ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1732/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1732/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra

recursului de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 177 din 16 octombrie

2012, Tribunalul Olt, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, din

infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. de art. 174 alin. (1) rap. la 175

alin. (1) lit. i) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată inculpatul

G.M., în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prev. și ped. de art.

183 C. pen.

În baza art. 174

alin. (1) rap. la 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G.M. la 12 (doisprezece) ani

închisoare.

În baza art. 71 alin.

(1) C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata

executării pedepsei.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. și art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 alin.

(1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului

preventiv de la data de 11 august 2012 la zi.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a

inculpatului.

În baza art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen. și văzând că pentru soluționarea acțiunii civile

formulată de părțile civile G.M.Z., G.V., G.I.C. asistat de G.V. și G.A.G. prin

G.V. se impune administrarea de probe în fața instanței s-a dispus disjungerea

acțiunii civile de latura penală a cauzei, urmând a se forma un nou dosar.

A fost obligat

inculpatul la 1.000 RON cheltuieli judiciare statului și la 3.000 RON

cheltuieli judiciare către părțile civile G.M.Z. și G.V.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, s-a dispus trimiterea în judecată în

stare de arest preventiv a inculpatului G.M. pentru săvârșirea infracțiunii de

omor calificat prev. și ped. de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C.

pen. reținându-se în sarcina acestuia că în noaptea de 10/11 august 2012, în

urma unui conflict pe care l-a avut cu victima G.M.Z., l-a lovit cu pumnii și

picioarele, cauzându-i leziuni ce au dus la decesul acestuia.

La data de 02

octombrie 2012 partea vătămată G.V. în calitate de soție supraviețuitoare a

victimei s-a constituit parte civilă în cauză în numele său cu suma de 6407 RON

cu titlu de daune materiale și cu suma de 100.000 RON cu titlu de daune morale

precum și în numele fiului său minor G.A.G. în vârstă de 11 ani cu suma de

100.000 RON cu titlu de daune morale.

De asemenea la data

de 16 octombrie 2012 și G.I.C., în calitate de fiu al victimei în vârstă de 14

ani s-a constituit parte civilă în cauză, fiind asistat de mama sa, partea

civilă G.V., cu suma de 100.000 RON cu titlu de daune morale.

Inculpatul G.M. a

declarat că recunoaște săvârșirea faptei astfel cum aceasta a fost descrisă în

actul de inculpare, respectiv situația de fapt, precizând că își însușește în

totalitate probatoriul administrat în faza de urmărire penală dar a solicitat

schimbarea încadrării juridice dată de parchet infracțiunii reținută în sarcina

sa, în sensul că aceasta ar fi aceea de lovituri cauzatoare de moarte prev. și

ped. de art. 183 C. pen. și nu omor calificat prev. și ped. de art. 174 alin. (1)

- 175 alin. (1) lit. c)  C. pen., de vreme ce niciun moment nu a avut intenția

de a omorî victima ci, fiindu-i frică doar a lovit-o, decesul fiind un rezultat

pe care nu l-a avut în vedere.

În fapt, s-a reținut

că în seara zilei de 10 august 2012, victima G.M.Z. a plecat de la domiciliu

însoțit de cei doi copii ai săi și s-a deplasat la Caffe Barul ce aparține de

SC I. SRL G., județul Olt, bar ce este situat în centrul localității, împreună

cu fratele său G.G.L.

La acest bar, victima

și fratele său au stat până înjurai orelor 23:30 unde au consumat whisky după

care s-au deplasat la barul ce aparține AF B.A.

La acest ultim bar,

victima și fratele său au stat până în jurul orelor 02:00, după care G.M.Z. s-a

deplasat din nou la barul ce aparține de SC I. SRL G., județul Olt.

În jurul orelor 02:30

victima l-a apelat pe fratele său G.G.L. pe telefonul mobil și i-a solicitat

să-i aducă cheile de la autoturismul proprietatea sa marca F.F. cu număr de

înmatriculare X, astfel că cei doi s-au întâlnit la barul ce aparține de SC I.

SRL.

Când a intrat în bar,

martorul G.G.L. a observat că fratele său G.M.Z. era așezat la o masă de lângă

ușă pe o canapea, iar la masă se afla și G.G., fratele inculpatului G.M. cu

care purta o discuție în contradictoriu.

La un moment dat, cearta

a degenerat în scandal, împrejurare în care G.G. a scos din buzunar un spray

lacrimogen și a încercat să-l folosească asupra victimei G.M.Z. Pentru

aplanarea scandalului a intervenit martorul G.G.L. care i-a smuls spray-ul din

mână martorului G.G.

Ca urmare a acestui

scandal G.G. l-a apelat pe telefonul mobil pe tatăl său G.V. și pe inculpatul

G.M. cărora le-a solicitat ajutorul.

La un moment dat,

barmanul de serviciu, în speță martorul I.A., le-a solicitat martorilor G.G.,

G.G.L. și victimei G.M.Z. să părăsească barul, întrucât este ora închiderii,

astfel că toți trei au ieșit în exteriorul ei.

În același timp, la

cafe bar au venit și G.V. ce era însoțit de inculpatul G.M., care au coborât

dintr-un autoturism D. papuc și s-au deplasat în fața Cafe barului unde se

aflau martorii și victima.

G.V. și G.G. s-au

repezit asupra martorului G.G.L. pe care l-au lovit cu pumnii și picioarele,

doborându-l într-un șanț, iar inculpatul G.M. s-a repezit asupra victimei

G.M.Z. pe care l-a lovit cu pumnii și picioarele în mod repetat în abdomen și

la nivelul capului.

Ca urmare a

loviturilor aplicate, victima G.M.Z. s-a prăbușit pe asfalt, loc unde

inculpatul G.M. a continuat să-l lovească cu pumnii și picioarele și, totodată

a sărit cu picioarele pe el provocându-i prin compresiune numeroase leziuni și

anume fractură de stern, cu infiltrat sanguin al țesuturilor moi din jur;

fracturi costale și edem pulmonar, precum și numeroase leziuni la nivelul

capului care au dus la decesul victimei.

La fața locului, după

circa 40 de minute a sosit și o ambulanță, constatându-se decesul lui G.M.Z.

Raportul de

constatare medico-legală nr. 231/A din data de 24 august 2012 al Serviciului de

Medicină Legală al județului Olt privind autopsia cadavrului victimei G.M.Z. a

stabilit că moartea acestuia a fost violentă și s-a datorat hemoragiei

meningo-ventriculare, consecință a unui politraumatism cu fracturi de bază de

craniu, contuzie cerebrală minoră, infiltrate sanguine epicraniene, echimoze și

excoriații, fractură de stern și fracturi costale.

Leziunile traumatice

constatate la autopsie au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri

contondente și posibil prin compresiune între două planuri și au directă

legătură de cauzalitate cu cauza morții, iar alcoolemia în momentul decesului a

fost de 1,95 gr.‰.

În raport de situația

de fapt reținută, instanța a apreciat că prăbușirea victimei dar și lipsa de

reacție a acesteia, în sensul de a se feri de loviturile inculpatului s-a

datorat în bună parte și stării de ebrietate în care s-a aflat, alcoolemia în

momentul morții fiind de 1,95 gr‰, fără ca acest aspect să aibă semnificația

culpei concurente a victimei, situația neputându-se pune în discuție în cauza

de față.

Fapta inculpatului

G.M. care, în noaptea de 10/11 august 2012, într-un loc public, respectiv în

fața barului aparținând SC I. SRL, situat în centrul localității s-a repezit

asupra victimei G.M.Z. pe care l-a lovit cu pumnii și picioarele în mod repetat

în abdomen și la nivelul capului, acesta din urmă prăbușindu-se pe asfalt, ca

urmare a loviturilor aplicate, după care inculpatul G.M. a continuat să-l

lovească cu pumnii și picioarele și, totodată a sărit cu picioarele pe el

provocându-i prin compresiune numeroase leziuni și anume fractură de stern, cu

infiltrat sanguin al țesuturilor moi din jur; fracturi costale și edem

pulmonar, precum și numeroase leziuni la nivelul capului care au dus la decesul

victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor

calificat, prev. și ped. de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

iar nu ale infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, așa cum susține

inculpatul prin avocat ales.

Inculpatul a aplicat

victimei, cu putere, cu picioarele, multiple lovituri în zone vitale, victima

fiind în stare de ebrietate, stare pe care inculpatul a ignorat-o în mod

conștient și fără vreo motivare justificată și rezonabilă.

Or, starea victimei a

determinat o încetinire fiziologică a reflexelor acesteia, motiv pentru care nu

s-a ferit de loviturile primite de la inculpat, mai ales atunci când fusese

deja doborâtă la pământ, iar inculpatul a continuat să lovească cu picioarele

și chiar să sară cu picioarele pe abdomenul victimei.

De asemenea, starea

de ebrietate a victimei era evidentă, inculpatul cunoscând-o, conduita adoptată

de acesta, de a lovi victima și după ce aceasta fusese deja doborâtă la pământ

echivalează cu asumarea intenției de a produce decesul victimei și a prevăzut

posibilitatea de a se produce moartea acesteia și, chiar dacă nu a urmărit-o, a

acceptat-o, existând intenția specifică infracțiunii de omor, în modalitatea

intenției indirecte.

Astfel, martorul G.A.

a precizat că inculpatul a stat ascuns după un autovehicul care staționa în

fața barului și când victima G.M.Z. s-a apropiat de locul în care se afla

inculpatul, acesta din urmă i-a aplicat un pumn în bărbie, timp în care victima

s-a dezechilibrat și a căzut pe spate lovindu-se cu capul de niște pietre care

se aflau pe acostamentul șoselei. Martorul arată că "l-am văzut pe G.M. că

s-a pus pe corpul victimei și i-a dat doi pumni peste față (...), l-a lovit cu

picioarele în partea dreaptă în zona coastelor".

De asemenea, martorul

V.A.I. a precizat că "G.M. l-a lovit cu pumnul în gât și în bărbie fapt

pentru care s-a dezechilibrat și a căzut pe spate (victima) apoi l-a lovit cu pumnii

peste față și cu picioarele în zona coastelor și i-a aplicat și trei picioare

în zona capului, mai precis în zona tâmplei".

Și martorul A.B. a

arătat că "l-am văzut pe G.M. că l-a lovit cu pumnul în bărbie după care

victima G.M.Z. s-a dezechilibrat și a căzut cu capul de asfalt, ca urmare a

loviturii aplicate a rămas întins pe asfalt, după care inculpatul l-a lovit cu

pumnii peste față apoi cu picioarele l-a lovit în cap și peste corp.

Martorul N.M. a

menționat că "G.M. l-a lovit cu pumni și picioarele pe G.M.Z. pe care l-a

trântit în urma loviturilor aplicate, victima lovindu-se cu capul de

asfalt".

Martorul G.I.C., fiul

victimei a precizat că ""l-am văzut pe G.M. care avea în mână o țeavă

și cu aceasta l-a lovit pe tatăl meu peste corp apoi l-a lovit cu pumnii și

picioarele în cap, după aplicarea loviturilor tatăl meu a căzut cu fața în sus

pe asfaltul șoselei după care, în această poziție inculpatul a continuat să-l

lovească cu picioarele în zona coastelor și a capului".

Din cuprinsul

raportului de constatare medico-legală nr. 231/A din data de 24 august 2012 al

Serviciului de Medicină Legală al județului Olt a rezultat leziunile traumatice

constatate la autopsie au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri

contondente și posibil prin compresiune între două planuri și au directă

legătură de cauzalitate cu cauza morții, iar alcoolemia în momentul decesului a

fost de 1,95 gr.‰, moartea victimei G.M.Z. a fost violentă și s-a datorat

hemoragiei meningo-ventriculare, consecință a unui politraumatism cu fracturi

de bază de craniu, contuzie cerebrală minoră, infiltrate sanguine epicraniene,

echimoze și excoriații, fractură de stern și fracturi costale.

Așadar moartea

victimei nu a survenit instantaneu după ce victima s-a lovit cu capul de asfalt

ca urmare a faptului că s-a dezechilibrat, datorită și stării de ebrietate în

care s-a aflat, și a căzut pe spate, ci leziunile care au avut ca urmare

moartea victimei au avut drept cauză lovirile cu și de corpuri contondente și

posibil prin compresiune între două planuri, existând o legătură directă de

cauzalitate între acestea și rezultatul produs, respectiv moartea victimei.

Instanța de fond a

apreciat că încadrarea juridică dată faptei de către Parchetul de pe lângă

Tribunalul Olt este corectă, fapta reținută în sarcina inculpatului neîntrunind

elementele constitutive ale infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, în

cazul cărei moartea victime nu este un rezultat urmărit sau măcar acceptat de

făptuitor, ci al unei intenții depășite.

În cauza de față nu

se poate vorbi de existența unei intenții depășite câtă vreme inculpatul i-a

aplicat o lovitură puternică lui lovit pe G.M.Z. cu pumnul în bărbie, deși

acesta degaja un miros puternic de alcool, împrejurare ce s-a suprapus peste

starea de ebrietate în care se afla deja victima și împreună au contribuit la

dezechilibrarea victimei încât aceasta a căzut pe spate și chiar a continuat să

lovească victima în zone vitale și după ce aceasta a căzut la pământ.

Pentru aceste

considerente s-a respins cererea formulată de inculpat prin avocatul său ales

referitoare la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor

calificat prev. și ped. de art. 174 alin. (1) rap. la 175 alin. (1) lit. i) C.

pen., în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prev. și ped. de art.

183  C. pen., fapta reținută în sarcina inculpatului întrunind elementele

constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. și ped. de art. 174 alin.

(1) rap. la 175 alin. (1) lit. i) C. pen. iar nu de loviri cauzatoare de

moarte.

S-a mai reținut că inculpatul

G.M. are antecedente penale, în sensul că a mai fost anterior sancționat cu

aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ în cuantum de 700 RON pentru

comiterea unei infracțiuni de violență, respectiv prin Ordonanța 1106/P/2010

din 11 februarie 2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia deoarece la

data de 27 iunie 2010 l-a lovit cu pumnii și picioarele în față pe G.C. din

localitatea G., județul Olt, lăsându-l căzut în stare de inconștiență în stradă

și cauzându-i leziuni care au necesitat 6 - 7 zile îngrijiri medicale.

De asemenea, s-a mai

stabilit că același inculpat la data de 29 noiembrie 2009 l-a lovit pe numitul

B.D. din aceeași localitate, cauzându-i leziuni care au necesitat 7 - 8 zile

îngrijiri medicale, ulterior victima s-a împăcat cu inculpatul, astfel că în

cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

În cauza de față

inculpatul a recunoscut situația de fapt astfel cum a fost descrisă în

rechizitoriu, a declarat că regretă fapta comisă, în special decesul victimei,

a cărei moarte nu a urmărit-o cu orice preț, motivând că loviturile aplicate au

fost urmare a faptului că îi era foarte frică de victimă, fără a justifica în

mod rezonabil din ce anume a decurs această stare de frică, câtă vreme victima

se afla deja doborâtă la pământ și cu toate acestea, el a continuat să o

lovească.

S-a apreciat că

explicația inculpatului nu este mulțumitoare și nu justifică în nici un caz

atitudinea deosebit de violentă pe care acesta a avut-o față de victima G.M.Z.

Pe de altă parte,

simpla recunoaștere a stării de fapt și regretul formal, fără a se demonstra

acordarea unui minim sprijin material sau de orice natură familiei victimei

ulterior decesului, nu poate atrage recunoașterea în mod automat în beneficiul

inculpatului și a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C.

pen.

Astfel, recunoașterea

anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante nu este posibilă decât atunci

când împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea

faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil persoana inculpatului într-o

asemenea manieră încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special

satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei,

sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, prin Decizia nr. 1227 din 02 aprilie 2009, ceea ce nu este cazul în

situația din speță.

Pe de altă parte,

instanța a reținut că inculpatul a recunoscut fapta săvârșită astfel cum a fost

reținută și expusă în cuprinsul actului de inculpare, însușindu-și în

totalitate probatoriul administrat în faza de urmărire penală și solicitând

aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

La individualizarea

judiciară a pedepsei, s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de

lege, criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.,

pericolul social concret al faptei și făptuitorului, urmarea gravă a

infracțiunii săvârșite, împrejurări în raport de care s-a apreciat că se

justifică aplicarea unei pedepse de 12 (doisprezece) ani închisoare în regim de

detenție.

La data de 02

octombrie 2012 partea vătămată G.V. în calitate de soție supraviețuitoare a

victimei s-a constituit parte civilă în cauză în numele său cu suma de 6407 RON

cu titlu de daune materiale și cu suma de 100.000 RON cu titlu de daune morale

precum și în numele fiului său minor G.A.G. în vârstă de 11 ani cu suma de

100.000 RON cu titlu de daune morale.

De asemenea, la data

de 16 octombrie 2012 și G.I.C., în calitate de fiu al victimei în vârstă de de

14 ani s-a constituit parte civilă în cauză, fiind asistat de mama sa, partea

civilă G.V., cu suma de 100.000 RON cu titlu de daune morale.

În plus, a solicitat

și acordarea unei prestații periodice în favoarea copiilor victimei.

De asemenea, și tatăl

victimei, respectiv numitul G.M.Z. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma

de 100.000 RON cu titlu de daune morale.

Pentru dovedirea

pretențiilor formulate de părțile civile este nevoie de administrarea unor

probe, astfel că instanța a dispus disjungerea acțiunii civile de latura penală

a cauzei, urmând a se forma un nou dosar, în conformitate cu dispozițiile art.

320

1

alin. (5) C. proc. pen.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, inculpatul G.M.

și părțile civile G.M.Z., G.V., G.I.C. (prin G.V.) și G.A.G. (prin G.V.).

Reprezentantul

parchetului a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale

pentru nelegalitate și netemeinicie și reținând cauza spre rejudecare, să se

pronunțe o hotărâre legală și temeinică, cu respectarea dispozițiilor art. 72

C. pen., în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate,

întrucât prima instanță nu a ținut seama de împrejurările concrete și modul în

care a acționat inculpatul, care s-a năpustit asupra victimei, a lovit-o cu

pumnii și picioarele până a doborât-o, continuând să o lovească în timp ce

aceasta se afla căzută, provocându-i politraumatisme, care au determinat

decesul victimei imediat, fără a-i da posibilitatea să beneficieze măcar de

ajutor medical, astfel încât deși inculpatul a recunoscut și limita maximă s-a

redus considerabil, se impune ca fapta să fie tratată sub un regim sancționator

mai aspru, inculpatul fiind o persoană violentă, fiind anterior sancționat

pentru o infracțiune de lovire, aspecte de care prima instanță nu a ținut cont,

cu consecințe și asupra pedepsei complementare, în sensul de a-i fi interzis și

dreptul de a alege, întrucât o persoană ce aduce atingere dreptului la viață nu

este demnă să aleagă.

Părțile civile au

solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și reținând cauza,

să fie majorată pedeapsa aplicată inculpatului, întrucât cea stabilită de către

prima instanță nu reflectă gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite,

modul feroce concret în care a acționat în public, în fața unui bar, în

prezența mai multor persoane, inclusiv a fiului cel mare al victimei,

consecințele acesteia, respectiv gravitatea leziunilor suferite și multitudinea

loviturilor, victima neavând nicio șansă de a primi un minim ajutor medical, persoana

inculpatului, care a manifestat o atitudine de nepăsare, fiind anterior

sancționat tot pentru infracțiuni de violență.

Inculpatul a

solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate, atât

pentru nelegalitate, cât și pentru netemeinicie, întrucât se impunea schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin.

(1) C. pen. rap. la art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 183

C. pen., deoarece raportul medico-legal evidențiază leziunile victimei din care

nu rezultă o descriere a unei lovituri în zonă vitală, folosirea vreunui

obiect, victima dezechilibrându-se și lovindu-se de asfalt, fiind găsită chiar

o alcoolemie în sângele victimei, în condițiile în care fratele său a fost

lovit și ștrangulat de către victimă, fiind un incident scandalos, dar în care

el nu a acționat cu intenția de a ucide.

În ceea ce privește

temeinicia hotărârii, a solicitat reindividualizarea pedepsei, în condițiile

prev. de art. 72 C. pen., justificându-se pe lângă consecințele prev. de art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen., care reduc limitele cu o treime și

reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen.,

fiind tânăr, în vârstă de 19 ani, elev în clasa a XII-a, comportarea sinceră în

cursul procesului, neputând fi avute în vedere antecedentele sale, întrucât

este vorba despre o amendă administrativă și despre o cauză în care el s-a

împăcat cu partea vătămată în privința unei infracțiuni de lovire.

Prin Decizia penală

nr. 27 din 25 ianuarie 2013 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul inculpatului G.M.

A admis apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și de părțile civile G.M.Z.,

G.V., G.I.C. (prin G.V.) și G.A.G. (prin G.V.), împotriva Sentinței penale nr.

177 din 16 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr.

5047/104/2012.

A desființat sentința

sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpatului.

A majorat pedeapsa

principală aplicată inculpatului G.M. de la 12 ani închisoare la 13 ani

închisoare.

În baza art. 71 alin.

(1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării

pedepsei principale.

În baza art. 65 alin.

(2) și art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe durata de 4 ani după executarea pedepsei principale.

A menținut restul

dispozițiilor sentinței.

A dedus în continuare

din pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 16 octombrie 2012 la zi și

a menținut starea de arest a acestuia.

A obligat apelantul

inculpat la 500 RON cheltuieli judiciare către apelanții părți civile.

A mai obligat apelantul

inculpat la 150 RON cheltuieli judiciare statului.

Instanța de apel a

reținut următoarele:

Din probele

administrate în cauză, respectiv proces-verbal de cercetare la fața locului,

planșe fotografice, raport de constatare medico-legală nr. 213/A din 24 august

2012, al Serviciului Județean de Medicină Legală Slatina, declarațiile

martorilor și ale inculpatului, care a recunoscut săvârșirea infracțiunii și

și-a însușit întreg probatoriul administrat în faza de urmărire penală, a

constatat că prima instanță în mod corect a stabilit starea de fapt în sensul

că în seara zilei de 10 august 2012, victima G.M.Z. aflându-se în incinta

barului SC I. SRL G., județul Olt, a purtat o discuție în contradictoriu cu

martorul G.G. fratele inculpatului G.M., ce a degenerat în scandal, iar pentru

aplanarea acestuia a intervenit martorul G.G.L., fratele victimei, însă în urma

apelării telefonice de către G.G. au sosit la fața locului și inculpatul G.M.Z.

și tatăl acestuia, G.V.

După ce martorul

I.A., barmanul de serviciu a reușit să-i determine să părăsească barul, G.V. și

G.G. i-au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele martorului G.G.L.,

doborându-l într-un șanț, în timp ce inculpatul G.M. s-a repezit asupra

victimei G.M.Z., căreia i-a aplicat în mod repetat mai multe lovituri cu pumnii

și picioarele în abdomen și la nivelul capului, în urma cărora victima s-a

prăbușit pe asfalt, însă, inculpatul a continuat să-l lovească cu pumnii și

picioarele, chiar sărind cu picioarele pe victimă, provocându-i prin

compresiune numeroase leziuni, potrivit raportului de constatare medico-legal

ce au determinat decesul acesteia, ca urmare a hemoragiei meningo-ventriculare,

consecință a unui politraumatism cu fracturi de bază de craniu, contuzie

cerebrală minoră, infiltrate sanguine epicraniene, echimoze și excoriații,

fractură de stern și fracturi costale.

În ceea ce privește

încadrarea juridică, a constatat că în mod corect prima instanță a stabilit că

fapta inculpatului de a aplica lovituri repetate cu pumnii și picioarele

victimei, care s-a dezechilibrat, a căzut, pentru ca apoi, inculpatul să-și

continue atitudinea violentă, prin aceleași lovituri cu pumnii și picioarele,

ce a determinat multiple fracturi și politraumatisme, culminând cu moartea

violentă a victimei, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de omor

calificat prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 lit. i) C. pen. și nu

ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art.

183 C. pen.

A arătat că

infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183

C. pen., este o infracțiune praeterintenționată, deoarece lovirea sau fapta de

vătămare corporală se săvârșește cu intenție, iar urmarea mai gravă, constând

în moartea victimei îi este imputabilă inculpatului pe baza culpei, respectiv

nu a prevăzut acest rezultat, deși trebuia și putea să-l prevadă, culpă care

trebuie dovedită neexistând o prezumție de culpă, ceea ce deosebește această

infracțiune de infracțiunea de omor, fiind poziția subiectivă a inculpatului,

respectiv intenția doar de a vătăma integritatea corporală, rezultatul mai

grav, respectiv moartea, survenind din culpă pentru că în cazul în care

acționează și cu intenția de a suprima viața sau deși nu urmărește să suprime

viața, totuși acceptă posibilitatea producerii acesteia, atunci fapta

realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de omor, bineînțeles la care

se adaugă și alte criterii în raport de care trebuie să se facă diferențierea,

respectiv instrumentul folosit, zona corpului unde a fost aplicată lovitura,

numărul loviturilor, intensitatea acestora, precum și toate celelalte

împrejurări concrete în contextul cărora a fost săvârșită fapta.

S-a constatat că

fapta inculpatului de a aplica multiple lovituri victimei cu mâinile și

picioarele în zona abdomenului și în cap, determinând dezechilibrarea și

căderea victimei, după care, a continuat lovirea acesteia în același mod,

determinând politraumatisme cu fracturi de bază de craniu, contuzie cerebrală,

infiltrate sanguine epicraniene, fractură de stern și fracturi costale, leziuni

care au putut fi produse prin lovire și de corpuri contondente, posibil prin

compresiune între două planuri, relevă intenția inculpatului de a accepta

posibilitatea uciderii victimei, în condițiile în care, după cădere a continuat

să-i aplice lovituri în zona capului, zonă vitală, fără a-i mai da

posibilitatea victimei de a se mai apăra și care au determinat decesul

victimei. Curtea de apel a apreciat că alcoolemia victimei nu a constituit o

cauză care să determine decesul, în condițiile în care consecințele atitudinii

violente au fost multiple fracturi și politraumatisme.

Ca atare, a constatat

că fapta realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de omor, prevăzut de

art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) C. pen., fapta fiind

săvârșită într-un loc public.

Conform art. 52 C.

pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar, potrivit

art. 72 C. pen., la stabilirea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții

generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială,

de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Având în vedere

gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite (infracțiune contra vieții

unei persoane), modalitatea și împrejurările concrete [inculpatul într-un loc

public manifestând un comportament foarte violent, a aplicat victimei mai multe

lovituri cu pumnii și picioarele, determinând dezechilibrarea acesteia și

căderea, pentru ca apoi să continue același comportament violent, în zone

vitale, respectiv capul victimei, precum și părți ale corpului, lovituri care

au putut fi determinate chiar și prin compresiune ce au avut drept consecință,

decesul imediat al victimei, fără a-i da posibilitatea unui minim ajutor

medical, inculpatul fiind cunoscut pe raza localității cu un comportament

recalcitrant și incorigibil, fiind anterior sancționat administrativ cu amendă

pentru infracțiunea de lovire, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. față de

G.C., pentru ca apoi în 2009 să manifeste același comportament, agresându-l de

această dată pe B.D.], circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv vârsta

și atitudinea sinceră, fapt pentru care beneficiază de consecințele

dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., privind reducerea

limitelor de pedeapsă cu o treime, instanța de apel a constatat că inculpatul

este o persoană violentă, fapt care impune fermitate din partea instanței,

raportat și la conduita anterioară, așa încât a apreciat că se impune majorarea

pedepsei aplicate inculpatului, întrucât numai astfel poate fi realizat scopul

educativ-preventiv al pedepsei aplicate.

Ca nefondată a fost apreciată

critica inculpatului privind nereținerea circumstanțelor atenuante, prev. de

art. 74 C. pen., deoarece nu există împrejurări speciale care să atragă

incidența acestora, în condițiile în care se are în vedere comportamentul

antedelictum, fiind o fire violentă și care a perseverat într-o atitudine

agresivă față de semenii săi, culminând în prezenta cauză cu suprimarea vieții

unei persoane căreia nu i-a dat posibilitatea nici măcar a unui minim ajutor

medical, prejudiciul material și moral nefiind încă stabilit în cauză, întrucât

acțiunea civilă a fost disjunsă în cauză, iar comportamentul său ulterior pe

parcursul procesului penal neputând atrage incidența dispozițiilor art. 74 lit.

c) C. pen., în condițiile în care atitudinea sa sinceră a fost valorificată

deja prin procedura simplificată, inculpatul neputând manifestata o altă

atitudine în condițiile în care activitatea infracțională a fost observată de

mai mulți martori, iar prezența la fiecare termen de judecată a fost

determinată de starea de arest în care acesta se află.

De asemenea, având în

vedere gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, valoarea socială

lezată prin săvârșirea infracțiunii, respectiv dreptul la viață al unei

persoane, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și Înaltei Curți

de Casație și Justiție, Curtea a constatat că inculpatul raportat la atitudinea

sa față de viața semenilor, manifestată prin violență și care a determinat

suprimarea vieții, este nedemn de a-și exercita prerogativele constituționale

privind dreptul de a alege, așa încât se impune ca pedeapsă complementară și

accesorie pe lângă cea stabilită de către prima instanță și interzicerea

dreptului de a alege prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen., constatând

existența proporționalității între măsura dispusă și scopul urmărit.

Pe considerentele

sus-menționate și având în vedere și dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b) și

art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., instanța de apel a respins ca nefondat

apelul inculpatului G.M. și a admis apelurile formulate de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Olt și părțile civile G.M.Z., G.V., G.I.C. (prin G.V.) și

G.A.G. (prin G.V.), a desființat sentința sub aspectul individualizării

pedepselor aplicate inculpatului.

A majorat pedeapsa

principală aplicată inculpatului G.M. de la 12 ani închisoare la 13 ani

închisoare.

În baza art. 71 alin.

(1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării

pedepsei principale.

În baza art. 65 alin.

(2) și art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe durata de 4 ani după executarea pedepsei principale.

A menținut restul

dispozițiilor sentinței.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs, în termenul legal, recurentul inculpat G.M.

În recursul său

inculpatul, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin.

(1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., a criticat decizia curții de apel sub aspectul

greșitei încadrări juridice a faptei reținute în sarcina sa, precum și a

greșitei individualizări a pedepsei și a solicitat casarea hotărârii atacate,

reținerea cauzei spre rejudecare și schimbarea încadrării juridice a

infracțiunii de omor calificat în lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte,

faptă prevăzută și pedepsită de art. 183 C. pen. și reducerea pedepsei

principale, prin aplicarea cu efecte extinse a dispozițiilor art. 74 lit. a) și

b) C. pen. rap. la art. 76 alin. (2) C. pen.

Examinând cauza sub

aspectul cazurilor de casare invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție

apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește

încadrarea juridică, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a

stabilit că fapta inculpatului de a aplica, în zone vitale, lovituri repetate

cu pumnii și picioarele victimei care s-a dezechilibrat, a căzut, pentru ca

apoi, inculpatul să-și continue atitudinea violentă, prin aceleași lovituri cu

pumnii și picioarele, ce a determinat multiple fracturi și politraumatisme,

culminând cu moartea violentă a victimei, la scurt timp după consumarea

infracțiunii, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de omor

calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 lit. i) C. pen. și

nu ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de

art. 183 C. pen.

În acest sens reține

că infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art.

183 C. pen., este o infracțiune praeterintenționată, ce presupune ca acțiunea

de lovire sau de vătămare corporală să fie săvârșită cu intenție, iar urmarea

mai gravă, constând în moartea victimei, să fie imputabilă inculpatului pe baza

culpei, în sensul că acesta nu a prevăzut acest rezultat mai grav, deși trebuia

și putea să-l prevadă. Prin urmare, ceea ce deosebește această infracțiune de

infracțiunea de omor este poziția subiectivă a făptuitorului ce acționează cu

intenția de a vătăma integritatea corporală, rezultatul mai grav, respectiv

moartea, survenind din culpă. În cazul infracțiunii de omor autorul acționează

cu intenția, directă sau indirectă, de a suprima viața, aspect pe care îl

prevede și îl urmărește, ori, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea

producerii sale.

În prezenta cauză se

constată că inculpatul, după ce a aplicat multiple lovituri victimei cu mâinile

și picioarele în zona abdomenului și capului, ce au determinat dezechilibrarea

și căderea acesteia, a continuat acțiunea violentă, în același mod, determinând

politraumatisme cu fracturi de bază de craniu, contuzie cerebrală, infiltrații

sanguine epicraniene, fractură de stern și fracturi costale, leziuni care,

potrivit expertizei medico-legale, au putut fi produse prin lovire cu și de

corpuri contondente, posibil prin compresiune între două planuri și relevă

intenția inculpatului relativă la uciderea victimei. Mai mult, inculpatul

cunoștea starea de ebrietate a victimei la momentul exercitării împotriva

acesteia a acțiunii violente, și, după ce a pus-o pe aceasta într-o situație de

vădită inferioritate fizică și imposibilitate de a se apăra, a continuat

acțiunea violentă, aspecte din care, de asemenea, rezultă că acesta a prevăzut

rezultatul faptelor sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea

producerii sale, fiind îndeplinite astfel condițiile subiective a infracțiunii

de omor, sub aspectul intenției indirecte.

În ceea ce privește

individualizarea judiciară a pedepsei, instanțele anterioare au avut în vedere

dispozițiile art. 52 C. pen., potrivit cărora pedeapsa este o măsură de

constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei îl

constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, cât și dispozițiile art.

72 C. pen., care prevede că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama

de dispozițiile părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în

partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

În ceea ce privește

individualizarea pedepsei și modalității de executare, Înalta Curte apreciază

că au fost analizate criteriile enumerate de art. 72 C. pen., instanța de fond

și de apel stabilind și aplicând pedeapse în cuantum (13 ani închisoare),

orientat ușor către jumătatea intervalului determinat prin incidența cauzei

legale de reducere a pedepsei prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen.

Înalta Curte adaugă

analizei instanței anterioare faptul că din perspectiva gradului de pericol

social al făptuitorului-recurent acesta trebuie apreciat, având în vedere modul

de operare caracterizat prin violență extremă, lipsa oricărei inhibiții în

realizarea acțiunii infracționale în loc public, în prezența fiului minor (14

ani) al victimei, dar și elementele favorabile referitoare la situația familială,

lipsa antecedentelor penale, vârsta, calitatea de elev (clasa a XII-a).

În ceea ce privește

reținerea circumstanțelor atenuante judiciare cu consecința reducerii

cuantumului pedepsei sub minimul special determinat potrivit art. 320 C. proc.

pen., Înalta Curte constată că nu există împrejurări speciale care să atragă

incidența acestora.

În plus, în cazul

aplicării dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., comportarea sinceră

în cursul procesului, constând în recunoașterea săvârșirii faptelor reținute în

actul de sesizare a instanței, nu poate fi valorificată ca circumstanță

atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. pen.,

întrucât recunoașterii săvârșirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valență

juridică. Dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot fi aplicate

concomitent cu dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., numai atunci

când se constată existența unei alte atitudini a inculpatului după săvârșirea

infracțiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, dintre cele

prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. (Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, Decizia nr. 754 din 15 martie 2012, www.scj.ro).

În ceea ce privește

reținerea circumstanțelor atenuante legale, respectiv a stării de provocare, situația

de fapt descrisă prin actul de sesizare, la care inculpatul a achiesat în

totalitate, nu poate conduce la reținerea săvârșirii faptei sub imperiul unei

puternice tulburări determinate de victimă printr-o acțiune ilicită gravă

îndreptată împotriva inculpatului.

Față de aceste

considerente, Curtea, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.M.

În baza art. 385

16

alin. (2) rap. la art. 381 C. proc. pen. va deduce din cuantumul pedepsei

aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 11 august

2012 la 22 mai 2013.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen. îl va obliga pe inculpat la plata sumei de 275 RON cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând

onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea

apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul G.M.

Împotriva Deciziei

penale nr. 27 din 25 ianuarie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Deduce din cuantumul

pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la

11 august 2012 la 22 mai 2013.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 275 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 mai 2013.

Procesat de GGC - GV