ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1732/2013

Deliberând asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 177 din 16 octombrie 2012, Tribunalul Olt, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, din infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. de art. 174 alin. (1) rap. la 175 alin. (1) lit. i) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G.M., în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prev. și ped. de art. 183 C. pen. În baza art. 174 alin. (1) rap. la 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G.M. la 12 (doisprezece) ani închisoare. În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe durata executării pedepsei. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. și art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv de la data de 11 august 2012 la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. În baza art. 320 1 alin. (5) C. proc. pen. și văzând că pentru soluționarea acțiunii civile formulată de părțile civile G.M.Z., G.V., G.I.C. asistat de G.V. și G.A.G.

prin G.V. se impune administrarea de probe în fața instanței s-a dispus disjungerea acțiunii civile de latura penală a cauzei, urmând a se forma un nou dosar. A fost obligat inculpatul la 1.000 RON cheltuieli judiciare statului și la 3.000 RON cheltuieli judiciare către părțile civile G.M.Z. și G.V. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului G.M. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. și ped. de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. reținându-se în sarcina acestuia că în noaptea de 10/11 august 2012, în urma unui conflict pe care l-a avut cu victima G.M.Z., l-a lovit cu pumnii și picioarele, cauzându-i leziuni ce au dus la decesul acestuia.

La data de 02 octombrie 2012 partea vătămată G.V. în calitate de soție supraviețuitoare a victimei s-a constituit parte civilă în cauză în numele său cu suma de 6407 RON cu titlu de daune materiale și cu suma de 100.000 RON cu titlu de daune morale precum și în numele fiului său minor G.A.G. în vârstă de 11 ani cu suma de 100.000 RON cu titlu de daune morale. De asemenea la data de 16 octombrie 2012 și G.I.C., în calitate de fiu al victimei în vârstă de 14 ani s-a constituit parte civilă în cauză, fiind asistat de mama sa, partea civilă G.V., cu suma de 100.000 RON cu titlu de daune morale. Inculpatul G.M.

a declarat că recunoaște săvârșirea faptei astfel cum aceasta a fost descrisă în actul de inculpare, respectiv situația de fapt, precizând că își însușește în totalitate probatoriul administrat în faza de urmărire penală dar a solicitat schimbarea încadrării juridice dată de parchet infracțiunii reținută în sarcina sa, în sensul că aceasta ar fi aceea de lovituri cauzatoare de moarte prev. și ped. de art. 183 C. pen. și nu omor calificat prev. și ped. de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen., de vreme ce niciun moment nu a avut intenția de a omorî victima ci, fiindu-i frică doar a lovit-o, decesul fiind un rezultat pe care nu l-a avut în vedere. În fapt, s-a reținut că în seara zilei de 10 august 2012, victima G.M.Z.

a plecat de la domiciliu însoțit de cei doi copii ai săi și s-a deplasat la Caffe Barul ce aparține de SC I. SRL G., județul Olt, bar ce este situat în centrul localității, împreună cu fratele său G.G.L. La acest bar, victima și fratele său au stat până înjurai orelor 23:30 unde au consumat whisky după care s-au deplasat la barul ce aparține AF B.A. La acest ultim bar, victima și fratele său au stat până în jurul orelor 02:00, după care G.M.Z. s-a deplasat din nou la barul ce aparține de SC I. SRL G., județul Olt. În jurul orelor 02:30 victima l-a apelat pe fratele său G.G.L. pe telefonul mobil și i-a solicitat să-i aducă cheile de la autoturismul proprietatea sa marca F.F. cu număr de înmatriculare X, astfel că cei doi s-au întâlnit la barul ce aparține de SC I. SRL.

Când a intrat în bar, martorul G.G.L. a observat că fratele său G.M.Z. era așezat la o masă de lângă ușă pe o canapea, iar la masă se afla și G.G., fratele inculpatului G.M. cu care purta o discuție în contradictoriu. La un moment dat, cearta a degenerat în scandal, împrejurare în care G.G. a scos din buzunar un spray lacrimogen și a încercat să-l folosească asupra victimei G.M.Z. Pentru aplanarea scandalului a intervenit martorul G.G.L. care i-a smuls spray-ul din mână martorului G.G. Ca urmare a acestui scandal G.G. l-a apelat pe telefonul mobil pe tatăl său G.V. și pe inculpatul G.M. cărora le-a solicitat ajutorul. La un moment dat, barmanul de serviciu, în speță martorul I.A., le-a solicitat martorilor G.G., G.G.L.

și victimei G.M.Z. să părăsească barul, întrucât este ora închiderii, astfel că toți trei au ieșit în exteriorul ei. În același timp, la cafe bar au venit și G.V. ce era însoțit de inculpatul G.M., care au coborât dintr-un autoturism D. papuc și s-au deplasat în fața Cafe barului unde se aflau martorii și victima. G.V. și G.G. s-au repezit asupra martorului G.G.L. pe care l-au lovit cu pumnii și picioarele, doborându-l într-un șanț, iar inculpatul G.M. s-a repezit asupra victimei G.M.Z. pe care l-a lovit cu pumnii și picioarele în mod repetat în abdomen și la nivelul capului. Ca urmare a loviturilor aplicate, victima G.M.Z. s-a prăbușit pe asfalt, loc unde inculpatul G.M.

a continuat să-l lovească cu pumnii și picioarele și, totodată a sărit cu picioarele pe el provocându-i prin compresiune numeroase leziuni și anume fractură de stern, cu infiltrat sanguin al țesuturilor moi din jur; fracturi costale și edem pulmonar, precum și numeroase leziuni la nivelul capului care au dus la decesul victimei. La fața locului, după circa 40 de minute a sosit și o ambulanță, constatându-se decesul lui G.M.Z. Raportul de constatare medico-legală nr. 231/A din data de 24 august 2012 al Serviciului de Medicină Legală al județului Olt privind autopsia cadavrului victimei G.M.Z. a stabilit că moartea acestuia a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo-ventriculare, consecință a unui politraumatism cu fracturi de bază de craniu, contuzie cerebrală minoră, infiltrate sanguine epicraniene, echimoze și excoriații, fractură de stern și fracturi costale.

Leziunile traumatice constatate la autopsie au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri contondente și posibil prin compresiune între două planuri și au directă legătură de cauzalitate cu cauza morții, iar alcoolemia în momentul decesului a fost de 1,95 gr.‰. În raport de situația de fapt reținută, instanța a apreciat că prăbușirea victimei dar și lipsa de reacție a acesteia, în sensul de a se feri de loviturile inculpatului s-a datorat în bună parte și stării de ebrietate în care s-a aflat, alcoolemia în momentul morții fiind de 1,95 gr‰, fără ca acest aspect să aibă semnificația culpei concurente a victimei, situația neputându-se pune în discuție în cauza de față. Fapta inculpatului G.M.

care, în noaptea de 10/11 august 2012, într-un loc public, respectiv în fața barului aparținând SC I. SRL, situat în centrul localității s-a repezit asupra victimei G.M.Z. pe care l-a lovit cu pumnii și picioarele în mod repetat în abdomen și la nivelul capului, acesta din urmă prăbușindu-se pe asfalt, ca urmare a loviturilor aplicate, după care inculpatul G.M. a continuat să-l lovească cu pumnii și picioarele și, totodată a sărit cu picioarele pe el provocându-i prin compresiune numeroase leziuni și anume fractură de stern, cu infiltrat sanguin al țesuturilor moi din jur; fracturi costale și edem pulmonar, precum și numeroase leziuni la nivelul capului care au dus la decesul victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. și ped.

de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. iar nu ale infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, așa cum susține inculpatul prin avocat ales. Inculpatul a aplicat victimei, cu putere, cu picioarele, multiple lovituri în zone vitale, victima fiind în stare de ebrietate, stare pe care inculpatul a ignorat-o în mod conștient și fără vreo motivare justificată și rezonabilă. Or, starea victimei a determinat o încetinire fiziologică a reflexelor acesteia, motiv pentru care nu s-a ferit de loviturile primite de la inculpat, mai ales atunci când fusese deja doborâtă la pământ, iar inculpatul a continuat să lovească cu picioarele și chiar să sară cu picioarele pe abdomenul victimei.

De asemenea, starea de ebrietate a victimei era evidentă, inculpatul cunoscând-o, conduita adoptată de acesta, de a lovi victima și după ce aceasta fusese deja doborâtă la pământ echivalează cu asumarea intenției de a produce decesul victimei și a prevăzut posibilitatea de a se produce moartea acesteia și, chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat-o, existând intenția specifică infracțiunii de omor, în modalitatea intenției indirecte. Astfel, martorul G.A. a precizat că inculpatul a stat ascuns după un autovehicul care staționa în fața barului și când victima G.M.Z. s-a apropiat de locul în care se afla inculpatul, acesta din urmă i-a aplicat un pumn în bărbie, timp în care victima s-a dezechilibrat și a căzut pe spate lovindu-se cu capul de niște pietre care se aflau pe acostamentul șoselei.

Martorul arată că "l-am văzut pe G.M. că s-a pus pe corpul victimei și i-a dat doi pumni peste față (...), l-a lovit cu picioarele în partea dreaptă în zona coastelor". De asemenea, martorul V.A.I. a precizat că "G.M. l-a lovit cu pumnul în gât și în bărbie fapt pentru care s-a dezechilibrat și a căzut pe spate (victima) apoi l-a lovit cu pumnii peste față și cu picioarele în zona coastelor și i-a aplicat și trei picioare în zona capului, mai precis în zona tâmplei". Și martorul A.B. a arătat că "l-am văzut pe G.M. că l-a lovit cu pumnul în bărbie după care victima G.M.Z. s-a dezechilibrat și a căzut cu capul de asfalt, ca urmare a loviturii aplicate a rămas întins pe asfalt, după care inculpatul l-a lovit cu pumnii peste față apoi cu picioarele l-a lovit în cap și peste corp.

Martorul N.M. a menționat că "G.M. l-a lovit cu pumni și picioarele pe G.M.Z. pe care l-a trântit în urma loviturilor aplicate, victima lovindu-se cu capul de asfalt". Martorul G.I.C., fiul victimei a precizat că ""l-am văzut pe G.M.

care avea în mână o țeavă și cu aceasta l-a lovit pe tatăl meu peste corp apoi l-a lovit cu pumnii și picioarele în cap, după aplicarea loviturilor tatăl meu a căzut cu fața în sus pe asfaltul șoselei după care, în această poziție inculpatul a continuat să-l lovească cu picioarele în zona coastelor și a capului". Din cuprinsul raportului de constatare medico-legală nr. 231/A din data de 24 august 2012 al Serviciului de Medicină Legală al județului Olt a rezultat leziunile traumatice constatate la autopsie au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri contondente și posibil prin compresiune între două planuri și au directă legătură de cauzalitate cu cauza morții, iar alcoolemia în momentul decesului a fost de 1,95 gr.‰, moartea victimei G.M.Z.

a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo-ventriculare, consecință a unui politraumatism cu fracturi de bază de craniu, contuzie cerebrală minoră, infiltrate sanguine epicraniene, echimoze și excoriații, fractură de stern și fracturi costale. Așadar moartea victimei nu a survenit instantaneu după ce victima s-a lovit cu capul de asfalt ca urmare a faptului că s-a dezechilibrat, datorită și stării de ebrietate în care s-a aflat, și a căzut pe spate, ci leziunile care au avut ca urmare moartea victimei au avut drept cauză lovirile cu și de corpuri contondente și posibil prin compresiune între două planuri, existând o legătură directă de cauzalitate între acestea și rezultatul produs, respectiv moartea victimei.

Instanța de fond a apreciat că încadrarea juridică dată faptei de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt este corectă, fapta reținută în sarcina inculpatului neîntrunind elementele constitutive ale infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, în cazul cărei moartea victime nu este un rezultat urmărit sau măcar acceptat de făptuitor, ci al unei intenții depășite. În cauza de față nu se poate vorbi de existența unei intenții depășite câtă vreme inculpatul i-a aplicat o lovitură puternică lui lovit pe G.M.Z. cu pumnul în bărbie, deși acesta degaja un miros puternic de alcool, împrejurare ce s-a suprapus peste starea de ebrietate în care se afla deja victima și împreună au contribuit la dezechilibrarea victimei încât aceasta a căzut pe spate și chiar a continuat să lovească victima în zone vitale și după ce aceasta a căzut la pământ.

Pentru aceste considerente s-a respins cererea formulată de inculpat prin avocatul său ales referitoare la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat prev. și ped. de art. 174 alin. (1) rap. la 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prev. și ped. de art. 183 C. pen., fapta reținută în sarcina inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. și ped. de art. 174 alin. (1) rap. la 175 alin. (1) lit. i) C. pen. iar nu de loviri cauzatoare de moarte. S-a mai reținut că inculpatul G.M. are antecedente penale, în sensul că a mai fost anterior sancționat cu aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ în cuantum de 700 RON pentru comiterea unei infracțiuni de violență, respectiv prin Ordonanța 1106/P/2010 din 11 februarie 2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia deoarece la data de 27 iunie 2010 l-a lovit cu pumnii și picioarele în față pe G.C.

din localitatea G., județul Olt, lăsându-l căzut în stare de inconștiență în stradă și cauzându-i leziuni care au necesitat 6 - 7 zile îngrijiri medicale. De asemenea, s-a mai stabilit că același inculpat la data de 29 noiembrie 2009 l-a lovit pe numitul B.D. din aceeași localitate, cauzându-i leziuni care au necesitat 7 - 8 zile îngrijiri medicale, ulterior victima s-a împăcat cu inculpatul, astfel că în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale. În cauza de față inculpatul a recunoscut situația de fapt astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu, a declarat că regretă fapta comisă, în special decesul victimei, a cărei moarte nu a urmărit-o cu orice preț, motivând că loviturile aplicate au fost urmare a faptului că îi era foarte frică de victimă, fără a justifica în mod rezonabil din ce anume a decurs această stare de frică, câtă vreme victima se afla deja doborâtă la pământ și cu toate acestea, el a continuat să o lovească.

S-a apreciat că explicația inculpatului nu este mulțumitoare și nu justifică în nici un caz atitudinea deosebit de violentă pe care acesta a avut-o față de victima G.M.Z. Pe de altă parte, simpla recunoaștere a stării de fapt și regretul formal, fără a se demonstra acordarea unui minim sprijin material sau de orice natură familiei victimei ulterior decesului, nu poate atrage recunoașterea în mod automat în beneficiul inculpatului și a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

Astfel, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante nu este posibilă decât atunci când împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil persoana inculpatului într-o asemenea manieră încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin Decizia nr. 1227 din 02 aprilie 2009, ceea ce nu este cazul în situația din speță. Pe de altă parte, instanța a reținut că inculpatul a recunoscut fapta săvârșită astfel cum a fost reținută și expusă în cuprinsul actului de inculpare, însușindu-și în totalitate probatoriul administrat în faza de urmărire penală și solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen. La individualizarea judiciară a pedepsei, s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., pericolul social concret al faptei și făptuitorului, urmarea gravă a infracțiunii săvârșite, împrejurări în raport de care s-a apreciat că se justifică aplicarea unei pedepse de 12 (doisprezece) ani închisoare în regim de detenție. La data de 02 octombrie 2012 partea vătămată G.V. în calitate de soție supraviețuitoare a victimei s-a constituit parte civilă în cauză în numele său cu suma de 6407 RON cu titlu de daune materiale și cu suma de 100.000 RON cu titlu de daune morale precum și în numele fiului său minor G.A.G.

în vârstă de 11 ani cu suma de 100.000 RON cu titlu de daune morale. De asemenea, la data de 16 octombrie 2012 și G.I.C., în calitate de fiu al victimei în vârstă de de 14 ani s-a constituit parte civilă în cauză, fiind asistat de mama sa, partea civilă G.V., cu suma de 100.000 RON cu titlu de daune morale. În plus, a solicitat și acordarea unei prestații periodice în favoarea copiilor victimei. De asemenea, și tatăl victimei, respectiv numitul G.M.Z. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 100.000 RON cu titlu de daune morale. Pentru dovedirea pretențiilor formulate de părțile civile este nevoie de administrarea unor probe, astfel că instanța a dispus disjungerea acțiunii civile de latura penală a cauzei, urmând a se forma un nou dosar, în conformitate cu dispozițiile art. 320 1 alin. (5) C. proc.

pen. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, inculpatul G.M. și părțile civile G.M.Z., G.V., G.I.C. (prin G.V.) și G.A.G. (prin G.V.).

Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale pentru nelegalitate și netemeinicie și reținând cauza spre rejudecare, să se pronunțe o hotărâre legală și temeinică, cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen., în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, întrucât prima instanță nu a ținut seama de împrejurările concrete și modul în care a acționat inculpatul, care s-a năpustit asupra victimei, a lovit-o cu pumnii și picioarele până a doborât-o, continuând să o lovească în timp ce aceasta se afla căzută, provocându-i politraumatisme, care au determinat decesul victimei imediat, fără a-i da posibilitatea să beneficieze măcar de ajutor medical, astfel încât deși inculpatul a recunoscut și limita maximă s-a redus considerabil, se impune ca fapta să fie tratată sub un regim sancționator mai aspru, inculpatul fiind o persoană violentă, fiind anterior sancționat pentru o infracțiune de lovire, aspecte de care prima instanță nu a ținut cont, cu consecințe și asupra pedepsei complementare, în sensul de a-i fi interzis și dreptul de a alege, întrucât o persoană ce aduce atingere dreptului la viață nu este demnă să aleagă.

Părțile civile au solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și reținând cauza, să fie majorată pedeapsa aplicată inculpatului, întrucât cea stabilită de către prima instanță nu reflectă gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, modul feroce concret în care a acționat în public, în fața unui bar, în prezența mai multor persoane, inclusiv a fiului cel mare al victimei, consecințele acesteia, respectiv gravitatea leziunilor suferite și multitudinea loviturilor, victima neavând nicio șansă de a primi un minim ajutor medical, persoana inculpatului, care a manifestat o atitudine de nepăsare, fiind anterior sancționat tot pentru infracțiuni de violență. Inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate, atât pentru nelegalitate, cât și pentru netemeinicie, întrucât se impunea schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.

rap. la art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 183 C. pen., deoarece raportul medico-legal evidențiază leziunile victimei din care nu rezultă o descriere a unei lovituri în zonă vitală, folosirea vreunui obiect, victima dezechilibrându-se și lovindu-se de asfalt, fiind găsită chiar o alcoolemie în sângele victimei, în condițiile în care fratele său a fost lovit și ștrangulat de către victimă, fiind un incident scandalos, dar în care el nu a acționat cu intenția de a ucide. În ceea ce privește temeinicia hotărârii, a solicitat reindividualizarea pedepsei, în condițiile prev. de art. 72 C. pen., justificându-se pe lângă consecințele prev. de art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., care reduc limitele cu o treime și reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen., fiind tânăr, în vârstă de 19 ani, elev în clasa a XII-a, comportarea sinceră în cursul procesului, neputând fi avute în vedere antecedentele sale, întrucât este vorba despre o amendă administrativă și despre o cauză în care el s-a împăcat cu partea vătămată în privința unei infracțiuni de lovire. Prin Decizia penală nr. 27 din 25 ianuarie 2013 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul inculpatului G.M. A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și de părțile civile G.M.Z., G.V., G.I.C. (prin G.V.) și G.A.G.

(prin G.V.), împotriva Sentinței penale nr. 177 din 16 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 5047/104/2012. A desființat sentința sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpatului. A majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului G.M. de la 12 ani închisoare la 13 ani închisoare. În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 65 alin. (2) și art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata de 4 ani după executarea pedepsei principale.

A menținut restul dispozițiilor sentinței. A dedus în continuare din pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 16 octombrie 2012 la zi și a menținut starea de arest a acestuia. A obligat apelantul inculpat la 500 RON cheltuieli judiciare către apelanții părți civile. A mai obligat apelantul inculpat la 150 RON cheltuieli judiciare statului. Instanța de apel a reținut următoarele: Din probele administrate în cauză, respectiv proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, raport de constatare medico-legală nr. 213/A din 24 august 2012, al Serviciului Județean de Medicină Legală Slatina, declarațiile martorilor și ale inculpatului, care a recunoscut săvârșirea infracțiunii și și-a însușit întreg probatoriul administrat în faza de urmărire penală, a constatat că prima instanță în mod corect a stabilit starea de fapt în sensul că în seara zilei de 10 august 2012, victima G.M.Z.

aflându-se în incinta barului SC I. SRL G., județul Olt, a purtat o discuție în contradictoriu cu martorul G.G. fratele inculpatului G.M., ce a degenerat în scandal, iar pentru aplanarea acestuia a intervenit martorul G.G.L., fratele victimei, însă în urma apelării telefonice de către G.G. au sosit la fața locului și inculpatul G.M.Z. și tatăl acestuia, G.V. După ce martorul I.A., barmanul de serviciu a reușit să-i determine să părăsească barul, G.V. și G.G. i-au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele martorului G.G.L., doborându-l într-un șanț, în timp ce inculpatul G.M.

s-a repezit asupra victimei G.M.Z., căreia i-a aplicat în mod repetat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în abdomen și la nivelul capului, în urma cărora victima s-a prăbușit pe asfalt, însă, inculpatul a continuat să-l lovească cu pumnii și picioarele, chiar sărind cu picioarele pe victimă, provocându-i prin compresiune numeroase leziuni, potrivit raportului de constatare medico-legal ce au determinat decesul acesteia, ca urmare a hemoragiei meningo-ventriculare, consecință a unui politraumatism cu fracturi de bază de craniu, contuzie cerebrală minoră, infiltrate sanguine epicraniene, echimoze și excoriații, fractură de stern și fracturi costale.

În ceea ce privește încadrarea juridică, a constatat că în mod corect prima instanță a stabilit că fapta inculpatului de a aplica lovituri repetate cu pumnii și picioarele victimei, care s-a dezechilibrat, a căzut, pentru ca apoi, inculpatul să-și continue atitudinea violentă, prin aceleași lovituri cu pumnii și picioarele, ce a determinat multiple fracturi și politraumatisme, culminând cu moartea violentă a victimei, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 lit. i) C. pen. și nu ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.

A arătat că infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., este o infracțiune praeterintenționată, deoarece lovirea sau fapta de vătămare corporală se săvârșește cu intenție, iar urmarea mai gravă, constând în moartea victimei îi este imputabilă inculpatului pe baza culpei, respectiv nu a prevăzut acest rezultat, deși trebuia și putea să-l prevadă, culpă care trebuie dovedită neexistând o prezumție de culpă, ceea ce deosebește această infracțiune de infracțiunea de omor, fiind poziția subiectivă a inculpatului, respectiv intenția doar de a vătăma integritatea corporală, rezultatul mai grav, respectiv moartea, survenind din culpă pentru că în cazul în care acționează și cu intenția de a suprima viața sau deși nu urmărește să suprime viața, totuși acceptă posibilitatea producerii acesteia, atunci fapta realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de omor, bineînțeles la care se adaugă și alte criterii în raport de care trebuie să se facă diferențierea, respectiv instrumentul folosit, zona corpului unde a fost aplicată lovitura, numărul loviturilor, intensitatea acestora, precum și toate celelalte împrejurări concrete în contextul cărora a fost săvârșită fapta.

S-a constatat că fapta inculpatului de a aplica multiple lovituri victimei cu mâinile și picioarele în zona abdomenului și în cap, determinând dezechilibrarea și căderea victimei, după care, a continuat lovirea acesteia în același mod, determinând politraumatisme cu fracturi de bază de craniu, contuzie cerebrală, infiltrate sanguine epicraniene, fractură de stern și fracturi costale, leziuni care au putut fi produse prin lovire și de corpuri contondente, posibil prin compresiune între două planuri, relevă intenția inculpatului de a accepta posibilitatea uciderii victimei, în condițiile în care, după cădere a continuat să-i aplice lovituri în zona capului, zonă vitală, fără a-i mai da posibilitatea victimei de a se mai apăra și care au determinat decesul victimei.

Curtea de apel a apreciat că alcoolemia victimei nu a constituit o cauză care să determine decesul, în condițiile în care consecințele atitudinii violente au fost multiple fracturi și politraumatisme. Ca atare, a constatat că fapta realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de omor, prevăzut de art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) C. pen., fapta fiind săvârșită într-un loc public. Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar, potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Având în vedere gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite (infracțiune contra vieții unei persoane), modalitatea și împrejurările concrete [inculpatul într-un loc public manifestând un comportament foarte violent, a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, determinând dezechilibrarea acesteia și căderea, pentru ca apoi să continue același comportament violent, în zone vitale, respectiv capul victimei, precum și părți ale corpului, lovituri care au putut fi determinate chiar și prin compresiune ce au avut drept consecință, decesul imediat al victimei, fără a-i da posibilitatea unui minim ajutor medical, inculpatul fiind cunoscut pe raza localității cu un comportament recalcitrant și incorigibil, fiind anterior sancționat administrativ cu amendă pentru infracțiunea de lovire, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

față de G.C., pentru ca apoi în 2009 să manifeste același comportament, agresându-l de această dată pe B.D.], circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv vârsta și atitudinea sinceră, fapt pentru care beneficiază de consecințele dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., privind reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, instanța de apel a constatat că inculpatul este o persoană violentă, fapt care impune fermitate din partea instanței, raportat și la conduita anterioară, așa încât a apreciat că se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului, întrucât numai astfel poate fi realizat scopul educativ-preventiv al pedepsei aplicate.

Ca nefondată a fost apreciată critica inculpatului privind nereținerea circumstanțelor atenuante, prev. de art. 74 C. pen., deoarece nu există împrejurări speciale care să atragă incidența acestora, în condițiile în care se are în vedere comportamentul antedelictum, fiind o fire violentă și care a perseverat într-o atitudine agresivă față de semenii săi, culminând în prezenta cauză cu suprimarea vieții unei persoane căreia nu i-a dat posibilitatea nici măcar a unui minim ajutor medical, prejudiciul material și moral nefiind încă stabilit în cauză, întrucât acțiunea civilă a fost disjunsă în cauză, iar comportamentul său ulterior pe parcursul procesului penal neputând atrage incidența dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen., în condițiile în care atitudinea sa sinceră a fost valorificată deja prin procedura simplificată, inculpatul neputând manifestata o altă atitudine în condițiile în care activitatea infracțională a fost observată de mai mulți martori, iar prezența la fiecare termen de judecată a fost determinată de starea de arest în care acesta se află.

De asemenea, având în vedere gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, valoarea socială lezată prin săvârșirea infracțiunii, respectiv dreptul la viață al unei persoane, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea a constatat că inculpatul raportat la atitudinea sa față de viața semenilor, manifestată prin violență și care a determinat suprimarea vieții, este nedemn de a-și exercita prerogativele constituționale privind dreptul de a alege, așa încât se impune ca pedeapsă complementară și accesorie pe lângă cea stabilită de către prima instanță și interzicerea dreptului de a alege prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen., constatând existența proporționalității între măsura dispusă și scopul urmărit.

Pe considerentele sus-menționate și având în vedere și dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b) și art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., instanța de apel a respins ca nefondat apelul inculpatului G.M. și a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și părțile civile G.M.Z., G.V., G.I.C. (prin G.V.) și G.A.G. (prin G.V.), a desființat sentința sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpatului. A majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului G.M. de la 12 ani închisoare la 13 ani închisoare. În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) și art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata de 4 ani după executarea pedepsei principale. A menținut restul dispozițiilor sentinței. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal, recurentul inculpat G.M. În recursul său inculpatul, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., a criticat decizia curții de apel sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei reținute în sarcina sa, precum și a greșitei individualizări a pedepsei și a solicitat casarea hotărârii atacate, reținerea cauzei spre rejudecare și schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de omor calificat în lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă prevăzută și pedepsită de art. 183 C. pen.

și reducerea pedepsei principale, prin aplicarea cu efecte extinse a dispozițiilor art. 74 lit. a) și b) C. pen. rap. la art. 76 alin. (2) C. pen. Examinând cauza sub aspectul cazurilor de casare invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: În ceea ce privește încadrarea juridică, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a stabilit că fapta inculpatului de a aplica, în zone vitale, lovituri repetate cu pumnii și picioarele victimei care s-a dezechilibrat, a căzut, pentru ca apoi, inculpatul să-și continue atitudinea violentă, prin aceleași lovituri cu pumnii și picioarele, ce a determinat multiple fracturi și politraumatisme, culminând cu moartea violentă a victimei, la scurt timp după consumarea infracțiunii, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) rap.

la art. 175 lit. i) C. pen. și nu ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. În acest sens reține că infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., este o infracțiune praeterintenționată, ce presupune ca acțiunea de lovire sau de vătămare corporală să fie săvârșită cu intenție, iar urmarea mai gravă, constând în moartea victimei, să fie imputabilă inculpatului pe baza culpei, în sensul că acesta nu a prevăzut acest rezultat mai grav, deși trebuia și putea să-l prevadă. Prin urmare, ceea ce deosebește această infracțiune de infracțiunea de omor este poziția subiectivă a făptuitorului ce acționează cu intenția de a vătăma integritatea corporală, rezultatul mai grav, respectiv moartea, survenind din culpă.

În cazul infracțiunii de omor autorul acționează cu intenția, directă sau indirectă, de a suprima viața, aspect pe care îl prevede și îl urmărește, ori, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii sale. În prezenta cauză se constată că inculpatul, după ce a aplicat multiple lovituri victimei cu mâinile și picioarele în zona abdomenului și capului, ce au determinat dezechilibrarea și căderea acesteia, a continuat acțiunea violentă, în același mod, determinând politraumatisme cu fracturi de bază de craniu, contuzie cerebrală, infiltrații sanguine epicraniene, fractură de stern și fracturi costale, leziuni care, potrivit expertizei medico-legale, au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri contondente, posibil prin compresiune între două planuri și relevă intenția inculpatului relativă la uciderea victimei.

Mai mult, inculpatul cunoștea starea de ebrietate a victimei la momentul exercitării împotriva acesteia a acțiunii violente, și, după ce a pus-o pe aceasta într-o situație de vădită inferioritate fizică și imposibilitate de a se apăra, a continuat acțiunea violentă, aspecte din care, de asemenea, rezultă că acesta a prevăzut rezultatul faptelor sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii sale, fiind îndeplinite astfel condițiile subiective a infracțiunii de omor, sub aspectul intenției indirecte.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, instanțele anterioare au avut în vedere dispozițiile art. 52 C. pen., potrivit cărora pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, cât și dispozițiile art. 72 C. pen., care prevede că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei și modalității de executare, Înalta Curte apreciază că au fost analizate criteriile enumerate de art. 72 C. pen., instanța de fond și de apel stabilind și aplicând pedeapse în cuantum (13 ani închisoare), orientat ușor către jumătatea intervalului determinat prin incidența cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen. Înalta Curte adaugă analizei instanței anterioare faptul că din perspectiva gradului de pericol social al făptuitorului-recurent acesta trebuie apreciat, având în vedere modul de operare caracterizat prin violență extremă, lipsa oricărei inhibiții în realizarea acțiunii infracționale în loc public, în prezența fiului minor (14 ani) al victimei, dar și elementele favorabile referitoare la situația familială, lipsa antecedentelor penale, vârsta, calitatea de elev (clasa a XII-a).

În ceea ce privește reținerea circumstanțelor atenuante judiciare cu consecința reducerii cuantumului pedepsei sub minimul special determinat potrivit art. 320 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu există împrejurări speciale care să atragă incidența acestora. În plus, în cazul aplicării dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoașterea săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, nu poate fi valorificată ca circumstanță atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. pen., întrucât recunoașterii săvârșirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valență juridică. Dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

pot fi aplicate concomitent cu dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., numai atunci când se constată existența unei alte atitudini a inculpatului după săvârșirea infracțiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, dintre cele prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 754 din 15 martie 2012, www.scj.ro). În ceea ce privește reținerea circumstanțelor atenuante legale, respectiv a stării de provocare, situația de fapt descrisă prin actul de sesizare, la care inculpatul a achiesat în totalitate, nu poate conduce la reținerea săvârșirii faptei sub imperiul unei puternice tulburări determinate de victimă printr-o acțiune ilicită gravă îndreptată împotriva inculpatului.

Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.M. În baza art. 385 16 alin. (2) rap. la art. 381 C. proc. pen. va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 11 august 2012 la 22 mai 2013. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îl va obliga pe inculpat la plata sumei de 275 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.M. Împotriva Deciziei penale nr. 27 din 25 ianuarie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 11 august 2012 la 22 mai 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 275 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 mai 2013. Procesat de GGC - GV