ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1086/2013

Asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 191 din 31 octombrie 2012, Tribunalul Bihor, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul A.M., cetățenie română, studii 8 clase și școala profesională, fără ocupație, căsătorit, doi copii minori, cu antecedente care nu reprezintă recidivă, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea nr. 31 din 30 mai 2012 a Tribunalului Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventiva nr. 19 din 30 mai 2012, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de părăsirea locului accidentului rutier fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei, prev. de art. 89 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002 rep. În baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep, s-a dispus condamnarea inculpatului A.M., la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere. În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 rep., a fost condamnat același inculpat, la o pedeapsă de 6 luni (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de port ilegal de cuțit în locuri publice. În baza art. 174 - 175 lit. i) C. pen. a fost condamnat același inculpat, la o pedeapsă de 15 (cincisprezece) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat. În temeiul art. 65 - 66 C. pen. rap.

la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 2 ani. În temeiul art. 33 - 34 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 15 (cincisprezece) ani închisoare în regim privativ de libertate și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 2 ani conform art. 65 - 66 C. pen. rap. la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. În temeiul art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. S-au respins cererile de revocare respectiv de înlocuire a măsurii arestării preventive. În temeiul art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. cu aplic art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive din 30 mai 2012 la zi. Față de prevederile art. 14 și art. 346 C. proc. pen. s-a luat act că succesorii în drepturi ai victimei, R.V.D. și R.Z., nu s-au constituit părți civile în cauză. În baza art. 189 C. proc. pen. s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bihor a sumei de 200 RON cu titlu de onorariu apărător din oficiu, avocat C.D., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 3465 din 17 iulie 2012. În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. A reținut tribunalul că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor înregistrat la instanță la data de 17 iulie 2012 sub dos. nr. 6947/111/2012 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv inculpatul A.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen., port ilegal de cuțit în locuri publice prev. și pred. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 și părăsirea locului accidentului prev. de art. 89 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. S-a reținut în fapt că, în seara zilei de 29 mai 2012, inculpatul A.M. după ce i-a transportat pe soția și pe fiul său până la pălincăria din satul C., în jurul orelor 21:00 a revenit singur cu autoturismul cu intenția de a se întoarce la domiciliu. În centrul satului C., inculpatul s-a intersectat cu autofurgoneta condusă de victima R.V., care circula din sens opus. Pe fondul situației tensionate de durată dintre cei doi, întrucât drumul era îngust, inculpatul a efectuat o manevră de mers înapoi cu autoturismul, împrejurare în care victima a tamponat intenționat autoturismul inculpatului. În acel moment, la rândul său, inculpatul, tot intenționat, a pornit din nou cu autoturismul înainte, împingând astfel înapoi autoturismul victimei, până într-un gard situat în apropiere.

Imediat după aceea inculpatul, în stare de ebrietate, a coborât din autoturism și a amenințat-o pe victimă, după care cei doi s-au îndreptat spre barul din centrul localității C. unde, în fața barului, între cei doi a avut loc o discuție contradictorie, moment în care, inculpatul a scos din buzunarul pantalonilor săi un cuțit cu care l-a lovit pe victima R.V. în abdomen o singură dată, după care, victima s-a prăbușit pe șosea în timp ce se îndrepta spre mașina sa, iar la scurt timp a decedat. În fața instanței, inculpatul a cerut aplicarea prevederilor art. 320 1 C. proc. pen., cerere respinsă de instanță având în vedere că nu au fost întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 320 1 alin. (2) și (4) C. proc.

pen., întrucât inculpatul nu a recunoscut în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată, negând săvârșirea faptei de port ilegal de cuțit în locuri publice, dar și faptul că ar fi provocat cu intenție coliziunea dintre cele două autoturisme. În cursul cercetării judecătorești s-a procedat la audierea inculpatului, audierea martorilor M.S.A., A.F.M. (soția inculpatului), H.V.N., B.T., martorul A.M.I. (fiul inculpatului) prevalându-se de dispozițiile art. 80 C. proc. pen. și s-a întocmit referat de evaluare de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor. Inculpatul a fost cercetat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată în stare de arest preventiv, iar din copia cazierului judiciar rezultă că inculpatul A.M.

este cunoscut cu antecedente penale care nu reprezintă însă recidivă. Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut în fapt că, în seara zilei de 29 mai 2012, în jurul orei 18,00, inculpatul A.M. i-a transportat cu un autoturism marca I. cu numărul de înmatriculare XXX, pe soția sa A.F.M. și pe fiul său A.M.I., până la pălincăria din satul C., după care, în jurul orelor 21,00 a revenit singur cu autoturismul în centrul localității, cu intenția de a se întoarce la domiciliu. În centrul satului C., s-a intersectat cu autofurgoneta A. de culoare gri, condusă de victima R.V., care circula din sens opus.

Pe fondul situației tensionate de durată dintre cei doi, determinată de faptul că în urmă cu circa 5 - 7 ani soția inculpatului a avut o relație extraconjugală cu R.V., relație care a durat circa 2 ani, întrucât drumul era îngust, inculpatul a efectuat o manevră de mers înapoi după care, cu intenție, a accelerat și a intrat în coliziune frontală cu autoturismul victimei pe care l-a împins până într-un gard. Imediat după aceea inculpatul, în stare de ebrietate, a coborât din autoturism și a amenințat-o pe victimă, spunându-i "Acum ori mori tu, ori mor eu!", după care cei doi au urcat în autoturismele lor (inculpatul efectuând o manevră de mers înapoi), îndreptându-se ambii spre barul din centrul localității C. După ce inculpatul a intrat în bar, la scurt timp, a sosit și victima R.V., a oprit mașina chiar pe șosea, fără să oprească motorul, după care s-a dus în fața barului, strigându-l pe inculpat să iasă din bar.

În fața barului, între cei doi a avut loc o discuție contradictorie, victima reproșându-i inculpatului că i-a lovit mașina și lovindu-l în zona capului. În acel moment, inculpatul a scos din buzunarul pantalonilor săi un cuțit cu care l-a lovit pe victima R.V. în abdomen, o singură dată. Victima s-a prins cu mâinile de abdomen și s-a îndreptat câțiva pași spre autoturismul său și s-a prăbușit pe șosea, iar la scurt timp a decedat. A reținut tribunalul că această situație de fapt rezultă din coroborarea probelor legal administrate, atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești. Astfel, din procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 30 mai 2012 rezultă că locul în care este căzută victima R.V.

este situat în centrul satului C., pe șosea, la o distanță de cca. 15 metri de bar. Victima prezenta o plagă înțepată în zona abdominală mediană, cu eviscerație, precum și leziuni minore la nivelul capului (frontal) și feței. În apropierea cadavrului, se afla oprit pe carosabil un autoturism marca A. carosat, care prezenta avarii, iar la o distanță de cca. 100 metri, în fața Școlii Generale cu clasele I - IV se afla parcat un autoturism marca I. de culoare verde, cu numărul de înmatriculare XXX, care prezenta și acesta avarii. Altercația dintre inculpat și victimă, când cei doi se aflau la volanul autoturismelor, a fost observată de martorul ocular M.S.A., care a declarat în cursul urmăririi penale că în seara zilei de 29 mai 2012, în jurul orei 21,00, în timp ce se afla în centrul satului C., l-a văzut pe inculpatul A.M.

conducând autoturismul I. iar la un moment dat acesta s-a intersectat cu autoturismul A. condus de victima R.V. Întrucât șoseaua era îngustă, cele două autoturisme au oprit pentru un moment, însă imediat inculpatul a mers cu spatele iar apoi a accelerat și a intrat în coliziune frontală cu autoturismul victimei, astfel că acest autoturism a fost împins într-un gard. Cei doi șoferi au coborât iar inculpatul A.M. l-a amenințat pe victimă cu moartea, spunându-i: "Acum ori mori tu, ori mor eu !". Martorul a mai arătat că după acest incident, inculpatul a condus mașina până în fața barului, a coborât și a intrat în bar, iar victima a condus și ea până în apropierea barului și a oprit autoturismul pe șosea, fără să oprească și motorul.

Victima a pus o piatră sub o roată din față, pentru a împiedica astfel deplasarea autoturismului, după care a urcat câteva trepte spre ușa barului și l-a strigat pe inculpat. Acesta a ieșit din bar până pe scări iar victima l-a întrebat de ce i-a lovit mașina, inculpatul răspunzându-i că a provocat accidentul pentru că victima ar fi fost la soția inculpatului. Victima R.V. a urcat câteva trepte și l-a lovit pe inculpat o singură dată cu pumnul în obraz. Martorul a declarat că a văzut apoi cum inculpatul A.M. a dat cu mâna spre victimă, care imediat s-a ținut cu mâinile de abdomen, martorul nereușind să vadă cu ce l-a lovit inculpatul pe victimă. Victima s-a întors, a făcut câțiva pași pe șosea spre autoturismul său, a pus mâna pe portieră și a căzut lângă mașină.

După comiterea faptei, inculpatul a urcat în autoturismul său și s-a îndreptat spre casă. În fața instanței, martorul M.S.A. și-a menținut această declarație. Ca modalitate de producere a incidentului dintre cele două autoturisme, a arătat că inculpatul a efectuat inițial o manevră de mers înapoi, după care victima a tamponat intenționat autoturismul inculpatului, moment în care, la rândul său, inculpatul a împins autoturismul victimei, până într-un gard situat în apropiere. Cu toate acestea, tribunalul a constatat că modalitatea de producere a coliziunii dintre cele două autovehicule descrisă de martor în cursul urmăririi penale, reflectă mai corect modul de producere a acestei coliziuni, cu atât mai mult cu cât declarația sa a fost dată la circa 4 ore de la data incidentului și este susținută și de celelalte probe administrate în cauză.

Această modalitate - în sensul că inculpatul a efectuat o manevră de mers înapoi după care a accelerat și a intrat în coliziune frontală cu autoturismul victimei pe care l-a împins până într-un gard - explică și avariile prezente la cele două autovehicule, descrise în procesul-verbal de cercetare la fața locului, și anume: autoturismul marca A. prezenta avarii în partea frontală, la nivelul farurilor din stânga și a grilajului radiatorului, iar autoturismul marca I. prezenta avarii în partea din față, sub forma unor urme de frecare și deformare la nivelul barei de protecție, a semnalizatorului stânga față și a grătarului metalic al radiatorului.

Or, urmele de deformare de la nivelul barei de protecție a autoturismului condus de inculpat sunt explicabile tocmai prin prisma accelerării precedată de manevra de mers înapoi efectuată de inculpat și descrisă de martor în cursul urmăririi penale (în fața instanței martorul arătând că inculpatul nu efectuase o scurtă manevră de mers înapoi înainte de a împinge autovehiculul victimei până în acel gard). Că inculpatul este cel care a provocat în acest mod coliziunea dintre cele două autoturisme rezultă și din reacția sa atât imediat după acest prim incident (l-a amenințat pe victimă cu moartea, spunându-i: "Acum ori mori tu, ori mor eu!") cât și din reacția victimei din fața barului (victima fiind cea care i-a reproșat inculpatului și l-a întrebat de ce i-a lovit mașina, aspect confirmat de martorii M.S.A.

și B.T. în cursul urmăririi penale și de martorul H.V.N. în fața instanței) dar și din răspunsul dat de inculpat acestui reproș (inculpatul i-a răspuns că l-a lovit pentru că victima ar fi fost la el acasă, la soția sa - declarația martorului M.S.A. din cursul urmăririi penale). Din cuprinsul declarației constante a martorului, rezultă în mod indiscutabil că inculpatul a cauzat coliziunea dintre cele două autoturisme în mod intenționat. Caracterul intenționat al acesteia rezultă și din cuprinsul aceluiași răspuns al inculpatului, care, la întrebarea victimei care i-a reproșat de ce i-a lovit mașina, a spus că l-a lovit pentru că victima ar fi fost la el acasă, la soția sa, starea tensionată dintre părți explicând acest incident.

Conducerea autoturismului marca I. cu numărul de înmatriculare XXX pe raza localității C. de către inculpat, la data de 29 mai 2012, rezultă incontestabil din cuprinsul declarațiilor martorilor și din declarațiile date de inculpat, iar faptul că acesta nu deținea permis de conducere la acea dată rezultă din procesul-verbal din 04 iulie 2012 de verificare în baza națională a posesorilor de permis de conducere, din care rezultă că inculpatul nu figurează ca posesor de permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule. Incidentul din fața barului situat în centrul localității C., dintre inculpat și victimă, în urma căruia victima R.V. a decedat este confirmat de martorii oculari H.V.N.

și B.T. Potrivit primului, în seara zilei de 29 mai 2012 i-a văzut pe inculpat și victimă conducându-și autoturismele pe șoseaua din centrul satului C. Inculpatul a oprit lângă bar și a intrat în bar, iar victima a oprit apoi pe șosea, fără să oprească și motorul. Victima a venit în fața barului și l-a înjurat pe inculpat, după care victima l-a lovit cu pumnul în față. În acest context, inculpatul l-a lovit pe victimă cu un cuțit în zona abdomenului. Conform martorului, inculpatul ținuse mâinile în buzunarele pantalonilor iar când le-a scos a văzut că din pumn iese vârful unui cuțit, vârful având cca. 4 cm. După ce a fost astfel înțepată cu cuțitul în abdomen, victima s-a deplasat spre mașina lui și a căzut pe șosea, iar inculpatul a urcat în mașina sa și a plecat.

Martorul B.T., care stătea în seara respectivă pe o bancă vizavi de bar, a declarat că i-a văzut pe inculpat și victimă conducându-și mașinile pe șoseaua care traversează satul C. Martorul a văzut apoi când inculpatul a oprit mașina lângă bar și a intrat în bar, iar la scurt timp a ajuns și victima, care și-a oprit autoturismul chiar pe șosea, fără să oprească motorul. Victima a venit în fața barului și l-a strigat pe inculpat să iasă afară pentru a discuta de ce i-a distrus mașina. Inculpatul a ieșit din bar pe scări și a înjurat-o pe victimă, care a ripostat și l-a lovit pe inculpat cu pumnul în față, o singură dată. Inculpatul a coborât scările, s-a apropiat de victimă și l-a lovit în abdomen.

Martorul precizează că până atunci inculpatul își ținuse mâinile în buzunarele pantalonilor iar când le-a scos a auzit un clic, după care l-a lovit pe victimă în abdomen, dar martorul nu a putut să vadă dacă inculpatul avea un cuțit sau briceag. Oricum, după ce a fost lovită, victima s-a ținut cu mâinile de abdomen, s-a deplasat câțiva pași spre mașina sa, după care a căzut pe spate pe șosea, iar inculpatul a urcat în autoturismul său și a plecat. Martorii H.V.N. și B.T. și-au menținut aceeași poziție și în fața instanței. Din cuprinsul declarațiilor acestora rezultă că incidentul din fața barului a reprezentat o continuare a celui anterior avut de părți cu autoturismele, victima reproșându-i inculpatului că i-a lovit mașina, înjurându-l și lovindu-l, moment în care inculpatul (care ținuse mâinile în buzunar până la acest moment), i-a aplicat victimei o singură lovitură cu cuțitul pe care îl ținea în mâna dreaptă.

Apărările inculpatului, în sensul că uciderea victimei s-a produs sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de provocarea victimei și cu atât mai puțin că fapta ar fi fost săvârșită în stare de legitimă apărare, nu poate fi primită. Pentru a se reține circumstanța atenuantă a provocării nu este suficient ca să existe o violență din partea victimei, ci este necesar, între altele, ca acțiunea victimei să fi provocat inculpatului o puternică tulburare sau emoție și să nu fi existat din partea inculpatului însuși o atitudine provocatoare. Or, din cuprinsul probelor administrate în cauză a rezultat că anterior incidentului din fața barului, inculpatul a fost cel care a intrat în mod intenționat cu autoturismul în autoturismul condus de victimă, pe care l-a împins până într-un gard.

Tot inculpatul a fost cel care, imediat după aceea, l-a amenințat pe victimă cu moartea, spunându-i: "Acum ori mori tu, ori mor eu!". Tot inculpatul a fost cel care, la reproșurile victimei legate de motivul pentru care i-a lovit mașina, a spus că l-a lovit pentru că victima ar fi fost la el acasă, la soția sa. De asemenea, martorul M.S.A. a arătat în cursul urmăririi penale că doar după această ultimă replică a inculpatului, victima R.V. i-a aplicat lovituri inculpatului în zona feței. De asemenea, niciunul din martorii oculari ai incidentului din fața barului nu confirmă că inculpatul se afla într-o puternică tulburare sau emoție, arătând că până în momentul în care a lovit victima, a ținut mâinile în buzunare, având deja asupra sa, în mâna dreaptă (pe care o ținuse în buzunar până în momentul lovirii victimei) cuțitul cu care l-a ucis pe R.V.

Toate acestea dovedesc că reacția inculpatului nu a fost una de apărare la loviturile primite, ci una de atac, aplicând o singură lovitură cu cuțitul în abdomenul victimei, urmată de plecarea sa de la locul faptei. Toate aceste elemente înlătură posibilitatea reținerii în favoarea inculpatului, a scuzei provocării și cu atât mai puțin a legitimei apărări. Inculpatul a contestat atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței că ar fi avut asupra sa vreun cuțit, arătând că respectivul cuțit aparținea victimei. Apărările inculpatului au fost infirmate însă de martorii oculari, în special H.V.N. și B.T., care au arătat, contrar susținerilor inculpatului, că nu au văzut ca victima să fi avut un cuțit asupra sa în cadrul incidentului cu care să fi intenționat să-l lovească pe inculpat, nu au văzut ca inculpatul să-l fi lovit cu piciorul peste mână, ca victimă să fi scăpat acel cuțit pe care inculpatul să-l fi luat de pe jos.

Declarațiile acestor martori confirmă în aceste condiții că inculpatul avea asupra sa acel cuțit în momentul incidentului din fața barului. Apărările inculpatului sunt infirmate și de raportul de constatare medico-legală nr. 1455/III/180 din 30 mai 2012, care la partea civilă pct 6. a concluzionat că plaga tăiată de la nivelul degetului V mâna stg. s-a putut produce în urma reacției de apărare a victimei la agentul vulnerant. De altfel, din cuprinsul declarației martorului B.T. rezultă că arma folosită de inculpat în momentul lovirii victimei era diferită de cea la care făcea referire martorul A.M.I. (în cursul urmăririi penale, în fața instanței prevalându-se de prevederile art. 80 C. proc.

pen.) și martora A.F.M. (în fața instanței), martorul B.T. declarând că înainte ca inculpatul să lovească victima a auzit un clic, similar celui produs la declanșarea tăișului unui briceag. Inculpatul însuși a recunoscut (în fața instanței) că era vorba de un cuțit mic și (în cursul urmăririi penale) cu buton arătând însă, contrar adevărului, că acesta ar fi aparținut victimei. Legătura de cauzalitate dintre lovitura aplicată de inculpat și decesul victimei este evidentă, rezultând și din cuprinsul raportului de constatare medico-legală nr. 1455/111/180 din 30 mai 2012 care concluzionează că moartea victimei R.V. a fost violentă, s-a datorat hemoragiei interne masive, consecința unei plăgi înțepat-tăiate abdominale cu secțiune de arteră iliacă comună stg, leziune produsă prin acțiunea unui corp înțepător-tăietor, între leziunea de violență (plaga abdominală) și deces există legătură de cauzalitate directă, necondiționată.

Atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, inculpatul a recunoscut parțial săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, arătând că în după-amiaza zilei de marți, 29 mai 2012, a condus autoturismul său spre casă, că pe drum s-a intersectat cu autoturismul A. condus de victima R.V. și, din cauza șoselei înguste, autoturismele au avut o coliziune frontală. A negat că acel accident a fost provocat intenționat, caracter intenționat rezultat însă din celelalte probe administrate în cauză. Inculpatul a arătat că au coborât amândoi din mașini iar victima i-a cerut să îi cumpere o bere, lucru cu care inculpatul a fost de acord, astfel că s-au întors spre barul din centrul satului.

Inculpatul a parcat în apropierea barului, a intrat în bar, a cumpărat bere iar când a ieșit victima îl aștepta pe scări. Inculpatul susține că victima nu l-a lăsat să plece, cerându-i să stea să bea bere, după care s-au îmbrâncit. Inculpatul a mai declarat că apoi victima a scos un cuțit cu buton și l-a îndreptat spre el. Inculpatul l-a lovit cu piciorul peste mână iar victima a scăpat cuțitul, acesta fiind ridicat de către inculpat, care apoi l-a lovit pe victimă cu cuțitul în abdomen, o singură dată. Inculpatul a susținut că a aruncat apoi cuțitul în șanțul de lângă mașina victimei. A negat că ar fi avut asupra sa respectivul cuțit. Aceste ultime apărări au fost înlăturate de instanță, fiind infirmate de celelalte probe administrate în cauză.

Cât privește încadrarea în drept, contrar rechizitoriului, tribunalul a apreciat că fapta inculpatului A.M., care, la data de 29 mai 2012, conducând autoturismul marca I. fără a avea permis de conducere și intrând intenționat în coliziune cu autoturismul A. condus de victima R.V., a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de părăsirea locului accidentului prev. de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep, lipsind condiția privitoare la existența unui accident de circulație, în sensul prevederilor art. 75 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. Conform art. 89 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002 rep., părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani. Din cuprinsul art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. rezultă neechivoc că pentru a fi în prezența acestei infracțiuni, este necesară îndeplinirea condiției premisă a implicării inculpatului într-un accident de circulație. De esența accidentului de circulație - care este definit de art. 75 din O.U.G.

nr. 195/2002 rep. - este culpa în raport de urmarea produsă - uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia persoane ori pagubele materiale, chiar dacă încălcarea regulii de circulație poate fi culpabilă (când conducătorul auto nu este atent la indicatorul sau semnul de circulație ori la regula de circulație aplicabilă) sau intenționată (când conducătorul auto nesocotește voit regula aplicabilă, semnificația indicatorului sau a semnului de circulație). De aceea, când se produce o astfel de urmare, față de care se reține culpa conducătorului autovehiculului, acesta va răspunde pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 C. pen., ucidere din culpă prev. de art. 178 C. pen.

sau distrugere din culpă prev. de art. 219 C. pen. (dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de text), după caz. Din cuprinsul Deciziilor nr. 1/2007 [care face referire la raportul dintre infracțiunea prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep și infracțiunea de ucidere din culpă] și nr. 26/2009 [care face referire la raportul dintre infracțiunea prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr 195/2002 rep și infracțiunea de vătămare corporală din culpă] pronunțate în interesul legii, se degajă aceeași concluzie. De altfel, conform DEX, prin accident se înțelege: eveniment fortuit, imprevizibil, care întrerupe mersul normal al lucrurilor (provocând avarii, răniri, mutilări sau chiar moartea); întâmplare neprevăzută, venită pe neașteptate, care curmă o situație normală; eveniment întâmplător și neprevăzut, cu consecințe dăunătoare; eveniment imprevizibil care întrerupe mersul normal al lucrurilor.

A aprecia altfel, respectiv a concluziona că reprezintă accident de circulație în sensul legislației rutiere și evenimentul rutier (definit de art. 75 din O.U.G. nr. 195/2002 rep.) în cadrul căruia conducătorul autovehiculului urmărește uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane sau distrugerea unui bun, ar genera concluzii inacceptabile. S-ar ajunge ca un accident de circulație să poată avea ca urmări infracțiuni care presupun intenție (prev. de art. 180 - 182 C. pen., art. 174- 1 76 C. pen. sau art. 217 C. pen.). De asemenea, conform art. 77 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep, conducătorul vehiculului implicat într-un astfel de accident de circulație în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății unei persoane ar fi obligat (el însuși) să ia măsuri de anunțare imediată a poliției, să nu modifice sau să șteargă urmele accidentului și să nu părăsească locul faptei.

Ca urmare a unei astfel de fapte intenționate conducătorul autovehiculului ar trebui să aștepte încuviințarea organelor de poliție pentru a putea părăsi locul faptei, conform art. 89 alin. (1) din aceeași ordonanță. La rândul lor, organele de poliție ar fi abilitate să dea o astfel de încuviințare, cu toate că infracțiunile prev. de art. 174 - 176 C. pen. sunt date în urmărire penală proprie procurorului. Or, în prezenta cauză, evenimentul rutier în care a fost implicat inculpatul și victima s-a produs pe fondul stării tensionate dintre inculpat și victimă, în mod șicanatoriu, cu intenție din partea inculpatului, care a urmărit acroșarea autoturismului victimei.

Prin urmare, nu se poate vorbi de o nesocotire sau încălcare a vreunei reguli de circulație (deoarece prin fapta sa inculpatul a urmărit avarierea autoturismului victimei) dar nici de o legătură de cauzalitate dintre fapta sa și împrejurarea că acesta a circulat fără permis (deoarece nu inaptitudinea sa de a conduce pe drumurile publice un autovehicul, inaptitudine prezumată datorită lipsei permisului de conducere, a fost cea care a provocat rezultatul final - avarierea ambelor vehicule). Urmarea faptei sale a fost avarierea autoturismului victimei, ceea ce ar fi putut antrena, în raport de caracterul intenționat al faptei inculpatului, răspunderea sa penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 217 C. pen.

(faptă care excede limitelor judecății, stabilite de prevederile art. 317 C. proc. pen.). De altfel, dacă s-ar fi produs și vreuna din urmările prev. de a art. 180 - 182 C. pen., 174 - 176 C. pen., inculpatul ar fi răspuns pentru aceste infracțiuni și nu pentru cele prev. de art. 184 C. pen. sau de art. 178 C. pen. În raport de urmarea efectiv produsă (avarierea autoturismului victimei, ipoteză valabilă și în raport de cea care s-ar fi putut produce, vătămarea corporală sau uciderea victimei) ca urmare a faptei intenționate a inculpatului, fapta sa nu poate fi calificată accident rutier, deoarece autovehiculul a reprezentat pentru inculpat doar mijlocul de aducere la îndeplinire a intenției sale.

Astfel de fapte ies din sfera de aplicare a prev. de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., tribunalul l-a achitat pe inculpatul A.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de părăsirea locului accidentului rutier fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei, prev. de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. A reținut tribunalul că, fapta inculpatului A.M., care în data de 29 mai 2012, a condus pe raza localității C., jud. Bihor, autoturismul marca I. cu numărul de înmatriculare XXX fără a avea permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002. S-a mai reținut că, fapta aceluiași inculpat, care în data de 29 mai 2012, în fața barului și în prezența mai multor persoane, a purtat asupra sa un cuțit cu care, în văzul acestora, a aplicat victimei R.V. o lovitură în abdomen, provocând decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de port ilegal de cuțit în locuri publice prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991. De asemenea, s-a reținut că fapta aceluiași inculpat, care la aceeași dată, în fața barului din centrul satului C., oraș V. (jud. Bihor), cu intenție, i-a aplicat victimei R.V. o lovitură cu cuțitul în abdomen, provocând decesul acesteia la fața locului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

La stabilirea și individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C. pen., reținând în acest sens legăturile dintre infracțiuni, că inculpatul a circulat fără rețineri pe raza localității C. deși nu poseda permis de conducere, cu atât mai mult cu cât era și sub influența alcoolului, că în ciuda tuturor acestor circumstanțe a provocat intenționat coliziunea celor două autoturisme, împingând autoturismul victimei până într-un gard, că imediat după a ucis victima în plină stradă, în văzul mai multor persoane, a părăsit locul faptei, manifestând o totală indiferență față de viața victimei care căzuse pe șosea în urma loviturii primite, că ulterior a încercat să inducă în eroare autoritățile judiciare în legătură cu apartenența cuțitului, manifestând o atitudine parțial sinceră.

Instanța a mai reținut, ca circumstanță personală, că inculpatul este cunoscut cu antecedente care nu reprezintă recidivă. Față de toate aceste criterii și circumstanțe concrete, reale și personale ale faptei, față de dezideratele înscrise în art. 52 C. pen. instanța de fond a dispus după cum urmează: În temeiul art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. l-a condamnat pe inculpatul A.M., la o pedeapsă de 1 an (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere. În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 rep., l-a condamnat pe același inculpat, la o pedeapsă de 6 luni (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de port ilegal de cuțit în locuri publice.

În baza art. 174 - 175 lit. i) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat, la o pedeapsă de 15 (cincisprezece) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat. În considerarea acelorași criterii care au fost avute în vedere și la stabilirea și individualizarea pedepselor principale, în temeiul art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie și în temeiul art. 65 - 66 C. pen. aceleași drepturi cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani. În temeiul art. 33 - 34 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 15 (cincisprezece) ani închisoare în regim privativ de libertate și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen.

cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 2 ani conform art. 65 - 66 C. pen. rap. la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., având în vedere că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului au fost confirmate de probele administrate ulterior în fața instanței, având în vedere prezenta hotărâre de condamnare și cuantumul pedepsei stabilit de instanță, s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpat și au fost respinse cererile de revocare respectiv de înlocuire a măsurii arestării preventive. În temeiul art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. cu aplic art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive din 30 mai 2012 la zi.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că succesorii în drepturi ai defunctului nu s-au constituit părți civile în cauză, deși s-au prezentat în fața instanței. În consecință, față de prev. art. 14 și art. 346 C. proc. pen. s-a luat act că succesorii în drepturi ai victimei, R.V.D. și R.Z., nu s-au constituit părți civile în cauză. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul A.M. solicitând să se desființeze sentința, în principal în sensul de a se constata, în urma reaprecierii probelor, că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpatul apelant a fost trimis în judecată, lipsind vinovăția, sens în care s-a făcut referire la relația conflictuală existentă între inculpatul apelant și victimă.

În subsidiar s-a cerut să se reducă pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului apelant, apreciindu-se că, în raport de circumstanțele concrete în care s-au comis faptele, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului apelant, pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare. Prin Decizia penală nr. 18/A din 31 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de inculpatul A.M., în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva Sentinței penale nr. 191/P din 31 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalului Bihor pe care a desființat-o în sensul că: S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

pe o durată de 2 ani în pedepsele componente de: - 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani - 1 an închisoare - 6 luni închisoare. S-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. și făcând aplicarea dispozițiilor: - art. 76 lit. a) C. pen. s-a redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. de la 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani, la 13 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

pe o durată de 2 ani, - art. 76 lit. d) C. pen. s-a redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare; - art. 76 lit. e) C. pen. s-a redus pedeapsa aplicată pentru comiterea infracțiunii de port ilegal de armă albă prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 de la 6 luni închisoare la 2 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele mai sus stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

pe o durată de 2 ani. În baza art. 383 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. S-a dedus din pedeapsa aplicată, durata măsurii arestării preventive la zi. Examinând sentința atacată prin prisma apelului declarat în cauză, cât și din oficiu, instanța de apel a reținut următoarele: Starea de fapt a fost corect reținută de instanța de fond pe baza probelor administrate în cauză. În esență, s-a reținut că în data de 29 mai 2012, în jurul orelor 21.00, inculpatul conducea autoturismul marca I. cu numărul de înmatriculare XXX de la pălincăria din satul C., unde își lăsase soția - A.F.M. - și fiul - A.M.I. - spre centrul localității, cu intenția de a se întoarce la domiciliu.

În centrul satului, pe un drum îngust ce nu permitea circulația pe ambele sensuri, a văzut venind autofurgoneta A., condusă de victima R.V. Între cei doi, exista de mai multă vreme o relație tensionată, generată de relația extraconjugală pe care victima o avusese cu soția inculpatului. Inculpatul a făcut inițial o manevră de mers cu spatele, pentru a permite trecerea celuilalt autovehicul, apoi, cu intenție a pornit în față, intrând în coliziune frontală cu autofurgoneta condusă de victimă și a împins-o într-un gard. După coliziune, ambii au ieșit din autovehiculele pe care le conduceau, iar inculpatul, aflat în stare de ebrietate, l-a amenințat pe R.V., spunându-i "Acum ori mori tu, ori mor eu!". Apoi, cei doi s-au urcat în autovehiculele lor și ambii s-au îndreptat spre barul din localitate.

Inculpatul a intrat în bar, iar la scurtă vreme a ajuns și victima. A coborât din autoturism fără să oprească motorul și l-a strigat pe inculpat, cerându-i să iasă afară. În fața barului, între cei doi a avut loc o discuție contradictorie, victima reproșându-i inculpatului că i-a lovit mașina. Victima l-a lovit pe inculpat în zona capului. Acesta a ripostat, a scos din buzunar un cuțit și cu acesta i-a aplicat victimei o singură lovitură în zona abdomenului. Victima s-a prins cu mâinile de abdomen, a făcut câțiva pași spre autoturismul său, apoi s-a prăbușit pe șosea, iar la scut timp a decedat. S-a arătat că pentru a se reține această stare de fapt, instanța a avut în vedere probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească.

În fața instanței de apel nu au fost administrate probe care să conducă la reținerea unei alte stări de fapt. În mod corect, prima instanță a reținut că inculpatul a comis infracțiunile de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen., conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 și port ilegal de cuțit prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991. Corect, a reținut și că fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului prevăzută de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. S-a arătat că în ce privește infracțiunea de omor calificat, vinovăția inculpatului rezultă din următoarele probe: Din raportul de constatare medico-legală întocmit de Serviciul de Medicină Legală Bihor rezultă că moartea victimei R.V.

a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne masive, consecința unei plăgi înțepat-tăiate abdominale cu secțiune de arteră iliacă comună stângă, iar leziunea de violență s-a produs prin acțiunea unui corp înțepător-tăietor. S-a stabilit, de asemenea că, între leziunea de violență (plaga abdominală) și deces există legătură de cauzalitate directă, necondiționată. Inculpatul a recunoscut faptul că el este cel care a aplicat victimei lovitura cu cuțitul în abdomen, dar a susținut că a făcut aceasta în legitimă apărare sau în stare de provocare. S-a arătat că instanța de fond a înlăturat în mod justificat apărările inculpatului apelant în sensul că ar fi comis fapta fie în legitimă apărare, fie sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea victimei, produsă prin violență sau printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă sau în stare de legitimă apărare.

Din coroborarea declarațiilor martorilor H.V.N., M.S.A., B.T., A.M.I., inculpatul apelant A.M., în seara zilei de 29 mai 2012, în jurul orei 18.00, conducea autoturismul marca I. cu nr. de înmatriculare XXX dinspre pălincărie spre satul C., din județul Bihor, condiții în care s-a intersectat pe drum cu autofurgoneta A., de culoare gri, condus de victima R.V., care circula din sens opus. Din declarațiile martorilor rezultă că, după ce inițial a oprit autoturismul, inculpatul apelant l-a pornit din nou, a accelerat și a intrat în mod deliberat în coliziune frontală cu autoturismul condus de victimă, impactul nefiind puternic. Ulterior cei doi au coborât din mașini iar inculpatul apelant, care potrivit martorului M.S.A., era în stare de ebrietate, a amenințat-o pe victimă, martorul menținându-și această din urmă susținere și cu ocazia audierii sale în fața instanței.

Ulterior, cei doi au urcat în mașini și s-au oprit la barul din localitate, iar victima R.V. s-a dus în fața barului și l-a strigat pe inculpatul apelant, cerându-i să iasă din bar, pentru a discuta în legătură cu incidentul avut. După ce inculpatul apelant a ieșit din bar a înjurat-o pe victimă care a ripostat lovindu-l pe inculpat cu un pumn în față, după care s-a întors să plece, moment în care, așa cum rezultă din declarațiile martorilor H.V.N. și B.T., inculpatul apelant a scos din buzunarul pantalonilor săi un cuțit, cu care a lovit-o pe victimă în abdomen, o singură dată. Victima s-a prins cu mâinile de abdomen și s-a îndreptat câțiva pași spre autoturismul său, s-a prins cu mâna de portiera din stânga față și s-a prăbușit pe șosea, pe spate, iar la scurt timp a decedat.

Așa cum rezultă din probele administrate în cauză, deși între părți exista o anumită animozitate, datorată faptului că victima avusese în urmă cu câțiva ani o relație extraconjugală cu soția inculpatului apelant și deși anterior aceștia se șicanaseră în trafic, nu se poate susține că inculpatul apelant s-ar fi apărat împotriva unui atac material, direct, imediat și injust sau că apărarea ar fi fost proporțională cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul. Martorul audiat în fața instanței de apel - R.L. - subliniază relația conflictuală preexistentă dintre inculpat și victimă cauzată de relația extraconjugală dintre aceasta din urmă și soția inculpatului. Martorul arată că victima este cea care provoca scandalul, într-o ocazie chiar l-a bătut pe acesta.

Acest din urmă aspect îl cunoaște pentru că el a fost cel care l-a ajutat pe inculpat să se deplaseze acasă. Din depozițiile martorilor audiați în cauză rezultă că, într-adevăr și victima l-ar fi lovit pe inculpatul apelant, dar această lovitură nu a fost de natură a produce un pericol grav pentru inculpatul apelant, pentru a putea vorbi de o apărare corespunzătoare, în mod evident nefiind vorba despre o proporționalitate între acțiunea victimei și fapta inculpatului apelant. În consecință, nu poate fi primită apărarea inculpatului că a acționat în stare de legitimă apărare, deoarece pentru a fi incidente dispozițiile art. 44 C. pen. este necesar ca apărarea să fie proporțională cu atacul. Or riposta inculpatului cu un cuțit (instrument apt să producă rezultatul letal) și vizând o zonă vitală nu poate fi considerată proporțională cu atacul părții vătămate - lovirea cu pumnul în zona capului.

În raport de cele mai sus arătate, instanța de apel a constatat că cererea principală formulată de inculpat prin apelul declarat, de a se constata că infracțiunea de omor calificat a fost comisă fără vinovăție, respectiv în legitimă apărare, nu poate fi primită. S-a arătat că în mod corect, prima instanță a reținut că nu sunt incidente nici dispozițiile legale ale stării de provocare. Astfel, pentru reținerea acestei circumstanțe, nu este suficient ca din parte victimei să existe o acțiune violentă îndreptată împotriva inculpatului. Ea trebuie, pe de o parte să provoace inculpatului o stare de puternică tulburare sau emoție, iar pe de alta, aceasta să nu fie cauzată de vreo acțiune anterioară a inculpatului.

Or, probele administrate în cauză demonstrează preexistența unei acțiuni a inculpatului - împingerea autofurgonetei victimei în gard, urmată de amenințare - care a determinat reacția victimei. Totuși, instanța de apel a considerat că starea conflictuală preexistentă generată de conduita negativă a victimei - relația extraconjugală cu soția inculpatului dublată de comportamentul șicanator față de acesta - și concluziile favorabile ale referatului de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor pot fi reținute ca circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului. S-a mai arătat că în ce privește infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002, vinovăția inculpatului a fost corect stabilită. Inculpatul a recunoscut faptul că a condus autoturismul marca I. cu numărul de înmatriculare XXX de la locuința sa până la pălincăria din satul C. și de aici până în fața barului din aceeași localitate. De asemenea, inculpatul a recunoscut că nu posedă permis de conducere. Declarația sa se coroborează cu procesul-verbal din care rezultă că inculpatul nu figurează în evidența națională a posesorilor de permise de conducere și cu depozițiile martorilor M.S.A., H.V.N., B.T. în care se reține că inculpatul și-a condus autoturismul pe raza localității C. Cu privire la infracțiunea de port ilegal de armă albă prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, s-a arătat că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită.

S-a arătat că inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, susținând că obiectul material al infracțiunii, cuțitul aparținea victimei. Susținerea sa este contrazisă însă de probele administrate în cauză. Astfel, fiul inculpatului, martorul A.M.I. a declarat că tatăl său avea obișnuința să poarte asupra sa un cuțit confecționat artizanal pe care îl și descrie. Martorul H.V.N. arată că l-a văzut de inculpat în fața barului certându-se cu victima. L-a văzut când a scos mâinile din buzunare, iar din pumn se vedea ieșind vârful unui cuțit. De asemenea, martorul B.T. arată că anterior lovirii victimei în abdomen de către inculpat, l-a văzut de acesta cu mâinile în buzunare, iar când le-a scos a auzit un clic.

Niciuna din probele administrate în cauză nu confirmă varianta inculpatului. În consecință, corect au fost reținute în sarcina inculpatului și aceste două infracțiuni. Cu privire la infracțiunea de părăsire a locului accidentului prevăzută de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, s-a arătat că în mod corect prima instanță a reținut că fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive și a dispus achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. Cu privire la această soluție, inculpatul nu formulează niciun fel de critici. Din probele administrate în cauză, rezultă că între autoturismul condus de inculpat și autofurgoneta condusă de victimă a existat o coliziune și aceasta a fost provocată intenționat de inculpat.

Analiza efectuată de instanța de fond este exhaustivă și instanța de apel și-o însușește în totalitate. Corect a reținut prima instanță că pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 este necesară o condiție preexistentă și anume implicarea într-un accident de circulație. Având în vedere definiția dată noțiunii de accident de DEX român cât și cea cuprinsă de art. 75 din O.U.G. nr. 195/2002, reținem că de esența acesteia este culpa în raport de urmarea produsă - uciderea sau vătămarea integrității corporale sau a sănătății unei persoane ori pagubele materiale.

În speța de față, inculpatul a acționat cu intenție, prin urmare nu suntem în prezența unui "accident de circulație". S-a arătat că față de cele expuse mai sus, în mod corect, tribunalul a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunile de omor calificat, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere și port ilegal de armă albă și achitarea pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului. În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate s-a constatat că instanța de fond nu a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen. S-a apreciat că în cauză trebuie reținute în sarcina inculpatului circumstanțe atenuante. În ceea ce privește infracțiunea de omor calificat, conduita negativă anterioară a victimei trebuie reținută ca circumstanță atenuantă în favoarea inculpatului.

De asemenea, atitudinea procesuală adoptată, regretul manifestat și concluziile favorabile ale referatului de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, precum și conduita bună a inculpatului în perioada de arest preventiv după cum rezultă din relațiile oferite de asistentul social din cadrul Serviciului Socio-educativ al Penitenciarului Oradea constituie circumstanțe atenuante