ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1731/2013

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 244/P din 17 decembrie 2012 a Tribunalului Bihor s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de părțile civile din infracțiunea de omor prev. de art. 174 C. pen. în infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 rap la art. 176 lit. a) C. pen.

În baza art. 174 C. pen. cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul S.E., în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, pentru comiterea infracțiunii de omor la o pedeapsă de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 11 iulie 2012 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, măsură dispusă prin încheierea nr. 40 din 12 iulie 2012 a Tribunalului Bihor în baza căruia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 25 din 12 iulie 2012.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. cu referire la art. 1357, 1381 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 euro în echivalent în RON la data plății în favoarea părții civile B.E.  reprezentând daune materiale.

S-a constatat că părțile civile au renunțat la daunele morale solicitate.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat în favoarea statului a bunurilor ridicate conform procesului-verbal de cercetare la fața locului din 11 iulie 2012, respectiv chilotul bărbătesc boxer de culoare neagră, un tricou alb cu substanță brun roșcată sub formă de ștersături și mânjituri purtat de inculpat și un cuțit de bucătărie cu mâner de culoare neagră de cca 30 cm lungime cu vârf ascuțit.

În baza art. 13 din H.G. nr. 25/2011 rap. la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul parțial în cuantum de 100 RON pentru avocatul din oficiu M.C. din cadrul Baroului Bihor s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției conform delegației nr. 3880 din 06 august 2012.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2667 RON în favoarea părții civile B.E. cu titlu de cheltuieli judiciare.

În fapt, s-a reținut că inculpatul S.E., în vârstă de 38 de ani, era de 13 ani în relație de concubinaj cu victima B.E., în vârstă de 43 de ani, din relația lor rezultând doi copii, o fată de 8 ani și un băiat de 4 ani. Cei doi locuiau împreună cu copiii și mama victimei, martora B.E., într-o casă cu etaj situată în Oradea, str. Ș., în cartierul rezidențial "E.".

Din probele administrate a rezultat că familia avea un nivel de trai decent, ambii părinți fiind angajați, victima ca și contabilă iar inculpatul la o firmă de construcții. Declarațiile vecinilor și ale cunoscuților au conturat ideea unei familii normale, vădit preocupată de creșterea celor doi copii, fără neînțelegeri între cei doi concubini. În plus, s-a stabilit că inculpatul nu consuma băuturi alcoolice.

În seara de marți, 10 iulie 2012, inculpatul S.E. a ajuns la locuința lor iar în jurul orelor 22,30 - 23,00 a ajuns acasă și victima B.E., copiii aflându-se la mama victimei în Săcueni pe perioada vacanței de vară. De menționat că în cele cca 2 săptămâni de când copiii se aflau în orașul Săcueni, și victima B.E. se deplasa din Oradea la Săcueni după terminarea serviciului, rămânea acolo peste noapte iar dimineața revenea la Oradea, astfel că practic inculpatul și concubina sa nu s-au întâlnit în această perioadă decât în weekend-uri, când inculpatul mergea la Săcueni.

S-a mai precizat că în seara respectivă, după terminarea programului de lucru în jurul orei 21,00, victima a mers în vizită la prietena ei C.K.E., unde a rămas cca o oră, timp în care a fost sunată de inculpat, cu care victima a discutat bine dispusă.

După ce victima a ajuns acasă, inculpatul S.E. a încercat să discute cu aceasta și a întrebat-o unde a fost și de ce în ultima perioadă nu vine acasă, ci locuiește în Săcueni. Victima a evitat să discute cu inculpatul, care a insistat însă, astfel că victima s-a enervat și l-a lovit cu palma peste cap, aspect confirmat de certificatul medico-legal.

Inculpatul nu a ripostat pe moment, dar a coborât de la etajul locuinței, a mers în bucătărie, a luat dintr-un sertar un cuțit cu vârf ascuțit, a urcat înapoi la etaj și a intrat în camera băiatului, unde se afla victima pentru a deschide geamul pentru aerisire.

Inculpatul a încercat din nou să discute cu victima, dar aceasta l-a refuzat, ceea ce l-a enervat în asemenea măsură încât a ridicat cuțitul și a lovit-o pe concubina sa de câteva ori în zona cervicală anterioară stângă. Victima a căzut pe spate pe patul din camera băiatului, după care inculpatul s-a aplecat deasupra acesteia și a continuat să o lovească cu cuțitul, concomitent cu sugrumarea prin punerea mâinii și a unei perne pe gura și gâtul acesteia, probabil în scop de imobilizare. Așa cum s-a constatat ulterior la autopsie, inculpatul i-a aplicat astfel victimei un număr de 28 de lovituri cu cuțitul, lezând vase importante de sânge.

Inculpatul a coborât apoi la parter, s-a deplasat în baie, s-a spălat pe mâini și a spălat cuțitul, pe care apoi l-a așezat la loc în sertarul din bucătărie.

În următoarele cca 4 ore, inculpatul a rămas în locuință și a urcat de câteva ori în camera în care se afla cadavrul concubinei sale, pe care a luat-o în brațe, susținând că i-ar fi fost dor de ea.

Deși avea mai multe telefoane mobile în locuință, abia în jurul orei 04,00 inculpatul a ieșit din locuință plin de sânge și a mers la vecina de la nr. 41, martora B.T., căreia i-a cerut să sune la 112, întrucât soția sa a fost ucisă, după care inculpatul a așteptat sosirea polițiștilor.

La fața locului s-a deplasat de urgență un echipaj de poliție pentru verificarea sesizării, ocazie cu care s-a constatat că inculpatul S.E. era în fața casei sale, pătat de sânge pe haine și pe mâini. Acesta le-a relatat polițiștilor că în cursul nopții a intrat în locuința sa un bărbat necunoscut, care l-a lovit în cap, iar pe concubina sa a ucis-o într-un dormitor la etaj.

Cu ocazia cercetării la fața locului s-a constatat că în a doua cameră amenajată pentru copii situată la etaj pe pat se afla cadavrul unei persoane de sex feminin culcat pe spate identificat în persoana numitei B.E. Aceasta a prezentat mai multe plăgi tăiate-înțepate în zona gâtului, iar substanța brun-roșcată din zona plăgilor a format o crusta de culoare mai închisă. La capul cadavrului s-a observat două perne din material portocaliu și o pernă mai mică, cu un desen ce reprezintă o mașină în miniatură. Perna mică era îmbibată cu substanță de culoare brun-roșcată cu aspect de sânge închegat, iar celelalte două perne prezentau stropi de culoare brun-roșcată. La picioarele cadavrului se afla o altă pernă din material portocaliu ce prezenta mai multe mânjituri de substanță brun-roșcată. Alte asemenea urme de sânge sub formă de mânjituri și stropi abundenți se aflau pe peretele de lângă pat pe o suprafață de aproximativ 1,30 - 1,40 cm de la tăblia patului și pe o înălțime de aproximativ 155 cm de la pardoseală. Pe lenjeria patului, precum și pe pardoseală, sub pat, se afla o baltă de substanță brun-roșcată cu aspect de sânge, iar în partea stângă a abdomenului cadavrului s-a descoperit un telefon mobil marca S.G., acesta fiind în totalitate acoperit cu substanță brun-roșcată cu aspect de sânge.

Cadavrul a fost ridicat și transportat la Serviciul de Medicină Legală al Județului Bihor în vederea efectuării autopsiei.

Din concluziile medico-legale preliminarii din data de 11 iulie 2012 ale Serviciului de Medicină Legală al Județului Bihor a rezultat că moartea victimei B.E. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei externe prin multiple plăgi înjunghiate (29), cu secționare de elemente vasculare importante. Cu ocazia autopsiei s-au evidențiat 29 de plăgi înjunghiate situate în regiunile cervicală, toracică, membre superioare. Plăgile cervicale au interesat elemente vasculare (artera carotidă stg., vena jugulară stg. și altele). S-au evidențiat de asemenea arii echimotice la nivelul buzelor precum și fractura osului hioid, cu infiltrat sanguin la musculatura perihioidiană.

Leziunile s-au produs prin loviri repetate cu corp tăietor-înțepător (cuțit) iar leziunile de la nivelul buzelor și hioidului s-au produs prin comprimare. Între leziunile de violență descrise (plăgi înjunghiate) și deces există legătură de cauzalitate directă.

Ulterior, după întocmirea raportului de constatare medico-legală din 11 iulie 2012, s-au mai reținut următoarele constatări și concluzii relevante:

- Alcoolemia victimei era de 0 grame ‰ iar grupa sanguină a victimei era A II, Rh negativ.

- Examinarea secreției vaginale nu a evidențiat prezența spermatozoizilor.

- Plăgile înjunghiate erau în număr de 28, doar dintr-o eroare materială reținându-se inițial că ar fi 29 (aspect care însă nu prezintă o relevanță juridică în cauză).

- Leziunile de violență de tipul echimozelor de la nivel facial s-au produs cel mai probabil prin comprimare cu obiect moale de tip pernă. Leziunile descrise la nivelul osului hioid (fractura) s-au produs prin comprimare, posibil cu mâna.

- Ținând cont de stadiul rigidității cadaverice la momentul examinării cadavrului cu ocazia cercetării la fața locului, s-a opinat că moartea s-a produs în jurul orelor 23,30 - 24,00, în noaptea de 10/11 iulie 2012.

- Aspectul leziunilor, localizarea lor grupată și pe regiuni topografice apropiate (gât, torace, membre superioare), prezența infiltratelor sanguine la nivelul tuturor plăgilor și în țesuturile subiacente acestora sugerează că toate leziunile s-au produs într-un interval de timp foarte scurt.

Având în vedere varianta inițială a inculpatului, cu ocazia cercetării la fața locului medicul legist a procedat la efectuarea unui examen medico-legal, constatându-se că inculpatul prezintă leziuni posttraumatice (arie discret tumefiată de 4/4 cm în regiunea occipitală drt. și arie palid echimotică de 5/5 cm în regiunea temporo-zigomatică stg.), care pot data din noaptea de 10/11 iulie 2012 și care s-au produs prin lovire cu sau de corpuri dure, nefiind însă necesare zile de îngrijiri medicale.

Audiat în aceeași zi de 11 iulie 2012, inculpatul S.E. a recunoscut săvârșirea infracțiunii, declarând că, atunci când concubina sa a refuzat orice dialog cu el în mod repetat, după o lungă perioadă de lipsă de comunicare între ei, și-a pierdut cumpătul, a coborât în bucătărie, a luat cuțitul, a urcat la etaj și, când concubina a refuzat din nou dialogul, a lovit-o cu cuțitul de 2 - 3 ori, după care inculpatul a relatat că nu își mai amintește derularea agresiunii.

În data de 16 iulie 2012, a fost efectuată o reconstituire, ocazie cu care inculpatul S.E. a indicat de bunăvoie, în prezența avocatului ales și a martorilor-asistenți, modul în care a săvârșit infracțiunea.

În cursul judecății inculpatul a solicitat judecarea sa conform procedurii simplificate prev. de art. 320

1

C. proc. pen., arătând că recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa și este de acord să fie judecat pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale pe care le cunoaște și le însușește.

Cu privire la starea de fapt, inculpatul sus-indicat a arătat că după nașterea minorului S.M. relația cu concubina sa s-a deteriorat, nu mai dormeau împreună, iar ea stătea foarte mult la serviciu și nu își mai petrecea timpul cu el și cu copiii.

În seara de 10 iulie 2012 a așteptat-o să vină acasă și i-a solicitat să poarte o discuție cu privire la relația lor însă ea a refuzat în ciuda insistențelor lui, iar atunci a coborât în bucătărie de unde a luat un cuțit și după ce a urcat la etaj i-a cerut din nou să discute dar ea l-a împins și i-a spus că nu are timp de el și în acel moment s-a înfuriat și i-a înfipt cuțitul în zona gâtului după care nu își mai amintește ce s-a întâmplat, iar după ce și-a revenit a umblat prin casă de sus - jos și nu știa ce să facă, iar în cele din urmă a mers la vecina sa pentru a anunța poliția. Cele declarate inițial polițiștilor s-au datorat stării de confuzie și faptului că îi era rușine de ceea ce a făcut în condițiile în care el și-a iubit foarte mult soția. Totodată inculpatul a precizat că regretă foarte mult comiterea faptei și de altfel viața sa s-a terminat odată cu moartea lui E.

Relevante pentru înțelegerea naturii relației dintre inculpat și concubina sa, dar și cu privire la personalitatea inculpatului au fost declarațiile următorilor martori audiați în cursul urmăririi penale:

Martora B.E., mama victimei, care locuia cu cei doi a arătat că "(...) am asistat la certuri între I. și fiica mea determinate de gelozia lui I. Acesta era gelos, însă nejustificat și la modul general, nu pe o persoană anume. Certurile erau în ultima perioadă aproape săptămânale iar I. era gelos probabil pentru că E. lucra foarte mult și venea târziu acasă. Aceste certuri erau însă de scurtă durată și niciodată nu s-a recurs la violențe (...) Alte motive de ceartă între cei doi nu erau, iar când nu se certau cei doi se înțelegeau foarte bine și se preocupau de copii. (...) I. și E. se iubeau, erau familiști și nu îmi vine să cred că I. a putut face ceea ce a făcut întrucât nu era violent. (...) I. își iubește copiii, este un tată bun și tot timpul se juca cu ei și era atent la ei."

Martora C.K.E., avocat în Baroul Bihor, prietenă apropiată a victimei a declarat că: "Eu nu i-am auzit niciodată pe I. și E. să se certe, însă E. mi-a spus de câteva ori în ultima perioadă că I. o înnebunește cu gelozia lui, însă asta la modul general. (...) E. și I. erau familiști și tot timpul liber și-l petreceau cu copiii lor (...) În legătură cu I. pot să arat că l-am perceput ca un om pașnic, liniștit și un tată bun, văzându-se că este preocupat de cei doi copii ai săi și îi face plăcere să se joace cu ei. Din aceste motive, nu pot să îmi explic de ce a comis I. fapta, eu necrezându-l în stare nici măcar să-i dea o palmă E."

Martorele N.M.M. și V.V., vecine cu părților au declarat că nu i-au auzit pe I. și E. certându-se și nu știu să fi existat probleme în căsnicia celor doi, dimpotrivă, erau genul de oameni familiști și tot timpul liber și-l petreceau cu cei doi copii.

Martora B.M., asistentă medicală, prietenă apropiată din copilărie a victimei a declarat că "Nu i-am văzut niciodată pe I. și E. certându-se și pot să afirm că nu l-am auzit niciodată pe I. să strige la E. Dimpotrivă, cred că I. o iubea pe E. (...) Eu îi spuneam E. că ar trebui să fie fericită că după atâția ani I. o mai iubește. (...) Cred că I. era gelos pe o anumită situație, respectiv pentru că E. petrecea tot mai mult timp la lucru ori cu colegii și nu cu el și cu copiii. De altfel, I. mi-a spus de mai multe ori că e supărat că E. nu petrece așa de mult timp cu el și nici nu discută cu el ce se petrece cu ei. (...) I. este un tată bun și în mod sigur își iubește copiii. De multe ori acesta a venit singur cu copiii la cabinetul nostru medical. Declar că eu nu știu ca I. să aibă vreun prieten bărbat și nu l-am văzut să iasă niciodată cu un prieten la bere ca să aibă discuții ca între bărbați. Nu l-am crezut în stare și nu cred nici acum că I. a putut să săvârșească o astfel de faptă, întrucât era un om pașnic și o iubea pe E."

Declarațiile acestor martori, coroborate cu declarațiile inculpatului, care a arătat că relațiile dintre el și concubina sa s-au deteriorat în ultimele luni, fără un alt motiv aparent în afara programului încărcat de lucru al victimei, conduc la concluzia că nu se poate reține că inculpatul a săvârșit omorul din gelozie, ci ca urmare a unui impuls de moment determinat și de frustrări acumulate treptat.

Vinovăția inculpatului nominalizat a fost pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză respectiv: procesul-verbal de sesizare din data de 11 iulie 2012; procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto din data de 11 iulie 2012; declarațiile martorilor; concluziile medico-legale preliminarii; raportul de expertiză medico-legală din 11 iulie 2012 privindu-l pe inculpat; raportul de constatare medico-legală din 11 iulie 2012 al SML Bihor; procesul-verbal de reconstituire din data de 16 iulie 2012 și planșa foto; raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 18 iulie 2012 și declarațiile inculpatului S.E.

În ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de avocata părților civile din infracțiunea de omor prev. de art. 174 C. pen. în infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 rap la art. 176 lit. a) C. pen. instanța de fond a apreciat că este neîntemeiată, astfel că a respins-o.

Astfel, din suplimentul la raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 18 iulie 2012 al Serviciului de Medicină Legală al jud. Bihor a rezultat că, după ce i-a aplicat victimei B.E. primele 2 - 3 lovituri de cuțit, s-a produs o îngustare a câmpului conștiinței inculpatului, ceea ce a presupus diminuarea discernământului persoanei respective cu privire la acțiunile pe care le săvârșește după acest moment, pe un anumit interval de timp.

De asemenea, în raportul de constatare medico-legală din 11 iulie 2012 al Serviciului de Medicină Legală al jud. Bihor s-a concluzionat că aspectul leziunilor, localizarea lor grupată și pe regiuni topografice apropiate (gât, torace, membre superioare), prezența infiltratelor sanguine la nivelul tuturor plăgilor și în țesuturile subiacente acestora sugerează că toate leziunile s-au produs într-un interval de timp foarte scurt.

În literatura și practica judiciară s-a arătat că omorul este săvârșit prin cruzimi atunci când făptuitorul a conceput și executat fapta în așa fel încât a produs victimei suferințe mari, prelungite în timp, care depășesc cu mult suferințele inerente acțiunii de ucidere. Mai exact, s-a arătat că făptuitorul întrebuințează în mod voit anumite metode și mijloace de chinuire a victimei. De asemenea trebuie să se țină cont de aspectul de ferocitate cu care făptuitorul a săvârșit omorul, trezind în conștiința celor din jur un sentiment de oroare.

Nu interesează dacă cruzimile au dus prin ele însele la moartea victimei sau dacă făptuitorul le-a folosit numai pentru a chinui victima înainte de a o ucide, dar este necesar ca ele să fie săvârșite înainte de consumarea omorului și să nu fie suferințe de genul cărora pe care le implică în mod firesc activitatea de ucidere.

Ori, în speță, s-a constatat că inculpatul a aplicat victimei un număr de 28 de lovituri cu cuțitul, ceea ce în principiu denotă ferocitate și ar evidenția o cruzime care excede o acțiune obișnuită de ucidere.

Examinând însă rapoartele de constatare medico-legale menționate, s-a constatat că victima a fost lovită cu cuțitul într-un interval de timp foarte scurt și că aceasta a decedat după primele lovituri de cuțit.

"Cruzimile" presupun nu doar producerea de suferințe mari, prelungite în timp, dar și o componentă subiectivă, ceea ce înseamnă că infractorul a întrebuințat voit astfel de acte pentru a o chinui pe victimă. Ori, în raport de concluziile suplimentului de expertiză medico-legală psihiatrică dar și de modul în care inculpatul a executat acțiunea (lovirea victimei în foarte scurt timp, în zone vitale), se poate concluziona că acesta nu a urmărit supunerea victimei la suferințe mari, prelungite în timp, ci doar suprimarea vieții acesteia. De altfel, toți martorii care i-au cunoscut pe cei doi, inclusiv soacra inculpatului, au declarat că nu au asistat la certuri între aceștia, că inculpatul, era un familist și un tată bun și că o iubea pe concubina sa, pe care nu a agrest-o niciodată nici măcar verbal, astfel că este exclus ca, în contextul în care după primele 2 - 3 lovituri de cuțit aplicate s-a produs o diminuare a discernământului inculpatului, acesta să fi voit supunerea la cruzimi a concubinei sale.

În drept fapta inculpatului S.E., care în noaptea de 10/11 iulie 2012, în timp ce se afla în locuința sa din Oradea, a înjunghiat-o în mod repetat cu cuțitul în gât și torace pe concubina sa B.E., acesta decedând imediat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prev. de art. 174 C. penal, text de lege în baza căruia făcând și aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. instanța l-a condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzută de lege reduse cu 1/3, circumstanțele reale ale comiterii faptei, modul și mijloacele folosite, relațiile tensionate preexistente între părți pe plan sentimental, precum și persoana inculpatului care nu are antecedente penale, a recunoscut comiterea faptei și nu în ultimul rând atitudinea acestuia pe tot parcursul procesului penal ce a relevat regretul sincer pentru fapta comisă și consecințele acesteia.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 11 iulie 2012 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, măsură dispusă prin încheierea nr. 40 din 12 iulie 2012 a Tribunalului Bihor în baza căruia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 25 din 12 iulie 2012 având în vedere că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri și ținând cont și de soluția pronunțată în cauză.

Prin încheierea civilă nr. 159 din 21 august 2012 a Judecătoriei Oradea partea civilă B.E. a fost numită tutore al minorilor S.P. și S.M. În nume propriu și în reprezentarea legală a minorilor, partea vătămată B.E. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 50.000 euro daune morale pentru fiecare și 1.500 euro daune materiale reprezentând cheltuielile de înmormântare justificate cu înscrisurile de la dosar instanță.

Ulterior prin contractul de donație din 03 decembrie 2012 autentificat de B.N.P. M.P. inculpatul S.E. a donat cota sa parte din imobilul reprezentând în natură casă și teren aferent de 241 m.p. situată în Oradea, str. Ș., în favoarea copiilor săi minori S.P. și S.M. în părți egale.

Ca urmare a actului de donație mai sus menționat numita B.E. a dat o declarație notarială prin care în nume propriu și în reprezentarea celor doi minori a renunțat la daunele morale solicitate în cauză, menținându-și doar pretențiile privind daunele morale și cheltuielile judiciare reprezentând onorariu avocațial și taxe notariale.

În ședința publică din 11 decembrie 2012 inculpatul a arătat că este de acord să achite cheltuielile de înmormântare în sumă de 1.500 euro precum și cheltuielile la notar și traducător, fiind aplicabil în acest sens principiul disponibilității.

Prin urmare, în baza art. 14, 346 C. proc. pen. cu referire la art. 1357, 1381 C. civ. l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1500 euro în echivalent în RON la data plății în favoarea părții civile B.E.  reprezentând daune materiale.

S-a constatat că părțile civile au renunțat la daunele morale solicitate.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea specială de la inculpat în favoarea statului a bunurilor ridicate conform procesului-verbal de cercetare la fața locului din 11 iulie 2012, respectiv chilotul bărbătesc boxer de culoare neagră, un tricou alb cu substanță brun roșcată sub formă de ștersături și mânjituri purtat de inculpat și un cuțit de bucătărie cu mâner de culoare neagră de cca 30 cm lungime cu vârf ascuțit.

În baza art. 13 din H.G. nr. 25/2011 rap. la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

II. Împotriva acestei sentințe penale au formulat apeluri partea civilă B.E. în nume propriu și în reprezentarea minorilor S.P. și S.M. și inculpatul S.E. solicitând următoarele:

Partea civilă B.E. a solicitat admiterea apelului formulat, desființarea hotărârii apelate și în rejudecare să se dispună în principal schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului S.E. din infracțiunea de omor prevăzută de articolul 174 C. pen., în infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de articolul 174 C. pen. raportat la articolul 176 alin. (1) lit. a) C. pen. și condamnarea inculpatului la o pedeapsă îndreptată spre maximul special prevăzut de articolul 176 alin. (1) lit. a) C. pen., iar în subsidiar să se dispună majorarea pedepsei aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de articolul 174 C. pen.

În motivarea apelului s-a arătat că inculpatul S.E. a suprimat prin cruzimi viața victimei B.E., aplicându-i acesteia cu un cuțit 28 de lovituri de o deosebită intensitate, în diferite regiuni ale corpului, respectiv pe gât, torace și membre superioare și în această situație instanța de fond a ținut seama de aspectul de ferocitate cu care inculpatul a săvârșit omorul, trezind în conștiința celor din jur un sentiment de oroare, devenind irelevantă împrejurarea că victima și-ar fi pierdut cunoștința, nemaipercepând cruzimile iar în legătură cu termenul cruzimi s-a arătat că, în speță inculpatul S.E. a săvârșit acte care denotă ferocitate, sadism, un mod inuman, ieșit din comun, de săvârșire a omorului care a trezit în conștiința opiniei publice un sentiment de oroare.

Cruzimile nu au presupus doar producerea de suferințe mari și prelungite în timp, ci și acte care denotă ferocitate, sadism, un mod inuman, ieșit din comun, de săvârșire a omorului care a trezit în conștiința opiniei publice un sentiment de oroare.

Multitudinea leziunilor constatate pe corpul victimei - 28 plăgi înjunghiate, situate în regiunile cervicală, toracică, membre superioare, arii echimotice la nivelul buzelor, fractura osului hioid, cu infiltrat sanguin la musculatura perihidoindiană, duc la concluzia că viața victimei a fost suprimată prin cruzimi, loviturile aplicate în mod repetat victimei cauzându-i acesteia suferințe care au depășit limitele obișnuite ale unor acțiuni proprii ale laturii obiective a infracțiunii de omor.

S-a arătat că, împrejurarea că inculpatului i s-ar fi produs o îngustare a câmpului conștiinței după primele lovituri, ceea ce presupune diminuarea discernământului persoanei respective nu are legătură cu încadrarea juridică a faptei, putând fi reținută doar ca și criteriu de individualizare a pedepsei.

Nu a avut relevanță nici împrejurarea că leziunile s-au produs într-un interval de timp foarte scurt, deoarece la aprecierea unui omor prin cruzimi s-a ținut seama de aspectul de ferocitate cu care inculpatul a săvârșit omorul, trezind în conștiința celor din jur un sentiment de oroare.

Partea civilă a arătat că hotărârea primei instanțe a fost netemeinică deoarece a aplicat inculpatului pedeapsa minimă prevăzută de lege pentru articolul 174 C. pen., redusă cu o treime în baza articolului 320

1

C. proc. pen., apreciind că nu se impunea aplicarea unei pedepse reduse la limita minimă de pedeapsă prevăzută de lege, redusă cu 1/3, raportat la gravitatea faptei și modalitatea în care a fost comisă aceasta.

Un alt motiv de netemeinicie a sentinței pronunțate de prima instanță a constat în faptul că nu s-a făcut o justă aplicare a dispozițiile art. 80 C. pen., instanța luând în calcul doar circumstanțele atenuante favorabile inculpatului. Instanța de fond a reținut ca și circumstanță agravantă și modalitatea săvârșirii faptei, împrejurarea că într-o anumită măsură inculpatul a premeditat săvârșirea omorului, dar și felul relației pe care inculpatul a avut-o cu victima și anume că aceștia coabitau de 13 ani în adevăratul sens al unei familii, aveau 2 copii împreună, chiar inculpatul numind o pe victimă "soția lui".

Inculpatul deja indicat a solicitat admiterea apelului formulat și reducerea pedepsei până la limita minimă prevăzută de lege, iar în subsidiar a solicitat păstrarea pedepsei aplicate de prima instanță.

În motivarea apelului s-a arătat că inculpatul a regretat fapta, și-a recunoscut vinovăția, precizând că acesta și-a iubit mult soția, victima B.E., pentru care s-a și retras dintr-o căsnicie pentru a se angrena într-o relație cu aceasta. A mai arătat că inculpatul provine dintr-o familie cu un potențial economic mai modest decât cel al victimei, iar acest fapt, dublat și de experiența mai redusă de viață, i-a creat inculpatului o stare de disconfort și subordonare în ierarhia casei, victima fiind și o persoană dominatoare.

S-a mai arătat că, în seara respectivă inculpatul spera la o reconciliere a situației, a recâștigării intimității cuplului, motiv pentru care a încercat să inițieze o discuție cu victima, însă aceasta a refuzat, iar la insistențele inculpatului și-a dublat refuzul cu gesturi de respingere inclusiv de natură fizic agresivă, inculpatul fiind iritat și înfuriat de imposibilitatea de a comunica cu victima. În urma ultimului refuz al victimei s-a produs acel moment exploziv, în care inculpatul i-a aplicat prima lovitură de cuțit în zona gâtului victimei, după aplicarea celei de-a doua lovituri specialiștii arătând că s-a produs o îngustare a câmpului conștiinței inculpatului, acesta nemaiștiind ce face; inculpatul a revenit la starea normală de conștiință după 4 ore, trezirea la realitate fiind cruntă, acesta dându-și seama ce a făcut, motiv pentru care a mers la vecini și a inventat o tâlhărie.

Examinând apelurile formulate din oficiu și prin prisma motivelor invocate, curtea în baza articolului 379 C. proc. pen. a reținut că aceasta a fost legală și temeinică având în vedere următoarele motive:

În mod corect prima instanță a stabilit starea de fapt dedusă judecății, constând în aceea că, în noaptea de 10/11 iulie 2012, în timp ce se afla în locuința sa din Oradea, a înjunghiat-o în mod repetat cu cuțitul în gât și torace pe concubina sa B.E. care a decedat imediat.

Starea de fapt mai sus expusă a fost stabilită cu certitudine pe baza materialul probator administrat în faza de urmărire penală - declarația martori B.E., C.C.E., N.M. și S.V., proces-verbal de cercetare la fața locului, și planșă foto efectuate în 11 iulie 2012, concluzii medico-legale preliminarii, raport de expertiză medico-legală din 11 iulie 2012, privindu-l pe inculpat, raport de constatare medico-legală din 11 iulie 2012 al SML Bihor, proces-verbal de reconstituire din 16 iulie 2012 și planșă foto, raport de expertiză medico-legală psihiatrică din 18 iulie 2012 și supliment la raportul de expertiză medico-legală psihiatrică - material probator care a fost însușit de către inculpatul S.E. care în declarația dată în fața primei instanțe a recunoscut comiterea faptei reținută în sarcina sa solicitând să fie judecat în baza procedurii prevăzută de articolul 320

1

C. proc. pen.

Astfel, din probele mai sus arătate a rezultat că, inculpatul S.E. și victima B.E. aveau o relație de concubinaj de 13 ani, din relația lor rezultând doi copii minori; declarațiile vecinilor și ale cunoscuților au conturat ideea unei familii normale preocupată de creșterea celor doi copii, familie care avea un nivel de trai decent, victima fiind angajată ca și contabilă, iar inculpatul fiind angajat la o firmă de construcții.

După nașterea celui de-al doilea copil, minorul S.M., între cei doi au intervenit unele neînțelegeri generate de faptul că victima stătea foarte mult la serviciu, venea acasă numai seara, și nu își mai petrecea timpul cu inculpatul și cu copiii, aspecte care au dus la deteriorarea relației dintre cei doi.

În seara zilei de 10 iulie 2012, inculpatul a așteptat-o pe victima B.E. să vină acasă și pe la orele 21,00, a sunat-o, aceasta spunându-i că este la o prietenă. După ce victima B.E. a ajuns acasă inculpatul a încercat să discute cu concubina sa despre problemele pe care le aveau, însă aceasta a refuzat să discute cu inculpatul, iar la insistențele acestuia victima s-a enervat și l-a lovit cu palma peste cap, aspect confirmat de certificatul medico-legal.

În acel moment, inculpatul apelant nominalizat a arătat că a coborât de la etajul locuinței și a mers în bucătărie de unde a luat un cuțit cu vârf ascuțit, după care a mers din nou în camera în care se afla victima încercând să inițieze o nouă discuție și fiind din nou refuzat de victimă.

Acest nou refuz al victimei l-a enervat pe inculpat în asemenea măsură încât a ridicat cuțitul și a lovit-o pe aceasta de câteva ori în zona cervicală anterioară stângă, victima căzând pe spate, pe pat, iar inculpatul s-a aplecat asupra acesteia și a continuat să o lovească cu cuțitul, aplicându-i astfel victimei un număr de 28 lovituri, lezând vase importante de sânge.

Concomitent inculpatul deja indicat a sugrumat victima prin punerea mâinii și a unei perne pe gura și gâtul acesteia intenționând în acest fel să o imobilizeze.

Inculpatul a coborât apoi la parterul locuinței, s-a deplasat în baie, s-a spălat pe mâini, a spălat cuțitul și l-a așezat la loc în sertarul din bucătărie.

În următoarele 4 ore inculpatul a rămas în locuință, urcând de câteva ori în camera în care se afla cadavrul concubinei sale pe care a luat-o în brațe, susținând că i-ar fi fost dor de ea, iar în jurul orei 04,00, a ieșit din locuință plin de sânge și a mers la martora B.T., vecină cu ei, cerându-i acesteia să sune la 112, întrucât soția sa a fost ucisă.

Raportat la starea de fapt mai sus expusă, curtea a apreciat că, încadrarea juridică dată de organele de urmărire penală și menținută de instanța de fond, aceea de omor prevăzută de articolul 174 din C. pen., este corectă neimpunându-se schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută și pedepsită de articolul 174 raportat la articolul 176 lit. a) C. pen.

Curtea de Apel Oradea a reținut că, în practica judiciară s-a considerat că omorul este săvârșit prin cruzimi atunci când făptuitorul a conceput și executat fapta folosind metode de suferințe prelungite și de maximă intensitate, realizând astfel alături de rezultatul constând în suprimarea vieții victimei și un al doilea rezultat, constând în chinuirea ei fizică sau morală.

Cu toate că înțelesul termenului de cruzimi nu este determinat de lege, din lucrările de specialitate și din soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești s-a desprins o semnificație care a întrunit consensul general. Potrivit dicționarului juridic penal, cruzimile se definesc ca o "manifestare de ferocitate în comiterea de infracțiuni de natură să provoace suferințe chinuitoare, prelungite victimei", iar dicționarul limbii române definește cuvântul "crud" în mod identic cu dicționarul juridic "care se desfată la suferințele altuia", sau "atitudine, faptă crudă, ferocitate, barbarie".

În cazul actelor de violență repetate s-au făcut distincție între situațiile în care aceste acte au semnificație de a chinui victima și de a i prelungi suferințele în mod inutil, față de situațiile în care repetarea loviturilor nu exprimă, prin specificul și obiectul folosit, decât modalitatea de a realiza uciderea.

În speță, s-a constatat că inculpatul S.E. i-a aplicat cele 28 de lovituri într-un interval scurt de timp, în zone vitale, aspecte care dovedesc că inculpatul a urmărit să suprime viața victimei și nu să-i cauzeze suferințe și chinuri prelungite în timp.

Actele de cruzime comise cu prilejul omorului au provocat implicit și un sentiment de oroare celor din jur, ori de groază, însoțită de o puternică reprobare a josniciei și a lipsei de omeniei a infractorului.

Totodată, Curtea de Apel Oradea a reținut că, în raportul de constatare medico-legală din 11 iulie 2012 al SML Bihor, s-a concluzionat că aspectul leziunilor, localizarea lor grupată și pe regiuni topografice apropiate, prezența infiltratelor sangvine, la nivelul tuturor plăgilor și în țesuturile subiacente acestora sugerează că toate leziunile s-au produs într-un interval de timp foarte scurt, victima decedând după primele lovituri de cuțit.

De asemenea, din suplimentul la raportul de expertiză medico-legală din 18 iulie 2012 al SML Bihor, a rezultat că după ce i-a aplicat victimei primele 2 lovituri de cuțit, s-a produs o îngustare a câmpului conștiinței inculpatului, ceea ce presupune diminuarea discernământului acestuia cu privire la acțiunile pe care le săvârșește după acest moment, pe un anumit interval de timp, raportat la conținutul actelor medico-legale mai sus arătate, curtea reține că, loviturile repetate aplicate cu cuțitul de către inculpatul S.E. nu pot fi asimilate actelor de cruzime întrucât acestea au produs suferințele inerente caracteristice în majoritatea cazurilor de omucidere atunci când se folosesc mijloace de tipul cuțitului, ele nedepășind limita celor de mai sus, indiferent de ecoul faptelor în rândul cetățenilor.

Cu privire la cererea părții civile B.E. de majorare a pedepsei aplicate inculpatului, s-a apreciat că aceasta este nefondată, pedeapsa fiind individualizată în conformitate cu criteriile generale de individualizare prevăzută de articolul 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege fiind reduse cu 1/3 ca urmare a reținerii dispozițiilor articolului 320

1

alin. (7) C. proc. pen., prima instanță având în vedere totodată circumstanțele în care a fost comisă fapta și modul și mijloacele folosite - reținând existența relațiilor tensionate între părți pe plan sentimental, precum și persoana inculpatului, care, nu are antecedente penale, a recunoscut comiterea faptei, regretând sincer fapta și consecințele acesteia.

Din declarațiile martorilor care au fost audiați în cauză și inclusiv din declarația părții civile B.E. a rezultat că inculpatul era un familist și un tată bun, că o iubea pe victimă, că nu a agresat-o niciodată, nici măcar verbal pe aceasta, astfel că apreciem că nu se impune majorarea cuantumului pedepsei aplicate, pedeapsa fiind aptă de a realiza scopul reeducativ și punitiv prevăzut de articolul 52 C. pen.

Pentru aceleași considerente Curtea de Apel Oradea a apreciat ca nefondată și cererea inculpatului S.E. de reducere a pedepsei care i-a fost aplicată.

Așa fiind, prin Decizia penală nr. 25/A din 14 februarie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori s-au respins ca nefondate apelurile penale declarate de partea civilă B.E. în nume propriu și în reprezentarea minorilor S.P. și S.M. și inculpatul S.E. din Penitenciarul Oradea, împotriva Sentinței penale nr. 244 din 17 decembrie 2012 pronunțată de către Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în întregime.

A obligat pe apelanți să plătească în favoarea statului suma de câte 100 RON fiecare, cheltuieli judiciare în apel.

În baza articolului 160

b

C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și a dedus din pedeapsă arestul preventiv până la zi.

III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs B.E. în nume propriu și în reprezentarea minorilor S.P. și S.M. și inculpatul S.E.

În recursul declarat de partea civilă B.E. întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., se solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor simplu în cea de omor deosebit de grav; iar în subsidiar, în baza cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., se solicită majorarea pedepsei stabilite prin hotărârea instanței de fond menținută prin decizia instanței de apel.

În recursul declarat de inculpatul S.E. se solicită în baza cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) a), b) și c) C. pen., iar în baza cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. se solicită reducerea cuantumului pedepsei aplicate cu efectul prev. de art. 76 alin. (2) C. pen. ca urmare a reținerii circumstanței atenuante deja indicate.

Înalta Curte pentru considerentele ce se vor arăta în continuare are în vedere că ambele recursuri de față declarate de partea civilă B.E. în nume propriu și în reprezentarea minorilor S.P. și S.M. și de inculpatul S.E. sunt nefondate.

a) Examinând actele și lucrările dosarului, hotărârile recurate, Înalta Curte are în vedere că prima critică invocată prin recursul declarat de partea civilă B.E. prin care se tinde la schimbarea încadrării juridice dată faptei comisă de inculpatul S.E. din infracțiunea de omor prev. de art. 174 C. pen. în infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 176, alin. (1) lit. a) C. pen., este nepertinentă.

Cu titlu de premisă, se are în vedere că ambele instanțe, de fond și prim control judiciar, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, respectiv declarațiile martorilor B.E., C.C.E., N.M. și S.V., proces-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto judiciare efectuate în 11 iulie 2012; concluzii medico-legale preliminarii, raport de expertiză medico-legală din 11 iulie 2012 privindu-l pe inculpat; raport de constatare medico-legală din 11 iulie 2012 al SML Bihor; proces-verbal de reconstituire din 16 iulie 2012 și planșă foto; raport de expertiză medico-legală psihiatrică din 18 iulie 2012 și supliment la raportul de expertiză medico-legală psihiatrică - material probator care a fost însușit de către inculpatul S.E. care în declarația dată în fața primei instanțe a recunoscut comiterea faptei reținută în sarcina sa solicitând să fie judecat în baza procedurii prevăzută de articolul 320

1

C. proc. pen. au reținut corect situația de fapt imputată în sarcina recurentului inculpat deja nominalizat.

Astfel, din probele mai sus arătate a rezultat că, inculpatul S.E. și victima B.E. aveau o relație de concubinaj de 13 ani (din relația lor rezultând doi copii minori) preocupată de creșterea celor doi copii, familie care avea un nivel de trai decent, victima fiind angajată ca și contabilă, iar inculpatul fiind angajat la o firmă de construcții.

După nașterea celui de-al doilea copil, minorul S.M., între cei doi au intervenit unele neînțelegeri generate de faptul că victima stătea foarte mult la serviciu, venea acasă numai seara, și nu își mai petrecea timpul cu inculpatul și cu copiii, aspecte care au dus la deteriorarea relației dintre cei doi.

În seara zilei de 10 iulie 2012, inculpatul nominalizat a așteptat-o pe victima B.E. să vină acasă și pe la orele 21,00, a sunat-o, aceasta spunându-i că este la o prietenă.

După ce victima B.E. a ajuns acasă inculpatul a încercat să discute cu concubina sa despre problemele pe care le aveau, însă aceasta a refuzat să discute cu inculpatul, iar la insistențele acestuia victima s-a enervat și l-a lovit cu palma peste cap, aspect confirmat de certificatul medico-legal.

În acel moment, inculpatul a arătat că a coborât de la etajul locuinței și a mers în bucătărie de unde a luat un cuțit cu vârf ascuțit, după care a mers din nou în camera în care se afla victima încercând să inițieze o nouă discuție și fiind din nou refuzat de victimă.

Acest nou refuz al victimei l-a enervat pe inculpat în asemenea măsură încât a ridicat cuțitul și a lovit-o pe aceasta de câteva ori în zona cervicală anterioară stângă, victima căzând pe spate, pe pat, iar inculpatul s-a aplecat asupra acesteia și a continuat să o lovească cu cuțitul, aplicându-i astfel victimei un număr de 28 lovituri, lezând vase importante de sânge.

Concomitent inculpatul deja indicat a sugrumat victima prin punerea mâinii și a unei perne pe gura și gâtul acesteia intenționând în acest fel să o imobilizeze.

Ulterior, inculpatul a coborât apoi la parterul locuinței, s-a deplasat în baie, s-a spălat pe mâini, a spălat cuțitul și l-a așezat la loc în sertarul din bucătărie.

În următoarele patru ore inculpatul a rămas în locuință, urcând de câteva ori în camera în care se afla cadavrul concubinei sale pe care a luat-o în brațe; iar în jurul orei 04,00, a ieșit din locuință plin de sânge și a mers la martora B.T., vecină cu ei, cerându-i acesteia să sune la numărul de apel unic de urgență 112 întrucât soția sa a fost ucisă.

Pe de altă parte, decisive pentru statuarea caracterului nefondat al cererii promovată de recurenta parte civilă B.E. de schimbare a încadrării juridice dată faptei inculpatului S.E. sunt cele arătate în raportul de constatare medico-legală din 11 iulie 2012 al Serviciului de Medicină Legală al jud. Bihor din care rezultă următoarele concluzii relevante pentru încadrarea juridică a faptei:

Concomitent, din suplimentul la raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 18 iulie 2012 al Serviciului de Medicină Legală al jud. Bihor rezultă că, după ce i-a aplicat victimei B.E. primele 2 - 3 lovituri de cuțit, s-a produs o îngustare a câmpului conștienței inculpatului nominalizat, ceea ce presupune diminuarea discernământului persoanei respective cu privire la acțiunile pe care le săvârșește după acest moment, pe un anumit interval de timp.

Or, atât doctrina de specialitate, cât și practica judiciară au arătat că omorul este săvârșit prin cruzimi atunci când făptuitorul a conceput și executat fapta în așa fel încât a produs victimei suferințe mari, prelungite în timp, care depășesc cu mult suferințele inerente acțiunii de ucidere sau dacă făptuitorul întrebuințează în mod voit anumite metode și mijloace de chinuire a victimei (a se vedea în acest sens O. Loghin, T. Toader, Drept penal român. Partea specială. Casa de Editură și Presă Șansa, București, 2001, p.104).

Așadar, nu interesează dacă cruzimile au dus prin ele însele la moartea victimei sau dacă făptuitorul le-a folosit numai pentru a chinui victima înainte de a o ucide, dar este necesar ca ele să fie săvârșite înainte de consumarea omorului (op. cit, pag. 105) și să nu fie suferințe de genul cărora pe care le implică în mod firesc activitatea de ucidere.

Ori, în speță, se constată că inculpatul sus-menționat a aplicat victimei un număr de 28 de lovituri cu cuțitul, ceea ce în principiu pretinde recurenta parte civilă denotă ferocitate și ar evidenția o cruzime care excede o acțiune obișnuită de ucidere.

Or, examinând rapoartele de constatare medico-legale menționate, se constată însă că victima a fost lovită cu cuțitul într-un interval de timp foarte scurt, majoritatea leziunilor interesând vase mari de sânge de la nivel cervical.

"Cruzimile" presupun nu doar producerea de suferințe mari, prelungite în timp, dar și o componentă subiectivă, ceea ce înseamnă că infractorul a întrebuințat voit astfel de acte pentru a o chinui pe victimă și în consecință este esențial că în cazul omorului săvârșit prin cruzimi, făptuitorul concepe și execută fapta imputată utilizând metode de suferințe prelungite și de maximă intensitate, realizând astfel alături de rezultatul constând în suprimarea vieții victimei și un al doilea rezultat, constând în chinuirea ei fizică sau morală.

Cu toate că înțelesul termenului de cruzimi nu este determinat de lege, din lucrările de specialitate și din soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești s-a desprins o semnificație care a întrunit consensul general.

Astfel, potrivit dicționarului juridic penal, cruzimile se definesc ca o "manifestare de ferocitate în comiterea de infracțiuni de natură să provoace suferințe chinuitoare, prelungite victimei", iar dicționarul limbii române definește cuvântul "crud" în mod identic cu dicționarul juridic "care se desfată la suferințele altuia", sau "atitudine, faptă crudă, ferocitate, barbarie".

În cazul actelor de violență repetate trebuie să se facă distincție între situațiile în care aceste acte au semnificație de a chinui victima și de a-i prelungi suferințele în mod inutil, față de situațiile în care repetarea loviturilor nu exprimă, prin specificul și obiectul folosit, decât modalitatea de a realiza uciderea.

În speță, se constată că inculpatul S.E. i-a aplicat cele 28 de lovituri într-un interval scurt de timp, în zone vitale, aspecte care dovedesc că acesta a urmărit să suprime viața victimei și nu să-i cauzeze suferințe și chinuri prelungite în timp în condițiile în care actele de cruzime comise cu prilejul omorului provoacă implicit și un sentiment de oroare celor din jur, ori de groază, însoțită de o puternică reprobare a josniciei și a lipsei de omeniei a infractorului.

În acest sens, Înalta Curte reține că, în raportul de constatare medico-legală din 11 iulie 2012 al SML Bihor, s-a concluzionat că aspectul leziunilor, localizarea lor grupată și pe regiuni topografice apropiate, prezența infiltratelor sangvine, la nivelul tuturor plăgilor și în țesuturile subiacente acestora sugerează că toate leziunile s-au produs într-un interval de timp foarte scurt, victima decedând după primele lovituri de cuțit.

De asemenea, întrucât din suplimentul la raportul de expertiză medico-legală din 18 iulie 2012 al SML Bihor mai rezultă că după ce i-a aplicat victimei primele două lovituri de cuțit, s-a produs o îngustare a câmpului conștienței inculpatului sus-menționat, ceea c