ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 873/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 873/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 351/PI din 01

octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 8688/30/2012, în

baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării

juridice din infracțiunea prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen. în

infracțiunea prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. d)

C. pen., formulată de părțile civile, prin apărător. În baza art. 174, art. 175

alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., a

fost condamnat inculpatul I.I., la o pedeapsă de:

- 13 (treisprezece)

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, cu executare

în regim de deținere, conform art. 57 C. pen. În baza art. 65 alin. (1) și (2)

C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o

perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen.

s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a)

teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 350 C.

proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen.

s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv din

data de 02 iunie 2012 la zi. În baza art. 14 și art. 16

1

C. proc.

pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. și cu aplicarea art. 1349, 1357 C. civ.

a fost obligat inculpatul I.I. la plata sumei de 7950 RON cu titlu de daune

materiale și 50.000 euro sau echivalentul în lei la data plății efective, cu

titlu de daune morale către partea civilă V.E., precum și la plata sumei de

50.000 euro sau echivalentul în lei de la data plății efective cu titlu de

daune morale către partea civilă V.I.L. În baza art. 353 C. proc. pen., s-a

menținut măsura sechestrului asigurător instituit asupra imobilului situat în

municipiul L., str. I.V., nr. 40, județul Timiș, înscris în CF nr. X/LR, nr.

top X1 - X2, aparținând inculpatului, instituită prin ordonanța nr. 541/P/2012

din data de 25 iunie 2012. În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. s-au

restituit inculpatului I.I. următoarele obiecte, ridicate cu ocazia cercetării

la fața locului, corpuri delicte la dosarul cauzei: telefon mobil marca N.

C1-01, de culoare negru-gri, 1 sticlă de 0,2 litri cu inscripția A., 1 sticlă

plastic de 0,5 l cu inscripția C.T., 1 pachet țigări cu inscripția K., 5

șervețele de hârtie de culoare albă, un tricou de culoare gri deschis. În baza

art. 109 alin. (5) C. proc. pen. s-a restituit părților civile, următorul

obiect, corp delict la dosarul cauzei: 1 tub spray iritant lacrimogen cu

inscripția "P.S.". În baza art. 191 alin. (1) C. pen. a fost obligat

inculpatul la plata sumei de 7.200 RON cheltuieli judiciare către stat. În baza

art. 4, 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe

biologice de la inculpatul I.I. în vederea introducerii profilelor genetice în

Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a constatat următoarele.

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 541/P/2012 înregistrat pe rolul

Tribunalului Timiș la data de 19 septembrie 2012 sub nr. 8688/30/2012,

inculpatul I.I. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de

omor calificat, prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În fapt, s-a reținut

că noaptea de 01/02 iunie 2012, pe fondul unei situații conflictuale generate

de o ruptură între el și concubina sa V.A. și a consumului de alcool, a aplicat

acesteia mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, după care, cu mâinile, i-a

comprimat căile respiratorii, urmare leziunilor suferite victima decedând.

Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului

penal, respectiv procese-verbale de sesizare, de constatare, de cercetare la

fața locului, de ridicare bunuri, de conducere la fața locului și

reconstituire, și planșe foto, declarațiile martorilor I.D.I., I.C.Ș., S.I.A.,

S.P., C.T., declarațiile inculpatului, declarație parte civilă V.E., examen

preliminar medico-legal, raport medico-legal de necropsie nr. 28/A3 din 02

iunie 2012, buletin de analiză nr. 25/2012, raport de expertiză medico-legală -

examen ADN, înscrisuri măsuri asigurătorii, facturi, înscrisuri studii victimă,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul I.I. și

victima V.A. au avut o relație de concubinaj de notorietate pe o perioadă de

aproximativ 4 - 5 ani, care a condus inclusiv la desfacerea căsătoriei

inculpatului în urmă cu doi ani. În cursul anului 2012, victima a început o

relație cu o altă persoană de sex masculin, relație de care a luat cunoștință

și inculpatul. În seara zilei de 01 iunie 2012, victima V.A. și inculpatul I.I.

au discutat telefonic și au convenit să se întâlnească în seara respectivă

pentru a discuta pe marginea relației lor. După ce s-au întâlnit, inculpatul a

cumpărat 2 sticle de "A.", de câte 200 ml fiecare, și o sticlă de

suc, apoi s-au deplasat într-un loc amenajat pentru picnic, numit "La

Plopi", în apropierea Pieței Agroalimentare din municipiul L. Ajunși în

locul respectiv, inculpatul și victima au consumat cele două sticle de băutură

și au fumat, purtând discuții pe tema relației lor, precum și a noii relații

avute de victimă, inculpatul manifestându-și dorința ca victima să înceteze

noua relație și să rămână cu el. La un moment dat, pe fondul refuzului victimei

de a înceta noua relație, discuțiile dintre cei doi au degenerat, ajungându-se

la acțiuni agresive, moment în care victima V.A. a pulverizat cu un spray

lacrimogen în direcția inculpatului. Inculpatul I.I. a prins victima cu mâinile

de gât, iar aceasta l-a zgâriat cu unghiile pe față, în busculada creată cei

doi căzând jos. Apoi inculpatul a lovit victima cu pumnii și picioarele și a

strâns-o de gât, cauzându-i decesul prin asfixie. La un moment dat, inculpatul

a realizat că acțiunile sale cauzaseră decesul victimei și, pentru a nu fi

văzut de persoanele care ar fi trecut pe acolo, a luat victima de picioare și a

tras-o în spatele unui dig de pământ, moment în care au fost create leziunile -

placarde și eroziuni - la nivelul abdomenului și toracelui și a fost rupt tocul

pantofului de la piciorul drept. A intenționat apoi să arunce cadavrul victimei

în râul Timiș, sens în care a aruncat în apă geanta victimei și o sticlă de

"A." goală, însă apoi a renunțat să mai arunce și cadavrul victimei

în apă, hotărând să anunțe cele întâmplate autorităților. Astfel, a apelat

telefonic de mai multe ori pe fiul său I.C.Ș. și pe fosta soție C.A.E., care

însă nu au răspuns apelurilor telefonice, apoi a apelat telefonic pe numitul

S.P., taximetrist, căruia i-a cerut să îi cumpere 3 pachete de țigări și i-a

solicitat să vină după el la Piața Agroalimentară din municipiul L. După ce

inculpatul s-a urcat în mașina martorului S.P., i-a solicitat acestuia să îl

sune pe fiul său, căruia i-a relatat cele întâmplate. S-a deplasat apoi în fața

sediului Poliției municipiului L., unde, în scurt timp a ajuns și fiul său

I.C.Ș., însoțit de doi prieteni ai săi, respectiv martorii I.D.I. și S.I.A.

(agenți de poliție în localitatea Belinț), inculpatul relatându-le și acestora

fapta săvârșită. Pentru a verifica cele relatate, cei doi agenți de poliție

s-au deplasat împreună cu inculpatul la locul comiterii infracțiunii, acesta

arătându-le cadavrul victimei și locul în care stătuse cu victima pe bancă,

apoi au fost anunțate organele de poliție și inculpatul a rămas în custodia

acestora. Conform dispozițiilor art. 174 alin. (1) C. pen., infracțiunea de

omor se realizează prin uciderea unei persoane, adică prin orice activitate

materială care are ca rezultat moartea unei persoane.

Având în vedere

probele administrate în cauză, instanța a constatat că fapta inculpatului I.I.

de a aplica mai multe lovituri cu pumnii, apoi de a comprima cu mâinile căile

respiratorii superioare ale victimei V.A., fapt ce a condus la decesul acesteia

din cauza insuficienței acute cardio-respiratorii consecutive asfixiei

mecanice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prev. de

art. 174 C. pen. La stabilirea vinovăției inculpatului, instanța a avut în

vedere în primul rând declarațiile date de acesta pe parcursul procesului

penal, inculpatul recunoscând, atât în declarațiile date în faza urmăririi

penale, cât și în fața instanței de judecată, săvârșirea faptei reținute în

sarcina sa prin actul de inculpare și descriind cu lux de amănunte modul de

săvârșire al acesteia. Astfel, în declarațiile date în faza urmăririi penale,

inculpatul a arătat că a avut o relație de concubinaj cu victima de aproximativ

5 ani, însă în ultima perioadă aceasta începuse o altă relație, cei doi având numeroase

discuții pe această temă. În seara de 01 iunie 2012, au avut mai multe discuții

telefonice, iar apoi victima a venit la locul de muncă al inculpatului și au

plecat să se plimbe prin oraș. Ajungând în apropierea autogării, au cumpărat

două sticle de cognac, apoi au mers și s-au așezat pe o bancă într-un loc

amenajat pentru picnic, numit "La Plopi". Acolo au consumat cele două

sticle de băutură și au fumat, purtând discuții pe tema noii relații a

victimei, inculpatul dorind ca aceasta să rupă acea relație și să continue

relația cu el. La un moment dat, pe fondul refuzului victimei chiar și după ce

inculpatul s-a așezat în genunchi în fața acesteia, discuțiile au degenerat,

ajungându-se la acțiuni agresive, moment în care victima V.A. a pulverizat cu un

spray lacrimogen în direcția inculpatului. Inculpatul I.I. a prins victima cu

mâinile de gât, iar aceasta l-a zgâriat cu unghiile pe față, în busculada

creată cei doi căzând jos. Apoi inculpatul a lovit victima cu pumnii și

picioarele și a strâns-o de gât. La un moment dat, acesta s-a oprit și a luat

victima de picioare și a tras-o în spatele unui dig de pământ. S-a așezat lângă

ea și a fumat o țigară, apoi, realizând că a omorât-o, s-a gândit să o arunce

în Timiș, însă ulterior a revenit asupra acestei hotărâri, gândindu-se că mai

bine anunță autoritățile. A aruncat totuși în apă geanta victimei și o sticlă

de "A." goală, apoi a plecat spre autogară și a apelat telefonic de

mai multe ori pe fiul său I.C.Ș. și pe fosta soție C.A.E. pentru a le relata ce

făcuse. Apoi a apelat telefonic pe numitul S.P., taximetrist, căruia i-a cerut

să îi cumpere 3 pachete de țigări și i-a solicitat să vină după el la Piața

Agroalimentară din municipiul L. și să-l transporte la poliție. În drum spre

Poliție, a discutat telefonic cu fiul său, relatându-i fapta săvârșită, apoi

s-a predat organelor de poliție. Această poziție procesuală de recunoaștere a

faptei săvârșite a fost menținută și în fața instanței de judecată, când

inculpatul a precizat că își însușește probele administrate în faza de urmărire

penală și dorește ca judecata să se facă exclusiv în baza acestora, fapt ce a

condus la aplicarea de către instanța de judecată a procedurii simplificate

prev. de art. 320

1

C. proc. pen. Declarațiile inculpatului se

coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză I.D.I., I.C.Ș., S.I.A.

și S.P., cărora inculpatul le-a relatat cele săvârșite în momentele imediat

ulterioare, pe martorii I.D.I. și S.P. conducându-i chiar la locul faptei.

Astfel, martorul S.P. a arătat că în noaptea respectivă a fost sunat de către

inculpat, care l-a rugat să îi cumpere trei pachete de țigări și să vină să îl

ia de la autogară. Ajungând acolo, inculpatul l-a mai rugat pe martor să îl

sune pe fiul său fiindcă lui nu-i răspunde și l-a auzit povestindu-i fiului că

a omorât-o pe concubina sa și că dorește să se întâlnească cu el să-i dea

cheile de la casă, el urmând să meargă la poliție să relateze fapta săvârșită.

Apoi, martorul l-a transportat pe inculpat cu autoturismul până în apropierea

sediului poliției L. Totodată, martorul I.C.Ș., fiul inculpatului, a relatat că

a fost sunat în noaptea respectivă de către tatăl său, însă nu i-a răspuns la

telefon, ulterior fiind apelat de martorul S.P. , care i l-a dat pe tatăl său

la telefon. Acesta i-a relatat că a omorât-o pe concubina sa undeva în zona

Plopi, pe malul râului Timiș și dorește să se întâlnească să îi dea cheile de

la casă. Au stabilit să se întâlnească în apropierea poliției, inculpatul

urmând să se predea, apoi martorul a apelat pe prietenul său I.D.I., spunându-i

ce s-a întâmplat și rugându-l să meargă cu el. Aceasta din urmă a venit

împreună cu martorul S.P. și toți trei au mers în fața sediului poliției L.,

unde s-au întâlnit cu inculpatul. Acesta a relatat din nou că a omorât victima,

încercând să le explice cum s-au derulat faptele, amintind că aceasta i-ar fi

pulverizat în față cu spray lacrimogen. Apoi, inculpatul s-a deplasat împreună

cu cei doi prieteni ai fiului său la locul faptei, revenind apoi împreună cu un

echipaj de poliție. De asemenea, martorii I.D.I. și S.I.A. au arătat că în

noaptea respectivă, ca urmare a unui apel telefonic primit de la martorul

I.C.Ș. care le-a relatat că tatăl său îi relatase telefonic că și-a ucis

concubina, s-au deplasat împreună cu acesta în fața poliției municipiului L.,

unde erau așteptați de inculpat. Acesta le-a relatat că a avut un scandal cu

prietena lui în locul numit "La plopi", iar pe fondul consumului de

alcool a ucis-o prin strangulare. Cei doi martori s-au deplasat împreună cu inculpatul

în acel loc pentru a verifica realitatea celor relatate, inculpatul

conducându-i pe malul râului Timiș, unde era cadavrul victimei, apoi

arătându-le banca pe care stătuse cu aceasta anterior incidentului. Totodată,

vinovăția inculpatului este atestată și de procesul-verbal de conducere la fața

locului și reconstituire din data de 15 iunie 2012, semnat de inculpat, de

apărător și de un martor asistent, din cuprinsul acestuia reieșind că, de

bună-voie, inculpatul a indicat la fața locului modalitatea concretă în care a

săvârșit fapta de ucidere a victimei. În același timp, la stabilirea vinovăției

inculpatului instanța a avut în vedere și concluziile raportului de expertiză

medico-legală - Examen ADN nr. A15/6011/2012, din care rezultă că analiza

genetică a urmelor prelevate de pe mâinile victimei V.A. a pus în evidență un

profil genetic mixt ce provine din amestecul de material biologic de la minim

două persoane, dintre care cel puțin una este de sex masculin. Caracterele

genetice din profilul ADN de referință al victimei V.A. se regăsesc în amestec

alături de caracterele genetice aparținând inculpatului I.I.; analiza genetică

a urmelor de pe gâtul victimei a pus în evidență un profil genetic mixt

incomplet ce provine din amestecul de material biologic de la minim două

persoane, dintre care cel puțin una este de sex masculin. Caracterele genetice

din profilele ADN de referință al victimei și inculpatului I.I. se regăsesc în

acest amestec. Nu în ultimul rând, la stabilirea vinovăției inculpatului

instanța a ținut seama și de împrejurarea că între activitatea desfășurată de

acesta și rezultatul produs -respectiv decesul victimei - există în mod evident

un legătură de cauzalitate, legătură ce este evidențiată în mod clar de

concluziile raportul medico-legal de necropsie nr. 28/A3 din 02 iunie 2012 al

IML Timișoara, conform cărora moartea numitei V.A. a fost violentă,

datorându-se insuficienței cardio-respiratorii consecutive asfixiei mecanice

prin comprimarea căilor respiratorii superioare.

În ceea ce privește

latura subiectivă, instanța a apreciat că inculpatul a săvârșit infracțiunea de

omor cu intenție directă, respectiv a prevăzut că prin actele sale poate

provoca moartea victimei și a urmărit acest rezultat. Acest aspect a fost

reținut de către instanță raportat la modul de săvârșire a faptei și la zona

corpului vizată - respectiv comprimarea cu mâinile a căilor respiratorii

superioare, acțiune care conduce în mod evident la deces. Întrucât fapta a fost

săvârșită de către inculpat într-un parc din municipiul L. - loc care prin

natura și destinația sa este întotdeauna accesibil publicului, instanța

constată că în mod corect s-a reținut în sarcina acestuia și circumstanța

agravantă prev. de art. 175 lit. i) C. pen. În ceea ce privește cererea

apărătorului părților civile de schimbare a încadrării juridice dată faptei

prin actul de inculpare în sensul reținerii și a circumstanței agravante prev.

de art. 75 lit. d) C. pen., instanța a respins-o ca nefondată, apreciind că

conceptul de motive josnice nu poate fi atribuit modului în care a acționat

inculpatul în contextul în care materialul probatoriu administrat în cauză

relevă faptul că fapta a fost săvârșită în mod spontan, pe fondul unor

frustrări legate de modul de comportare al victimei, (care a întreținut o

relație de concubinaj pe o durată de 5 ani cu inculpatul, în ciuda unei

diferențe de 30 de ani între ei, determinându-l pe acesta să divorțeze de soția

sa, beneficiind de ajutorul material al acestuia, iar apoi a început o altă

relație, continuând însă să se întâlnească cu inculpatul, care era în mod

evident îndrăgostit), precum și a unor discuții contradictorii legate de

relația lor și totodată de folosirea de către partea vătămată inclusiv a unui

spray lacrimogen. Pentru aceste considerente, instanța a dispus condamnarea

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa prin actul

de inculpare, la individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată

ținând seama de depozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

(respectiv reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime - având în vedere

aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 320

1

C. proc. pen.

ca urmare a solicitării acestuia), criteriile generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise,

persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală. Fapta inculpatului prezintă un grad extrem de ridicat de pericol

social, reliefat de relațiile sociale vătămate (dreptul oricărei persoane la

viață), de modalitatea concretă de săvârșire (respectiv aplicarea unor lovituri

cu pumnii, urmate apoi de comprimarea căilor respiratorii superioare ale părții

vătămate), de urmările produse și de disproporția fizică evidentă dintre

agresor și victimă. În ceea ce privește persoana inculpatului, instanța a

reținut că acesta, deși are 56 de ani, se află la primul contact cu legea

penală, nefiind cunoscut cu antecedente penale și își câștigă existența prin

muncă - fiind paracliser la o biserică ortodoxă din L. Pe parcursul procesului

a manifestat un comportament sincer, prezentându-se de bună-voie în faza

organelor judiciare și recunoscând săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina

sa, ceea ce a și condus la aplicarea procedurii prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen. Totodată, în ceea ce privește latura civilă a cauzei, a

recunoscut integral pretențiile părții civile, fiind de acord cu plata

acestora. Raportat la toate aceste circumstanțe personale ale inculpatului,

însă și la gravitatea deosebită a faptei săvârșite, instanța a apreciat că în

cauză nu se pot reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev.

de art. 74 lit. a), c) C. pen., aceste împrejurări fiind avute în vedere la

individualizarea judiciară a pedepsei și că, în vederea atingerii scopului

pedepsei, așa cum acesta este stabilit prin disp. art. 52 C. pen., este

necesară și adecvată aplicarea unei pedepse de 13 ani închisoare. Instanța a

făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen. referitoare la pedeapsa

accesorie, urmând ca inculpatului să-i fie interzisă, pe durata executării

pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și

b) C. pen. Instanța a apreciat că interzicerea dreptului electoral de a fi

ales, precum și a dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul

autorității de stat, este justificată în privința inculpatului întrucât acesta,

atâta timp cât nu a fost în măsură să aprecieze valoarea unuia din drepturile

fundamentale prin care se exprimă personalitatea umană, respectiv dreptul la

viață al oricărei persoane, îl face nedemn de a fi ales în autoritățile publice

sau în funcții elective publice și nu poate fi compatibilă cu ocuparea unei

funcții ce implică exercițiul autorității de stat. Instanța a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani

după executarea pedepsei principale, motivele fiind identice cu cele prezentate

în cazul pedepsei accesorii.

Întrucât inculpatul a

fost cercetat și judecat în stare de arest preventiv, apreciind că lăsarea

acestuia în libertate prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea

publică, a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa

aplicată durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 02 iunie

2012 și până la zi. În ceea ce privește latura civilă a procesului penal,

instanța a reținut că tatăl victimei, V.E. s-a constituit parte civilă în cauză

cu suma de 7950 RON daune materiale și 50.000 euro daune morale, iar mama

victimei, V.I.L., s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 euro - daune

morale. Potrivit dispozițiilor art. 1349 C. civ., orice persoană are

îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului

le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale,

drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având

discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile

cauzate, fiind obligat să le repare integral. Totodată, potrivit art. 1357 C.

civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită

cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru

cea mai ușoară culpă. Față de aceste dispoziții legale, de documentele

justificative depuse la dosar, precum și de declarația inculpatului de la acest

termen de judecată, care nu a contestat cuantumul pretențiilor solicitate și a

fost de acord să achite sumele solicitate de cele două părți civile, această

declarație reprezentând o recunoaștere a acestor pretenții, instanța l-a

obligat pe inculpatul I.I. la plata sumei de 7950 RON cu titlu de daune

materiale și 50.000 euro sau echivalentul în lei la data plății efective, cu

titlu de daune morale către partea civilă V.E., precum și la plata sumei de

50.000 euro sau echivalentul în lei de la data plății efective cu titlu de

daune morale către partea civilă V.I.L. Totodată a menținut măsura sechestrului

asigurător instituit asupra imobilului situat în municipiul L., str. I.V., nr.

40, județul Timiș, înscris în CF nr. X/LR, nr. top X1 - X2, aparținând

inculpatului, instituită prin ordonanța nr. 541/P/2012 din data de 25 iunie

2012.

Împotriva acestei

sentințe penale au declarat apel, în termenul legal, inculpatul I.I. și părțile

vătămate (părți civile) V.E., V.I.L. Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei

principale, a cuantumului daunelor morale și a cheltuielilor judiciare avansate

de stat. Părțile civile au solicitat majorarea pedepsei principale la nivelul

maximului special, redus prin aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen. (16 ani și 8 luni închisoare). S-a apreciat că apelurile sunt fondate. În

fața primei instanțe inculpatul a recunoscut integral acuzația din rechizitoriu

și a solicitat aplicarea procedurii simplificate de judecată, cerere admisă de

tribunal, care a pronunțat condamnarea în condițiile art. 320

1

C.

proc. pen. În ce privește individualizarea pedepsei principale, Curtea a

observat că în urma aplicării prevederilor art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen. pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 174, 175 alin. (1)

lit. i) C. pen. este cuprinsă între 10 ani și 16 ani și 8 luni închisoare.

Tribunalul a stabilit

o pedeapsă de 13 ani închisoare, având în vedere următoarele elemente:

gravitatea deosebită a faptei, raportată la relațiile sociale vătămate (dreptul

la viață); modalitatea concretă de săvârșire (aplicarea de lovituri cu pumnii,

urmate apoi de comprimarea căilor respiratorii superioare); disproporția fizică

evidentă dintre agresor și victimă; vârsta inculpatului (56 de ani); faptul că

inculpatul nu are antecedente penale; împrejurarea că este paracliser la o

biserică; comportamentul sincer al inculpatului și faptul că s-a prezentat de

bunăvoie în fața organelor judiciare; faptul că inculpatul a recunoscut

integral pretențiile părților civile. Împrejurările de fapt enumerate în

paragraful anterior sunt reale, însă nu trebuie omise aspecte ce caracterizează

victima infracțiunii de omor, și anume: o fată în vârstă de 23 de ani; singură

la părinți; elevă și studentă eminentă; o persoană care avea în mod cert un

viitor atât în plan social cât și profesional. În raport de toate aceste

elemente, Curtea a apreciat că se impune majorarea pedepsei principale la 15

ani închisoare. În ce privește critica inculpatului având ca obiect reducerea

daunelor morale, instanța de apel a reținut că inculpatul a fost de acord să

plătească daunele morale în cuantumul pretins prin constituirile de parte

civilă, situație în care este aplicabil art. 16

1

alin. (3) C. proc.

pen. care impune instanței să dispună obligarea la despăgubiri în măsura

recunoașterii, iar revenirea ulterioară în fața instanței de apel este

ineficientă juridic. Referitor la critica inculpatului având ca obiect

diminuarea cuantumului cheltuirilor judiciare avansate de stat la care a fost

obligat de prima instanță, Curtea a constatat că tribunalul l-a obligat pe

inculpat la plata sumei de 7200 RON, compusă din 7000 RON (cheltuieli judiciare

avansate de stat în faza de urmărire penală - conform mențiunii din

rechizitoriu) și 200 RON (cheltuieli judiciare avansate de stat în fața primei

instanțe). Din adiționarea sumelor defalcate indicate în rechizitoriu (192 RON

costul expertizei biocriminalistice; 700 RON costul operațiunilor

medico-legale; 4100 RON costul expertizei genetice) rezultă un total de 4992 RON,

la care se adaugă 200 RON de la judecata în primă instanță (în final, 5192

RON). În concluzie, suma totală la care trebuia obligat inculpatul este de 5192

RON și nu de 7200 RON, situație în care s-a impus admiterea apelului declarat

de inculpat, exclusiv sub acest aspect. Pentru aceste considerente, în baza

art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de

inculpatul I.I. și părțile vătămate (părți civile) V.E., V.I.L., împotriva

Sentinței penale nr. 351/PI din 01 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul

Timiș, secția penală, în Dosarul nr. 8688/30/2012.

S-a desființat

parțial sentința apelată, numai sub aspectul individualizării pedepsei

principale aplicată inculpatului și al cuantumului cheltuielilor judiciare

avansate de stat la care a fost obligat inculpatul. Rejudecând, s-a majorat

pedeapsa aplicată inculpatului I.I. pentru săvârșirea infracțiunii de omor

calificat prevăzută de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu

aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la 15 (cincisprezece)

ani închisoare. S-a redus cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat în

faza de urmărire penală și la judecata în primă instanță, la care a fost

obligat inculpatul, la suma de 5192 RON. S-a menținut în rest sentința atacată.

În baza art. 383 alin. (1

1

) C. proc. pen. raportat la art. 350 alin.

(1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. În

baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen. s-a dedus în continuare arestul

preventiv, începând cu data de 01 octombrie 2012 până în data de 03 decembrie

2012 inclusiv. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare

avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia. S-a dispus plata sumei

de 200 RON din fondurile M.J. în contul Baroului Timiș, reprezentând onorariul

avocatului desemnat din oficiu în apel.

Împotriva acestei

decizii în termen legal, au declarat recurs părțile civile V.E. și V.I.L.,

criticând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Prin motivele de

recurs susținute și oral de apărătorul ales s-a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei recurate și majorarea pedepsei aplicată inculpatului.

Examinând decizia

recurată prin prisma cazurilor de casare prev.de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen. dar și din oficiu, Înalta Curte constată că recursurile sunt

nefondate, pentru considerentele ce vor urma.

Înalta Curte

consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de recurentele părți

civile V.E. și V.I.L., întrucât dispozițiile art. 72 C. pen. stabilesc

criteriile generale pe care judecătorul le poate folosi prin aplicarea lor la

cazul concret în vederea determinării naturii și cuantumului celei mai

potrivite pedepse care să fie în măsură să atingă toate scopurile urmărite de

dispozițiile art. 52 C. pen.: funcția represivă și cea de prevenție generală și

specială, astfel încât inculpatul să înțeleagă și să resimtă direct

consecințele actului său social și să îl determine ca pe viitor să respecte

valorile sociale ocrotite de norma penală.

În speța de față,

Înalta Curte reține că, instanța de apel a indicat criteriile generale, și,

raportându-le la circumstanțele speței, a stabilit corect o pedeapsă de 15 ani

închisoare, orientată puțin sub maximul special prevăzut ca urmare aplicării

prevederilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. pentru infracțiunea

prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. este cuprinsă între 10 ani

și 16 ani și 8 luni închisoare.

Înalta Curte adaugă

analizei instanței de apel pe aspectul individualizării judiciare, faptul că

din perspectiva gradului de pericol social al faptei și al făptuitorului

acestea trebuie apreciat ca fiind unul deosebit de ridicat, având în vedere

modul de operare, descris anterior, și rezultă din natura faptei, într-un loc

public, modul de operare caracterizat printr-o violență extremă, inculpatul

continuând să aplice lovituri părții vătămate și după momentul în care aceasta

era căzută la pământ, inculpatul I.I. (a prins victima cu mâinile de gât, iar

aceasta l-a zgâriat cu unghiile pe față și în busculada creată cei doi căzând

jos, apoi inculpatul a lovit victima cu pumnii și picioarele și a strâns-o de

gât, după care, s-a oprit, a luat victima de picioare și a tras-o în spatele

unui dig de pământ. S-a așezat lângă ea, a fumat o țigară, apoi, realizând că a

omorât-o, s-a gândit să o arunce în Timiș, însă ulterior a revenit asupra

acestei hotărâri, gândindu-se că mai bine anunță autoritățile). De asemenea,

Înalta Curte reține și împrejurarea că inculpatul este la primul incident cu

legea penală, după incident s-a prezentat singur la poliție, nu a încercat să

transfere consecințele faptei sale asupra victimei, și nu în ultimul rând și

conduita procesuală corespunzătoare a inculpatului care a recunoscut și a uzat

de dispozițiile art. 320

1

cooperând cu organele judiciare.

Aceste criterii

conduc la concluzia că pedeapsa principală, în cuantum de 15 ani, aplicată

inculpatului I.I., cât și pedeapsa accesorie, sunt corespunzătoare și pot

asigura atingerea scopurilor preventive și educative ale sancțiunii, astfel

încât nu se impune majorarea pedepsei principale aplicate inculpatului.

Față de aceste

considerente, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile V.E. și V.I.L.

împotriva Deciziei penale nr. 233/A din 03 decembrie 2012 a Curții de Apel

Timișoara, secția penală, privind pe intimatul inculpat I.I.

Va deduce din

cuantumul pedepsei aplicate inculpatului I.I., durata reținerii și arestării

preventive de la 02 iunie 2012 la 13 martie 2013.

Va obliga recurentele

părți civile la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de părțile civile V.E. și V.I.L. împotriva

Deciziei penale nr. 233/A din 03 decembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara,

secția penală, privind pe intimatul inculpat I.I.

Deduce din cuantumul

pedepsei aplicate inculpatului I.I., durata reținerii și arestării preventive

de la 02 iunie 2012 la 13 martie 2013.

Obligă recurentele

părți civile la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 martie 2013.

Procesat de GGC - GV