminentă; o persoană care avea în mod cert un viitor atât în plan social cât și profesional. În raport de toate aceste elemente, Curtea a apreciat că se impune majorarea pedepsei principale la 15 ani închisoare. În ce privește critica inculpatului având ca obiect reducerea daunelor morale, instanța de apel a reținut că inculpatul a fost de acord să plătească daunele morale în cuantumul pretins prin constituirile de parte civilă, situație în care este aplicabil art. 16 1 alin. (3) C. proc.

pen. care impune instanței să dispună obligarea la despăgubiri în măsura recunoașterii, iar revenirea ulterioară în fața instanței de apel este ineficientă juridic. Referitor la critica inculpatului având ca obiect diminuarea cuantumului cheltuirilor judiciare avansate de stat la care a fost obligat de prima instanță, Curtea a constatat că tribunalul l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 7200 RON, compusă din 7000 RON (cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală - conform mențiunii din rechizitoriu) și 200 RON (cheltuieli judiciare avansate de stat în fața primei instanțe). Din adiționarea sumelor defalcate indicate în rechizitoriu (192 RON costul expertizei biocriminalistice; 700 RON costul operațiunilor medico-legale; 4100 RON costul expertizei genetice) rezultă un total de 4992 RON, la care se adaugă 200 RON de la judecata în primă instanță (în final, 5192 RON).

În concluzie, suma totală la care trebuia obligat inculpatul este de 5192 RON și nu de 7200 RON, situație în care s-a impus admiterea apelului declarat de inculpat, exclusiv sub acest aspect. Pentru aceste considerente, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de inculpatul I.I. și părțile vătămate (părți civile) V.E., V.I.L., împotriva Sentinței penale nr. 351/PI din 01 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția penală, în Dosarul nr. 8688/30/2012. S-a desființat parțial sentința apelată, numai sub aspectul individualizării pedepsei principale aplicată inculpatului și al cuantumului cheltuielilor judiciare avansate de stat la care a fost obligat inculpatul.

Rejudecând, s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului I.I. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., la 15 (cincisprezece) ani închisoare. S-a redus cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și la judecata în primă instanță, la care a fost obligat inculpatul, la suma de 5192 RON. S-a menținut în rest sentința atacată. În baza art. 383 alin. (1 1 ) C. proc. pen. raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. În baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen. s-a dedus în continuare arestul preventiv, începând cu data de 01 octombrie 2012 până în data de 03 decembrie 2012 inclusiv.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia. S-a dispus plata sumei de 200 RON din fondurile M.J. în contul Baroului Timiș, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu în apel. Împotriva acestei decizii în termen legal, au declarat recurs părțile civile V.E. și V.I.L., criticând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Prin motivele de recurs susținute și oral de apărătorul ales s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și majorarea pedepsei aplicată inculpatului. Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev.de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. dar și din oficiu, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce vor urma. Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de recurentele părți civile V.E. și V.I.L., întrucât dispozițiile art. 72 C. pen. stabilesc criteriile generale pe care judecătorul le poate folosi prin aplicarea lor la cazul concret în vederea determinării naturii și cuantumului celei mai potrivite pedepse care să fie în măsură să atingă toate scopurile urmărite de dispozițiile art. 52 C. pen.: funcția represivă și cea de prevenție generală și specială, astfel încât inculpatul să înțeleagă și să resimtă direct consecințele actului său social și să îl determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală.

În speța de față, Înalta Curte reține că, instanța de apel a indicat criteriile generale, și, raportându-le la circumstanțele speței, a stabilit corect o pedeapsă de 15 ani închisoare, orientată puțin sub maximul special prevăzut ca urmare aplicării prevederilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. este cuprinsă între 10 ani și 16 ani și 8 luni închisoare. Înalta Curte adaugă analizei instanței de apel pe aspectul individualizării judiciare, faptul că din perspectiva gradului de pericol social al faptei și al făptuitorului acestea trebuie apreciat ca fiind unul deosebit de ridicat, având în vedere modul de operare, descris anterior, și rezultă din natura faptei, într-un loc public, modul de operare caracterizat printr-o violență extremă, inculpatul continuând să aplice lovituri părții vătămate și după momentul în care aceasta era căzută la pământ, inculpatul I.I.

(a prins victima cu mâinile de gât, iar aceasta l-a zgâriat cu unghiile pe față și în busculada creată cei doi căzând jos, apoi inculpatul a lovit victima cu pumnii și picioarele și a strâns-o de gât, după care, s-a oprit, a luat victima de picioare și a tras-o în spatele unui dig de pământ. S-a așezat lângă ea, a fumat o țigară, apoi, realizând că a omorât-o, s-a gândit să o arunce în Timiș, însă ulterior a revenit asupra acestei hotărâri, gândindu-se că mai bine anunță autoritățile). De asemenea, Înalta Curte reține și împrejurarea că inculpatul este la primul incident cu legea penală, după incident s-a prezentat singur la poliție, nu a încercat să transfere consecințele faptei sale asupra victimei, și nu în ultimul rând și conduita procesuală corespunzătoare a inculpatului care a recunoscut și a uzat de dispozițiile art. 320 1 cooperând cu organele judiciare.

Aceste criterii conduc la concluzia că pedeapsa principală, în cuantum de 15 ani, aplicată inculpatului I.I., cât și pedeapsa accesorie, sunt corespunzătoare și pot asigura atingerea scopurilor preventive și educative ale sancțiunii, astfel încât nu se impune majorarea pedepsei principale aplicate inculpatului. Față de aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile V.E. și V.I.L. împotriva Deciziei penale nr. 233/A din 03 decembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe intimatul inculpat I.I.

Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului I.I., durata reținerii și arestării preventive de la 02 iunie 2012 la 13 martie 2013. Va obliga recurentele părți civile la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile V.E. și V.I.L. împotriva Deciziei penale nr. 233/A din 03 decembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe intimatul inculpat I.I. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului I.I., durata reținerii și arestării preventive de la 02 iunie 2012 la 13 martie 2013. Obligă recurentele părți civile la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 martie 2013. Procesat de GGC - GV