ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 22.02.2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2206/2013

HOTĂRÂRE

22.02.2013

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2206/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 474 din data de 13 noiembrie 2012 a Tribunalului Dolj, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.I.G. studii 10 clase, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, cu antecedente penale, în prezent deținut în Penitenciarul Craiova, la 7 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare.

A fost desfăcută pedeapsa finală de 2 ani și 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 10 din 5 aprilie 2012 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin nerecurare în: pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 41 din 15 martie 2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin nerecurare; pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 7 din 25 ianuarie 2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin Decizia penală nr. 889 din 26 mai 2011 a Curții de Apel Craiova și în pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare care a fost descontopită în pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru art. 193 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320

C. proc. pen. (faptă din 4 iulie 2011) și 3 luni închisoare aplicată pentru art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320

C. proc. pen. (faptă din 4 iulie 2011).

S-a constatat revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepselor de: 4 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 41 din 15 martie 2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin nerecurare (faptă din 31 decembrie 2009) și 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 7 din 25 ianuarie 2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin Decizia penală nr. 889 din 26 mai 2011 a Curții de Apel Craiova, pedeapsă care a fost descontopită în pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru art. 192 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320

alin. (1) și 7 C. proc. pen. (faptă din 14 august 2010) și 2 ani închisoare pentru art. 208 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320

alin. (1) și (7) C. proc. pen. (faptă din 14 august 2010).

În baza art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile din prezenta cauză cu pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 10 din 5 aprilie 2012 a Judecătoriei Calafat (faptă din 4 iulie 2011) în pedeapsa cea mai grea aceea de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a), lit. b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (2), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), d) C. pen. a fost contopită pedeapsa de 2.000 RON amendă penală aplicată inculpatului pentru art. 180 alin. (2) C. pen. prin Sentința penală nr. 51 din 25 martie 2011 a Judecătoriei Calafat (faptă din 20 iulie 2010), cu pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 41 din 15 martie 2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin nerecurare (faptă din 31 decembrie 2009) și cu pedepsele aplicate inculpatului prin Sentința penală nr. 7 din 25 ianuarie 2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin Decizia penală nr. 889 din 26 mai 2011 a Curții de Apel Craiova (fapte din 14 august 2010) în pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani închisoare, pedeapsă pe care inculpatul o va executa alături de pedeapsa rezultantă de mai sus, în final, 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa finală aplicată, perioada detenției preventive de la 23 ianuarie 2012 la zi și a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza dispozițiilor sentinței penale 10 din 5 aprilie 2012 a Judecătoriei Calafat și s-a dispus emiterea unui mandat de executare a pedepsei închisorii corespunzător prezentei hotărâri.

În baza art. 7 din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a fost confiscată o bucată din lemn desprinsă din ciomagul folosit de inculpat la comiterea agresiunii asupra părții vătămate P.C.

S-a constatat că părțile vătămate M.M.E. și P.C. în prezent deținut în Penitenciarul Craiova, arestat în altă cauză, nu s-au constituit părți civile în cauză.

Au fost admise acțiunile civile promovate în cauză de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova și a fost obligat inculpatul către partea civilă la plata sumei de 2.264,42 RON despăgubiri civile reprezentând cheltuielile de spitalizare pentru partea vătămată M.M.E. (faptă din 5 ianuarie 2012) și la 123,22 RON despăgubiri civile reprezentând cheltuielile ocazionate de îngrijirile medicale acordate părții vătămate P.C. (faptă din 21 ianuarie 2012), sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație de la data săvârșirii faptelor și până la data plății efective a debitelor.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.050 RON cheltuieli judiciare statului din care suma de 173 RON reprezentând contravaloare acte medico-legale, iar suma de 500 RON onorariile avocaților desemnați din oficiu pe parcursul urmăririi penale și în faza de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că la data de 09 aprilie 2012 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj la nr. 4520/63/2012, Rechizitoriul nr. 48/P/2012 din data de 09 aprilie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.I.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 176 lit. c) C. pen. și o infracțiune prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și, în final, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În conținutul actului de sesizare s-au reținut în fapt, următoarele:

I. În seara zilei de 05 ianuarie 2012, în jurul orelor 19,30 S.I.G., aflat sub influența băuturilor alcoolice, a contactat-o telefonic pe martora M.C. din aceeași localitate, ce se afla în locuința personală împreună cu soțul ei M.P., partea vătămată M.M.E., P.F.P. și P.C.D., care consumau băuturi alcoolice.

Inculpatul a întrebat-o pe martoră dacă fosta sa concubină P.D.C. se afla la ea, iar în urma răspunsului negativ, a început să-i adreseze injurii și amenințări, considerând că îl păcălește. În același context, inculpatul a discutat cu partea vătămată M.M.E., care luase telefonul de la martoră, în timpul convorbirii, cei doi adresându-și reciproc injurii.

În jurul orelor 20,00, partea vătămată împreună cu P.F.P. și P.C.D. au plecat la locuința ultimului, situată la o distanță de câteva sute de metri. După aproximativ 15 - 20 minute, M.C. l-a contactat telefonic pe M.M.E. și i-a solicitat să vină repede la locuința ei pentru că S.I.G. i-a pus foc la porți.

Înainte ca focul să ia amploare, M.P. a reușit să-l stingă, iar apoi a plecat la locuința părinților săi din aceeași localitate, întrucât soția sa M.C. primise un alt telefon de la inculpat, care i-a transmis că el a pus foc și intenționează să facă același lucru la gospodăria socrilor ei.

La scurt timp au ajuns la fața locului M.M.E. și P.F.P., persoane cărora M.C. le-a solicitat să meargă la locuința socrilor ei, unde plecase și soțul.

După ce au parcurs circa 40 - 50 m, cei doi au observat că erau urmăriți de S.I.G., care venea în alergare având într-o mână o bară metalică, iar în cealaltă un cuțit.

Inculpatul a reușit să-l ajungă pe M.M.E. și l-a lovit cu bara metalică pe spate, doborându-l pe sol. Partea vătămată s-a ridicat repede și a continuat să fugă, dar a fost ajunsă din nou de inculpat, care i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în zona scapulară dreapta la nivelul spațiului III intercostal.

După aplicarea loviturii cu cuțitul, inculpatul a plecat către casă, iar partea vătămată și martorul P.F.P., au mers la locuința martorei M.C., unde ulterior a venit și martorul P.C.D.

Martorul P.F.P. a perceput în mod direct agresiunea, iar declarația sa, s-a reținut că se coroborează cu cea a părții vătămate.

Starea gravă în care se afla M.M.E. a impus transportarea acestuia la Spitalul nr. l Craiova, unde a fost internat în perioada 06 ianuarie 2012 - 12 ianuarie 2012.

Din certificatul medico-legal nr. 105/A2/2012 emis de Institutul de Medicină Craiova s-a reținut că M.M.E. a prezentat la examinare leziuni ce s-au putut produce în data de 05 ianuarie 2012 prin lovire cu obiect tăietor-înțepător (posibil cuțit) și au necesitat 25 - 30 zile îngrijiri medicale, cu consecința punerii în primejdie a vieții.

În cursul urmăririi penale, inculpatul S.I.G. a avut o atitudine oscilantă în legătură cu fapta săvârșită.

Fapta din rechizitoriu, s-a reținut că se probează cu: procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto anexă; declarațiile părții vătămate; actele medicale și medico-legale; declarațiile martorilor; declarațiile inculpatului.

II. În după amiaza zilei de 20 ianuarie 2012, S.C., fratele inculpatului S.I.G. a fost lovit cu o coadă de topor în zona capului de P.C., față de care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 47/P/2012 pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20/174,175 lit. i) C. pen.

În fapt s-a reținut că în după amiaza zilei din data de 21 ianuarie 2012, S.I.G. l-a contactat telefonic pe P.C. și i-a solicitat să se întâlnească la un magazin din comuna Unirea, jud. Dolj, însă acesta a refuzat, realizând că intenționează să se răzbune pentru că-l bătuse pe fratele său.

În seara aceleiași zile, după lăsarea întunericului, inculpatul S.I.G., aflat sub influența băuturilor alcoolice, a mers la poarta locuinței lui P.C. și l-a sunat pe telefonul mobil (orele 19,16), în același scop, însă acesta a refuzat să iasă la poartă.

În aceste împrejurări, inculpatul a pătruns în curtea locuinței lui P.C., pe poarta neasigurată, iar apoi în casă și cu un ciomag pe care-l avea asupra sa, i-a aplicat mai multe lovituri în direcția capului, provocându-i o plagă contuză în regiunea parietală stânga, un hematom antebraț, braț și umăr stâng și o fractură cu minimă deplasare 1/3 superioară cubitus la mâna stângă, pe care a ridicat-o deasupra capului, în scop de autoapărare.

Datorită intensității loviturilor, din ciomag s-a desprins o porțiune de material lemnos ce a fost predată ulterior organelor de poliție.

După consumarea agresiunii, inculpatul a părăsit locuința lui P.C., iar acesta a mers la locuința cumnatei sale, martora P.D. care se afla împreună cu copiii, cărora le-a spus că a fost bătut de S.I.G., relatându-le totodată, împrejurările în care s-a consumat agresiunea.

Ulterior, martorul P.C.I. a sesizat evenimentul la SNUAU 112, iar partea vătămată a fost transportată cu o ambulanță la spital pentru îngrijiri medicale.

Din raportul de expertiză medico-legală nr. 349/Al/2012 emis de Institutul de Medicină Legală Craiova s-a reținut că P.C. a fost prezentat la Unitatea de Primiri Urgențe din cadrul Spitalului nr. 1 Craiova în data de 22 ianuarie 2012, unde i s-a stabilit diagnosticul: fractură cu minimă deplasare 1/3 superioară cubitus stâng. TCC acut. Plagă contuză (veche de aproximativ 15 ore), regiunea parietală stângă (sutură postagresiune fizică, hematom antebraț drept).

În concluziile actului medico-legal s-a reținut că se menționează că P.C. a prezentat la examinare leziuni care s-au putut produce în data de 21 ianuarie 2012 prin lovire cu corp dur, leziunile au necesitat 50 - 55 zile îngrijiri medicale, iar cea de la nivelul antebrațului (fractură cubitus stâng) poate fi considerată leziune de autoapărare.

Pe parcursul urmăririi penale, partea vătămată P.C. a susținut în mod constant că a fost lovit cu ciomagul de S.I.G., cu precizarea că s-a apărat cu mâinile de loviturile ce i-au fost aplicate și care au vizat zona capului.

Declarațiile sale, s-a reținut că se coroborează cu concluziile medico-legale potrivit cărora leziunile de la nivelul brațului pot fi considerate de autoapărare.

În faza de urmărire penală inculpatul S.I.G. a negat comiterea faptelor, însă cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, a recunoscut că a pătruns în locuința lui P.C. și l-a agresat fizic, în împrejurările mai sus expuse, cu precizarea că l-a lovit de două sau trei ori cu ciomagul peste mâini, pe care le ridicase să se apere.

Starea de fapt expusă a fost probată cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto anexă; declarațiile părții vătămate; actele medico-legale; declarațiile martorilor; declarațiile inculpatului .

Prin Ordonanța nr. 48/P/2012 din data de 24 ianuarie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul S.I.G., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. (parte vătămată M.M.), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Prin Ordonanța nr. 77/P/2012 din data de 15 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul S.I.G., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174, 176 lit. c) C. pen. și art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) din C. pen. (parte vătămată P.C.).

Prin Ordonanța nr. 48/P/20121 din data de 15 februarie 2012 Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, în temeiul art. 34 lit. d) C. proc. pen. a dispus conexarea Dosarului nr. 77/P/2012 la Dosarul nr. 48/P/2012 .

Prin încheierea din data de 24 ianuarie 2012, Tribunalul Dolj a dispus arestarea preventivă a inculpatului S.I.G., pe o durată de 29 de zile cu începere de la 24 ianuarie 2012 până la data de 21 februarie 2012 inclusiv. A fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 8 din 24 ianuarie 2012 .

Prin încheierile din data de 16 februarie 2012 și 19 martie 2012, pronunțate de Tribunalul Dolj în Dosarele nr. 1995/63/2012 și nr. 3352/63/2012 măsura arestului preventiv a fost prelungită consecutiv cu câte 30 de zile, ultima prelungire urmând să expire la data de 22 aprilie 2012 .

La data de 09 aprilie 2012, urmărirea penală efectuată în cauză fiind finalizată a fost întocmit rechizitoriul, dosarul fiind înaintat instanței și înregistrat la data de 09 aprilie 2012 la numărul 4520/63/2012.

Prin încheierea pronunțată la data de 10 aprilie 2012 de Tribunalul Dolj, în temeiul art. 300

C. proc. pen. a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului a S.I.G.

La termenele din data de 21 mai 2012, 16 iulie 2012, 10 septembrie 2012 și 22 octombrie 2012 prima instanță a dispus în baza art. 300

C. proc. pen. menținerea stării de arest preventiv față de inculpat.

La termenul de judecată din data de 21 mai 2012 în prezența apărătorului, inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptei reținută în rechizitoriu, are cunoștință de probele administrate în cauză pe parcursul urmăririi penale, probe pe care și le însușește, solicitând instanței ca judecata să aibă loc în baza acestor probe.

Cererea și precizările inculpatului au fost consemnate în scris, declarația fiind atașată la dosar.

Prin încheierea pronunțată la data de 21 mai 2012 prima instanță a respins cererea inculpatului de aplicare a procedurii speciale prevăzută de art. 320

C. proc. pen. motivat de faptul că inculpatul a fost trimis în judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, iar potrivit art. 320

alin. (7) C. proc. pen. prevederile nu îi sunt aplicabile în speță.

Pe parcursul cercetării judecătorești au fost audiați: inculpatul, părțile vătămate M.M., P.C., martorii: P.D., P.F.P., M.C., G.F., S.C., P.C.I., B.F., P.D.C., P.C.D.

S-au primit la dosar: referatul de evaluare întocmit pentru inculpat de Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Dolj, adresa din 5 iunie 2012 a Spitalului Clinic Județean nr. 1 Craiova, fișa de cazier judiciar a inculpatului, copiile sentințelor penale prin care, anterior, inculpatului i-au fost aplicate pedepse cu închisoarea.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză pe parcursul întregului proces penal, prima instanță a constatat că starea de fapt a fost corect expusă în actul de sesizare, fiind reținută ca atare.

Astfel, procesul-verbal de cercetare la fața locului încheiat la data de 23 ianuarie 2012 la locuința părții vătămate P.C., procesul-verbal de cercetare la fața locului încheiat la data de 23 ianuarie 2012 la locuința părții vătămate M.M.E. declarația părții vătămate M.M.E., declarația părții vătămate P.C., declarațiile martorilor M.P., M.C., P.F., P.C.D., P.D.C., S.E.Ș., G.F., P.D., P.C.I., S.C., declarațiile inculpatului, raportul de expertiză medico-legală din 3 februarie 2012 întocmit de IML Craiova privind pe P.C., confirmă săvârșirea faptei de către inculpat în modul și în împrejurările descrise.

Fiind audiat de instanță inculpatul a declarat că recunoaște și regretă săvârșirea faptelor reținute în rechizitoriu pe care le-a săvârșit sub influența băuturilor alcoolice.

Raportul de expertiză psihiatrică întocmit de INML Mina Minovici București a concluzionat că inculpatul S.I.G. avea discernământul păstrat în raport cu faptele comise la data de 05 ianuarie 2012 și data de 21 ianuarie 2012 .

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului care în seara zilei de 05 ianuarie 2012, în loc public, l-a înjunghiat cu un cuțit pe M.M.E., provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25 - 30 de zile îngrijiri medicale, cu punerea în primejdie a vieții, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. (parte vătămată M.M.E.).

În drept, fapta inculpatului S.I.G. care în data de 21 ianuarie 2012 pe fondul unei stări conflictuale anterioare, după lăsarea întunericului a pătruns, fără drept în locuința numitului P.C. și l-a lovit cu un ciomag în cap și peste antebrațul stâng, pe care îl ridicase în scop de apărare, provocându-i o plagă contuză în regiunea parietală stânga și o fractură la mâna stângă cu minimă deplasare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 176 lit. c) C. pen. și o infracțiune prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. (parte vătămată P.C.).

Prin cererea depusă la dosar la 21 mai 2012, avocat C.D. a solicitat instanței a avea în vedere că inculpatul, în seara zilei de 05 ianuarie 2012, asupra părții vătămate M.M.E. a acționat cu intenție indirectă, inculpatul neurmărind producerea rezultatului de omor, iar fapta a fost comisă pe fondul unor puternice emoții generate de cearta avută cu partea vătămată din cauza martorei M.C.

În ceea ce privește fapta comisă în după amiaza zilei de 21 ianuarie 2012 s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor calificat deosebit de grav prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, 176 lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., apreciind că viața părții vătămate P.C., nu a fost pusă în pericol așa după cum rezultă fără echivoc din concluziile raportului medico-legal aflat la dosar și în care se menționează că leziunile nu au pus în primejdie viața victimei.

S-a mai susținut și că lipsa intenției de a ucide reiese și din împrejurarea că, plecând de acasă pentru a vorbi cu P.C. (care anterior îl lovise pe fratele inculpatului cu un topor în cap), inculpatul alege să ia cu el un ciomag, în scop de apărare, știindu-l violent pe numitul P.C. Ori dacă inculpatul ar fi avut intenția de a ucide ar fi ales un alt obiect apt de a produce acest rezultat.

În final, s-a arătat că reținerea lit. c) a infracțiunii de omor calificat este eronată întrucât inculpatul a săvârșit ambele fapte în concurs, la scurt timp una de alta. Susținerile și cererile formulate în apărare s-a apreciat că sunt nefondate.

Astfel, fapta inculpatului din data de 5 ianuarie 2012 întrunește elementele constitutive ale unei tentative la infracțiunea de omor calificat, inclusiv sub aspectul laturii subiective, inculpatul acționând cu intenția de a suprima viața victimei. Împrejurările în care a aplicat loviturile, zonele vizate, intensitatea loviturii aplicată cu cuțitul, obiectul folosit, urmările produse constituind suficiente elemente care să caracterizeze intenția directă a inculpatului.

În ceea ce privește fapta din data de 21 ianuarie 2012 prima instanță a avut în vedere că expresia "punere în primejdie a vieții persoanei" prezintă două accepțiuni, una juridică și una medico-legală. În accepțiunea juridică, ea constă în crearea unui pericol iminent pentru viața persoanei, prin punerea în executare a unei acțiuni apte de a produce suprimarea vieții acesteia și caracterizată de intenția specifică de omor. În accepțiunea medico-legală, ea constă în crearea unui pericol iminent pentru viața persoanei, generat de natura și gravitatea vătămărilor produse prin fapta comisă, important fiind ca leziunea în sine să poată determina moartea persoanei, indiferent de modul de îndepărtare a pericolului, respectiv prin tratament sau reactivitate organică crescută.

Astfel, aprecierea medico-legală de punere sau nu în primejdie a vieții nu poate constitui, prin ea însăși, un criteriu de încadrare a faptei în tentativă de omor, ci cel mult un element de fapt ce se coroborează în mod obligatoriu și cu alte circumstanțe reale și personale respectiv intenția, regiunea corpului lezată, numărul loviturilor, instrumentul utilizat în aplicarea loviturilor.

În speță, inculpatul a insistat să-l întâlnească pe victima P.C. și lovindu-se de refuzul acestuia a intrat în locuința acestuia unde, cu un ciomag l-a lovit pe acesta de mai multe ori, zona vizată de inculpat fiind capul victimei.

Nici susținerea potrivit căreia pentru reținerea dispozițiilor art. 176 lit. c) C. pen. este necesar să existe o condamnare anterioară a inculpatului, s-a reținut că nu este justificată. Astfel, pentru încadrarea juridică în textul de lege menționat este necesar fie să existe o condamnare anterioară definitivă a inculpatului pentru prima faptă, fie ca ambele omoruri, comise în împrejurări diferite, să fie judecate împreună, în condițiile concursului. Această a doua teză, s-a reținut că este aplicabilă în speță, inculpatul fiind trimis în judecată și judecat în același timp pentru două tentative la omor, faptele fiind comise în împrejurări diferite.

Pentru toate aceste considerente prima instanță a respins cererea de schimbare a încadrării juridice.

Inculpatul S.I.G. a recunoscut comiterea faptelor și a precizat că le-a comis pe fondul consumului de alcool.

Din referatul de evaluare, prima instanță a reținut că inculpatul, în vârstă de 25 ani, provine dintr-o familie care, deși legal constituită, nu a oferit un model pro-social, tatăl consumator de alcool se manifesta violent față de copii și față de soție, iar atunci când cei trei fii au devenit suficient de puternici i-au răspuns la agresiune tot cu agresiune. Ca urmare, inculpatul a început să consume alcool la o vârstă fragedă, iar familia, care conștientiza că acesta devine agresiv pe fondul consumului, nu a intervenit, I.G. ajungând să comită prima infracțiune la vârsta de 18 ani fiind condamnat la 5 ani închisoare. Inculpatul are capacitate de autocunoaștere și cu toate acestea nu a făcut nici un efort în a limita consumul de alcool și a continuat să comită infracțiuni ce implică violența, asumându-și în mod conștient riscurile întrucât mediul penitenciar îi era cunoscut.

În concluziile referatului s-a mai reținut că inculpatul are o carieră infracțională consolidată, dispunând de resurse limitate, atât proprii cât și din comunitate, pentru a adopta un comportament adaptat normelor sociale, nefiind identificată nici o motivație pentru schimbare.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului și din cuprinsul sentințelor penale atașate la dosar prima instanță a constatat că acesta a fost condamnat de mai multe ori pentru comiterea de infracțiuni.

Astfel, prin Sentința penală nr. 790/2005 a Judecătoriei Calafat, pentru art. 197 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare. A fost arestat în executarea acestei pedepse la data de 14 octombrie 2005 și liberat condiționat la data de 24 ianuarie 2009 cu un rest de 540 zile închisoare.

Prin Sentința penală nr. 7 din 25 ianuarie 2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă și modificată prin Decizia penală nr. 889 din 26 mai 2011 a Curții de Apel Craiova, inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare pentru art. 192 alin. (1) C. pen. și art. 208 alin. (1) C. pen. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Prin Sentința penală nr. 41 din 15 martie 2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin nerecurare, inculpatul a fost condamnat la 4 luni și, respectiv 8 luni închisoare pentru comiterea a două infracțiuni prevăzute de art. 181 alin. (1) C. pen. În temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a pedepselor aplicate.

Prin Sentința penală nr. 51 din 25 martie 2011 a Judecătoriei Calafat, același inculpat a fost condamnat la 2.000 RON amendă penală pentru art. 180 alin. (2) C. pen.

Prin Sentința penală nr. 10 din 5 aprilie 2012 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin nerecurare, inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 3 luni închisoare pentru art. 180 alin. (2) C. pen. și art. 193 alin. (1) C. pen.

Prin urmare, având în vedere că inculpatul a comis infracțiunile în termenul suspendării condiționate a executării pedepselor ce i-au fost aplicate prin sentințele penale mai sus arătate, prima instanță a reținut că acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen. referitoare la starea de recidivă postcondamnatorie.

Reținând vinovăția inculpatului pentru comiterea celor două infracțiuni mai sus arătate și având în vedere toate cele mai sus expuse prima instanță a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii pentru fiecare din acela două infracțiuni comise.

La individualizarea judiciară a pedepselor, prima instanță a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen. respectiv de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de aspectele ce caracterizează persoana inculpatului și de împrejurările în care au fost comise faptele .

Astfel, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru fapta comisă în dauna victimei M.M.E., prima instanță l-a condamnat pe inculpatul S.I.G., la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. prima instanță l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., iar pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la 4 ani închisoare.

A fost desfăcută pedeapsa finală de 2 ani și 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 10 din 5 aprilie 2012 a Judecătoriei Calafat, județul Dolj, definitivă prin nerecurare în: pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 41 din 15 martie 2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin nerecurare; pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 7 din 25 ianuarie 2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin Decizia penală nr. 889 din 26 mai 2011 a Curții de Apel Craiova și în pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare pe care o va descontopi în pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru art. 193 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320

C. proc. pen. (faptă din 4 iulie 2011) și 3 luni închisoare aplicată pentru art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320

C. proc. pen. (faptă din 4 iulie 2011).

alin. (1) și (7) C. proc. pen. (faptă din 14 august 2010) și 2 ani închisoare pentru art. 208 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320

alin. (1) și (7) C. proc. pen. (faptă din 14 august 2010).

Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile din prezenta cauză cu pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 10 din 5 aprilie 2012 a Judecătoriei Calafat (faptă din 4 iulie 2011) în pedeapsa cea mai grea aceea de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (2), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), d) C. pen. a fost contopită pedeapsa de 2000 RON amendă penală aplicată inculpatului pentru art. 180 alin. (2) C. pen. prin Sentința penală nr. 51 din 25 martie 2011 a Judecătoriei Calafat (faptă din 20 iulie 2010), cu pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 41 din 15 martie 2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin nerecurare (faptă din 31 decembrie 2009) și cu pedepsele aplicate inculpatului prin Sentința penală nr. 7 din 25 ianuarie 2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin Decizia penală nr. 889 din 26 mai 2011 a Curții de Apel Craiova (fapte din 14 august 2010) în pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani închisoare, pedeapsă pe care inculpatul o va executa alături de pedeapsa rezultantă de mai sus, în final, 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen..

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

Având în vedere cuantumul pedepsei finale aplicate inculpatului și împrejurarea că acesta a fost judecat în stare de arest preventiv, în baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa finală aplicată, perioada detenției preventive de la 23 ianuarie 2012 la zi și a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza dispozițiilor Sentinței penale nr. 10 din 5 aprilie 2012 a Judecătoriei Calafat, județul Dolj și s-a dispus emiterea unui mandat de executare a pedepsei închisorii corespunzător prezentei hotărâri.

Având în vedere dispozițiile art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.

Conform art. 118 lit. b) C. pen. a fost confiscată o bucată din lemn desprinsă din ciomagul folosit de inculpat la comiterea agresiunii asupra părții vătămate P.C.

Prima instanță a constatat că părțile vătămate M.M.E. și P.C. nu s-au constituit părți civile în cauză.

Având în vedere că pentru vindecarea leziunilor suferite părțile vătămate au fost internate, iar unitatea sanitară cu adresa din 12 martie 2012 și adresa din 05 iunie 2012 s-a constituit parte civilă în procesul penal, acțiunea civilă formulată a fost admisă.

Astfel, a fost obligat inculpatul către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova la plata sumei de 2264,42 RON despăgubiri civile reprezentând cheltuielile de spitalizare pentru partea vătămată M.M.E. (faptă din 5 ianuarie 2012) și la 123,22 RON despăgubiri civile reprezentând cheltuielile ocazionate de îngrijirile medicale acordate părții vătămate P.C. (faptă din 21 ianuarie 2012), sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație de la data săvârșirii faptelor și până la data plății efective a debitelor.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul S.I.G. și partea vătămată P.C.

În apelul formulat de inculpatul S.I.G. s-a arătat că încadrarea juridică dată faptelor de către instanța de fond este greșită și încadrarea corectă este cea de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., art. 181 alin. (1) C. pen. și art. 192 alin. (2) C. pen. S-a arătat în privința faptei comise la data de 21 ianuarie 2012 că viața victimei infracțiunii nu a fost pusă în pericol întrucât în raportul de expertiză se arată că leziunile nu au pus în primejdie viața victimei. Inculpatul a intenționat să lovească pe partea vătămată și a luat un ciomag în scop de apărare știind că partea vătămată este violentă. S-a mai arătat că în privința infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav se impune ca inculpatul să fi suferit anterior o condamnare definitivă pentru o altă infracțiune de omor întrucât în privința primei infracțiuni operează prezumția de nevinovăție. S-a mai arătat că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor și că deși nu îi pot fi aplicate disp. art. 320

C. proc. pen. s-ar impune a se acorda o mai mare eficiență împrejurărilor ce pot constitui circumstanțe atenuante, respectiv atitudinea sinceră a inculpatului, faptul că are o familie care îl susține moral și financiar precum și faptul că s-a împăcat cu părțile vătămate.

Partea vătămată P.C. nu a depus motive de apel.

În faza de apel a fost ascultat inculpatul la termenul de judecată de la 19 februarie 2013, acesta arătând că recunoaște săvârșirea faptelor.

Prin Decizia penală nr. 57 din 22 februarie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul S.I.G. și partea vătămată P.C. împotriva Sentinței penale nr. 474 din data de 13 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 4520/63/2012.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a apreciat că în cauză a fost reținută corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedându-se la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de acesta, pedeapsa aplicată fiind just individualizată, iar latura civilă corect soluționată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal prev. de art. 385

C. proc. pen., inculpatul S.I.G., criticile sale vizând, în continuare, netemeinicia pedepsei aplicate.

În susținerea recursului, inculpatul invocă cazul de casare prev. de art. 385

pct. 14 C. proc. pen.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Codul de procedură penală al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 143/2010 privind Codul de procedură civilă, lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013.

Potrivit art. 78 din Constituția României, "Legea se publică în M. Of. al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei. Față de împrejurarea că în cuprinsul Legii nr. 2/2013 nu este prevăzut o dată de intrare în vigoare a acesteia, rezultă, pe cale de consecință, că aceasta are aplicabilitate de la data de 16 februarie 2013.

Textul punctului 15 al art. I al secțiunii 1 a Capitolului I al Legii stipulează "La art. 385

alin. (1), pct. 14 - 16 se modifică și vor avea următorul cuprins: "14. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Prezentul recurs vizează Decizia penală nr. 57 pronunțată la 22 februarie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală, pentru cauze cu minori.

Trebuie remarcat că în speță nu are aplicabilitate art. II din Legea nr. 2/2013: "(1) Dispozițiile privind cazurile de casare prevăzute de Codul de procedură penală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, în forma anterioară intrării în vigoare a prezentei legi, rămân aplicabile cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a recursului".

Rezultă, așadar că, în rigoarea juridică a textelor legale enunțate, motivele subsumate punctului 14 al art. 385

C. proc. pen., în conținutul anterior datei de 16 februarie 2013, data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, astfel cum au fost învederate oral la termenul de astăzi, nu mai pot fi supuse analizei Înaltei Curți, ca motiv de casare.

Din pedeapsa aplicată inculpatului S.I.G. se va deduce timpul reținerii și arestării preventive.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.I.G. împotriva Deciziei penale nr. 57 din 22 februarie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata prevenției de la 23 ianuarie 2012 la 21 iunie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 iunie 2013.

Procesat de GGC - NN

§ Cauze similare