ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1924/2013

Asupra recursului de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 238 din 18 decembrie 2012, Tribunalul Olt, a admis în parte cererile de despăgubiri civile formulate de părțile civile G.V., G.C.I. și G.A.G. asistați de reprezentant legal G.V., precum și M.G., și pe cale de consecință: A fost obligat inculpatul G.M., în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C., să plătească: 1. părții civile G.V.: - suma de 35.000 RON cu titlu de daune morale; - suma de 6.407 RON cu titlu de daune materiale; 2. părții civile M.G. suma de 35.000 RON cu titlu de daune morale; 3. părții civile G.A.G.

prin reprezentantul său legal G.V.: - suma de 35.000 RON cu titlu de daune morale; - suma de 500 RON cu titlu de prestație periodică acordată ca sumă globală pentru perioada august - decembrie 2012; - suma de 100 RON cu titlu de prestație periodică începând cu data de 01 ianuarie 2013 și până la majoratul acestuia; 4. părții civile G.C.I. prin reprezentantul său legal G.V.: - suma de 35.000 RON cu titlu de daune morale; - suma de 500 RON cu titlu de prestație periodică acordată ca sumă globală pentru perioada august-decembrie 2012; -suma de 100 RON cu titlu de prestație periodică începând cu data de 01 ianuarie 2013 și până la majoratul acestuia; S-au respins în rest cererile formulate de părțile civile.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului G.M. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. și ped. de art. 174 alin. (1)-175 alin. (1) lit. c) C. pen., reținându-se în sarcina acestuia că în noaptea de 10 din 11 august 2012, în urma unui conflict pe care l-a avut cu victima G.M.A., l-a lovit cu pumnii și picioarele, cauzându-i leziuni ce au dus la decesul acestuia. La data de 02 octombrie 2012 partea vătămată G.V. în calitate de soție supraviețuitoare a victimei s-a constituit parte civilă în cauză în numele său cu suma de 6.407 RON cu titlu de daune materiale și cu suma de 100.000 RON cu titlu de daune morale precum și în numele fiului său minor G.A.G.

în vârstă de 11 ani cu suma de 100.000 RON cu titlu de daune morale. De asemenea, la data de 16 octombrie 2012 și G.C.I., în calitate de fiu al victimei în vârstă de 14 ani s-a constituit parte civilă în cauză, fiind asistat de mama sa, partea civilă G.V., cu suma de 100.000 RON cu titlu de daune morale. Audiat fiind, inculpatul G.M. a declarat că recunoaște săvârșirea faptei astfel cum aceasta a fost descrisă în actul de inculpare, respectiv situația de fapt, precizând că își însușește în totalitate probatoriul administrat în faza de urmărire penală dar a solicitat schimbarea încadrării juridice dată de Parchet infracțiunii reținută în sarcina sa, în sensul că aceasta ar fi aceea de lovituri cauzatoare de moarte prev și ped de art. 183 C. pen.

și nu omor calificat prev. și ped de art. 174 alin. (1)-175 alin. (1) lit. c) C. pen., de vreme ce nici un moment nu a avut intenția de a omorî victima ci, fiindu-i frică doar a lovit-o, decesul fiind un rezultat pe care nu l-a avut în vedere. Prin sentința penală nr. 177 din 16 octombrie 2012 pronunțată în Dosarul 5047/104/2012 al Tribunalului Olt, a fost condamnat inculpatul G.M. la pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. și ped. de art. 174 alin. (1) rap. la 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

pe durata executării pedepsei iar în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. și art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale. Fiind necesare administrarea de probe în vederea soluționării acțiunii civile formulată de părțile civile precizate, instanța a dispus disjungerea acesteia din Dosarul 5047/104/2012, în conformitate cu art. 320 1 alin. (5) C. proc. pen. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr. 6035/104/2012. Din actele și lucrările dosarului instanța a constatat următoarele:în noaptea de 10 din 11 august 2012 inculpatul G.M.

s-a repezit asupra victimei G.M.A. pe care l-a lovit cu pumnii și picioarele în mod repetat în abdomen și la nivelul capului. Ca urmare a loviturilor aplicate, victima G.M.A. s-a prăbușit pe asfalt, loc unde inculpatul G.M. a continuat să-l lovească cu pumnii și picioarele și, totodată a sărit cu picioarele pe el provocându-i prin compresiune numeroase leziuni și anume fractură de stern, cu infiltrat sanguin al țesuturilor moi din jur; fracturi costale și edem pulmonar, precum și numeroase leziuni la nivelul capului care au dus la decesul victimei. La fața locului, după circa 40 de minute a sosit și o ambulanță, însă s-a constatat decesul victimei G.M.A.. Ca urmare a agresiunilor exercitate asupra sa de către inculpat, victima a suferit multiplele leziuni traumatice menționate în cuprinsul Raportului de constatare medico-legală din data de 24 august 2012 al serviciului de Medicină Legală al județului Olt.

Din conținutul acestuia a rezultat că leziunile traumatice constatate la autopsie au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri contondente și posibil prin compresiune între două planuri și au directă legătură de cauzalitate cu cauza morții, iar alcoolemia în momentul decesului a fost de 1,95 gr.‰, moartea victimei G.M.A. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo-ventriculare, consecință a unui politraumatism cu fracturi de bază de craniu, contuzie cerebrală minoră, infiltrate sanguine epicraniene, echimoze și excoriații, fractură de stern și fracturi costale.

Așadar, moartea victimei nu a survenit instantaneu, respectiv după ce victima s-a lovit cu capul de asfalt ca urmare a faptului că s-a dezechilibrat, datorită și stării de ebrietate în care s-a aflat, căzând pe spate, ci leziunile care au avut ca urmare moartea victimei au avut drept cauză lovirile cu și de corpuri contondente și posibil prin compresiune între două planuri, existând o legătură directă de cauzalitate între acestea și rezultatul produs, respectiv moartea victimei. S-a reținut de instanța fondului că inculpatul a aplicat victimei, cu putere, cu picioarele, multiple lovituri în zone vitale, victima fiind în stare de ebrietate, stare pe care inculpatul a ignorat-o în mod conștient și fără vreo motivare justificată și rezonabilă.

Or, starea victimei, aflată într-o avansată stare de ebrietate, a determinat o încetinire fiziologică a reflexelor acesteia, motiv pentru care victima nu s-a ferit de loviturile primite de la inculpat, nici măcar atunci când fusese deja doborâtă la pământ, în timp ce inculpatul a continuat să lovească cu picioarele și chiar să sară cu picioarele pe abdomenul victimei. Starea de fapt menționată echivalează cu asumarea intenției de a produce decesul victimei de către inculpat, care a prevăzut posibilitatea de a se produce moartea și, chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat-o, existând intenția specifică infracțiunii de omor, în modalitatea intenției indirecte.

Această împrejurare nu face însă mai puțin posibilă răspunderea civilă pentru fapta ilicită întrucât în speță sunt îndeplinite condițiile pentru răspunderea civil delictuală, respectiv existența unei fapte ilicite, rezultatului vătămător, precum și existența unei legături de cauzalitate între acțiunea ilicită și rezultatul produs. Cu privire la cererea de acordare a daunelor materiale - partea vătămată G.V. în calitate de soție supraviețuitoare a victimei s-a constituit parte civilă în cauză în numele propriu cu suma de 6.407 RON cu titlu de daune materiale (dosar) iar inculpatul a fost de acord să le plătească în totalitate. Partea civilă a dovedit potrivit înscrisurilor depuse la dosar ca fiind efectuate cheltuieli materiale în valoare de 6.407 RON (dosar).

Potrivit art. 1392 din Noul C. civ. „cel ce a făcut cheltuieli în caz de deces al victimei, pentru înmormântare are dreptul la înapoierea lor de la cel care răspunde pentru fapta ce a prilejuit aceste cheltuieli". În raport de textul de lege menționat dar și de principiul disponibilității părților în privința soluționării acțiunii civile în procesul penal a fost admisă în cererea părții civile G.V. și a fost obligat inculpatul G.M. să plătească părții civile G.V. suma de 6.407 RON cu titlu de daune materiale. Cu privire la cererea de acordare a unei prestații periodice de câte 350 RON lunar formulată de partea civilă G.V. pentru minorul G.A.G., în vârstă de 11 ani și de partea civilă minor G.C.I.

în vârstă de 14 ani, asistat de mama sa, partea civilă G.V. Din copia carnetul de muncă al victimei a rezultat că la data la care inculpatul a săvârșit infracțiunea acesta nu se mai afla nici măcar în șomaj (dosar), raporturile de muncă ale acestuia încetând la data de 01 ianuarie 2011, moment la care salariul înregistrat a fost de 720 RON pentru calificarea de „operator umplere recipiente GPL". Ulterior, victima nu a mai fost angajată cu contract individual de muncă ori altă formă în actualul context social economic, în care locurile de muncă sunt tot mai puține. Cu toate acestea victima muncea în gospodăria sa proprie, lucrând un hectar de teren agricol, crescând animale și obținând astfel alimentele necesare traiului zilnic.

În acest fel a reușit să contribuie împreună cu soția sa, partea civilă G.V., la creșterea și educarea copiilor lor minori, aflați în continuarea studiilor, minorul G.A.G. fiind elev la școala din comună, iar minorul G.C.I. fiind elev la școala gimnaziala din orașul Corabia, unde locuiește în gazdă la o mătușă a sa. Această stare de fapt a rezultat din declarațiile martorilor T.E. și C.E. (dosar) audiați la cererea părților civile prin avocatul ales al acestora. Potrivit art. 1390 din Noul C. civ., respectiv alin. (1) „Despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine numai celor îndreptățiți, potrivit legii, la întreținere din partea celui decedat" iar conform alin. (3) „La stabilirea despăgubirii se va ține seama de nevoile celui păgubit, precum și de veniturile pe care în mod normal cel decedat le-ar fi avut pe timpul pentru care s-a acordat despăgubirea". Pe de altă parte, potrivit art. 1386 alin. (2) din Noul C. civ.

„La stabilirea prejudiciului se va avea în vedere data producerii prejudiciului" iar conform alin. (3) „Dacă prejudiciul are un caracter de continuitate, despăgubirea se acordă sub formă de prestații periodice". Or, în speță decesului victimei a avut loc în luna august 2012 care a fost avută în vedere, moment de la care copii săi minori au suferit și un prejudiciu material reprezentat tocmai de lipsa contribuției pe care acesta o avea la creșterea și educarea lor, prejudiciu care a continuat și continuă și în prezent, cel puțin până la momentul intervenirii majoratului, când starea de nevoie se prezumă și eventual și ulterior dacă aceștia se vor afla în continuarea studiilor. Cu prilejul audierii de instanța de fond, inculpatul a declarat că este de acord să plătească suma de câte 100 RON lunar în favoarea copiilor minori ai victimei cu titlu de prestație periodică.

Din probatoriul administrat în cauză nu s-a făcut dovada afectării de către victimă a unor sume mai mari decât cea anterior precizată pentru întreținerea acestora, de vreme ce victima nu avea un loc de muncă la momentul decesul nici nu presta o activitate remunerată în regim de colaborare ori prestări servicii,nu era înregistrat ca mic producător agricol și nu comercializa produsele agricole rezultate din gospodăria proprie.în raport de cele mai sus arătate a fost obligat inculpatul G.M. la o prestație periodică acordată ca sumă globală de câte 500 RON în favoarea fiecăruia dintre cei doi minori ai victimei pentru perioada august-decembrie 2012, și o prestație periodică de câte 100 RON lunar începând cu data de 01 ianuarie 2013 și până la majoratul acestora.

Cu privire la cererea de acordare a daunelor morale, părțile vătămate M.G. și G.V., tatăl și respectiv soția victimei au solicitat acordarea sumei de câte 100.000 RON, cu titlu de daune morale. Copii minori ai victimei, G.C.I. asistat de mama sa, G.V., precum și acesta din urmă în numele copilului său minor G.A.G. au solicitat de asemenea acordarea sumei de câte 100.000 RON cu titlu de daune morale. Prin art. 1391 din Noul C. civ. a fost reglementată posibilitatea reparării prejudiciului nepatrimonial, cât și mijloacele de apărare a drepturilor nepatrimoniale la care o persoană poate recurge în cazul decesului victimei unei fapte delictuale. Potrivit art. 1.391 alin. (2) din Noul C. civ.

intitulat sugestiv „Repararea prejudiciului nepatrimonial „Instanța judecătorească va putea,de asemenea,să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu". A reținut tribunalul că prejudiciul moral este evident pentru orice persoană care își pierde părintele în condiții neașteptate, cu atât mai mult cu cât victima nu se afla la o vârstă înaintată, nu suferea de boli cronice care să facă predictibilă dispariția sa fizică într-un interval de timp apropiat. În plus, este îndeobște cunoscut că părinții reprezintă persoanele care sunt cele mai apropiate, care pot oferi ajutorul necondiționat copiilor lor indiferent că sunt minori sau majori, în diferitele momente ale vieții acestora.

În ce privește partea vătămată G.V., aceasta era soția defunctului, cei doi fiind căsătoriți de mai mult timp și având 2 copii, context în care se impune prezumția că relațiile dintre soți erau apropiate, caracterizate prin încredere și sprijin reciproc, iar decesul victimei a afectat grav și iremediabil familia sa și implicit pe partea civilă care a solicitat daune morale, punând-o pe aceasta în situația ca, prin activitatea sa, să suplinească contribuția pe care soțul o avea în familie atât în plan material, dar mai ales în plan afectiv". Așadar, prin decesul soțului, respectiv al tatălui și legăturile de afecțiune existente au fost puternic afectate, fiind lipsite în viitor atât de prezența celei mai dragi persoane cât și de sprijinul material de care acestea beneficiau.

Referitor la partea vătămată M.G., acesta este tatăl victimei și fiind la o vârstă înaintată și cu o stare de sănătate precară este de presupus că era beneficiarul unui suport remarcabil din partea fiului său, victima G.M.A., cu care locuia și se gospodărea în comun, în cadrul aceleiași gospodării, prin urmare și acesta a încercat un prejudiciu moral evident în contextul menționat. Potrivit practicii și doctrinei juridice, prejudiciul moral nu poate fi cuantificat după elemente exacte așa cum este cazul prejudiciului material, însă sumele de bani acordate trebuie să fie în măsură a asigura o alinare celui care l-a suferit.

Cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, ci include o doză de aproximare avându-se în vedere consecințele negative suferite pe plan psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. Viața nu poate avea un preț, însă în speță având în vedere în special consecințele negative produse părților vătămate, astfel cum au fost reținute și precizate în cele de mai sus, sumele de câte 35.000 RON ce au fost acordate fiecăreia dintre părțile civile nu reprezintă sume exagerate, în aprecierea tribunalului, raportat la gravitatea și importanța prejudiciului moral, în speță pierderea a unei vieți omenești.

Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimei. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul G.M., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale și reducerea cuantumului despăgubirilor morale acordate părților civile, acestea fiind într-un cuantum exagerat, în condițiile în care la momentul conflictului victima avea o alcoolemie de 1,95 gr‰ și a fost cea care a generat incidentul, agresând și pe fratele său, căruia i-a produs leziunile descrise în certificatul medico-legal.

Apelul s-a apreciat că este nefondat și a fost respins, din următoarele considerente: Examinând sentința penală recurată, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea a constatat că prima instanță a soluționat corect latura civilă a cauzei, admițând acțiunile civile formulate de părțile civile și obligându-l pe inculpat la plata daunelor morale, într-un cuantum ce corespunde prejudiciului de natură nepatrimonială cauzat acestora, urmare faptei ilicite a inculpatului.

Curtea a constatat că la dosarul cauzei nu s-au identificat elemente și nu există temeiuri care să conducă la reducerea cuantumului daunelor morale, cuantificarea prejudiciului moral nefiind supusă unor criterii legale de determinare, ci incluzând o doză de aproximare, astfel încât în raport de consecințele negative produse părților civile prin decesul soțului, respectiv al tatălui, s-a apreciat că sumele acordate acestora nu sunt exagerate, ci corespund prejudiciului de natură nepatrimonială suferit. Așa fiind și pentru motivele arătate, întrucât hotărârea pronunțată de Tribunalul Olt s-a apreciat că este legală și temeinică, în temeiul dispoz. art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., apelantul a fost obligat la plata sumei de 30 RON cheltuieli judiciare statului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul G.M. Inculpatul G.M. a criticat decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și reducerea cuantumului daunelor morale la care a fost obligat. Examinând recursul declarat prin prisma cazului de casare invocat dar și din oficiujnalta Curte,reține că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta. Cu privire la unica critica a recurentului inculpate, vizând reducerea cuantumului daunelor morale la care a fost obligat, Înalta Curte reține că nu poate fi primită întrucât s-a constatat că prima instanță a stabilit în echitate atunci când a fixat cuantumul acestor daune.

Astfel, au fost avute în vedere consecințele negative produse părților civile prin decesul soțului, respectiv al tatălui, acestora le-au fost pricinuite suferințe psihice ce se circumscriu noțiunii de prejudiciu personal nepatrimonial care,ca și cel patrimonial se reclamă a fi reparat. Înalta Curte reține că, este mai presus de orice îndoială că traumele psihice suferite unui astfel de incident și care în mod evident se circumscriu noțiunii de prejudiciu personal nepatrimonial și care se reclamă a fi reparat prin obligarea inculpatului la plata unor despăgubiri cu titlu de daune morale, apreciindu-se că suma de câte 35.000 RON cu titlu de daune morale pentru fiecare parte civilă este suficientă și necesară pentru acoperirea integrală a prejudiciului moral suferit.

Înalta Curte constatată că despăgubirile morale prin cuantumul acordat nu depășește sfera unei satisfacții echitabile, juste și proporționale cu caracterul profund și ireversibil al prejudiciului suferit de către părțile civile. Având în vedere că prejudiciul moral suferit de parte nu poate fi reparat în natură, devin incidente prevederile art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., potrivit cărora „repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile prin plata unei despăgubiri bănești, în măsura în care repararea în natură nu este cu putință". Deși nu există criterii legale și absolute pentru cuantificarea prejudiciului moral suferit de părțile civile, practica judiciară în materie relevă că instanțele au în vedere consecințele negative suferite de către cei în cauză, în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura lezării lor, evaluarea bănească fiind una aproximativă bazată pe considerente de echitate.

Altfel spus, în funcție de împrejurările concrete ale speței, statuând în echitate, instanța trebuie să acorde despăgubiri apte să constituie o satisfacție nepărtinitoare fără a se atinge limita superioară a îmbogățirii fără justă cauză ori la o comercializare a suferințelor fizice/psihice. Ținând seama de toate acestea, Înalta Curte apreciază că nu se impune reducerea cuantumului daunelor morale, și în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 51 din 19 februarie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Va constata că inculpatul este arestat în altă cauză. Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 51 din 19 februarie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 05 iunie 2013.