ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1086/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1086/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursului penal de față, constată următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 191 din 31 octombrie 2012, Tribunalul Bihor, în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. l-a achitat pe

inculpatul A.M., cetățenie română, studii 8 clase și școala profesională, fără

ocupație, căsătorit, doi copii minori, cu antecedente care nu reprezintă

recidivă, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă

prin încheierea nr. 31 din 30 mai 2012 a Tribunalului Bihor, în baza căreia s-a

emis mandatul de arestare preventiva nr. 19 din 30 mai 2012, sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de părăsirea locului accidentului rutier fără

încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei, prev. de art.

89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep.

În

baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep, s-a dispus condamnarea

inculpatului A.M., la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda

permis de conducere.

În

baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 rep., a fost condamnat

același inculpat, la o pedeapsă de 6 luni (șase) luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de port ilegal de cuțit în locuri publice.

În

baza art. 174 - 175 lit. i) C. pen. a fost condamnat același inculpat, la o

pedeapsă de 15 (cincisprezece) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

de omor calificat.

În

temeiul art. 65 - 66 C. pen. rap. la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., i s-au

interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen.

cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 2 ani.

În

temeiul art. 33 - 34 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului

urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 15 (cincisprezece) ani

închisoare în regim privativ de libertate și interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pe o

durată de 2 ani conform art. 65 - 66 C. pen. rap. la art. 53 pct. 2 lit. a) C.

pen.

În

temeiul art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.

64 lit. a) teza II, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În

baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive

a inculpatului.

S-au

respins cererile de revocare respectiv de înlocuire a măsurii arestării

preventive.

În

temeiul art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. cu aplic art. 88 C. pen. s-a

dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării

preventive din 30 mai 2012 la zi.

Față

de prevederile art. 14 și art. 346 C. proc. pen. s-a luat act că succesorii în

drepturi ai victimei, R.V.D. și R.Z., nu s-au constituit părți civile în cauză.

În

baza art. 189 C. proc. pen. s-a dispus plata din fondurile Ministerului

Justiției către Baroul Bihor a sumei de 200 RON cu titlu de onorariu apărător

din oficiu, avocat C.D., conform delegației pentru asistență judiciară

obligatorie nr. 3465 din 17 iulie 2012.

În

baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei

de 2500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

A

reținut tribunalul că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Bihor înregistrat la instanță la data de 17 iulie 2012 sub dos. nr.

6947/111/2012 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv inculpatul

A.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat prev. de art. 174 - 175

lit. i) C. pen., port ilegal de cuțit în locuri publice prev. și pred. de art.

2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, conducere pe drumurile publice a unui

autoturism fără a poseda permis de conducere prev. de art. 86 alin. (1) din

O.U.G. nr. 195/2002 și părăsirea locului accidentului prev. de art. 89 alin.

(1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a

reținut în fapt că, în seara zilei de 29 mai 2012, inculpatul A.M. după ce i-a

transportat pe soția și pe fiul său până la pălincăria din satul C., în jurul

orelor 21:00 a revenit singur cu autoturismul cu intenția de a se întoarce la

domiciliu.

În

centrul satului C., inculpatul s-a intersectat cu autofurgoneta condusă de

victima R.V., care circula din sens opus.

Pe

fondul situației tensionate de durată dintre cei doi, întrucât drumul era

îngust, inculpatul a efectuat o manevră de mers înapoi cu autoturismul,

împrejurare în care victima a tamponat intenționat autoturismul inculpatului.

În acel moment, la rândul său, inculpatul, tot intenționat, a pornit din nou cu

autoturismul înainte, împingând astfel înapoi autoturismul victimei, până

într-un gard situat în apropiere.

Imediat

după aceea inculpatul, în stare de ebrietate, a coborât din autoturism și a

amenințat-o pe victimă, după care cei doi s-au îndreptat spre barul din centrul

localității C. unde, în fața barului, între cei doi a avut loc o discuție

contradictorie, moment în care, inculpatul a scos din buzunarul pantalonilor

săi un cuțit cu care l-a lovit pe victima R.V. în abdomen o singură dată, după

care, victima s-a prăbușit pe șosea în timp ce se îndrepta spre mașina sa, iar

la scurt timp a decedat.

În

fața instanței, inculpatul a cerut aplicarea prevederilor art. 320

1

C. proc. pen., cerere respinsă de instanță având în vedere că nu au fost

întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 320

1

alin. (2) și

(4) C. proc. pen., întrucât inculpatul nu a recunoscut în totalitate faptele

pentru care a fost trimis în judecată, negând săvârșirea faptei de port ilegal

de cuțit în locuri publice, dar și faptul că ar fi provocat cu intenție

coliziunea dintre cele două autoturisme.

În

cursul cercetării judecătorești s-a procedat la audierea inculpatului, audierea

martorilor M.S.A., A.F.M. (soția inculpatului), H.V.N., B.T., martorul A.M.I.

(fiul inculpatului) prevalându-se de dispozițiile art. 80 C. proc. pen. și s-a

întocmit referat de evaluare de către Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Bihor.

Inculpatul

a fost cercetat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată în

stare de arest preventiv, iar din copia cazierului judiciar rezultă că

inculpatul A.M. este cunoscut cu antecedente penale care nu reprezintă însă

recidivă.

Analizând

actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut în fapt că, în seara zilei de

29 mai 2012, în jurul orei 18,00, inculpatul A.M. i-a transportat cu un

autoturism marca I. cu numărul de înmatriculare XXX, pe soția sa A.F.M. și pe

fiul său A.M.I., până la pălincăria din satul C., după care, în jurul orelor

21,00 a revenit singur cu autoturismul în centrul localității, cu intenția de a

se întoarce la domiciliu.

În

centrul satului C., s-a intersectat cu autofurgoneta A. de culoare gri, condusă

de victima R.V., care circula din sens opus.

Pe

fondul situației tensionate de durată dintre cei doi, determinată de faptul că

în urmă cu circa 5 - 7 ani soția inculpatului a avut o relație extraconjugală

cu R.V., relație care a durat circa 2 ani, întrucât drumul era îngust,

inculpatul a efectuat o manevră de mers înapoi după care, cu intenție, a accelerat

și a intrat în coliziune frontală cu autoturismul victimei pe care l-a împins

până într-un gard.

Imediat

după aceea inculpatul, în stare de ebrietate, a coborât din autoturism și a

amenințat-o pe victimă, spunându-i "Acum ori mori tu, ori mor eu!",

după care cei doi au urcat în autoturismele lor (inculpatul efectuând o manevră

de mers înapoi), îndreptându-se ambii spre barul din centrul localității C.

După

ce inculpatul a intrat în bar, la scurt timp, a sosit și victima R.V., a oprit

mașina chiar pe șosea, fără să oprească motorul, după care s-a dus în fața

barului, strigându-l pe inculpat să iasă din bar. În fața barului, între cei

doi a avut loc o discuție contradictorie, victima reproșându-i inculpatului că

i-a lovit mașina și lovindu-l în zona capului. În acel moment, inculpatul a

scos din buzunarul pantalonilor săi un cuțit cu care l-a lovit pe victima R.V.

în abdomen, o singură dată. Victima s-a prins cu mâinile de abdomen și s-a

îndreptat câțiva pași spre autoturismul său și s-a prăbușit pe șosea, iar la

scurt timp a decedat.

A

reținut tribunalul că această situație de fapt rezultă din coroborarea probelor

legal administrate, atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării

judecătorești.

Astfel,

din procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 30 mai 2012

rezultă că locul în care este căzută victima R.V. este situat în centrul

satului C., pe șosea, la o distanță de cca. 15 metri de bar. Victima prezenta o

plagă înțepată în zona abdominală mediană, cu eviscerație, precum și leziuni

minore la nivelul capului (frontal) și feței.

În

apropierea cadavrului, se afla oprit pe carosabil un autoturism marca A.

carosat, care prezenta avarii, iar la o distanță de cca. 100 metri, în fața

Școlii Generale cu clasele I - IV se afla parcat un autoturism marca I. de

culoare verde, cu numărul de înmatriculare XXX, care prezenta și acesta avarii.

Altercația

dintre inculpat și victimă, când cei doi se aflau la volanul autoturismelor, a

fost observată de martorul ocular M.S.A., care a declarat în cursul urmăririi

penale că în seara zilei de 29 mai 2012, în jurul orei 21,00, în timp ce se

afla în centrul satului C., l-a văzut pe inculpatul A.M. conducând autoturismul

I. iar la un moment dat acesta s-a intersectat cu autoturismul A. condus de victima

R.V. Întrucât șoseaua era îngustă, cele două autoturisme au oprit pentru un

moment, însă imediat inculpatul a mers cu spatele iar apoi a accelerat și a

intrat în coliziune frontală cu autoturismul victimei, astfel că acest

autoturism a fost împins într-un gard. Cei doi șoferi au coborât iar inculpatul

A.M. l-a amenințat pe victimă cu moartea, spunându-i: "Acum ori mori tu,

ori mor eu !". Martorul a mai arătat că după acest incident, inculpatul a

condus mașina până în fața barului, a coborât și a intrat în bar, iar victima a

condus și ea până în apropierea barului și a oprit autoturismul pe șosea, fără

să oprească și motorul. Victima a pus o piatră sub o roată din față, pentru a

împiedica astfel deplasarea autoturismului, după care a urcat câteva trepte spre

ușa barului și l-a strigat pe inculpat. Acesta a ieșit din bar până pe scări

iar victima l-a întrebat de ce i-a lovit mașina, inculpatul răspunzându-i că a

provocat accidentul pentru că victima ar fi fost la soția inculpatului. Victima

R.V. a urcat câteva trepte și l-a lovit pe inculpat o singură dată cu pumnul în

obraz. Martorul a declarat că a văzut apoi cum inculpatul A.M. a dat cu mâna

spre victimă, care imediat s-a ținut cu mâinile de abdomen, martorul nereușind

să vadă cu ce l-a lovit inculpatul pe victimă. Victima s-a întors, a făcut

câțiva pași pe șosea spre autoturismul său, a pus mâna pe portieră și a căzut

lângă mașină. După comiterea faptei, inculpatul a urcat în autoturismul său și

s-a îndreptat spre casă.

În

fața instanței, martorul M.S.A. și-a menținut această declarație. Ca modalitate

de producere a incidentului dintre cele două autoturisme, a arătat că

inculpatul a efectuat inițial o manevră de mers înapoi, după care victima a

tamponat intenționat autoturismul inculpatului, moment în care, la rândul său,

inculpatul a împins autoturismul victimei, până într-un gard situat în

apropiere.

Cu

toate acestea, tribunalul a constatat că modalitatea de producere a coliziunii

dintre cele două autovehicule descrisă de martor în cursul urmăririi penale,

reflectă mai corect modul de producere a acestei coliziuni, cu atât mai mult cu

cât declarația sa a fost dată la circa 4 ore de la data incidentului și este

susținută și de celelalte probe administrate în cauză.

Această

modalitate - în sensul că inculpatul a efectuat o manevră de mers înapoi după

care a accelerat și a intrat în coliziune frontală cu autoturismul victimei pe

care l-a împins până într-un gard - explică și avariile prezente la cele două

autovehicule, descrise în procesul-verbal de cercetare la fața locului, și

anume: autoturismul marca A. prezenta avarii în partea frontală, la nivelul

farurilor din stânga și a grilajului radiatorului, iar autoturismul marca I.

prezenta avarii în partea din față, sub forma unor urme de frecare și deformare

la nivelul barei de protecție, a semnalizatorului stânga față și a grătarului

metalic al radiatorului. Or, urmele de deformare de la nivelul barei de

protecție a autoturismului condus de inculpat sunt explicabile tocmai prin

prisma accelerării precedată de manevra de mers înapoi efectuată de inculpat și

descrisă de martor în cursul urmăririi penale (în fața instanței martorul

arătând că inculpatul nu efectuase o scurtă manevră de mers înapoi înainte de a

împinge autovehiculul victimei până în acel gard).

Că

inculpatul este cel care a provocat în acest mod coliziunea dintre cele două

autoturisme rezultă și din reacția sa atât imediat după acest prim incident

(l-a amenințat pe victimă cu moartea, spunându-i: "Acum ori mori tu, ori

mor eu!") cât și din reacția victimei din fața barului (victima fiind cea

care i-a reproșat inculpatului și l-a întrebat de ce i-a lovit mașina, aspect

confirmat de martorii M.S.A. și B.T. în cursul urmăririi penale și de martorul

H.V.N. în fața instanței) dar și din răspunsul dat de inculpat acestui reproș

(inculpatul i-a răspuns că l-a lovit pentru că victima ar fi fost la el acasă,

la soția sa - declarația martorului M.S.A. din cursul urmăririi penale).

Din

cuprinsul declarației constante a martorului, rezultă în mod indiscutabil că inculpatul

a cauzat coliziunea dintre cele două autoturisme în mod intenționat.

Caracterul

intenționat al acesteia rezultă și din cuprinsul aceluiași răspuns al

inculpatului, care, la întrebarea victimei care i-a reproșat de ce i-a lovit

mașina, a spus că l-a lovit pentru că victima ar fi fost la el acasă, la soția

sa, starea tensionată dintre părți explicând acest incident.

Conducerea

autoturismului marca I. cu numărul de înmatriculare XXX pe raza localității C.

de către inculpat, la data de 29 mai 2012, rezultă incontestabil din cuprinsul

declarațiilor martorilor și din declarațiile date de inculpat, iar faptul că

acesta nu deținea permis de conducere la acea dată rezultă din procesul-verbal

din 04 iulie 2012 de verificare în baza națională a posesorilor de permis de

conducere, din care rezultă că inculpatul nu figurează ca posesor de permis de

conducere pentru nicio categorie de autovehicule.

Incidentul

din fața barului situat în centrul localității C., dintre inculpat și victimă,

în urma căruia victima R.V. a decedat este confirmat de martorii oculari H.V.N.

și B.T.

Potrivit

primului, în seara zilei de 29 mai 2012 i-a văzut pe inculpat și victimă

conducându-și autoturismele pe șoseaua din centrul satului C. Inculpatul a

oprit lângă bar și a intrat în bar, iar victima a oprit apoi pe șosea, fără să

oprească și motorul. Victima a venit în fața barului și l-a înjurat pe

inculpat, după care victima l-a lovit cu pumnul în față. În acest context,

inculpatul l-a lovit pe victimă cu un cuțit în zona abdomenului. Conform

martorului, inculpatul ținuse mâinile în buzunarele pantalonilor iar când le-a

scos a văzut că din pumn iese vârful unui cuțit, vârful având cca. 4 cm. După

ce a fost astfel înțepată cu cuțitul în abdomen, victima s-a deplasat spre

mașina lui și a căzut pe șosea, iar inculpatul a urcat în mașina sa și a

plecat.

Martorul

B.T., care stătea în seara respectivă pe o bancă vizavi de bar, a declarat că

i-a văzut pe inculpat și victimă conducându-și mașinile pe șoseaua care

traversează satul C. Martorul a văzut apoi când inculpatul a oprit mașina lângă

bar și a intrat în bar, iar la scurt timp a ajuns și victima, care și-a oprit

autoturismul chiar pe șosea, fără să oprească motorul. Victima a venit în fața

barului și l-a strigat pe inculpat să iasă afară pentru a discuta de ce i-a

distrus mașina. Inculpatul a ieșit din bar pe scări și a înjurat-o pe victimă,

care a ripostat și l-a lovit pe inculpat cu pumnul în față, o singură dată.

Inculpatul a coborât scările, s-a apropiat de victimă și l-a lovit în abdomen.

Martorul precizează că până atunci inculpatul își ținuse mâinile în buzunarele

pantalonilor iar când le-a scos a auzit un clic, după care l-a lovit pe victimă

în abdomen, dar martorul nu a putut să vadă dacă inculpatul avea un cuțit sau

briceag. Oricum, după ce a fost lovită, victima s-a ținut cu mâinile de

abdomen, s-a deplasat câțiva pași spre mașina sa, după care a căzut pe spate pe

șosea, iar inculpatul a urcat în autoturismul său și a plecat.

Martorii

H.V.N. și B.T. și-au menținut aceeași poziție și în fața instanței.

Din

cuprinsul declarațiilor acestora rezultă că incidentul din fața barului a

reprezentat o continuare a celui anterior avut de părți cu autoturismele,

victima reproșându-i inculpatului că i-a lovit mașina, înjurându-l și

lovindu-l, moment în care inculpatul (care ținuse mâinile în buzunar până la

acest moment), i-a aplicat victimei o singură lovitură cu cuțitul pe care îl

ținea în mâna dreaptă.

Apărările

inculpatului, în sensul că uciderea victimei s-a produs sub stăpânirea unei

puternice tulburări sau emoții determinată de provocarea victimei și cu atât

mai puțin că fapta ar fi fost săvârșită în stare de legitimă apărare, nu poate

fi primită.

Pentru

a se reține circumstanța atenuantă a provocării nu este suficient ca să existe

o violență din partea victimei, ci este necesar, între altele, ca acțiunea

victimei să fi provocat inculpatului o puternică tulburare sau emoție și să nu

fi existat din partea inculpatului însuși o atitudine provocatoare.

Or,

din cuprinsul probelor administrate în cauză a rezultat că anterior

incidentului din fața barului, inculpatul a fost cel care a intrat în mod

intenționat cu autoturismul în autoturismul condus de victimă, pe care l-a

împins până într-un gard. Tot inculpatul a fost cel care, imediat după aceea,

l-a amenințat pe victimă cu moartea, spunându-i: "Acum ori mori tu, ori

mor eu!". Tot inculpatul a fost cel care, la reproșurile victimei legate

de motivul pentru care i-a lovit mașina, a spus că l-a lovit pentru că victima

ar fi fost la el acasă, la soția sa. De asemenea, martorul M.S.A. a arătat în

cursul urmăririi penale că doar după această ultimă replică a inculpatului,

victima R.V. i-a aplicat lovituri inculpatului în zona feței. De asemenea,

niciunul din martorii oculari ai incidentului din fața barului nu confirmă că

inculpatul se afla într-o puternică tulburare sau emoție, arătând că până în

momentul în care a lovit victima, a ținut mâinile în buzunare, având deja

asupra sa, în mâna dreaptă (pe care o ținuse în buzunar până în momentul

lovirii victimei) cuțitul cu care l-a ucis pe R.V.

Toate

acestea dovedesc că reacția inculpatului nu a fost una de apărare la loviturile

primite, ci una de atac, aplicând o singură lovitură cu cuțitul în abdomenul

victimei, urmată de plecarea sa de la locul faptei.

Toate

aceste elemente înlătură posibilitatea reținerii în favoarea inculpatului, a

scuzei provocării și cu atât mai puțin a legitimei apărări.

Inculpatul

a contestat atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței că ar fi

avut asupra sa vreun cuțit, arătând că respectivul cuțit aparținea victimei.

Apărările

inculpatului au fost infirmate însă de martorii oculari, în special H.V.N. și

B.T., care au arătat, contrar susținerilor inculpatului, că nu au văzut ca

victima să fi avut un cuțit asupra sa în cadrul incidentului cu care să fi

intenționat să-l lovească pe inculpat, nu au văzut ca inculpatul să-l fi lovit

cu piciorul peste mână, ca victimă să fi scăpat acel cuțit pe care inculpatul

să-l fi luat de pe jos.

Declarațiile

acestor martori confirmă în aceste condiții că inculpatul avea asupra sa acel

cuțit în momentul incidentului din fața barului.

Apărările

inculpatului sunt infirmate și de raportul de constatare medico-legală nr.

1455/III/180 din 30 mai 2012, care la partea civilă pct 6. a concluzionat că plaga

tăiată de la nivelul degetului V mâna stg. s-a putut produce în urma reacției

de apărare a victimei la agentul vulnerant.

De

altfel, din cuprinsul declarației martorului B.T. rezultă că arma folosită de

inculpat în momentul lovirii victimei era diferită de cea la care făcea

referire martorul A.M.I. (în cursul urmăririi penale, în fața instanței

prevalându-se de prevederile art. 80 C. proc. pen.) și martora A.F.M. (în fața

instanței), martorul B.T. declarând că înainte ca inculpatul să lovească victima

a auzit un clic, similar celui produs la declanșarea tăișului unui briceag.

Inculpatul însuși a recunoscut (în fața instanței) că era vorba de un cuțit mic

și (în cursul urmăririi penale) cu buton arătând însă, contrar adevărului, că

acesta ar fi aparținut victimei.

Legătura

de cauzalitate dintre lovitura aplicată de inculpat și decesul victimei este

evidentă, rezultând și din cuprinsul raportului de constatare medico-legală nr.

1455/111/180 din 30 mai 2012 care concluzionează că moartea victimei R.V. a fost

violentă, s-a datorat hemoragiei interne masive, consecința unei plăgi

înțepat-tăiate abdominale cu secțiune de arteră iliacă comună stg, leziune

produsă prin acțiunea unui corp înțepător-tăietor, între leziunea de violență

(plaga abdominală) și deces există legătură de cauzalitate directă,

necondiționată.

Atât

în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, inculpatul a recunoscut

parțial săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, arătând că în

după-amiaza zilei de marți, 29 mai 2012, a condus autoturismul său spre casă,

că pe drum s-a intersectat cu autoturismul A. condus de victima R.V. și, din

cauza șoselei înguste, autoturismele au avut o coliziune frontală. A negat că

acel accident a fost provocat intenționat, caracter intenționat rezultat însă

din celelalte probe administrate în cauză. Inculpatul a arătat că au coborât

amândoi din mașini iar victima i-a cerut să îi cumpere o bere, lucru cu care

inculpatul a fost de acord, astfel că s-au întors spre barul din centrul

satului. Inculpatul a parcat în apropierea barului, a intrat în bar, a cumpărat

bere iar când a ieșit victima îl aștepta pe scări. Inculpatul susține că

victima nu l-a lăsat să plece, cerându-i să stea să bea bere, după care s-au

îmbrâncit. Inculpatul a mai declarat că apoi victima a scos un cuțit cu buton

și l-a îndreptat spre el. Inculpatul l-a lovit cu piciorul peste mână iar

victima a scăpat cuțitul, acesta fiind ridicat de către inculpat, care apoi l-a

lovit pe victimă cu cuțitul în abdomen, o singură dată. Inculpatul a susținut

că a aruncat apoi cuțitul în șanțul de lângă mașina victimei. A negat că ar fi

avut asupra sa respectivul cuțit. Aceste ultime apărări au fost înlăturate de

instanță, fiind infirmate de celelalte probe administrate în cauză.

Cât

privește încadrarea în drept, contrar rechizitoriului, tribunalul a apreciat că

fapta inculpatului A.M., care, la data de 29 mai 2012, conducând autoturismul

marca I. fără a avea permis de conducere și intrând intenționat în coliziune cu

autoturismul A. condus de victima R.V., a părăsit locul accidentului fără

încuviințarea organelor de poliție, nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de părăsirea locului accidentului prev. de art. 89 alin. (1) din

O.U.G. nr. 195/2002 rep, lipsind condiția privitoare la existența unui accident

de circulație, în sensul prevederilor art. 75 din O.U.G. nr. 195/2002 rep.

Conform

art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep., părăsirea locului accidentului

de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație în urma

căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății

uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei

infracțiuni, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului

faptei, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Din

cuprinsul art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. rezultă neechivoc că

pentru a fi în prezența acestei infracțiuni, este necesară îndeplinirea

condiției premisă a implicării inculpatului într-un accident de circulație.

De

esența accidentului de circulație - care este definit de art. 75 din O.U.G. nr.

195/2002 rep. - este culpa în raport de urmarea produsă - uciderea sau

vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia persoane ori pagubele

materiale, chiar dacă încălcarea regulii de circulație poate fi culpabilă (când

conducătorul auto nu este atent la indicatorul sau semnul de circulație ori la

regula de circulație aplicabilă) sau intenționată (când conducătorul auto

nesocotește voit regula aplicabilă, semnificația indicatorului sau a semnului

de circulație).

De

aceea, când se produce o astfel de urmare, față de care se reține culpa

conducătorului autovehiculului, acesta va răspunde pentru infracțiunea de

vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 C. pen., ucidere din culpă prev.

de art. 178 C. pen. sau distrugere din culpă prev. de art. 219 C. pen. (dacă

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de text), după caz.

Din

cuprinsul Deciziilor nr. 1/2007 [care face referire la raportul dintre

infracțiunea prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep și

infracțiunea de ucidere din culpă] și nr. 26/2009 [care face referire la

raportul dintre infracțiunea prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr 195/2002

rep și infracțiunea de vătămare corporală din culpă] pronunțate în interesul

legii, se degajă aceeași concluzie.

De

altfel, conform DEX, prin accident se înțelege: eveniment fortuit,

imprevizibil, care întrerupe mersul normal al lucrurilor (provocând avarii,

răniri, mutilări sau chiar moartea); întâmplare neprevăzută, venită pe

neașteptate, care curmă o situație normală; eveniment întâmplător și

neprevăzut, cu consecințe dăunătoare; eveniment imprevizibil care întrerupe

mersul normal al lucrurilor.

A

aprecia altfel, respectiv a concluziona că reprezintă accident de circulație în

sensul legislației rutiere și evenimentul rutier (definit de art. 75 din O.U.G.

nr. 195/2002 rep.) în cadrul căruia conducătorul autovehiculului urmărește

uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane sau distrugerea unui bun, ar

genera concluzii inacceptabile.

S-ar

ajunge ca un accident de circulație să poată avea ca urmări infracțiuni care

presupun intenție (prev. de art. 180 - 182 C. pen., art. 174- 1 76 C. pen. sau

art. 217 C. pen.). De asemenea, conform art. 77 alin. (1) din O.U.G. nr.

195/2002 rep, conducătorul vehiculului implicat într-un astfel de accident de

circulație în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrității

corporale ori a sănătății unei persoane ar fi obligat (el însuși) să ia măsuri

de anunțare imediată a poliției, să nu modifice sau să șteargă urmele

accidentului și să nu părăsească locul faptei. Ca urmare a unei astfel de fapte

intenționate conducătorul autovehiculului ar trebui să aștepte încuviințarea

organelor de poliție pentru a putea părăsi locul faptei, conform art. 89 alin.

(1) din aceeași ordonanță. La rândul lor, organele de poliție ar fi abilitate

să dea o astfel de încuviințare, cu toate că infracțiunile prev. de art. 174 -

176 C. pen. sunt date în urmărire penală proprie procurorului.

Or,

în prezenta cauză, evenimentul rutier în care a fost implicat inculpatul și

victima s-a produs pe fondul stării tensionate dintre inculpat și victimă, în

mod șicanatoriu, cu intenție din partea inculpatului, care a urmărit acroșarea

autoturismului victimei.

Prin

urmare, nu se poate vorbi de o nesocotire sau încălcare a vreunei reguli de

circulație (deoarece prin fapta sa inculpatul a urmărit avarierea

autoturismului victimei) dar nici de o legătură de cauzalitate dintre fapta sa

și împrejurarea că acesta a circulat fără permis (deoarece nu inaptitudinea sa

de a conduce pe drumurile publice un autovehicul, inaptitudine prezumată

datorită lipsei permisului de conducere, a fost cea care a provocat rezultatul

final - avarierea ambelor vehicule).

Urmarea

faptei sale a fost avarierea autoturismului victimei, ceea ce ar fi putut

antrena, în raport de caracterul intenționat al faptei inculpatului,

răspunderea sa penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 217 C. pen.

(faptă care excede limitelor judecății, stabilite de prevederile art. 317 C.

proc. pen.).

De

altfel, dacă s-ar fi produs și vreuna din urmările prev. de a art. 180 - 182 C.

pen., 174 - 176 C. pen., inculpatul ar fi răspuns pentru aceste infracțiuni și

nu pentru cele prev. de art. 184 C. pen. sau de art. 178 C. pen.

În

raport de urmarea efectiv produsă (avarierea autoturismului victimei, ipoteză

valabilă și în raport de cea care s-ar fi putut produce, vătămarea corporală

sau uciderea victimei) ca urmare a faptei intenționate a inculpatului, fapta sa

nu poate fi calificată accident rutier, deoarece autovehiculul a reprezentat

pentru inculpat doar mijlocul de aducere la îndeplinire a intenției sale.

Astfel de fapte ies din sfera de aplicare a prev. de art. 89 alin. (1) din

O.U.G. nr. 195/2002 rep.

Pentru

considerentele expuse, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit.

d) C. proc. pen., tribunalul l-a achitat pe inculpatul A.M., sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de părăsirea locului accidentului rutier fără

încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei, prev. de art.

89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep.

A

reținut tribunalul că, fapta inculpatului A.M., care în data de 29 mai 2012, a

condus pe raza localității C., jud. Bihor, autoturismul marca I. cu numărul de

înmatriculare XXX fără a avea permis de conducere, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui

autoturism fără a poseda permis de conducere prev. de art. 86 alin. (1) din

O.U.G. nr. 195/2002.

S-a

mai reținut că, fapta aceluiași inculpat, care în data de 29 mai 2012, în fața

barului și în prezența mai multor persoane, a purtat asupra sa un cuțit cu

care, în văzul acestora, a aplicat victimei R.V. o lovitură în abdomen,

provocând decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de port ilegal de cuțit în locuri publice prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din

Legea nr. 61/1991.

De

asemenea, s-a reținut că fapta aceluiași inculpat, care la aceeași dată, în

fața barului din centrul satului C., oraș V. (jud. Bihor), cu intenție, i-a

aplicat victimei R.V. o lovitură cu cuțitul în abdomen, provocând decesul

acesteia la fața locului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

La

stabilirea și individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere

criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C. pen.,

reținând în acest sens legăturile dintre infracțiuni, că inculpatul a circulat

fără rețineri pe raza localității C. deși nu poseda permis de conducere, cu

atât mai mult cu cât era și sub influența alcoolului, că în ciuda tuturor

acestor circumstanțe a provocat intenționat coliziunea celor două autoturisme,

împingând autoturismul victimei până într-un gard, că imediat după a ucis

victima în plină stradă, în văzul mai multor persoane, a părăsit locul faptei,

manifestând o totală indiferență față de viața victimei care căzuse pe șosea în

urma loviturii primite, că ulterior a încercat să inducă în eroare autoritățile

judiciare în legătură cu apartenența cuțitului, manifestând o atitudine parțial

sinceră. Instanța a mai reținut, ca circumstanță personală, că inculpatul este

cunoscut cu antecedente care nu reprezintă recidivă.

Față

de toate aceste criterii și circumstanțe concrete, reale și personale ale

faptei, față de dezideratele înscrise în art. 52 C. pen. instanța de fond a

dispus după cum urmează:

În

temeiul art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. l-a condamnat pe

inculpatul A.M., la o pedeapsă de 1 an (un) an închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda

permis de conducere.

În

baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 rep., l-a condamnat pe

același inculpat, la o pedeapsă de 6 luni (șase) luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de port ilegal de cuțit în locuri publice.

În

baza art. 174 - 175 lit. i) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat, la o

pedeapsă de 15 (cincisprezece) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

de omor calificat.

În

considerarea acelorași criterii care au fost avute în vedere și la stabilirea

și individualizarea pedepselor principale, în temeiul art. 71 C. pen. i s-au

interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen.

cu titlu de pedeapsă accesorie și în temeiul art. 65 - 66 C. pen. aceleași

drepturi cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani.

În

temeiul art. 33 - 34 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului

urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 15 (cincisprezece) ani

închisoare în regim privativ de libertate și interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pe o

durată de 2 ani conform art. 65 - 66 C. pen. rap. la art. 53 pct. 2 lit. a) C.

pen.

În

baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., având în vedere că temeiurile care au

fost avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive a

inculpatului au fost confirmate de probele administrate ulterior în fața

instanței, având în vedere prezenta hotărâre de condamnare și cuantumul

pedepsei stabilit de instanță, s-a menținut măsura arestării preventive față de

inculpat și au fost respinse cererile de revocare respectiv de înlocuire a

măsurii arestării preventive.

În

temeiul art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. cu aplic art. 88 C. pen. s-a

dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării

preventive din 30 mai 2012 la zi.

În

ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că succesorii în drepturi

ai defunctului nu s-au constituit părți civile în cauză, deși s-au prezentat în

fața instanței.

În

consecință, față de prev. art. 14 și art. 346 C. proc. pen. s-a luat act că

succesorii în drepturi ai victimei, R.V.D. și R.Z., nu s-au constituit părți

civile în cauză.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul A.M. solicitând

să se desființeze sentința, în principal în sensul de a se constata, în urma

reaprecierii probelor, că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive

ale infracțiunilor pentru care inculpatul apelant a fost trimis în judecată,

lipsind vinovăția, sens în care s-a făcut referire la relația conflictuală

existentă între inculpatul apelant și victimă.

În

subsidiar s-a cerut să se reducă pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului

apelant, apreciindu-se că, în raport de circumstanțele concrete în care s-au

comis faptele, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului apelant,

pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare.

Prin

Decizia penală nr. 18/A din 31 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel

Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 2 lit.

a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de inculpatul A.M., în prezent

deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva Sentinței penale nr. 191/P din 31

octombrie 2012 pronunțată de Tribunalului Bihor pe care a desființat-o în

sensul că:

S-a

descontopit pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

pe o durată de 2 ani în pedepsele componente de:

-

15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani

-

1 an închisoare

-

6 luni închisoare.

S-au

reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74

C. pen. și făcând aplicarea dispozițiilor:

-

art. 76 lit. a) C. pen. s-a redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de omor

calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. de la 15 ani închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani, la 13 ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani,

-

art. 76 lit. d) C. pen. s-a redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de

conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu

posedă permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr.

195/2002 de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare;

-

art. 76 lit. e) C. pen. s-a redus pedeapsa aplicată pentru comiterea

infracțiunii de port ilegal de armă albă prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1

din Legea nr. 61/1991 de la 6 luni închisoare la 2 luni închisoare.

În

baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele

mai sus stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 13 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În

baza art. 383 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 350 C. proc. pen. s-a

menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

S-a

dedus din pedeapsa aplicată, durata măsurii arestării preventive la zi.

Examinând

sentința atacată prin prisma apelului declarat în cauză, cât și din oficiu,

instanța de apel a reținut următoarele:

Starea

de fapt a fost corect reținută de instanța de fond pe baza probelor

administrate în cauză.

În

esență, s-a reținut că în data de 29 mai 2012, în jurul orelor 21.00,

inculpatul conducea autoturismul marca I. cu numărul de înmatriculare XXX de la

pălincăria din satul C., unde își lăsase soția - A.F.M. - și fiul - A.M.I. -

spre centrul localității, cu intenția de a se întoarce la domiciliu. În centrul

satului, pe un drum îngust ce nu permitea circulația pe ambele sensuri, a văzut

venind autofurgoneta A., condusă de victima R.V. Între cei doi, exista de mai

multă vreme o relație tensionată, generată de relația extraconjugală pe care

victima o avusese cu soția inculpatului. Inculpatul a făcut inițial o manevră

de mers cu spatele, pentru a permite trecerea celuilalt autovehicul, apoi, cu

intenție a pornit în față, intrând în coliziune frontală cu autofurgoneta

condusă de victimă și a împins-o într-un gard. După coliziune, ambii au ieșit

din autovehiculele pe care le conduceau, iar inculpatul, aflat în stare de

ebrietate, l-a amenințat pe R.V., spunându-i "Acum ori mori tu, ori mor

eu!". Apoi, cei doi s-au urcat în autovehiculele lor și ambii s-au

îndreptat spre barul din localitate. Inculpatul a intrat în bar, iar la scurtă

vreme a ajuns și victima. A coborât din autoturism fără să oprească motorul și

l-a strigat pe inculpat, cerându-i să iasă afară. În fața barului, între cei

doi a avut loc o discuție contradictorie, victima reproșându-i inculpatului că

i-a lovit mașina. Victima l-a lovit pe inculpat în zona capului. Acesta a

ripostat, a scos din buzunar un cuțit și cu acesta i-a aplicat victimei o singură

lovitură în zona abdomenului. Victima s-a prins cu mâinile de abdomen, a făcut

câțiva pași spre autoturismul său, apoi s-a prăbușit pe șosea, iar la scut timp

a decedat.

S-a

arătat că pentru a se reține această stare de fapt, instanța a avut în vedere probele

administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare

judecătorească. În fața instanței de apel nu au fost administrate probe care să

conducă la reținerea unei alte stări de fapt.

În

mod corect, prima instanță a reținut că inculpatul a comis infracțiunile de

omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen., conducere pe

drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis

de conducere prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 și port

ilegal de cuțit prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

Corect, a reținut și că fapta inculpatului nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului prevăzută de

art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

S-a

arătat că în ce privește infracțiunea de omor calificat, vinovăția inculpatului

rezultă din următoarele probe:

Din

raportul de constatare medico-legală întocmit de Serviciul de Medicină Legală

Bihor rezultă că moartea victimei R.V. a fost violentă și s-a datorat

hemoragiei interne masive, consecința unei plăgi înțepat-tăiate abdominale cu

secțiune de arteră iliacă comună stângă, iar leziunea de violență s-a produs

prin acțiunea unui corp înțepător-tăietor. S-a stabilit, de asemenea că, între leziunea

de violență (plaga abdominală) și deces există legătură de cauzalitate directă,

necondiționată.

Inculpatul

a recunoscut faptul că el este cel care a aplicat victimei lovitura cu cuțitul

în abdomen, dar a susținut că a făcut aceasta în legitimă apărare sau în stare

de provocare.

S-a

arătat că instanța de fond a înlăturat în mod justificat apărările inculpatului

apelant în sensul că ar fi comis fapta fie în legitimă apărare, fie sub

stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din

partea victimei, produsă prin violență sau printr-o atingere gravă a demnității

persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă sau în stare de legitimă apărare.

Din

coroborarea declarațiilor martorilor H.V.N., M.S.A., B.T., A.M.I., inculpatul

apelant A.M., în seara zilei de 29 mai 2012, în jurul orei 18.00, conducea

autoturismul marca I. cu nr. de înmatriculare XXX dinspre pălincărie spre satul

C., din județul Bihor, condiții în care s-a intersectat pe drum cu

autofurgoneta A., de culoare gri, condus de victima R.V., care circula din sens

opus.

Din

declarațiile martorilor rezultă că, după ce inițial a oprit autoturismul,

inculpatul apelant l-a pornit din nou, a accelerat și a intrat în mod deliberat

în coliziune frontală cu autoturismul condus de victimă, impactul nefiind

puternic. Ulterior cei doi au coborât din mașini iar inculpatul apelant, care

potrivit martorului M.S.A., era în stare de ebrietate, a amenințat-o pe

victimă, martorul menținându-și această din urmă susținere și cu ocazia audierii

sale în fața instanței.

Ulterior,

cei doi au urcat în mașini și s-au oprit la barul din localitate, iar victima

R.V. s-a dus în fața barului și l-a strigat pe inculpatul apelant, cerându-i să

iasă din bar, pentru a discuta în legătură cu incidentul avut.

După

ce inculpatul apelant a ieșit din bar a înjurat-o pe victimă care a ripostat

lovindu-l pe inculpat cu un pumn în față, după care s-a întors să plece, moment

în care, așa cum rezultă din declarațiile martorilor H.V.N. și B.T., inculpatul

apelant a scos din buzunarul pantalonilor săi un cuțit, cu care a lovit-o pe

victimă în abdomen, o singură dată. Victima s-a prins cu mâinile de abdomen și

s-a îndreptat câțiva pași spre autoturismul său, s-a prins cu mâna de portiera

din stânga față și s-a prăbușit pe șosea, pe spate, iar la scurt timp a

decedat.

Așa

cum rezultă din probele administrate în cauză, deși între părți exista o

anumită animozitate, datorată faptului că victima avusese în urmă cu câțiva ani

o relație extraconjugală cu soția inculpatului apelant și deși anterior aceștia

se șicanaseră în trafic, nu se poate susține că inculpatul apelant s-ar fi

apărat împotriva unui atac material, direct, imediat și injust sau că apărarea

ar fi fost proporțională cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care

s-a produs atacul. Martorul audiat în fața instanței de apel - R.L. -

subliniază relația conflictuală preexistentă dintre inculpat și victimă cauzată

de relația extraconjugală dintre aceasta din urmă și soția inculpatului.

Martorul arată că victima este cea care provoca scandalul, într-o ocazie chiar

l-a bătut pe acesta. Acest din urmă aspect îl cunoaște pentru că el a fost cel

care l-a ajutat pe inculpat să se deplaseze acasă.

Din

depozițiile martorilor audiați în cauză rezultă că, într-adevăr și victima l-ar

fi lovit pe inculpatul apelant, dar această lovitură nu a fost de natură a

produce un pericol grav pentru inculpatul apelant, pentru a putea vorbi de o

apărare corespunzătoare, în mod evident nefiind vorba despre o

proporționalitate între acțiunea victimei și fapta inculpatului apelant.

În

consecință, nu poate fi primită apărarea inculpatului că a acționat în stare de

legitimă apărare, deoarece pentru a fi incidente dispozițiile art. 44 C. pen.

este necesar ca apărarea să fie proporțională cu atacul. Or riposta

inculpatului cu un cuțit (instrument apt să producă rezultatul letal) și vizând

o zonă vitală nu poate fi considerată proporțională cu atacul părții vătămate -

lovirea cu pumnul în zona capului.

În

raport de cele mai sus arătate, instanța de apel a constatat că cererea

principală formulată de inculpat prin apelul declarat, de a se constata că

infracțiunea de omor calificat a fost comisă fără vinovăție, respectiv în

legitimă apărare, nu poate fi primită.

S-a

arătat că în mod corect, prima instanță a reținut că nu sunt incidente nici

dispozițiile legale ale stării de provocare. Astfel, pentru reținerea acestei

circumstanțe, nu este suficient ca din parte victimei să existe o acțiune

violentă îndreptată împotriva inculpatului. Ea trebuie, pe de o parte să

provoace inculpatului o stare de puternică tulburare sau emoție, iar pe de

alta, aceasta să nu fie cauzată de vreo acțiune anterioară a inculpatului. Or,

probele administrate în cauză demonstrează preexistența unei acțiuni a

inculpatului - împingerea autofurgonetei victimei în gard, urmată de amenințare

- care a determinat reacția victimei.

Totuși,

instanța de apel a considerat că starea conflictuală preexistentă generată de

conduita negativă a victimei - relația extraconjugală cu soția inculpatului dublată

de comportamentul șicanator față de acesta - și concluziile favorabile ale

referatului de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă

Tribunalul Bihor pot fi reținute ca circumstanțe atenuante în favoarea

inculpatului.

S-a

mai arătat că în ce privește infracțiunea de conducere pe drumurile publice a

unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere

prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, vinovăția inculpatului

a fost corect stabilită.

Inculpatul

a recunoscut faptul că a condus autoturismul marca I. cu numărul de

înmatriculare XXX de la locuința sa până la pălincăria din satul C. și de aici

până în fața barului din aceeași localitate. De asemenea, inculpatul a

recunoscut că nu posedă permis de conducere.

Declarația

sa se coroborează cu procesul-verbal din care rezultă că inculpatul nu

figurează în evidența națională a posesorilor de permise de conducere și cu

depozițiile martorilor M.S.A., H.V.N., B.T. în care se reține că inculpatul

și-a condus autoturismul pe raza localității C.

Cu

privire la infracțiunea de port ilegal de armă albă prevăzută de art. 2 alin.

(1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, s-a arătat că vinovăția inculpatului este pe

deplin dovedită.

S-a

arătat că inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, susținând că obiectul

material al infracțiunii, cuțitul aparținea victimei. Susținerea sa este

contrazisă însă de probele administrate în cauză. Astfel, fiul inculpatului,

martorul A.M.I. a declarat că tatăl său avea obișnuința să poarte asupra sa un

cuțit confecționat artizanal pe care îl și descrie. Martorul H.V.N. arată că

l-a văzut de inculpat în fața barului certându-se cu victima. L-a văzut când a

scos mâinile din buzunare, iar din pumn se vedea ieșind vârful unui cuțit. De

asemenea, martorul B.T. arată că anterior lovirii victimei în abdomen de către

inculpat, l-a văzut de acesta cu mâinile în buzunare, iar când le-a scos a

auzit un clic. Niciuna din probele administrate în cauză nu confirmă varianta

inculpatului.

În

consecință, corect au fost reținute în sarcina inculpatului și aceste două

infracțiuni.

Cu

privire la infracțiunea de părăsire a locului accidentului prevăzută de art. 89

alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, s-a arătat că în mod corect prima instanță a

reținut că fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive și a dispus

achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. Cu privire la această

soluție, inculpatul nu formulează niciun fel de critici.

Din

probele administrate în cauză, rezultă că între autoturismul condus de inculpat

și autofurgoneta condusă de victimă a existat o coliziune și aceasta a fost

provocată intenționat de inculpat.

Analiza

efectuată de instanța de fond este exhaustivă și instanța de apel și-o

însușește în totalitate.

Corect

a reținut prima instanță că pentru a fi întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzută de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 este

necesară o condiție preexistentă și anume implicarea într-un accident de

circulație. Având în vedere definiția dată noțiunii de accident de DEX român

cât și cea cuprinsă de art. 75 din O.U.G. nr. 195/2002, reținem că de esența

acesteia este culpa în raport de urmarea produsă - uciderea sau vătămarea

integrității corporale sau a sănătății unei persoane ori pagubele materiale. În

speța de față, inculpatul a acționat cu intenție, prin urmare nu suntem în

prezența unui "accident de circulație".

S-a

arătat că față de cele expuse mai sus, în mod corect, tribunalul a dispus

condamnarea inculpatului pentru infracțiunile de omor calificat, conducere pe

drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere și port

ilegal de armă albă și achitarea pentru infracțiunea de părăsire a locului

accidentului.

În

ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate s-a constatat că instanța

de fond nu a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen. S-a

apreciat că în cauză trebuie reținute în sarcina inculpatului circumstanțe

atenuante. În ceea ce privește infracțiunea de omor calificat, conduita

negativă anterioară a victimei trebuie reținută ca circumstanță atenuantă în

favoarea inculpatului. De asemenea, atitudinea procesuală adoptată, regretul

manifestat și concluziile favorabile ale referatului de evaluare întocmit de

Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, precum și conduita bună a

inculpatului în perioada de arest preventiv după cum rezultă din relațiile

oferite de asistentul social din cadrul Serviciului Socio-educativ al

Penitenciarului Oradea constituie circumstanțe atenuante