ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3678/2013

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 73 din 14 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 10632/63/2012, în baza art. 20 rap. la art. 269 alin. (1), (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.Ș.D., în prezent deținut în Penitenciarul de Minori și Tineri Craiova, la pedeapsa închisorii de 4 ani.

S-a constatat anulată prin sentința penală nr. 393 din 28 august 2012 a Judecătoriei Petroșani suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1459 din 14 septembrie 2011 a Judecătoriei Târgu Jiu.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 393 din 28 august 2012 a Judecătoriei Petroșani, definitivă prin Decizia penală nr. 340/R din 13 noiembrie 2012 Tribunalului Hunedoara în pedeapsa de 3 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 171 din 13 martie 2013 a Judecătoriei Petroșani, definitivă prin Decizia penală nr. 618 din 08 mai 2012 a Curții de Apel Alba Iulia pentru infracțiunile prevăzute de art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin. (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 320

1

C. proc. pen. și pedeapsa de 4 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 1459 din 14 septembrie 2011 a Judecătoriei Târgu Jiu, definitivă prin Decizia penală nr. 1046 din 04 mai 2012 a Curții de Apel Craiova pentru infracțiunile prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)

1

lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74, 76 C. pen.

în baza art. 449 alin. (1) lit. a) raportat la art. 36 alin. (2) C. pen. raportat la art. 34 lit. d) C. pen., a fost contopită pedeapsa dispusă prin prezenta sentință penală cu pedepsele care și-au dobândit individualitatea ca urmare a descontopirii și cu pedeapsa de 4.000 lei amendă penală dispusă prin sentința penală nr. 142/2012 a Judecătoriei Petroșani, definitivă prin nerecurare și aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 180 alin. (2) C. pen., în pedepsele cele mai grele, acelea de 4 ani închisoare pe care o sporește cu 1 an și 4.000 lei amendă penală, urmând ca în final inculpatul B.Ș.D. să execute pedeapsa de 5 ani închisoare și 4.000 lei amendă penală.

S-au interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

In baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii rezultante perioada executată începând cu 12 iulie 2011 și până la data de 14 septembrie 2011 și de la 09 ianuarie 2012 la zi, menținând starea de arest.

Au fost anulate mandatele de executare pedeapsă dispuse anterior și s-a dispus emiterea unui nou mandat conform pedepselor dispuse prin prezenta sentință penală.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentințelor penale.

In baza art. 20 C. pen. raportat la art. 269 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (1), (2), (3), (4) și (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul T.B.A., la pedeapsa închisorii de 2 ani și 8 luni.

În baza art. 864 C. pen., a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 1459 din 14 septembrie 2011 a Judecătoriei Târgu Jiu, definitivă prin Decizia penală nr. 1046 din 04 mai 2012 a Curții de Apel Craiova dispusă pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74, art. 76 C. pen.

În baza art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. .raportat la art. 36 alin. (2) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare pe care a sporit-o cu 1 an, urmând ca în final inculpatul T.B.A. să le execute în cumul, respectiv pedeapsa de 5 ani închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. și art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta sentință penală perioada executată de la 12 iulie 2011 la 14 septembrie 2011, inclusiv.

S-a dispus emiterea unui mandat corespunzător pedepsei rezultante aplicate prin prezenta hotărâre.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 1459/2011 a Judecătorie Târgu Jiu.

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică din art. 20 raportat la art. 269 alin. (1), (2), C. pen. în art. 20 raportat la art. 269 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în ceea ce-l privește pe inculpatul G.G.L.

În baza art. 20 raportat la art. 269 alin. (1), (2), (3), C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.G.L., în prezent deținut în Penitenciarul Craiova, la pedeapsa închisorii de 4 ani la care a adăugat prin cumul aritmetic restul de pedeapsă rămas neexecutat de 2 ani 9 luni și 4 zile din pedeapsa rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare dispusă prin sentința penală nr. 60 din 08 aprilie 2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin nerecurare la data de 27 aprilie 2011, precum și un spor de 1 an închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute 7 ani 9 luni și 4 zile închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen..

A fost anulat mandatul de executare pedeapsă emis în baza sentinței penale nr. 60/08 aprilie 2011 a Judecătoriei Calafat și dispune emiterea unui nou mandat corespunzător pedepsei rezultante aplicate prin prezenta hotărâre.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 60 din 08 aprilie 2011 a Judecătoriei Calafat.

În baza art. 191 alin. (2) C.pr.penală, a fost obligat fiecare dintre inculpați la câte 1.000 lei cheltuieli judiciare statului și la câte 300 lei onorariu apărător oficiu în sarcina inculpaților T.B.A. și B.Ș.D., iar pe inculpatul G.G.L. la 600 lei onorariu avocat oficiu.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 847/P/2011 din data de 14 iunie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților B.Ș.D., T.B.A. și G.G.L., după cum urmează:

- inculpații B.Ș.D. și T.B.A., în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de evadare, prev. de art. 20 rap. la art. 269 alin. (1), (2) C. pen.;

- inculpatul G.G.L., arestat în altă cauză, deținut în Penitenciarul Craiova, cercetat pentru infracțiunea de tentativă de evadare, prev. de art. 20 rap. la art. 269 alin. (1), (2) C. pen.

În actul de sesizare a instanței s-au reținut următoarele:

Inculpații B.Ș.D., T.B.A. și G.G.L. au ajuns la Penitenciarul de Minori și Tineri Craiova în stare legală de reținere sau deținere, în funcție de situația juridică a fiecăruia.

Astfel, inculpații T.B.A. și B.Ș.D. au fost arestați la data de 13 iulie 2011, în baza mandatelor de arestare preventivă nr. 82, respectiv 84 emise de Judecătoria Tg. Jiu, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, iar inculpatul G.G.L. se afla în executarea unei pedepse cu închisoarea de 2 ani și 10 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În cursul lunii august 2011 inculpații B.Ș.D., în vârstă de 19 ani, T.B.A., în vârstă de 18 ani și G.G.L., în vârstă de 20 de ani, au fost cazați împreună cu martorul C.V.B. (aflat și el în executarea unei pedepse cu închisoarea), în camera din Căminul nr. 2 al unității de deținere.

În ziua de 07 august 2011, inculpatul B.Ș.D. le-a propus celorlalți trei colegi de camera să evadeze din penitenciar, arătându-le că dac îndepărtează gratiile de la fereastra de aerisire a camerei cambuză, puteau să coboare în curtea penitenciarului cu ajutorul cearșafurilor, apoi să escaladeze gardul împrejmuitor.

Inculpații T.B.A. și G.G.L. au fost de acord cu această propunere, astfel încât, în seara de 07 august 2011, în jurul orelor 21,30-20,30 după apelul de seară, cu ajutorul unei bucăți de fier ascuțite, luate de la fereastra dormitorului, au dislocat ambele rânduri de gratii ale ferestrei de aerisire a camerei de alimente și au încercat să iasă prin orificiul astfel creat, însă nu au reușit, din cauza dimensiunilor reduse ale acestuia (30/35 cm).

În această împrejurare, inculpații și-au continuat activitatea de găurire a peretelui, dislocând o cărămidă și rupând o porțiune din polistirenul ce alcătuia izolația peretelui, însă nici de această dată nu au reușit să iasă, astfel încât au așezat formal gratiile la loc și au tras în dreptul ferestrei un raft pe care au așezat genți cu haine, pentru a nu se observa, urmând să-și reia activitatea ulterior, într-un moment prielnic.

A doua zi, 08 august 2011, dimineața, inculpații B.Ș.D., T.B.A. și G.G.L. au fost scoși la plimbare, însă martorul C.V.B. a rămas în cameră și a anunțat organele de supraveghere despre fapta comisă de cei trei inculpați.

În declarațiile date pe parcursul urmăririi penale inculpații au recunoscut fapta, menționând că intenționau să evadeze din starea de deținere și să plece în Spania.

În drept, s-a reținut în rechizitoriu că fapta comisă de inculpații B.Ș.D., T.B.A. și G.G.L., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de evadare, prev. de art. 20 rap. la art. 269 alin. (1), (2) din C. pen.

Astfel, s-a reținut că atât obiectele folosite de inculpați (bucăți de fier ascuțite) cu care au dislocat gratiile, precum și modul în care au conceput și realizat în parte acțiunea, pe timp de noapte, reprezintă o situație de fapt care se circumscrie conținutului noțiunii de punere în executare a hotărârii de evadare.

Chiar dacă obiectele folosite nu erau apte în totalitate de a conduce la distrugerea suficientă a zidului camerei în care se aflau inculpații, hotărârea de a evada a fost pusă în executare, iar efectul nu s-a produs datorită intervenției organelor de pază, care, alertate de martor, au descoperit orificiul creat î perete de către învinuiți. (în acest sens s-a pronunțat și Curtea de Apel Iași, prin Decizia penală nr. 167 din 15 decembrie 2009, într-o speță similară).

Situația de fapt reținută în rechizitoriu s-a probat cu: actul de sesizare, proces-verbal de cercetare la fața locului, fotografii judiciare, declarațiile martorului, declarațiile învinuiților.

De asemenea, s-a mai arătat că inculpații B.Ș.D. și T.B.A. au fost puși în libertate prin sentința penală nr. 1459 din 14 septembrie 2011a judecătoriei Tg. Jiu, iar după eliberare nu au dat curs chemării organelor judiciare în vederea prezentării materialului de urmărire penală, deși au fost citați în mod repetat.

La data de 14 iunie 2012 Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a înaintat instanței rechizitoriul nr. 847/P/2011 din aceeași dată, în conformitate cu art. 264 C. proc. pen., cauza fiind înregistrată pe rolul instanței sub nr. 10632/63/2012.

Pe parcursul cercetării judecătorești a fost audiat martorul C.V. Bogan (fila 59), același martor fiind reaudiat în ședința publică din data de 22 octombrie 2012 (fila 104 dosar).

La termenul de judecată din data de 08 octombrie 2012, după ce au fost aduse la cunoștința inculpaților B.Ș., T.B.A. și G.G.L. prevederile art. 320

1

C. proc. pen. și art. 70 alin. (2) C. proc. pen., inculpații G.G.L. și T.B.A. au declarat că au recunoscut faptele astfel cum au fost reținute în actul de sesizare, solicitând ea judecata să se facă în baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, procedându-se la audierea celor trei inculpați, conform dispozițiilor art. 324 C. proc. pen., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.

În declarațiile date, fiecare dintre inculpați au prezentat variante diferite cu privire la actele materiale desfășurate, inclusiv cu privire la numele persoanei care a avut inițiativa săvârșirii faptei penale.

Urmare a solicitării instanței, cu adresele din 10 iulie 2012, respectiv din 07 septembrie 2012, Penitenciarul de Minori și Tineri Craiova a comunicat faptul ca inculpatul B.Ș.D. a fost încarcerat în această unitate la data de 04 august 2011 în baza mandatului de arestare preventivă nr. 84/13 iulie 2011 al Judecătoriei TgJiu și condamnat prin sentința penală nr. 1459 din 14 septembrie 2011 a Judecătoriei TgJiu la 4 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, data la care a fost pus în libertate; în privința inculpatului T.B.A. s-a comunicat faptul că acesta a fost arestat la data de 13 iulie 2011 și depus în penitenciar în data de 04 august 2011 în baza mandatului de arestare preventiv nr. 82 din 24 septembrie 2011 emis de Judecătoria Tg. Jiu, iar la data de 14 septembrie 2011 a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere conform sentinței penale nr. 145 din 14 septembrie 2011 a Judecătoriei Tg.Jiu.

De asemenea, prin adresa din 14 septembrie 2012 Penitenciarul Craiova a înaintat, în copie, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 606/201/2011 din 27 aprilie 2011 emis în baza sentinței penale nr. 60 din 08 aprilie 2011a Judecătoriei Calafat, definitivă prin nerecurare la 27 aprilie 2011.

Totodată, urmare a solicitării instanței Judecătoria Calafat a înaintat, prin adresa din 15 octombrie 2012, copia sentinței penale nr. 60, definitivă prin nerecurare la data de 27 aprilie 2011 privind pe inculpatul G.G.L., iar prin adresa din 2011 Judecătoria Tg. Jiu a înaintat, în copie, sentința penală nr. 1459 din 14 septembrie 2011, privind pe inculpatul B.Ș.D.

Conform referatului telefonic întocmit în cauză cu Penitenciarul de Minori și Tineri Craiova (fila 103), inculpatul B.Ș.D. se află în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 171 din 13 martie 2012 a Judecătoriei Petroșani (mandat de executare a pedepsei închisorii nr. 207 din 16 mai 2012), fiind arestat preventiv la data de 09 ianuarie 2012.

Cu adresa din 31 octombrie 2012 Judecătoria Petroșani a înaintat, în copie, sentința penală nr. 171/2012 din 13 martie 2012, sentința penală nr. 1 din 07 ianuarie 2008, sentința penală nr. 393 din 28 august 2012, sentința penală nr. 142 din 28 februarie 2012privind pe inculpatul B.Ș.D., toate cu menționarea datei și a modalității rămânerii definitive.

De asemenea, I.P.J. Hunedoara a înaintat fișa de cazier judiciar a inculpatului B.Ș.D., iar la data de 28 noiembrie 2012 Tribunalul Hunedoara a comunicat că pe rolul instanței a fost înregistrat Dosarul cu nr. 5128/278/2012 având ca obiect cerere de contopire (în recurs), cauza fiind soluționată la data de 13 noiembrie 2012 prin Decizia penală nr. 340/R din 13 noiembrie 2012, înaintată instanței și atașată la dosar.

Conform referatelor telefonice din data de 15 ianuarie 2013 (fila 170-171 dosar), la data săvârșirii faptei, respectiv 07 august 2011, inculpatul B.Ș.D. se afla încarcerat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 84 din 13 iulie 2011, fiind pus în libertate la data de 14 septembrie 2011 prin sentința penală nr. 1459/2011 a Judecătoriei Tg.Jiu, iar inculpatul T.B.A. se afla încarcerat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 82 din 13 iulie 2011, fiind pus în libertate la data de 14 septembrie 2011 prin sentința penală nr. 1459/2011 a Judecătoriei Tg.Jiu. în privința inculpatului G.G.L. s-a arătat că, la data săvârșirii faptei, 07 august 2011, se afla încarcerat în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 81/2011 din 27 aprilie 2011 emis de Judecătoria Calafat, inculpatul fiind arestat la data de 12 iulie 2011 în vederea executării pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 60 din 08 aprilie 2011 a Judecătoriei Calafat, pedeapsă care expiră la data de 11 mai 2014.

Analizând probatoriul efectuat pe parcursul ambelor faze procesuale, tribunalul a reținut că starea de fapt expusă în rechizitoriul Parchetului a fost confirmată în cauză de mijloacele de probă administrate pe parcursul ambelor faze procesuale. Declarațiile inculpaților, chiar dacă cuprind aspecte contradictorii cu privire fie la nominalizarea persoanei care a avut inițiativa săvârșirii faptei penale, fie cu privire la actele materiale distincte pe care le-au săvârșit fiecare dintre inculpați în parte, a conturat în cea mai mare parte starea de fapt reținută în expozitivul actului de inculpare.

Inculpatul T.B.A., urmare a declarației date în fața instanței de judecată, a confirmat situația de fapt reținută de către organele de urmărire penală, indicând persoana care a avut inițiativa infracțională, aceeași persoană nominalizată și în rechizitoriul Parchetului, confirmată această inițiativă chiar de către inculpat, respectiv B.Ș.D.

Acțiunile materiale ale inculpaților au fost concomitente, dar și succesive, materializate inițial prin dislocarea unor gratii ale ferestrei de aerisire a camerei (inculpatul G. și inculpatul T.) și ulterior prin activitatea de găurire a peretelui prin dislocarea de cărămizi și ruperea polistirenului ce alcătuia izolația peretelui.

Intenția directă a fost dovedită în cauză pornind de la declarațiile inculpaților care, deși uneori se contrazic, coroborate și cu declarațiile martorului C., dar și cu alte mijloace de probă ce au fost administrate pe parcursul primei faze procesuale, au condus la reținerea vinovăției inculpaților.

Toți trei inculpații au solicitat aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen., dar, prin declarațiile date, au detaliat împrejurări ale stării de fapt care nu converg spre situația de fapt reținută în expozitivul rechizitoriului. Inculpatul T.B.A., prin descrierea activității infracționale, a evidențiat în mod detaliat participația fiecăruia dintre inculpați, menită să confirme expozitivul rechizitoriului cu privire la actele materiale îndeplinite de fiecare dintre coinculpați. In atare situație, instanța a apreciat că față de acesta sunt incidente în cauză dispozițiile art. 320

1

alin. (1), (2), (3), (4), (7) C. proc. pen.

Actele de pregătire concretizate atât într-o complicitate morală anterioară, dar și actele de începere a executării activității infracționale așa cum ele au fost evidențiate anterior a realizat elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 269 alin. (1), (2) C. pen., infracțiune ce se va reține în sarcina inculpaților B.Ș.D. și T.B.A.

Caracterul agravant al infracțiunii prevăzute de art. 269 C. pen. este dat de numărul de participanți, iar obiectele folosite de către aceștia au reprezentat o situație de fapt menită să sublinieze punerea în executare a hotărârii de evadare, la fel ca și distrugerile provocate.

În ceea ce privește atitudinea procesuală a inculpatului B.Ș.D., instanța de fond a apreciat-o ca nesinceră cu privire la actele materiale pe care le-au desfășurat fiecare dintre inculpați. Din declarațiile tuturor inculpaților rezultă că inițiativa activității infracționale a fost a inculpatului B.Ș.D. care, chiar le-a detaliat modalitatea posibilității de evadare, arătându-le că grilajul de la camera de aerisire se poate disloca (fila 17 dosar urmărire penală).

Martorul C.V. (fila 32 dosar urmărire penală) a confirmat, de asemenea, atitudinea nesinceră a inculpatului B.Ș.D. care a precizat în fața instanței de judecată că nu a avut nicio participație materială, martorul confirmând că grilajul dinspre cameră a fost rupt de cei doi inculpați T. și cu B., iar cel din exterior a fost rupt de către inculpatul G.

În contextul declarațiilor date de către inculpații G.G.L. și B.Ș.D., instanța a apreciat că prin nerecunoașterea în totalitate a actelor materiale reținute în actul de sesizare și care alcătuiesc conținutul obiectiv al infracțiunii de tentativă la evadare și prin administrarea unor probe menite să confirme sau să infirme depozițiile inculpaților date cu prilejul ascultării de către Tribunal, procedura simplificată prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen. nu a operat față de aceștia, incidență fiind procedura de drept comun, respectiv cea prevăzută de dispozițiile art. 322 și următoarele C. proc. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei pentru inculpații T.B.A. și B.Ș.D. Tribunalul a avut în vedere atât aspectele de ordin material penal care se circumscriu infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 269 alin. (1), (2) C. pen., dar și circumstanțele personale ale inculpaților evidențiate în cauză prin condamnări definitive anterioare, dar și prin date care atestă că la data săvârșirii faptei penale prevăzute de art. 269 alin. (1), (2) C. pen. în modalitatea tentativei aceștia se aflau în stare de arest preventiv, împrejurare ce se circumscrie unei anumite perseverențe infracționale, dar și intenția sustragerii de la executarea unor pedepse, aspect ce indică pericolul pentru finalitatea actului de justiție.

Respectând criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., dar și art. 52 C. pen. și aplicând pentru inculpatul T.B.A. și prevederile art. 320

1

alin. (1), (2), (3), (4), (7) C. proc. pen., prevederi care prin voința legiuitorului reduc limitele de pedeapsă, instanța i-a condamnat pe cei doi inculpați la pedeapsa închisorii orientată spre maxim.

În ceea ce privește pe inculpatul T.B.A., constatând concursul de infracțiuni, a reținut că în baza dispozițiilor art. 864 C. pen.enal s-a impus să se anuleze suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 1459 din 14 septembrie 2011 a Judecătoriei Târgu Jiu, definitivă prin Decizia penală nr. 1046 din 04 mai 2012 a Curții de Apel Craiova dispusă pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2)

1

lit. a) C. pen.cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74, art. 76 C. pen. Totodată, s-a constatat incidența în cauză a instituției procedurale prevăzute de art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 36 alin. (2) C. pen., și art. 34 lit. b) C. pen., drept urmare s-au contopit pedepsele, urmând ca inculpatul T.B.A. să execute pedeapsa cea mai grea.

Conform cerințelor prevăzute de art. 72 C. pen., dar și art. 36 C. pen. și dând eficiență prevederilor art. 52 C. pen., pedeapsa rezultantă a fost sporită, având în vedere întreaga activitate infracțională.

S-au interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.enal pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. și art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta sentință penală perioada executată de la 12 iulie 2011 la 14 septembrie 2011, inclusiv.

S-a dispus emiterea unui mandat corespunzător pedepsei rezultante aplicate prin prezenta hotărâre.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 1459/2011 a Judecătoriei Târgu Jiu.

Pentru inculpatul B.Ș.D. s-a constatat anulată, prin sentința penală nr. 393 din 28 august 2012 a Judecătoriei Petroșani, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1459 din 14 septembrie 2011 a Judecătoriei Târgu Jiu, iar pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința nr. 393 din 28 august 2012 a fost descontopită în pedepsele componente, fiecare dintre acestea căpătându-și individualitatea.

Constatându-se concursul de infracțiuni, urmează ca față de inculpatul B.Ș.D. să se dispună o modificare de pedeapsă în conformitate cu dispozițiile art. 449 alin. (1) lit. a) raportat la art. 36 alin. (2) C. pen. raportat la art. 34 lit. d) C. pen., urmând ca în final inculpatul să fi executat pedepsele cele mai grele, pedeapsa închisorii urmând a fi sporită, dându-se astfel eficiență sancționării întregii activități infracționale.

Avându-se în vedere natura infracțiunii săvârșite, periculozitatea inculpatului s-au interzis drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen..

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii rezultante perioada executată începând cu 12 iulie 2011 și până la data de 14 septembrie 2011 și de la 09 ianuarie 2012 la zi, menținând starea de arest.

S-au anulat mandatele de executare pedeapsă dispuse anterior și s-a dispus emiterea unui nou mandat conform pedepselor dispuse prin prezenta sentință penală.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentințelor penale.

În ceea ce privește activitatea infracțională a inculpatului G.G.L., deși prin declarația dată acesta a încercat s-o minimalizeze, coroborând declarațiile celorlalți doi coinculpați cu cea a martorului C. s-a constatat că, dacă în cea mai mare parte activitatea infracțională desfășurată de acesta corespunde, în ceea ce privește detalierea actelor materiale întreprinse de ceilalți doi inculpați este contradictorie cu ansamblul probatoriului.

Astfel, inculpatul B.Ș.D. a relatat că, după ruperea grilajului toți trei inculpații au încercat să iasă prin orificiul de aerisire, dar nu au avut loc, aspect de altfel menționat și de martorul C.V.B. Acest aspect a fost negat de către inculpatul G.G.L.

Reținând vinovăția inculpatului sub forma intenției directe, dar și a faptului că la data când s-a comis infracțiunea inculpatul G.G.L. se afla în executarea pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare dispusă prin sentința penală nr. 60/2011 a Judecătoriei Calafat, pedeapsă ce constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii ce urmează a fi reținută, tribunalul în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din art. 20 raportat la art. 269 alin. (1), (2), C. pen. în art. 20 raportat la art. 269 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Astfel, s-a apreciat că alin. (3) al art. 269 C. pen. a reprezentat nu numai o modalitate de calcul a pedepsei diferențiată de cea prevăzută de dispozițiile art. 39 C. pen. raportat la art. 37 C. pen., ci și o agravantă a art. 269 C. pen., avându-se în vedere că săvârșirea faptei în stare de recidivă postcondamnatorie determină aplicarea unei excepții de la calculul pedepsei pluralității de infracțiuni, regula fiind.în general cea a cumulului juridic ( sau absorbția), ori în cazul de față fiind incidență regula cumulului aritmetic.

Pe cale de consecință, respectând prevederile art. 72 raportat la art. 52. C. pen. și ayându-se în vedere poziția procesuală a inculpatului, dar și datele personale circumscrise în cauză unei condamnări anterioare, instanța l-a condamnat la pedeapsa închisorii orientate spre maxim care a fost cumulată aritmetic cu perioada pedepsei rămase neexecutată până la data comiterii faptei penale din pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 60/2011 a Judecătoriei Calafat, respectiv perioada de 2 ani 9 luni și 4 zile, urmând ca în final pedeapsa rezultantă să fie sporită, dându-se eficiență prevederilor art. 52 C. pen.

Având în vedere gravitatea faptei săvârșite, s-au interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

S-a anulat mandatul de executare pedeapsă emis în baza sentinței penale nr. 60 din 08 aprilie 2011 a Judecătoriei Calafat și s-a dispus emiterea unui nou mandat corespunzător pedepsei rezultante aplicate prin prezenta hotărâre.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 60 din 08 aprilie 2011 a Judecătoriei Calafat.

Perseverența infracțională a celor trei inculpați, săvârșirea unei infracțiuni care creează o stare de pericol pentru înfăptuirea justiției deoarece prin aplicarea unei pedepse și prin executarea acesteia se finalizează efectiv actul de justiție au fost de natură a aprecia că prin aplicarea tuturor inculpaților, așa cum s-a procedat, a unui spor de pedeapsă, nu numai că s-a dat eficiență prevederilor art. 52 C. pen., dar a avut o importanță deosebită și sub aspectul prevenției generale.

Instanța a constatat că urmărirea penală, cât și judecata a fost desfășurată cu inculpații în stare de libertate, nedispunându-se vreo măsură procesuală privativă sau restrictivă de libertate față de fapta dedusă judecății.

În conformitate cu dispozițiile legii material penale, respectiv art. 39 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., în caz de recidivă postcondamnatorie pedeapsa ce a rămas de executat urmează regulile prevăzută de art. 36 C. pen., în acest caz ceea ce se deduce din pedeapsa rezultantă este durata prevenției pentru infracțiunea dedusă judecății. Raportat la cauză, respectiv la inculpatul G.G.L., s-a constatat că acesta nu a fost arestat preventiv pentru infracțiunea dedusă judecății, starea de arest fiind determinată de executarea mandatului emis în baza sentinței nr. 60/2011 a Judecătoriei Calafat.

Niciuna dintre dispozițiile legii material penale (dispozițiile art. 39 C. pen. și dispozițiile art. 269 alin. (3) C. pen.) nu a dispus asupra duratei privării de libertate în cazul în care inculpatul a evadat din executarea unei pedepse. Ceea ce reglementează dispozițiile legii materiale prin excepție de la regulile stabilite de art. 39 C. pen., excepție care a fost cuprinsă în dispozițiile art. 39 alin. (3) C. pen., a fost calcularea pedepsei ce a fost aplicată pentru infracțiunea de evadare în cazul în care inculpatul se afla în executarea unei pedepse. In atare situație s-a constatat că prin reglementarea distinctă cuprinsă în art. 269 alin. (3) C. pen., legiuitorul penal român a voit să se abată de la reglementarea generală prevăzută de art. 39 C. pen., evidențiind astfel un caz care urmează să fie reglementat special datorită periculozității deosebite a faptei, aspect ce se regăsește în modul de aplicare a pedepsei pentru o persoană care săvârșește infracțiunea în executarea pedepsei (cumulul aritmetic).

Cert este că în cazul executării unei pedepse rezultante ca urmare a cumulului aritmetic între pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de evadare și restul de pedeapsă rămas de executat din a cărui executare a evadat (calculat până la data comiterii faptei), prin constatarea și a stării de recidivă postcondamnatorii, dispozițiile art. 39 alin. (1), (2) C. pen. nu se aplică, după cum dispozițiile art. 39 C. pen. nu prevăd acest caz, alin. (3) al art. 39 C. pen. reglementând o situația diferită de cea care face obiectul prezentei cauze. Totodată, s-a constatat că nu se poate adăuga la lege, respectiv la situația specială pe care a reglementat-o alin. (3) al art. 269 C. pen. In această situație, legea trebuie aplicată în litera și spiritul ei, luând în considerare, așa cum s-a mai precizat, că voința legiuitorului, prin reglementarea specială prevăzută de alin. (3) al art. 269 C. pen. a fost aceea de a particulariza sancționarea unei asemenea fapte.

În acest context, s-a apreciat că o deducere a perioadei executate de la data săvârșirii faptei până la data pronunțării unei hotărâri nu numai că este lipsită de temei legal, dar și contravine voinței legiuitorului care prin reglementările pe care le cuprinde alin. (3) al art. 269 C. pen. a particularizat, derogând de la regula prevăzută de art. 39 alin. (3) C. pen., cazul când o persoană alterează nu numai relațiile sociale privitoare la înfăptuirea justiției, dar și respectarea stării legale de deținere, evidențiind o periculozitate deosebită și serioase dubii cu privire la posibila reeducare, integrare socială.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpații T.B.A., B.Ș.D. și G.G.L.

În motivarea apelului Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit instanța de fond a aplicat inculpatului B.Ș.D. cu titlu de spor, pedeapsa amenzii în cuantum de 4000 lei stabilită din sentința penală nr. 142/2012, contrar disp. art. 34 alin. (1) lit. d) și e) C. pen.

A mai susținut că instanța de fond a omis să deducă din pedeapsa aplicată inculpatului G.G.L. perioada executată de la 07 august 2011 la zi, conform disp. art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen.

De asemenea, a susținut că în mod greșit s-a făcut aplicarea disp. art. 36 alin. (1) și art. 449 alin. (1) lit. 6) C. proc. pen. față de inculpații B.Ș.D. și T.B.A., în cauză fiind incidente disp. art. 36 alin. (1) C. pen. care a reglementat situația în care condamnatul definitiv a fost judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, iar instanța de fond a efectuat operațiunea de continuare cu ocazia judecării infracțiunii de evadare și nu după rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate pentru această infracțiune.

În drept, apelul s-a întemeiat pe disp. art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

Inculpatul B. B.Ș.D. a criticat sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinice, sub aspectul neaplicării în favoarea inculpatului a procedurii simplificate, prev. de art. 320

1

C. proc. pen. și a greșitei individualizări a pedepsei, pe care o apreciază ca fiind prea grea în raport de atitudinea procesuală sinceră a inculpatului, manifestată încă din faza urmăririi penale precum și de circumstanțele personale și reale.

La rândul său, în motivarea apelului declarat, inculpatul T.B.A. a solicitat desființarea hotărârii, pentru netemeinicie și rejudecând să se dispună reindividualizarea pedepsei, cea aplicată de prima instanță fiind prea aspră față de atitudinea sinceră a inculpatului care a beneficiat de aplicarea disp. art. 320

1

C. proc. pen. și coborârea pedepsei sub minimul special prin reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74-76 C. pen., precum și înlăturarea sporului care a fost nejustificat în raport de pedeapsa rezultantă pe care a apreciat-o ca fiind îndestulătoare.

În motivarea apelului declarat de inculpatul G.G.L., s-a arătat că sentința instanței de fond a fost netemeinică, în sensul că în mod greșit nu au fost aplicate disp. art. 320

1

C. proc. pen. față de atitudinea inculpatului care a recunoscut în totalitate fapta săvârșită, așa cum a demonstrat-o declarația acestuia existentă la fila 77 dosar fond, precum și cu privire la sporul aplicat după efectuarea cumulului aritmetic al pedepselor, spor pe care l-a apreciat ca fiind nejustificat.

Prin Decizia penală nr. 212 din 30 mai 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpații B.Ș.D., T.B.A. și G.G.L. împotriva sentinței penale nr. 73 din 14 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 10632/63/2012.

A desființat în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond,

1

alin. (7) C. proc. pen., 1-a condamnat pe inculpatul B.Ș.D. la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare.

A constatat că prin sentința penală nr. 393 din 28 august 2012 a Judecătoriei Petroșani a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1459 din 14 septembrie 2011 a Judecătoriei Târgu Jiu.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 393/28 august 2012 a Judecătoriei Petroșani, definitivă prin Decizia penală nr. 340/R din 13 noiembrie 2012 Tribunalului Hunedoara în pedepsele componente, de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 171 din 13 martie 2013 a Judecătoriei Petroșani, definitivă prin Decizia penală nr. 618 din 08 mai 2012 a Curții de Apel Alba Iulia și pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1459 din 14 septembrie 2011 a Judecătoriei Târgu Jiu, definitivă prin Decizia penală nr. 1046 din 04 mai 2012 a Curții de Apel Craiova.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. raportat la art. 34 lit. d) C. pen. a contopit pedeapsa stabilită în cauza dedusă judecății cu pedepsele de mai sus care și-au redobândit individualitatea și cu pedeapsa de 4.000 lei amendă penală stabilită prin sentința penală nr. 142/2012 a Judecătoriei Petroșani, definitivă prin nerecurare în pedeapsa cea mai grea, acelea de 4 ani închisoare și 4.000 lei amendă penală.

A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 36 alin. (3) C. pen. a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată începând cu 12 iulie 2011 și până la data de 14 septembrie 2011 și de la 09 ianuarie 2012 la zi și a menținut starea de arest.

A anulat mandatele de executare pedeapsă emise anterior și dispune emiterea unui nou mandat conform dispozițiilor prezentei decizii.

A menținut celelalte dispoziții ale sentințelor penale.

În baza art. 86

4

C. pen. a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1459 din 14 septembrie 2011 a Judecătoriei Târgu Jiu, definitivă prin Decizia penală nr. 1046 din 04 mai 2012 a Curții de Apel Craiova.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.

A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza, a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. și art. 36 alin. (3) C. pen. a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată de la 12 iulie 2011 la 14 septembrie 2011, inclusiv.

A dispus emiterea unui mandat corespunzător dispozițiilor prezentei decizii.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 1459/2011 a Judecătoriei Târgu Jiu.

În baza art. 20 raportat la art. 269 alin. (1), (2), C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul G.G.L. la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 269 alin. (3) a cumulat pedeapsa aplicată în cauza dedusă judecății cu restul de 2 ani 9 luni și 4 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 60 din 08 aprilie 2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin nerecurare la data de 27 aprilie 2011, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani 5 luni și 4 zile închisoare.

A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. și art. 36 alin. (3) C. pen. a dedus din pedeapsa rezultantă stabilită mai sus, perioada executată de la 07 august 2011 la zi.

A anulat mandatul de executare a pedepsei emis în baza sentinței penale nr. 60 din 08 aprilie 2011 a Judecătoriei Calafat și a dispus emiterea unui nou mandat corespunzător dispozițiilor prezentei decizii.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 60 din 08 aprilie 2011 a Judecătoriei Calafat.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Onorariile apărătorilor din oficiu, în sumă de câte 300 lei fiecare, s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpații B.Ș.D., T.B.A. și G.G.L. au fost fondate, pentru următoarele considerente:

Materialul probator administrat în faza de urmărire penală, însușit în totalitate de inculpați, care au solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată a recunoașterii vinovăției prev. de art. 320

1

C. proc. pen., a confirmat situația de fapt reținută în rechizitoriu, în sensul că, la data de 07 august 2011 inculpații T.B.A. și B.Ș.D., fiind cazați împreună în camera din Căminul Penitenciarului de Minori și Tineri Craiova, la propunerea inculpatului B.Ș.D., au luat hotărârea de a evada, astfel că, în jurul orelor 20.30-21.30, după apelul de seară, cu ajutorul unei bucăți de fier ascuțite, luate de la fereastra dormitorului, au dislocat ambele rânduri de gratii ale ferestrei de aerisire a camerei de alimente, iar ulterior și a unei cărămizi și a polistirenului ce compunea izolația peretelui, însă nu au reușit să iasă, datorită dimensiunile reduse ale orificiului creat. Tentativa de evadare a fost descoperită de organele de supraveghere a doua zi, acestea fiind anunțate de martorul C.V.B., coleg de cameră cu cei trei inculpați.

Vinovăția inculpaților a fost dovedită de declarațiile martorului C.V.B., procesul verbal de cercetare la fața locului (fila 19 dosar u.p.) și fotografiile judiciare anexate acestuia, care s-au coroborat cu declarațiile inculpaților B.Ș.D., T.B.A. și G.G.L., care au recunoscut săvârșirea faptelor.

Fapta inculpaților întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evadare prev. de art. 20 rap. la art. 269 alin. (1) și (2) C. pen.

A fost fondată critica apelanților inculpați B.Ș.D. și G.G.L. referitoare la neaplicarea de către prima instanță a disp. art. 320

1

C. proc. pen.

Judecarea cauzei în procedura simplificată a recunoașterii vinovăției prev. de art. 320

1

C. proc. pen. a presupus îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții, respectiv: existența unei solicitări în acest sens a inculpatului, această solicitare fiind făcută până la începerea cercetării judecătorești în primă instanță, inculpatul să recunoască în totalitate faptele reținute prin actul de sesizare și să nu solicite administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere, iar probele administrate în cursul urmăririi penale să fie suficiente pentru a demonstra că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

În speță, inculpatul G.G.L. a fost prezent încă de la primul termen de judecată (02 iulie 2012), la care nu s-a procedat la verificarea regularității actului de sesizare, nu s-a dat citire acestuia și nu s-a luat declarație inculpatului prezent, dispunându-se însă citarea celorlalți doi inculpați cu mandate de aducere și a martorului din lucrări (C.V.B.).

La următorul termen de judecată au. lipsit toți inculpații, constatându-se viciată procedura de citare cu inculpatul G.G.L., aflat în stare de deținere, care nu a fost adus la instanța de judecată.

La cel de-al treilea termen de judecată, deși cauza a fost amânată datorită lipsei de procedură cu inculpatul B.Ș. Andrei, prima instanță a procedat la audierea martorului C.V.B., sub rezerva reaudierii.

La termenul imediat următor, din 08 octombrie 2012, inculpații B.Ș., T.B.A. și G.G.L. au fost audiați, ocazie cu care au dat declarații de recunoaștere totală a faptelor reținute prin rechizitoriu și au solicitat judecarea cauzei în procedura prev. de art. 320

1

C. proc. pen.

Astfel, inculpatul G. a arătat că inițiativa a avut-o inculpatul B., și că el, împreună cu inculpatul T. au dislocat gratiile de la fereastră, precum și cărămizile și au rupt o porțiune din polistirenul ce alcătuia izolația peretelui (fila 77 verso). în plus, inculpatul a precizat că el și ceilalți doi coinculpați au anunțat cadrele penitenciarului despre faptă.

La rândul său, inculpatul T., în favoarea căruia instanța de fond a aplicat disp. art. 320

1

C. proc. pen., a susținut aceeași situație d fapt, inclusiv faptul că ar fi sesizat cadrele penitenciarului. Totodată, declarația acestui inculpat a relevat că în activitatea infracțională ar fi fost implicat și martorul C., întrucât acesta ar fi desfăcut grilajul, aspect ce nu a fost reținut în actul de sesizare.

Inculpatul B. a declarat că el a avut inițiativa de a evada, iar inculpați T. și G. au dislocat gratiile și cărămida de la fereastră și au rupt polistirenul ce alcătuia izolația peretelui (fila 79 dosar).

Față de conținutul acestor declarații, Curtea a constatat că niciunul dintre inculpați nu a negat săvârșirea faptei și nici forma de vinovăție reținută în actul de sesizare și nici nu a încercat să minimizeze contribuția la activitatea infracțională, confirmând, ce-i drept, lapidar, situația descrisă în actul de sesizare, în sensul că la inițiativa inculpatului B. care le-a propus să evadeze, inculpații T. și G. au dislocat gratiile ferestrei precum și o cărămidă, rupând și o bucată din polistiren din izolația peretelui.

Singurele aspecte declarate de inculpați care contravin părții descriptive a rechizitoriului au fost cele referitoare la persoana care a sesizat organele de supraveghere, toți inculpații susținând că ei înșiși au anunțat despre fapta comisă, precum și cele referitoare la o pretinsă contribuție infracțională a martorului C.

Aplicarea procedurii simplificate a fost condiționată de recunoașterea totală și necondiționată de către inculpat a faptei descrise în rechizitoriu însă aceasta nu a echivalat cu o reproducere ad literam a stării de fapt rechizitoriu, ceea ce ar constitui o sarcină deosebit de oneroasă pentru acesta, iar relatarea unor detalii care nu au fost relevante pentru încadrarea juridică a fapte și stabilirea vinovăției (persoana care a anunțat organele de supraveghere) nu a constituit o negare a faptei sau a formei de vinovăție și nici nu tinde la exonerarea inculpaților de răspundere penală.

În aceste condiții, Curtea a constatat că aplicarea disp. art. 320

1

C. proc. pen. numai în favoarea unuia dintre inculpați, a fost nejustificată, mai mult, din considerentele sentinței nu a rezultat concret, care au fost acele detalii ale stării de fapt, relatate de inculpații B. și G. care nu converg cu cea reținută prin rechizitoriu, cu atât mai mult cu cât aceștia au dat declarații detaliate și în faza urmăririi penale, prin care au descris amănunțit modul în care au încercat să evadeze.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor, Curtea a constatat, în acord cu prima instanță că aceasta s-a impus a fi situată la maximul special prev. de art. 269 alin. (1) și (2) redus succesiv ca efect al aplicării dispozițiilor art. 20 C. pen. referitoare la sancționarea tentativei și a disp. art. 320

1

C. proc. pen., respectiv 2 ani și 8 luni închisoare.

Astfel, ținând cont de criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social, modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, dar și de persoana inculpaților - T.B.A. și B.Ș.D. săvârșind fapta de tentativă de evadare în timp ce erau arestați preventiv, iar inculpatul G. în timp ce se afla în executarea unei pedepse, deci în stare de recidivă postcondamnatorie, elemente ce evidențiază perseverența infracțională și intenția de a lipsi de finalitate procesul penal derulat împotriva lor, Curtea a reținut că numai o pedeapsă egală cu maximul special satisface scopul educativ și preventiv stabilit de art. 52 C. pen. și că în niciun caz nu se pot recunoaște în favoarea inculpaților circumstanțe atenuante judiciare, nefiind îndeplinite niciuna din condițiile prev. de art. 74 lit. a), b) sau c) C. pen.

În ceea ce-l privește pe inculpatul B. s-a constatat că prin sentința penală nr. 393 din 28 august 2012 a Judecătoriei Petroșani a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1459 din 14 septembrie 2011 a Judecătoriei Târgu Jiu, pedeapsa rezultantă aplicată urmând a fi descontopită în pedepsele componente, ce au fost repuse în individualitatea lor, iar procedând la contopirea pedepselor pentru infracțiuni concurente, conform disp. art. 36 alin. (1) C. pen. raportat la art. 34 lit. d) C. pen. s-a contopit pedeapsa stabilită în cauza dedusă judecății cu pedepsele mai sus menționate și cu pedeapsa de 4.000 lei amendă penală stabilită prin sentința penală nr. 142/2012 a Judecătoriei Petroșani, în pedeapsa cea mai grea, acelea de 4 ani închisoare și 4.000 lei amendă penală.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut că au fost fondate criticile Parchetului, instanța de fond, aplicând eronat disp. art. 449 alin. (1) C. proc. pen. și art. 36 alin. (2) C. pen., dispoziții care s-au referit la contopirea pedepselor definitiv stabilite pentru infracțiuni concurente și nu la situația în care inculpatul condamnat definitiv a fost judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, așa cum a fost cazul în speța de față.

În ceea ce îl privește pe inculpatul T.B.A., Curtea a reținut că infracțiunea dedusă judecății a fost concurentă cu infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2)

1

lit. a) C. pen. pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere (secția penală nr. 1459 din 14 septembrie 211 a Jud. Târgu Jiu, definitivă la 04 mai 2012 prin Decizia penală nr. 1046/2012 a Curții de Apel Craiova) astfel că în baza disp. art. 864 C. pen., s-a impus anularea suspendării și contopirea pedepsei de 4 ani închisoare cu cea de 2 ani și 8 luni stabilită în prezenta cauză în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, conform disp. art. 36 alin. (1) rap. la art. 34 litb C. pen., pe care Curtea a apreciat-o ca fiind îndestulătoare pentru realizarea scopului represiv, educativ și preventiv, astfel că nu se mai impune aplicarea vreunui spor.

De asemenea, Curtea a constatat că a fost fondat și ultimul motiv de apel formulat de parchet, în sensul că în mod eronat instanța de fond nu a procedat la deducerea din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului G. perioadei executate, de la data săvârșirii infracțiunii la zi, săvârșirea unei infracțiuni de evadare, cu consecința aplicării disp. art. 269 alin. (3) C. pen. referitoare la cumulul aritmetic între pedeapsa ce s-a executat și pedeapsa aplicată pentru de evadare nefiind nicidecum incompatibilă cu aplicarea disp. art. 39 alin. (2) C. pen., așa cum greșit a apreciat Tribunalul. Raționamentul primei instanțe referitor la inaplicabilitatea acestor dispozi