ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1924/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1924/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 238 din 18 decembrie 2012, Tribunalul Olt, a admis în parte

cererile de despăgubiri civile formulate de părțile civile G.V., G.C.I. și G.A.G.

asistați de reprezentant legal G.V., precum și M.G., și pe cale de consecință:

A fost obligat inculpatul G.M., în

prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C., să plătească:

- suma de 35.000 RON cu titlu de daune

morale;

- suma de 6.407 RON cu titlu de daune

materiale;

cu titlu de daune morale;

reprezentantul său legal G.V.:

- suma de 35.000 RON cu titlu de daune

morale;

- suma de 500 RON cu titlu de

prestație periodică acordată ca sumă globală pentru perioada august - decembrie

2012;

- suma de 100 RON cu titlu de

prestație periodică începând cu data de 01 ianuarie 2013 și până la majoratul

acestuia;

reprezentantul său legal G.V.:

- suma de 35.000 RON cu titlu de daune

morale;

- suma de 500 RON cu titlu de

prestație periodică acordată ca sumă globală pentru perioada august-decembrie

2012;

-suma de 100 RON cu titlu de prestație

periodică începând cu data de 01 ianuarie 2013 și până la majoratul acestuia;

S-au respins în rest cererile

formulate de părțile civile.

Pentru a pronunța această sentință, prima

instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Olt, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a

inculpatului G.M. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. și ped.

de art. 174 alin. (1)-175 alin. (1) lit. c) C. pen., reținându-se în sarcina acestuia

că în noaptea de 10 din 11 august 2012, în urma unui conflict pe care l-a avut cu

victima G.M.A., l-a lovit cu pumnii și picioarele, cauzându-i leziuni ce au dus

la decesul acestuia.

La data de 02 octombrie 2012 partea vătămată

G.V. în calitate de soție supraviețuitoare a victimei s-a constituit parte civilă

în cauză în numele său cu suma de 6.407 RON cu titlu de daune materiale și cu suma

de 100.000 RON cu titlu de daune morale precum și în numele fiului său minor G.A.G.

în vârstă de 11 ani cu suma de 100.000 RON cu titlu de daune morale.

De asemenea, la data de 16 octombrie 2012

și G.C.I., în calitate de fiu al victimei în vârstă de 14 ani s-a constituit parte

civilă în cauză, fiind asistat de mama sa, partea civilă G.V., cu suma de 100.000

RON cu titlu de daune morale.

Audiat fiind, inculpatul G.M. a declarat

că recunoaște săvârșirea faptei astfel cum aceasta a fost descrisă în actul de inculpare,

respectiv situația de fapt, precizând că își însușește în totalitate probatoriul

administrat în faza de urmărire penală dar a solicitat schimbarea încadrării juridice

dată de Parchet infracțiunii reținută în sarcina sa, în sensul că aceasta ar fi

aceea de lovituri cauzatoare de moarte prev și ped de art. 183 C. pen. și nu omor

calificat prev. și ped de art. 174 alin. (1)-175 alin. (1) lit. c) C. pen., de vreme

ce nici un moment nu a avut intenția de a omorî victima ci, fiindu-i frică doar

a lovit-o, decesul fiind un rezultat pe care nu l-a avut în vedere.

Prin sentința penală nr. 177 din 16

octombrie 2012 pronunțată în Dosarul 5047/104/2012 al Tribunalului Olt, a fost condamnat

inculpatul G.M. la pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat, prev. și ped. de art. 174 alin. (1) rap. la 175

alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

În

baza art. 71 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului

și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a

ll-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei iar în temeiul art. 65

alin. (2) C. pen. și art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. și pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b C. pen. pe o

durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

Fiind necesare administrarea de probe în

vederea soluționării acțiunii civile formulată de părțile civile precizate, instanța

a dispus disjungerea acesteia din Dosarul 5047/104/2012, în conformitate cu

art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului

Olt sub nr. 6035/104/2012. Din actele și lucrările dosarului instanța a constatat

următoarele:în noaptea de 10 din 11 august 2012 inculpatul G.M. s-a repezit asupra

victimei G.M.A. pe care l-a lovit cu pumnii și picioarele în mod repetat în abdomen

și la nivelul capului.

Ca urmare a loviturilor aplicate, victima

G.M.A. s-a prăbușit pe asfalt, loc unde inculpatul G.M. a continuat să-l lovească

cu pumnii și picioarele și, totodată a sărit cu picioarele pe el provocându-i prin

compresiune numeroase leziuni și anume fractură de stern, cu infiltrat sanguin al

țesuturilor moi din jur; fracturi costale și edem pulmonar, precum și numeroase

leziuni la nivelul capului care au dus la decesul victimei.

La fața locului, după circa 40 de minute

a sosit și o ambulanță, însă s-a constatat decesul victimei G.M.A.. Ca urmare a

agresiunilor exercitate asupra sa de către inculpat, victima a suferit multiplele

leziuni traumatice menționate în cuprinsul Raportului de constatare medico-legală

din data de 24 august 2012 al serviciului de Medicină Legală al județului Olt.

Din conținutul acestuia a rezultat că leziunile

traumatice constatate la autopsie au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri

contondente și posibil prin compresiune între două planuri și au directă legătură

de cauzalitate cu cauza morții, iar alcoolemia în momentul decesului a fost de 1,95

gr.‰, moartea victimei G.M.A. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo-ventriculare,

consecință a unui politraumatism cu fracturi de bază de craniu, contuzie cerebrală

minoră, infiltrate sanguine epicraniene, echimoze și excoriații, fractură de stern

și fracturi costale.

Așadar, moartea victimei nu a survenit

instantaneu, respectiv după ce victima s-a lovit cu capul de asfalt ca urmare a

faptului că s-a dezechilibrat, datorită și stării de ebrietate în care s-a aflat,

căzând pe spate, ci leziunile care au avut ca urmare moartea victimei au avut drept

cauză lovirile cu și de corpuri contondente și posibil prin compresiune între două

planuri, existând o legătură directă de cauzalitate între acestea și rezultatul

produs, respectiv moartea victimei.

S-a reținut de instanța fondului că inculpatul

a aplicat victimei, cu putere, cu picioarele, multiple lovituri în zone vitale,

victima fiind în stare de ebrietate, stare pe care inculpatul a ignorat-o în mod

conștient și fără vreo motivare justificată și rezonabilă. Or, starea victimei,

aflată într-o avansată stare de ebrietate, a determinat o încetinire fiziologică

a reflexelor acesteia, motiv pentru care victima nu s-a ferit de loviturile primite

de la inculpat, nici măcar atunci când fusese deja doborâtă la pământ, în timp ce

inculpatul a continuat să lovească cu picioarele și chiar să sară cu picioarele

pe abdomenul victimei.

Starea de fapt menționată echivalează cu

asumarea intenției de a produce decesul victimei de către inculpat, care a prevăzut

posibilitatea de a se produce moartea și, chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat-o,

existând intenția specifică infracțiunii de omor, în modalitatea intenției indirecte.

Această împrejurare nu face însă mai puțin posibilă răspunderea civilă pentru fapta

ilicită întrucât în speță sunt îndeplinite condițiile pentru răspunderea civil delictuală,

respectiv existența unei fapte ilicite, rezultatului vătămător, precum și existența

unei legături de cauzalitate între acțiunea ilicită și rezultatul produs. Cu privire

la cererea de acordare a daunelor materiale - partea vătămată G.V. în calitate de

soție supraviețuitoare a victimei s-a constituit parte civilă în cauză în numele

propriu cu suma de 6.407 RON cu titlu de daune materiale (dosar) iar inculpatul

a fost de acord să le plătească în totalitate.

Partea civilă a dovedit potrivit înscrisurilor

depuse la dosar ca fiind efectuate cheltuieli materiale în valoare de 6.407 RON

(dosar). Potrivit art. 1392 din Noul C. civ. „cel ce a făcut cheltuieli în caz de

deces al victimei, pentru înmormântare are dreptul la înapoierea lor de la cel care

răspunde pentru fapta ce a prilejuit aceste cheltuieli".

În

raport de textul de lege menționat dar și de principiul disponibilității

părților în privința soluționării acțiunii civile în procesul penal a fost admisă

în cererea părții civile G.V. și a fost obligat inculpatul G.M. să plătească părții

civile G.V. suma de 6.407 RON cu titlu de daune materiale.

Cu privire la cererea de acordare a unei

prestații periodice de câte 350 RON lunar formulată de partea civilă G.V. pentru

minorul G.A.G., în vârstă de 11 ani și de partea civilă minor G.C.I. în vârstă de

14 ani, asistat de mama sa, partea civilă G.V.

Din copia carnetul de muncă al victimei

a rezultat că la data la care inculpatul a săvârșit infracțiunea acesta nu se mai

afla nici măcar în șomaj (dosar), raporturile de muncă ale acestuia încetând la

data de 01 ianuarie 2011, moment la care salariul înregistrat a fost de 720 RON

pentru calificarea de „operator umplere recipiente GPL". Ulterior, victima

nu a mai fost angajată cu contract individual de muncă ori altă formă în actualul

context social economic, în care locurile de muncă sunt tot mai puține. Cu toate

acestea victima muncea în gospodăria sa proprie, lucrând un hectar de teren agricol,

crescând animale și obținând astfel alimentele necesare traiului zilnic. În acest

fel a reușit să contribuie împreună cu soția sa, partea civilă G.V., la creșterea

și educarea copiilor lor minori, aflați în continuarea studiilor, minorul G.A.G.

fiind elev la școala din comună, iar minorul G.C.I. fiind elev la școala gimnaziala

din orașul Corabia, unde locuiește în gazdă la o mătușă a sa. Această stare de fapt

a rezultat din declarațiile martorilor T.E. și C.E. (dosar) audiați la cererea părților

civile prin avocatul ales al acestora.

Potrivit art. 1390 din Noul C. civ., respectiv

alin. (1) „Despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se

cuvine numai celor îndreptățiți, potrivit legii, la întreținere din partea celui

decedat" iar conform alin. (3) „La stabilirea despăgubirii se va ține seama

de nevoile celui păgubit, precum și de veniturile pe care în mod normal cel decedat

le-ar fi avut pe timpul pentru care s-a acordat despăgubirea".

Pe de altă parte, potrivit art. 1386

alin. (2) din Noul C. civ. „La stabilirea prejudiciului se va avea în vedere data

producerii prejudiciului" iar conform alin. (3) „Dacă prejudiciul are un caracter

de continuitate, despăgubirea se acordă sub formă de prestații periodice".

Or, în speță decesului victimei a avut

loc în luna august 2012 care a fost avută în vedere, moment de la care copii săi

minori au suferit și un prejudiciu material reprezentat tocmai de lipsa contribuției

pe care acesta o avea la creșterea și educarea lor, prejudiciu care a continuat

și continuă și în prezent, cel puțin până la momentul intervenirii majoratului,

când starea de nevoie se prezumă și eventual și ulterior dacă aceștia se vor afla

în continuarea studiilor. Cu prilejul audierii de instanța de fond, inculpatul a

declarat că este de acord să plătească suma de câte 100 RON lunar în favoarea copiilor

minori ai victimei cu titlu de prestație periodică.

Din probatoriul administrat în cauză nu

s-a făcut dovada afectării de către victimă a unor sume mai mari decât cea anterior

precizată pentru întreținerea acestora, de vreme ce victima nu avea un loc de muncă

la momentul decesul nici nu presta o activitate remunerată în regim de colaborare

ori prestări servicii,nu era înregistrat ca mic producător agricol și nu comercializa

produsele agricole rezultate din gospodăria proprie.în raport de cele mai sus arătate

a fost obligat inculpatul G.M. la o prestație periodică acordată ca sumă globală

de câte 500 RON în favoarea fiecăruia dintre cei doi minori ai victimei pentru perioada

august-decembrie 2012, și o prestație periodică de câte 100 RON lunar începând cu

data de 01 ianuarie 2013 și până la majoratul acestora.

Cu privire la cererea de acordare a daunelor

morale, părțile vătămate M.G. și G.V., tatăl și respectiv soția victimei au solicitat

acordarea sumei de câte 100.000 RON, cu titlu de daune morale.

Copii minori ai victimei, G.C.I. asistat

de mama sa, G.V., precum și acesta din urmă în numele copilului său minor G.A.G.

au solicitat de asemenea acordarea sumei de câte 100.000 RON cu titlu de daune morale.

Prin art. 1391 din Noul C. civ. a fost reglementată posibilitatea reparării prejudiciului

nepatrimonial, cât și mijloacele de apărare a drepturilor nepatrimoniale la care

o persoană poate recurge în cazul decesului victimei unei fapte delictuale.

Potrivit art. 1.391 alin. (2) din Noul

C. civ. intitulat sugestiv „Repararea prejudiciului nepatrimonial „Instanța judecătorească

va putea,de asemenea,să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților,

surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și

oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea

prejudiciu". A reținut tribunalul că prejudiciul moral este evident pentru

orice persoană care își pierde părintele în condiții neașteptate, cu atât mai mult

cu cât victima nu se afla la o vârstă înaintată, nu suferea de boli cronice care

să facă predictibilă dispariția sa fizică într-un interval de timp apropiat. În

plus, este îndeobște cunoscut că părinții reprezintă persoanele care sunt cele mai

apropiate, care pot oferi ajutorul necondiționat copiilor lor indiferent că sunt

minori sau majori, în diferitele momente ale vieții acestora.

În

ce privește partea vătămată G.V., aceasta era soția defunctului,

cei doi fiind căsătoriți de mai mult timp și având 2 copii, context în care se impune

prezumția că relațiile dintre soți erau apropiate, caracterizate prin încredere

și sprijin reciproc, iar decesul victimei a afectat grav și iremediabil familia

sa și implicit pe partea civilă care a solicitat daune morale, punând-o pe aceasta

în situația ca, prin activitatea sa, să suplinească contribuția pe care soțul o

avea în familie atât în plan material, dar mai ales în plan afectiv".

Așadar, prin decesul soțului, respectiv

al tatălui și legăturile de afecțiune existente au fost puternic afectate, fiind

lipsite în viitor atât de prezența celei mai dragi persoane cât și de sprijinul

material de care acestea beneficiau. Referitor la partea vătămată M.G., acesta este

tatăl victimei și fiind la o vârstă înaintată și cu o stare de sănătate precară

este de presupus că era beneficiarul unui suport remarcabil din partea fiului său,

victima G.M.A., cu care locuia și se gospodărea în comun, în cadrul aceleiași gospodării,

prin urmare și acesta a încercat un prejudiciu moral evident în contextul menționat.

Potrivit practicii și doctrinei juridice,

prejudiciul moral nu poate fi cuantificat după elemente exacte așa cum este cazul

prejudiciului material, însă sumele de bani acordate trebuie să fie în măsură a

asigura o alinare celui care l-a suferit.

Cuantificarea prejudiciului moral nu este

supusă unor criterii legale de determinare, ci include o doză de aproximare avându-se

în vedere consecințele negative suferite pe plan psihic, importanța valorilor lezate,

măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute

consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională

și socială. Viața nu poate avea un preț, însă în speță având în vedere în special

consecințele negative produse părților vătămate, astfel cum au fost reținute și

precizate în cele de mai sus, sumele de câte 35.000 RON ce au fost acordate fiecăreia

dintre părțile civile nu reprezintă sume exagerate, în aprecierea tribunalului,

raportat la gravitatea și importanța prejudiciului moral, în speță pierderea a unei

vieți omenești.

Totodată, în cuantificarea prejudiciului

moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază

echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

inculpatul G.M., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale și

reducerea cuantumului despăgubirilor morale acordate părților civile, acestea fiind

într-un cuantum exagerat, în condițiile în care la momentul conflictului victima

avea o alcoolemie de 1,95 gr‰ și a fost cea care a generat incidentul, agresând

și pe fratele său, căruia i-a produs leziunile descrise în certificatul medico-legal.

Apelul s-a apreciat că este nefondat și

a fost respins, din următoarele considerente:

Examinând sentința penală recurată, prin

prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea a constatat că prima instanță a

soluționat corect latura civilă a cauzei, admițând acțiunile civile formulate de

părțile civile și obligându-l pe inculpat la plata daunelor morale, într-un cuantum

ce corespunde prejudiciului de natură nepatrimonială cauzat acestora, urmare faptei

ilicite a inculpatului.

Curtea a constatat că la dosarul cauzei

nu s-au identificat elemente și nu există temeiuri care să conducă la reducerea

cuantumului daunelor morale, cuantificarea prejudiciului moral nefiind supusă unor

criterii legale de determinare, ci incluzând o doză de aproximare, astfel încât

în raport de consecințele negative produse părților civile prin decesul soțului,

respectiv al tatălui, s-a apreciat că sumele acordate acestora nu sunt exagerate,

ci corespund prejudiciului de natură nepatrimonială suferit.

Așa fiind și pentru motivele arătate, întrucât

hotărârea pronunțată de Tribunalul Olt s-a apreciat că este legală și temeinică,

în temeiul dispoz. art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., apelul declarat de inculpat

a fost respins ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., apelantul

a fost obligat la plata sumei de 30 RON cheltuieli judiciare statului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

inculpatul G.M.

Inculpatul G.M. a criticat decizia recurată

prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și reducerea

cuantumului daunelor morale la care a fost obligat.

Examinând recursul declarat prin prisma

cazului de casare invocat dar și din oficiujnalta Curte,reține că recursul este

nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.

Cu privire la unica critica a recurentului

inculpate, vizând reducerea cuantumului daunelor morale la care a fost obligat,

Înalta Curte reține că nu poate fi primită întrucât s-a constatat că prima instanță

a stabilit în echitate atunci când a fixat cuantumul acestor daune.

Astfel, au fost avute în vedere consecințele

negative produse părților civile prin decesul soțului, respectiv al tatălui, acestora

le-au fost pricinuite suferințe psihice ce se circumscriu noțiunii de prejudiciu

personal nepatrimonial care,ca și cel patrimonial se reclamă a fi reparat.

Înalta Curte reține că, este mai presus

de orice îndoială că traumele psihice suferite unui astfel de incident și care în

mod evident se circumscriu noțiunii de prejudiciu personal nepatrimonial și care

se reclamă a fi reparat prin obligarea inculpatului la plata unor despăgubiri cu

titlu de daune morale, apreciindu-se că suma de câte 35.000 RON cu titlu de daune

morale pentru fiecare parte civilă este suficientă și necesară pentru acoperirea

integrală a prejudiciului moral suferit.

Înalta Curte constatată că despăgubirile

morale prin cuantumul acordat nu depășește sfera unei satisfacții echitabile, juste

și proporționale cu caracterul profund și ireversibil al prejudiciului suferit de

către părțile civile.

Având în vedere că prejudiciul moral suferit

de parte nu poate fi reparat în natură, devin incidente prevederile art. 14

alin. (3) lit. b) C. proc. pen., potrivit cărora „repararea pagubei se face potrivit

dispozițiilor legii civile prin plata unei despăgubiri bănești, în măsura în care

repararea în natură nu este cu putință". Deși nu există criterii legale și

absolute pentru cuantificarea prejudiciului moral suferit de părțile civile, practica

judiciară în materie relevă că instanțele au în vedere consecințele negative suferite

de către cei în cauză, în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura

lezării lor, evaluarea bănească fiind una aproximativă bazată pe considerente de

echitate. Altfel spus, în funcție de împrejurările concrete ale speței, statuând

în echitate, instanța trebuie să acorde despăgubiri apte să constituie o satisfacție

nepărtinitoare fără a se atinge limita superioară a îmbogățirii fără justă cauză

ori la o comercializare a suferințelor fizice/psihice.

Ținând seama de toate acestea, Înalta

Curte apreciază că nu se impune reducerea cuantumului daunelor morale, și în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul

declarat de inculpatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 51 din 19 februarie 2013

a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va constata că inculpatul este arestat

în altă cauză.

Va obliga recurentul inculpat la plata

sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de inculpatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 51 din 19 februarie 2013 a Curții

de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Constată că inculpatul este arestat în

altă cauză.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 05 iunie 2013.